Universul - Capitala, martie 1944 (Anul 61, nr. 60-90)
1944-03-01 / nr. 60
2 EDITURA „PUBLICOM" LANSEAZA ULTIMELE NOUTĂȚI LITERARE „VACANTA SENTIMENTALA IN SCOTIA“ De OLGA CARA O CARTE CU TOTUL ORIGINALA. NOUĂ, SPIRITUALA ,NAJA TRIPUDIANS“ Pe ANNIE VIVANTI , UN PUTERNIC ROMAN DESPRINS DIN DRAMATICA VIATA A METROPOLELOR R. C. 128 -933 4001 Abonaţii Ziarului „UNIVERSUL” care vor trimite direct S. A. R. ,,FRANCO-ROMANA“, Bucureşti Calea Griviţei 23, suma de 909, — vor primi o poliţă de asigurare cu risc de război şi cu plata dublă a capitalului asigurat, primind lei 120.000,— la termen, sau anticipat prin ieşirea la sorţi. Odată cu poliţa vor primi ca PREMIU PE ANUL 1944 UN SFERT DE LOZ AL LOTERIEI STATULUI IN VALOARE DE LEI 2000, CL. IV-a, TRAGEREA LA 10—11 MARTIE 1944. Continuând cu plata ratelor binare de lai 909, el vor primii gratuit timp de un an cât« un sfert de Io». Poliţa va f adnotată cu o bonificaţie de 64 rate lunare aşa ca abonaţii vor avea de plată la această asigurare numai 1 ani. INDEPENDENŢA DIPLOMATICĂ A REPUBLICILOR SOVIETICE (Urmare din pag. I-a) vor avea să dea explicaţiuni, iar în al doilea caz, nu se vor lăsa înşelaţi de nici o măsură. De aceea se crede că scopurile Moscovei nu vizează numai Europa, dar poate şi Asia. Acolo în faţa Afganistanului, a Sikiank-ului chinez, a Altai-ului, a Mongolei superioare, şi până la Manciuko, zone care interesează în mod direct integritatea Indiilor şi a Imperiului, se găsesc oraşele şi fabricile prospere ale Siberiei. Acestea nu există decât dela naşterea statului sovietic şi de aceea nu s’a auzit vorbindu-se de ele. Astfel, intre altele este centrul industrial și universitar dela Tachkent care strălucește de dinamism și de cultură într’o regiune complect sălbatecă. Locuitorii din Sikiank sunt mai aproape de Taschkent sau de Kusnetz decât de Calcutta sau de Bombay. Pe lângă aceasta ei sunt de aceeaşi rasa de ambele părţi al® frontierei şi nu trebue să se uit® de asemenea că în aceste părţi Rusia reprezintă pionerul civilizaţiei şi deci, ea exercită atracţia care este desvoltată prin propagandă. Chiar înainte de război, chinezii aveau 12 consulate generale numai în Kazakistan. Considerând toate acestea înainte de a se trage vreo concluzie în ce priveşte reforma sovietică, trebue să cunoaştem în mod clar care va fi politica asiatică a Moscovei. Acolo în Asia şi nu în Europa se deschid perspectivele cele mai favorabile şi terenul cel mai fertil. Ziarul ,,National Zeitung“ din Basel publică un articol oarecum deosebit, referindu-se la »»« - * * * »♦♦♦♦» ziaristul american W. Lipmann, care crede că dacă Rusia ar voi, nimic n’ar împiedica-o să anexeze state, ca de pildă, ţările baltice, fără să fie nevoită să recurgă la formule diplomatice. Lipmann constatând acest fapt, fără a voi să aprobe gestul admite totuşi că puterile anglosaxone nu s’ar putea spune. Explicaţiunea atitudinii Rusiei Sovietice ar trebui deci să fie căutată in altă direcţie, şi „Naţional Zeitung” o găseşte in faptul următor: „U.R.S.S. nu poate ierta marilor democraţii poetica lor de cordon sanitar. Ea nu poate uita neîncrederea oamenilor politici din aceste mari democraţii faţă de Moscova şi mai trebuie adăugat animozitatea care separă un stat capitalist de un stat comunist. U. R. S. S. nu are nici un mijloc să-şi ia revanşa decât acela de a lipsi democraţiile de micii lor aliaţi, adică de aceste naţiuni, cari, simpatizând cu ideile democratice al Londrei şi ale Washingtonului, întreţineau un fel de aureolă în jurul Americii şi Angliei”. In caz de victorie, ruşii ar putea avea revendicări nenumărate pe care le-ar putea realiza prinmijloace tehnice. Dar ei nu vor numai atât, ei vor să obţie o supremaţie morală pe lângă cea politică in acele regiuni, unde o vor pierde anglosaxoni’S. Si e d e sigur, T.R.S.S. va face tot posibilul ca anglosaxonii să piardă această supremaţie. Am mai produs omilile exprimate de aceste două ziare elveţine, considerând că ele vor contribui la o mai uşoară înţelegere a vremurilor ce vor veni. TEATRUL COLORADO Str. v. G. Assan 3 Tel. 4.41.32 ULTIMELE SPECTACOLE cu Marele Succes TUSCH înainte de TURNEU 7 00-Farmaciile de serviciu GRUPA IX-a şi In nopţile de 9, 19, şi 29 ale fiecărei luni Dr. Wonnesch Maximilian, str.. C. A. Rosetti, 14, I, 2.07.65; Dr. Cionga Emil, calea Văcăreşti, 39, I, 3.45.78; Ciocoiu George, str. stirbey Vodă, 55, II, 5.15.25; Manodlu Mihail, calea Griviţei, 217, II, 3.19.96; Cărbulescu Olga, piaţa Buzeşti, 2, II 5.12.97; Mătăsaru Iacob, calea Victoriei, 112, III, 5.33.30; Teodorescu Eenterinc, bd. Mareşal Antonescu, 21, III, 2.98.70; Hotăranu Gheorghe, str. Vasile Lascăr, 76, III, 1.01.40; Bădilă Nicolae, şos. Mihai Bravul, 10, IV, 2.89.56; Teodosiu Eugenia (Colentina), str. Regina Maria, 13, IV, 2.24.39; Barorul Vasile, calea Călăraşi, 184, IV, 5.05.95; Vespremeanu Ion Ssort, calea Şerban Vodă, 49, V, 2.33.96; Constantinescu Aurora, şos. Giurgiului 195, V, 4.17.09; Somlea Mihai, bd. Regina Maria, 51, V. 3.13.15; Dr. Ullman Ludovic, str. Carol Davilla, 7. VI. S.00.30. TEATRUL MUNICIPAL B-hui Schitul Magureanui 1 _____Telefon 4.10.60 Astă seară ora 7 Succes triumfal Massinil lost Manolescu NU SUNT VINOVAT cu un strălucit ansamblu si cu D-na Lilly Popovci (de la T. N.) nr 1109 in zguduitoarea sa create din UNIVERSUL CALENDAR MARŢI, 29 FEBRUARIE 1944 Ort. : Cuv. Pârine Casian Romanul. Cat. : Sfântul Casian. Prot. : Casian.% USA. apareflui 6.57. Apus. apar. II. FAZELE LUNII 29. Răsărit 9 h. 55 m. Apus — — RADIO MARŢI, 29 FEBRUARIE 1944 RADIO ROMANIA SI RADIO BUCUREŞTI Deschiderea emisiunii. Curs de limba germană RADIO ROMANIA Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 13.15 ! ştirile serviciului german. 11.57 u.ee 15.15 : RADIO ROMANIA SI RADIO BUCURESTI 11.3e! Orchestra Ştefan Kiriţescuvoce : Nicu Stoenescu. 12.55: Cronica cărţii. 19.05: Quartetul Carmen Sylva (Const Bobescu-vioara I, I Voicu. vioara II, Al. Rădulescu-viola și Th. , Lunu-violoncel) 19.50 : Radio-Jurnal. 20.00 : Concert Rossini — Orchestra Radio, dirij. de Th. Rogalski, voce : Virginia Ieremia. 20.40 : UNIVERSITATEA RADIO— „Mari stiluri de epocă", prof. N. I. Herescu , stilul clasic. 21.00 : Concertul simfonic al Orchestrei Radio clirk de Th. Ro- Kalfki. 22.00 : Radio-Jurnal. Sport. 22.20 : Muzică variată ușoară (disc.) 23.30 : închiderea emisiunii. DACIA ROMANA 32.4 m. 9260 kHz. 2 kw. 21.40: Emisiune in limba Italiană: Muzică. 22.00 : Emisiune in limba germană: Muzică. 22.20 : Emisiune in limba Italiană : Muzică. , 22.40 Emisiune în limba franceză. 22.50—23.00 : Emisiune in limbă engleză. MIERCURI 1 MARTIE RADIO ROMANIA, RADIO BUCURESTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 0.55—8.00 : ORA DIMINETII. Deschiderea emisiunii. Radio-Jurnal; Concert de dimineaţă RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 12.45 : Deschiderea emisiunii. — Radio-jurnal (informativ, agricol şi cultural). 13.00 : ORA OSTAŞULUI. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 13.50 : ştirile serviciului german. 14.00 : Radio-Jurnal. 14.30 : ORA RĂNIŢILOR: Orchestra Luceafărul, voce: Lelia Niky. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 15.30 : POŞTA MILITARĂ RADIO. 18.00 : Ora Oficiului Educaţiei Tineretului şcolar Secundar. 17.00 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.57 : Deschiderea emisiunii. 18.00 : Curs de limba franeză. RADIO ROMANIA 11.15: Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 19.15: Ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI Lenita Artea cu 18.30: Lenita Artea cu ansamblul său. 19: Viaţa noastră culturală de Em. Bucuţa. 19.10: Mari cântăreţi (discuri). 19.50: Radio-Jurnal. 20: Orchestra de cameră, dirijată de N. Rădulescu; solişti: Mircea Săulescu, vioară şi Pavel Tornea; obd. A. Vivaldi. 20.40: UNIVERSITATEA RADIO. ,.Cercetarea adevărului" Prof. D. Pompei: In ştiinţele matematice. 21: ORA GERMANIEI. 22: Radio-Jurnal; Sport. 22.20: Muzică variată uşoară scuiri). «a RADIO MOLDOVA pe 286,9 m. POSTUL „MOLDO VIŢA“ pe 48 la. 12.3«: Deschiderea emisiunii. 13: Jocuri romanesti (discuri). . 13.9«: Radio-Jurnal (IJ. 13.45: Orchestra Mihai Bănică. 11.39: închiderea emisiunii de plânsu RmM „Moldoviţa“ pe unda scurtă In bandă de igm. 17: Deschiderea emisiunii: Muzică variată (discuri). RADIO MOLDOVA SI RADIO MOLDOVIŢA 18.39: D. Constantin Nistor Harmonici. 19: CONFERINŢA. D-ra Olga Neerasof: „Aspecte noul ale biologiei". 19.15: Cosscort de canzonete (dire.) 19.45: Raoul Koczalski căută melodii de Chopin (digerat). 20: SEARA DE TEATRU: „La hanul lui Mânjoală". ..Inspecţiune” şi ,C. P. R.**. Comedii de Nicolae Barbu după schiţe de Caragiale. Interpretate de artişti ai Teatrului Naţional din Iaşi. Prezentarea: autorul. 20.50: Muzică uşoară (discuri). 21.00: Radiojurnal (II). 21.15: Muzică românească (discuri). ■ 21.35: Muzică distractivă (discuri). Postul „Moldoviţa“ pe unda scurtă în bandă de 48 m. 22.30: Muzică variată (discuri). 24.00: închiderea emisiunii. DACIA ROMANĂ 32,4 Ol. 9260 kHz. 2 kW. 21.40 : Jurnal In limba Italiană : Muzică. 2.00 : Emisiune în limba germană: Muzică. 22.20 : Emisiune In limba Italiană: Muzică. 22.40 : Emisiune In limba franceză. 22.50—23: Emisiune In limba engleză. TEATRE OPERA: Tmibadurul. NAȚIONAL: Ochii sfbri^iuTui. STUDIO : Tm3gT0diîa iwtatiai. MUNICIPAL: Nu samt vinovat SĂRINDAR: Bâîfcrt?ul. T. NOSTRU: Călătoria cea mart. COMEDTA: Topaze ALHAMBRA: Rc’Lacîie. SIAVOY: Nu te lăsa Tarnia«*. MUNCA ȘI LUMINA: Cumipăna inirrvil. T. MIC: Fiu-msu, domnul ministru. COLORADO : Ţuşca. INTIM : Reliache. GIOCONDA: Hăpuirea Giocomdei. CONCERTE INSTITUTUL FRANCEZ DE ÎNALTE STUDII IN ROMANIA (B-dul Daidna, 27). Ora 16.30 : Concert de pian al d-nei Cella Delavrambcea. Cinematografe ARO : Bolero. SCALA : Buze însângerate şi Jurnal nou. CAPITOL: A fugit o fată şi Jurnal nou. FANTASIO : îmbogăţiţii de azi şi jurnal. TRIANON : Cântecul durerii. EXCELSIOR : Legea Inimii. REGAL: Femei in lanţuri. FEMINA : Nevasta Brutarului SELECT Visul alb şi Jurnal. A.R.P.A. : Dr. Crippen la bord şi jurnal nou. CASANDRA: (str. Carol 9): Să’mnd cânţi, ţirgarițe şi jurnal nou. BULEVARD PALAT: Căzeţi cu mine şi Jurnal. VICTORIA : Conflict Jurnal şi Baletul Pasărea de futr. ELYSEE: Cavalerul fără nume. OMNIA : Abuz de încreder. Jurnal şi revistă NISSA : Visul fericirii, Jurnal şi trupă de revistă. COR.SO: Prima iubire şi Jurnal U. F. A.—O. N. C. Nr. KM FRANKLIN : Regele Sportului şi jurnal de război. ALCAZAR : Leul din Damasc. Jurnal Nr. 103 şi Baleul Alcantei«. ASTORIA : Minciunii« Baronului Münchhausen, jurnel şi trupă de revist. AIDA : Suflete In furtună, trupă de r-vi-te şl jurnal de război nr. 103. AMERICAN: Arieră şl trupă de revistă BARCELONA : Macar o la tribunal. Jurnal 97 şi revistă. COTROCENI : Orice fata se mărită odată !! Jurnal de război O. N. C. şl U. F. A. CRANGŞI: O crimă celebră şl jurnal. CARMEN : De-aşi fi prinţesă şl Jurnal de război. CLASIC : Şapte ani de noroc şi Jurnal. DACIA : Dona Nelson şi Jurnal de război nr. 102. DICHIU : Căpanul Stix, Jurnal şi trupă de reviste. DIANA : Pat şi Patachon în Hamlet şi Ofelia, jurnal şi trupă de reviste ELDORADO : Abandonată, trupă de reviste şi fumM. FLORIDA : Cin® pierde câştigă, trupă de revise şi jurnal. GLORIA : Aldebaran şi Jurnal. ILEANA : Contele de Monte Criato (partea l-a). IZBANDA : Pat şi Petachon în Cavalerii vese® şi jurnal U. F. A.— O. N. C nr. 103. LIA: Mociurile Maronului Münchhausen şi jurnal. MARCONI: Un cântec perntru tine cu Trio Rossi. Compania de reviste Bejan. MARNA : Căpitanul Fnacasse, jurnal şi revista. MILANO : Mezurea dragostei, Jurnal şi trupă de reviste. MIORIŢA : Avemtura de la Grand Hotel şi Jurnal. MODEL : Furtună în inimi, jurnal şi arists. NELLO : Mscario în Moştenitorii năsdrăvani şi jurnal 100. NONI: (Joi. Sâmbătă, Duminică) Moştenitorii năzdrăvani şi Jurnal nou. ODEON: Prietenă de ocazie şi jurnal de războiu. PICCOLO: Banirafee, Jurnal şi trupă de revistă. PACHE : AU fost fusé. Comp- Traian Fl .-mn.wu cu Cristian Verile şi jurnal 102. ■’.IrIS : Paradisul pierdu , Jurnal , revistă. ROMA : Hoaţa de nevasâ-mea, revista Filmul Românei, şi jurnal nr. 103. REX : Taverna roşie şi Jurnel. TRIUMF ! Oamenii de varieteu şi Jurnal SA TOMIS : Omul care se joacă cu focul al Jurnal. SLENdid : Sprosna din San Gotard, trupă de reviste şi jurnal de război. 102. UNIC : Contele de Monte Criato şi jurnal 102. UNIREA : Cătuşe roşu Jurnal şi revistă. VERGU ! Unde cerul şi marea se întâlnesc, Jurnel de război nr. IM şi trupă de reviste. VENUS : Nufăr in mocirlă şi Jurnal de război. VOLGA : Inimă veşnic tânără şi Jurnal Nr. 102. RADIO ROMANIA. RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA- 6.55—S.00 . ORA DIMINEŢII: Deschiderea emisiunii; Radio-Jurnal; Concert de dimineaţă. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 12.45: Deschiderea emisiunii; Radio-Jurnal (Informativ, agricol şi cultural). 13. ee : Orchestra Ştefan Rădulescu. 13.50 ; ştirile serviciului german. 14. ee : Raa’o-jurnal. 14.3» ; ORA RĂNIŢILOR : Orchestra Dinu Şerbănescu. voce : Liana Mihăilescu şi Luie Fley. RADIO ROMANIA ŞI POSTUL DACIA ROMANA 16.30 : POSTA MILITARĂ RADIO. Rt.10 : Emisiune specială in limba rusă. 16.30 : închiderea emisiunii. Viaţa limbii franceze in învăţământul secundar In ciclul de comunicări metodologice „Din vieaţa disciplinelor şcolare", Doamna inspectoare Viforina Gorgos, în ziua de 25 Feb. a .c. ,a vorbit la Seminarul pedagogic universitar „Carmen Sylva” despre: „Vieaţa limbii franceze in învăţământul secundar". Pornind de la constatarea că nivelul cunoştinţelor în limba franceză e din ce în ce mai scăzut în şcoalele noastre secundare. Domnia-sa analizează cauzele şi face propuneri de remediere. Trece apoi la capitolul „metoda de predare”. Din comentarea unei serii de „lecţii nereuşite” se desprind de efectele de metodă, ce trebuesctivitate de profesori. Se citesc apoi câteva planuri de îndrumare pentru diferite categorii de lecţii şi se extrag principii călăuzitoare de metodă. In încheiere Domiva-sa a subliniat rolul important educativ pe ’♦♦»♦♦♦♦♦♦««»4M949 14444» care limba şi literatura franceză trebuie să-l realizeze „prin şcoală” ca şi celelalte discipline din învăţământ. In acelaşi ciclu, Vineri, 3 Martie a. c„ Ora 6-7 p. m„ va vorbi domnul Inspector general N. Rusu despre „Vieaţa limbii germane în învăţământul secundar'' (localul Facultăţii de ştiinţe, bd. I. C. Brătianu Nr. 1, et. II). Pe tot timpul stării de rătboi să avem pregătit în casă rezerve de apă şi hrană rece pentru 2—3 mile. Teatrul SAVOY Comp. Cărăbuş - Dir. C. Tănase prezintă MARELE SUCCES AL STAGIUNEI LASA TANASE 3« tablouri de St Cristodulo şi V. Vasilache Conducerea Muzicală Dinu Şerbănescu Mare Balet, sub conducerea maestrului S. Siomi Pentru a înlesni cumpărarea biletelor, cassa este deschisă zilnic între orele 10-1 dim. și după masă. Tel. 3.55.03 Biletele s’au pus in vânzare pentru toata săptamâna In fiecare seară ora 7% foarte precis 41 ! Anul al 61-lea Nr. 60 Miercuri 1 Martie 1944 ASIGURĂRIILE SOCIALE ŞI MEDICINA (Urmare din pagina I-a) guralivă (statistică) şi medicina asigurativă. Astfel este de ex. Institutul de la Köln (inaugurat în anil 1940, condus de d. prof. Wohrbeck. Care e ţinta reală a asigurărilor? Aşa cum se practică azi, ele reprezintă un contract juridic obligator între asigurat şi asiggurător, primul oblgându-se a presta munca la care s’a angajat, al doilea obligându-se să asigure puterea de muncă şi de câştig fie prevenind prejudiciile recurilor ce ameninţă capacitatea globală de murvcă, fie despăgubind preţul’ciul suferi, în aşa mărură încât existenţa lui şi a familiei să nu fie amenteţată. La asigurare partiepă Statul, patronulasigurator şi muncitorul asigurat. Poetica muncitorească găseşte în asigurările sociale o metodă de guvernământ, o idee de gospodărie a omului. Asigurarea ordinei şi a echilibrului social pretinde în primul loc asigurarea existenţei muncitorului. O stabilitate a zilei de mâne. Nesiguranţa în care se găsea la începutul acealui secol, teama de şomaj, accident, boală, bătrâneţe, au dat loc la multe frământări. Pătura muncitorească era cea mai instabilă, fără un stil statornic de vieaţă. Gospodăria poporului, în special gospodăria exploatărilor muncitoreşt, a impus fixarea unei reguli de bază : garantarea unei siguranţe, sprijin, sub toate raporturile, puterii şi capacităţii de muncă. Ştiinţa asigurărilor este studiul pericolelor ce ameninţă pe muncitor, dar şi studiul prevenirii şi despăgubirii prejudiciilor. Fundamentul pragmatic al asigurărilor sociale consistă în prevenire şi despăgubire. Victimă a riscului profesional, muncitorul neputându-se echilbru prin propriile lui mijloace, asigurările îi garantează urmările riscului, care pot nimici sau micşora valoarea socială a lucrătorului. Ele tutelează în acelaşi timp sănătatea şi posibilităţile de subsistenţă ale claselor sărace. Reparaţiunea prejudiciului suferit nu este o reparaţiune egală, integrală, ci un substitut al fracţiunei de câştig, socotit ca pierdut. Ea nu corespunde niciodată pierderei efective suferite ci este totdeauna inferioară. Asigurările sociale tind să fie, sunt deja pe alocarea, ocrotitoarea permanentă a muncitorului pentru toată viaţa sa, luându-şi, cel puţin teoretic, garanţii pentru toate riscurile ce-l ameninţă pe el, pe familia sa. In starea prezentă şi în măsura în care putem cunoaşte asigurările sociale ale Germaniei şi Italiei au ajuns la un grad de mare desvoltare. Se pare însă că instituţia mai poate fi perfecţionată in toate ramurile ei La noi în ţară, d. preşedinte V. Pantasopol ne-a arătat, cu stereritmite impresionantă, ce îndoieli rod acest aşezământ. Se pare că prostea există pretutindeni, cu rmaniţe regionale specifice. Medicina, prin ramura ei curativă şi preventivă, va fi chemată să asta stre, în cea mai mare parte, realizarea dezideratelor teoretice. Dacă se cercetează raporturile dintre administraţiunea şi medicina din asigurări, vom constata că colaborarea nu este din cele mai fericite. Războiul armat a suspendat pentru moment războiul din interior. Criticile aduse de corpul medical se pot cristaliza în următoarele două : 1. Asigurările au etatizat medicii şi bolnavii; 2. Ele au scoborît prestigiul ştiinţific al medicinei, prin standardizarea terapiei, impunând medicilor sarcini prea mari faţă de numărul mare al asiguraţilor, a diminuat prestigiul moral şi material al medicului, obligându-l a face o medicină pe baze de calcule matematice, salvgardând intensele băneşti ale asigurărilor, iar nu cele de sănătate ale asiguratului. In Germania, criticile se grupează cam în jurul următoarelor: In asigurări , medicul este mai mult expert decât terapeut, obligat necontenit a verifica orice declaraţie de boală, spre a descoperi pe simulanţi, spre a constata obiectiv pretenţiunile asiguraţilor. Numărul şi natura medicamentelor fiind limitate, medicul este constrâns a prescrie numai după indexul caselor de asgurare. O atare conduită echivalează cu depersonalizarea şi deobiectizarea bolnavului: oricare ar fi bolnavul, etatea, sexul, constituţia, faza boalei, medicul prescrie acelaşi medicament S’a ajuns la o standardizare a boalei, bolnavului şi a prescripţiilor medicale. Valoarea muncii medicale este mult scăzută, ea risipindu-se într’un timp foarte scurt asupra a numeroşi bolnavi, fie vizitaţi la domiciliu, fie la ambulatorii. Un prim corolar s’a tradus prin creşterea limitei de nesiguranţă în erorile de diagnostic, evident şi în indicele de tratament. Acesta forţat devenea tot mai aleatoriu. Medicul adesea prescrie un ceai canodin sau trece cu uşurinţă peste bolnavii ce nu par gravi, din cauza numărului lor prea mare. Profesiunea medicală a suferit, afară de ruperea solidarirităţii şi numeroase jigniri, prin înfiinţarea medicilor controlori, medicilor de încredere, chemaţi a cerceta latura economică a tratamentului medical. Efectul a fost desbinarea profundă între medici şi umilirea activităţii medicale. Activitatea ştiinţifică este restrânsă, ea devenind birocratică, inutilă e nu chiar periculoasă pentru bolnav. Controlul nu urmăreşte decât costul tratamentului, al ajutorului de boală, al spitalizării, al onorarului medical, iar nici de fum dacă toate acestea au fost bine sau rău aplicate. Nu se urmăreşte vindecarea, ristingerea simptonelor, uşurarea trecătoare a suferinţei. Birocratizarea medicinei nu aruncă numai în spatele profesiunei medicale „riscul economic“ al asiguraţilor, ci chiar şi riscul moral al unei legi insuficient pregătite şi defectuos aplicate. Critici mai severe spun că în Germania se ajunsese la o practcă medicală în „stil egiptean“, de acum câteva milenii, după cărţi hermetice. Birocratizarea a mers aşa de departe că ea a nimicit responsabilitatea, plăcerea şi dragostea de profesiune, îmbrăcată în prea mult materialism, nu are decât dezavantaje. In Franţa criticile au aceleaşi obiective. Medicul, care trebuie să se conserve operelor de umanitate, se găseşte absorbit de redactarea rapoartelor, fişelor şi a nenumăratelor papetării, ce cresc zilnic. E vorba de acele acte, din ce în ce mai complicate, greu de înţeles chiar pentru oamenii de cultură medie. Intervin apoi şi agenţii asigurărilor, cari nu iau deloc parte la suferinţele bolnavilor şi la oboseala medicilor; ei apreciază şi tarifează. El aplică metode aritmetice la fenomene nemăsurabile. De aci s’a ajuns la o industrie de târgueli, samsarlâcuri şi compromisuri, din care medicina a ieşit micşorată Dela o medicină activă, progresista, cu forţe propagatoare, asigurările dispun de o medicinăpasivă, regresivă cu forţe szenatorii. Aceste neajunsuri sunt desigur generale, căci asigurările sociale se reazimă pretutindeni pe principii identice. Deşi ele vizează pe muncitor, sunt clădite tot pe capital, fac economia lui şi nu a capitalului viu. Iată de ce asigurările sunt deficitare şi se încearcă noui reforme. Asigurările sociale se reazemă şi trebuie să se reazeme pe medicină. Ea asistă omul în toate actele esenţiale ale vieţii, în actele solitare sau ale comunităţii de viaţă, în naştere, suferinţă de moarte. Dar mai presus de toate ea îl asistă în câmpul muncii. Munca este viața, este lupta pentru existenţă, este Inssşi creaţia omului pentru el şi pentru semenii lui, pentru progre ■ sul de o zi sau pentru acel ce se înfige în eternitate. Munca intelectuală şi manuală se întreţes şi urzesc împreună destinul îndepărtat şi necunoscut al omenirei. Medicina este fundamentul asigurărilor sociale. In locul unei medicini de suprafaţă, trebue să clădim medicina asigurativa Teatrul MIC Calea Victoriei 63. Telefon : 9.23.81 In înecare seară ora 8 Ultimele 5 spectacole FIU-MEU, D-l MINISTRU! G. TIMICA CU VIITOAREA PREMIERA ILUZIA FERICIRII cu EUGENIA ZAHARIA VICTOR ANTONESCU — MIMI ENACEANU si PETRU NOVE 04 CAPITALA ŞI PROVINCIA (Urmare din pig. I-a) exemplul şi stimulentul pentm cei cari vor veni după cei de azi? Aci poate, şi trebuie să intervină societăţile judeţene cinstit attite de cei cari şi-au făcut drum în Capitala ţării. Să activeze pentru ridicarea nivelului cultural şi economic al judeţului de unde au pornit. Să desţelenească voinţele împietrite în tradiţie ale autorităţilor locale. Să dea un impuls de viaţă nouă entuziasmului tineresc de o nlo să pună nu numai o patetică dragoste pentru locul natal, ci să dea un concurs practic spre a face ca fiecare colţ de ţară să găsească la îndemână satisfacţiile pe care viaţa modernă le socoteşte necesare pentru toţi, căci ţara nu se rezumă la Capitala ei şi de multe ori ea, prin cosmopolitismul şi uşurinţele ei, nici nu reprezintă chintesenţa vieţii naţionale. Teatru! SAVOYubileul de Duminică Simpaticul Comic al companiei Cărăbuş, Dan Demetrescu Îşi sărbătoreşte Duminica 5 Martie a. c„ ora 105b dim., jubileul de 25 ani de activitate teatrali. Cu acest prilej s’a organizat un spectacol festiv In care se va juca actul 1 din revista: NU TE LASA TĂNASE cu Întreg ansamblul companiei Cărăbuş in frunte cu D-nul C. TANASE. Partea II se va compune din sărbătorirea D-lui Dan Demetrescu la care Îşi vor da concursul toate vedetele teatrelor Bucureştene in cele mai reuşite creaţii din carieră Biletele pentru acest spectacol s’au pus In vânzare la casa teatrului Savoy. Telefon 3.55.S3. 1 Teatrul MARIA FILOTTI Prezintă SAMBATA 4 MARTIE celebra piesă a lui George Mihail Zamfirescu DOMNIŞOARA NASTASIA cu V. MAXIMILIAN, ELIZA PETRACHESCU (dela Teatrul Naţional), N. SIRETEANU (dela Teatrul Naţional Craiova), Cella Maria, Virginia Stoicescu, Raluca Zamfirescu, Nana Teodorescu, Ticu Vedea, Traian Vărișteanu, N. Velculescu, M. Cioabă, I. Voinescu, etc. Regia : V. MAXIMILIAN. — Decorurile: Tr. Comescu DAN DEMETRESCU CE TREBUE SA FIE UN CRITIC DE ARTA de OLGA GRECEANU Cred că atâta vreme cât nu se dă o definiţie limpede a artei, ar fi foarte greu să se discute „artă”, mai ales la noi în ţară, unde, trebue să recunoaştem, puţini sunt născuţi să guste şi săînţeleagă o emoţie estetică, cea mai imaterială şi cea mai intelectuală din toate emoţiile omeneşti. Dar cine ar putea in toată conştiinţa să explice ce e arta? Ce trebue să vedem în artă? Dacă clasicii ar învia, ei ar dispreţui pe primii vi . Renaşterea ar dispreţui pe Impresionişti. Constructiviştii pe Impresionişti ! Şi unde ar fi adevărul? In ochii unui om pasionat de artă ce poate avea mai multă valoare artistică? O statue de Praxitel o frescă de Michel Angelo, Omul cu garoafa de Van Dyck? sau o picătură de Van Gogh? Are arta aceeaşi definiţie pentru toţi? Adaş înţeles? Renoir, Gauguin, Cézanne, sunt ei inferiori lui Tintoretto sau Leonardo da Vinci ? E alta o chestiune de meşteşug mai mult decât de sentiment? E sentimentul altceva decât o emoţie? Şi emoţia e poate în funcţie de cultură? Intervine cultura, educaţia, rafinamentul moral al unui om în felul lui de a judeca o operă? E şi critica o chestiune de sentiment sau de raţiune? Opera de artă se adresează simţului sau spiritului? Are legi imuabile sau, din potrivă n’are nici un fel de lege? Sau ţine de o lege cu o durată limitată la durata unei societăţi din punct de vedere moral? Gustul literar variază de la o generaţie la alta. Stilul se modifică. Sunt subiecte de roman înmormântate pentru totdeauna. Se zicea odată în Franţa: „de dimineaţă George Sand, seara Balzac”, pentru a arăta schimbările de idei dintr’o zi pe alta, în sânul aceleeaşi societăţi. Popoarele, mai ales cele latine, sunt popoare cu imaginaţie vie, cu simpatic spontane, popoare oricând gata să îmbrăţişeze o gândire nouă şi sociabilă ca sentiment. CU fiecare şcoală nouă, s’a găsit întotdeauna un om entuziast care să acorde artelor noi toată simpatia lui, toată înerederea, fără să se lege anume de un artist, pe deamtregul, exclusiv sau pentru totdeauna. Un astfel de om lua numele de „critic de artă”, pentru că lui îi revenea rolul de a explica pe artist şi opera lui. Cum însă şi critica e în funcţie de temperamentul, de cinstea, de priceperea, de inteligenţa şi de cultura celui ce judecă, de multe ori rezultatul e negativ. Ştiinţa criticei e de fapt o ştiinţă nouă, apărută abia în veacul al XVII-lea. înainte de această epocă, criticii se mărgineau să indice opera din punct de vedere, al subiectului şi al technical, fără comentarii estetice. Dar chiar atunci la diferite aspecte: e istorică cu Félteien, technică cu Le Brun, literară cu Le Blanc, Marmontel, critică şi savantă cu Caylus; doctrinară şi estetică cu Abatele Langier şi Du Bos; amuzantă, spirituală, modernă dar superficială cu Diderot; filozofică cu Taine, iar cu Ruskin, apostolul religiei şi al frumosului, se adaugă criticei un element simbolic şi mistic . Cu vremurile moderne, critica s’a zăpăcit, pentrucă artele moderne fiind arte abstracte, nu mai sunt supuse aceloraşi legi de estetică şi armonie la care sunt supuse artele concrete, şi dscă criticul nu mai poate să se bazeze pe realitate, pe ceea ce există în natură şi se poate privi cu ochiul, dar pe capacitatea lui morală de a înţelege identitatea senzaţiilor şi a sentimentelor superioare. Este mult mai greu să fii critic de artă decât artist. Artistul e din naştere, aşa cum e. El nu e preocupat decât să găsească pentru imaginaţia lui veşnic în clopot, o formă mai potrivită de exprimare, o formă care să fie numai a lui, în armonie cu facultăţile lui, cu idealul lui, cu concepţia lui. Când nu reuşeşte să găsească o formă nouă de exprimare, a® mulţumeşte cu descoperirile anterioare: fresca, mozaicul, gravura, pictura în ulei, pastel aquarelă. Dar sunt stări de spirit, stări de sentimente, sunt emoţiuni, gânduri, cari nu simpatizează cu tehnica celorlalţi şi atunci artistul se strădueşte să-şi cifreze o technică a lui sau cel puţin să descopere un material mai apropiat pentru exprimarea visării lui. Arta e un produs al imaginaţiei, indiferent de materialul sub care ia fiinţă, indiferent de alegerea ce face artistul pentru fixarea concepţiei lui, pe nistip sau pe zid, în cuburi de lemn sau de piatră în frescă sau pe carte, în broderie sau în pictură pe sticlă. Atunci intervine şi rolul criticului. Criticul este — de obicei — un animator, un om sensibil, un entuziast, care suferă sau se bujcură alături de artist, care îmbrăţişează mişcarea nouă, o propovădueşte, o explică. Un astM de critic de artă, pentru a intra cu tot sufletul în rolul «Ies, se scutuiră, nu numai de circumstanţele exterioare ce-l înconjoară, dar şi de circumstanţele da conjucturile naşterii şi ale mediului moral, de calităţie şi de defectele ce-l împiedică să intre in el şi sft-şi descoperă aca'.o, în fundul sufletului şi al minţii lui, aceeaşi scânteie, ca a artistului care să-l înflăcăreze şi pe el de aceeaşi creaţie spontană, îft aşa fel ca, alături de viaţa orimească a artistului şi a criticului, să se nască şi o viaţă a sufletului, care să fie împărtăşită snetatorum . Mă gândesc la francezul Dr. Paul Gachet, cel dintâi apărător al Independenţilor. El fiu s'a întrebat de ce unii pictează cu cuţitul, alţii în puncte, alţii în trăsături late. Nu era rolul lui să-şi exprime gustul dacă îi place său nu-i place technică modă. El a înţeles numai că un nou soare a răsărit. Cu câtă înţelegere, cu câtă patimă tinerească s'a desprin şi el de ţinuta academică, ca să îmbrăţişeze pe impresionişti cari înmulţeau mijloacele de exprimare! Dar câţi sunt precursori ca Paul Gachet? Din potrivă, cei mai mulţi confundă „critica de artă” cu observaţii de profesor. Ei sunt scolastici ca mentalitate. Ei au un catalog cu nume, registre cu însemnări da Veacuri, cărţi techniice scrise de alţii, Pe cari le răsfoesc în preajma unei expoziţii. Este de sigur o inferioritate să rămâi în urmă, agăţat de procedeele vechi, pentru că inteligenţa redusă te sileşte doar la con- I tempLaţiunea trecutului. Dacă fie- 1 care generaţie ar fi văduvită de un animator, niciodată o societate nu ar mai cunoaşte murăteri noi, idei noi, elemente solide ale civilizaţiei în progres. Astfel de oameni greoi, negativi, dacă ar fi dublaţi de o putere de convingere ar duce la destrămarea socială. Mă gândesc ce ar zece un astfel de om nepregătit, care s’ar trezi deodată în pragul unei eraurii? Ce ar fi făcut el dacă ar fi fost în 1884 la Pans, când s’a deschis primul salon al Independenţilor care răsturna legile potolite ale arrei oficiale, al cărei n ait simbol era „Premiul Romei”? Dacă era salariatul uneia din galeriile de La Darné, el ar fi scris el de Picasro, de Braque, de Lhote, de Ozenfant? Nu s’ar fi răzvrătit, strigând că o astfel de artă nu e artă, pentru că nimeni în trecut n’a pictat ca ei ? Ce ar fi zis un astfel de ..orhe”, dacă ar fi trăit pe vremea când encaustica a fost înlocuită cu fresca, mozaicul de marmură cu mozaicul de sticlă? Şi-ar fi dat cel puţin seama că mozaicul de sticlă are avantagii asupra mozaicului de marmoră, pentru că marmora îndată ce nu mai e lustrată, nu mai apare decât ca o pată cenuşie, pe când sticla îşi păstrează indefinit culoarea? Ştie criticul demodat că la Lyon, Uzinele „Vernon et Trade” încearcă de ani de zile fabricarea unui mortar de duritatea marmorei care se înlocuiască tencuiala pentru frescă, pentru că dacă fresca a nemuritoare prin coloritul ce-i păstrează intact, tencuiala e fragilă şi orice vârf ascuţit o diistruge, orice lovitură, orice zgârieurâ îi e fatală, cum fatală îi ei umiditatea prin infiltraţii? O fetă nu poate fi sclava unui proceteu. O operă de artă nu e getelă pentrucă e lucrată în frescă; dacă e genială, e genială naște de a fi transpusă în frescă, ai prin linie, prin culoare Dacă o pictură a lui Bouguereau ar fi transpusă în frescă, ar deveni o operă de artă? Iar Sf. Gemeviève a lui Payis de Chavannes, pentru că e pictată pe pânză, e de o valoare inferioară, altor compoziţii mediocre, cari sunt însă executate în frescă ? Gobeliniul executat după cartonul lui Rafael, e mai de valoare decât cartonul lui Rafael, pentru că gobelinul e mai migălos şi cere mulţi ani de lucru ? Oare lâna şi bumbacul, trecute punct cu punct pe canava, pot avea mai mult preţ decât hârtia pictată în întregime de mâna binecuvântată a lui Rafael? Dacă Rafael ar fi descoperit culorile de antenă solide şi transparente şi ar fi avut la dispoziţie o pânză de cânepă ţesută în fire neregulate, nu ar fi preferat un astfel de material, ca să-şi exprime o compoziţia pentru o decoraţiune innterioară, decât o desfigurare prin broderie. Dacă Rafael ar fi fost sclavul materialului şi s’ar fi intimidat in faţa unei inovaţii, el n’ar fi îndrăznit niciodată să picteze la frescă acele false cariatide, care înşeală ochii cu volumul lor, şi fac un suport atât de unitar frescelor lui din Vatican! Imaginaţia artistului e aşternuta pe hârtia din atelier. Acolo se citeşte valoarea operei, nu mai târziu când scapă de sub controlul artistului ca să fie mânuit de ucenici ce nu ştiu decât să coase, să brodeze, nu să creeze. Vai de ţara unde sunt artişti creatori dar nu sunt şi critici să-i înţeleagă. Pe aceşti critici arta nu-i adoptă, nici literatura, nici istoria. Ei trec. Arta rămâne. v*