Universul - Capitala, martie 1944 (Anul 61, nr. 60-90)

1944-03-01 / nr. 60

2 EDITURA „PUBLICOM" LANSEAZA ULTIMELE NOUTĂȚI LITERARE „VACANTA SENTIMENTALA IN SCOTIA“ De OLGA CARA O CARTE CU TOTUL ORIGINALA. NOUĂ, SPIRITUALA ,NAJA TRIPUDIANS“ P­­e ANNIE VIVANTI , UN PUTERNIC ROMAN DESPRINS DIN DRAMATICA VIATA A­­ METROPOLELOR R. C. 128 -933 4001 Abonaţii Ziarului „UNIVERSUL” care vor trimite direct S. A. R. ,,FRANCO-ROMANA“, Bucureşti Ca­lea Griviţei 23, suma de 909, — vor primi o poliţă de asigurare cu risc de război şi cu plata dublă a capita­lului asigurat, primind lei 120.000,— la termen, sau anticipat prin ieşirea la sorţi. Odată cu poliţa vor primi ca PREMIU PE ANUL 1944 UN SFERT DE LOZ AL LOTERIEI STATULUI IN VALOARE DE LEI 2000, CL. IV-a, TRAGEREA LA 10—11 MARTIE 1944. Continuând cu plata ratelor binare de lai 909, el vor primii gratuit timp de un an cât« un sfert de Io». Poliţa va f adnotată cu o bonificaţie de 64 rate lunare aşa ca abonaţii vor avea de plată la această asigurare numai 1 ani. INDEPENDENŢA DIPLOMATICĂ A REPUBLICILOR SOVIETICE (Urmare din pag. I-a) vor avea să dea explicaţi­uni, iar în al doilea caz, nu se vor lăsa înşelaţi de nici o măsură. De aceea se crede că scopurile Moscovei nu vizează numai Eu­ropa, dar poate şi Asia. Acolo în faţa Afganistanului, a Si­­kiank-ului chinez, a Altai-ului, a Mongolei superioare, şi până la Manciuko, zone care intere­sează în mod direct integritatea Indiilor şi a Imperiului, se gă­sesc oraşele şi fabricile prospere ale Siberiei. Acestea nu există decât dela naşterea statului so­vietic şi de aceea nu s’a auzit vorbindu-se de ele. Astfel, intre altele este centrul industrial și universitar dela Tachkent care strălucește de dinamism și de cultură într’o regiune complect sălbatecă. Locuitorii din Sikiank sunt mai aproape de Taschkent sau de Kusnetz decât de Cal­cutta sau de Bombay. Pe lângă aceasta ei sunt de aceeaşi rasa de ambele părţi al® frontierei şi nu trebue să se uit® de asemenea că în aceste părţi Rusia repre­zintă pionerul civilizaţiei şi deci, ea exercită atracţia care este desvoltată prin propagandă. Chiar înainte de război, chinezii aveau 12 consulate generale nu­mai în Kazakistan. Considerând toate acestea îna­inte de a se trage vreo conclu­zie în ce priveşte reforma so­vietică, trebue­ să cunoaştem în mod clar care va fi politica a­­siatică a Moscovei. Acolo în Asia şi nu în Europa se des­chid perspectivele cele mai fa­­vorabile şi terenul cel mai fertil. Ziarul ,,National Zeitung“ din Basel publică un articol oare­cum deosebit, referindu-se la »»« - * * * »♦♦♦♦» ziaristul american W. Lipmann, care crede că dacă Rusia ar voi, nimic n’ar împiedica-o să a­­nexeze state, ca de pildă, ţările baltice, fără să fie nevoită să recurgă la formule diplomatice. Lipmann constatând acest fapt, fără a voi să aprobe gestul ad­mite totuşi că puterile anglo­­saxone nu s’ar putea spune.­­ Explicaţiunea atitudinii Rusiei Sovietice ar trebui deci să fie căutată in altă direcţie, şi „Na­ţional Zeitung” o găseşte in faptul următor: „U.R.S.S. nu poate ierta marilor democraţii poetica lor de cordon sanitar. Ea nu poate uita neîncrederea oamenilor politici din aceste mari democraţii faţă de Mos­cova şi mai trebuie adăugat a­­nimozitatea care separă un stat capitalist de un stat comunist. U. R. S. S. nu are nici un mij­loc să-şi ia revanşa decât acela de a lipsi democraţiile de micii lor aliaţi, adică de aceste na­ţiuni, cari, simpatizând cu ideile democratice al Londrei şi ale Washingtonului, întreţineau un fel de aureolă în jurul Americii şi Angliei”. In caz de victorie, ruşii ar pu­tea avea revendicări nenumă­rate pe care le-ar putea realiza prin­­mijloace tehnice. Dar ei nu vor numai atât, ei vor să obţie o supremaţie morală pe lângă cea politică in acele re­giuni, unde o vor pierde anglo­­saxoni’S. Si e d e sigur, T­.R.S.S. va face tot posibilul ca anglo­­saxonii să piardă această su­premaţie. Am mai produs om­ilile expri­­mate de aceste două ziare elve­­ţine, considerând că ele vor contribui la o mai uşoară în­ţelegere a vremurilor ce vor veni. TEATRUL COLORADO Str. v. G. Assan 3 Tel. 4.41.32 ULTIMELE SPECTACOLE cu Marele Succes TUSCH înainte de TURNEU 7 ­0­0-Farmaciile de serviciu GRUPA IX-a şi In nopţile de 9, 19, şi 29 ale fiecărei luni Dr. Wonnesch Maximilian, str.. C. A. Rosetti, 14, I, 2.07.65; Dr. Cionga Emil, calea Văcăreşti, 39, I, 3.45.78; Ciocoiu George, str. stirbey Vodă, 55, II, 5.15.25; Manodlu Mihail, calea Gri­­viţei, 217, II, 3.19.96; Cărbulescu Olga, piaţa Buzeşti, 2, II 5.12.97; Mătăsa­ru Iacob, calea Victoriei, 112, III, 5.33.30; Teodorescu E­enter­inc, bd. Mareşal Antonescu, 21, III, 2.98.70; Hotăranu Gheorghe, str. Vasile Lascăr, 76, III, 1.01.40; Bădilă Nicolae, şos. Mihai Bravul, 10, IV, 2.89.56; Teodosiu Eu­genia (Colentina), str. Regina Maria, 13, IV, 2.24.39; Barorul Vasile, calea Călăraşi, 184, IV, 5.05.95; Vespre­­meanu Ion S­sort, calea Şerba­n Vodă, 49, V, 2.33.96; Constantinescu Aurora, şos. Giurgiului 195, V, 4.17.09; Som­­lea Mihai, bd. Regina Maria, 51, V. 3.13.15; Dr. Ullman Ludovic, str. Ca­rol Davilla, 7. VI. S.00.30. TEATRUL MUNICIPAL B-h­ui Schitul Magureanui 1 _____Telefon 4.1­0.60 Astă seară ora 7 Succes triumfal Mass­inil lost Manolescu NU SUNT VINOVAT cu un strălucit ansamblu si cu D-na Lilly Popov­ci (de la T. N.) nr 1109 in zguduitoarea sa creat­e din UNIVERSUL CALENDAR MARŢI, 29 FEBRUARIE 1944 Ort. : Cuv. Pârin­e Casian Romanul. Cat. : Sfântul Casian. Prot. : Casian.% USA. apareflui 6.57. Apus. apar. II. FAZELE LUNII 29. Răsărit 9 h. 55 m. Apus — — RADIO MARŢI, 29 FEBRUARIE 1944 RADIO ROMANIA SI RADIO BUCUREŞTI Deschiderea emisiunii. Curs de limba germană RADIO ROMANIA Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 13.15 ! ştirile serviciului german. 11.57 u.ee 15.15 : RADIO ROMANIA SI RADIO BUCURESTI 11.3e! Orchestra Ştefan Kiriţescu­­voce : Nicu Stoenescu. 12.55: Cronica cărţii. 19.05: Quartetul Carmen Sylva (Const Bobescu-vioara I, I Voicu.­­ vioara II, Al. Rădulescu-viola și Th. , Lunu-violoncel) 19.50 : Radio-Jurnal. 20.00 : Concert Rossini — Orchestra Radio, dirij. de Th. Rogalski, voce : Virginia Ieremia. 20.40 : UNIVERSITATEA RADIO— „Mari stiluri de epocă"­, prof. N. I. Herescu , stilul clasic. 21.00 : Concertul simfonic al Or­chestrei Radio clirk­ de Th. Ro- Kalfki. 22.00 : Radio-Jurnal. Sport. 22.20 : Muzică variată ușoară (disc.) 23.30 : închiderea emisiunii. DACIA ROMANA 32.4 m. 9260 kHz. 2 kw. 21.40: Emisiune in limba Italiană: Muzică. 22.00 : Emisiune in limba germană: Muzică. 22.20 : Emisiune in limba Italiană : Muzică. , 22.40 Emisiune în limba franceză. 22.50—23.00 : Emisiune in limbă en­gleză. MIERCURI 1 MARTIE RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­RESTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 0.55—8.00 : ORA DIMINETII. Deschi­derea emisiunii. Radio-Jurnal; Con­cert de dimineaţă RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 12.45 : Deschiderea emisiunii. — Ra­­dio-jurnal (informativ, agricol şi cul­tural). 13.00 : ORA OSTAŞULUI. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 13.50 : ştirile serviciului german. 14.00 : Radio-Jurnal. 14.30 : ORA RĂNIŢILOR: Orchestra Luceafărul, voce: Lelia Niky. RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 15.30 : POŞTA MILITARĂ RADIO. 18.00 : Ora Oficiului Educaţiei Tine­retului şcolar Secundar. 17.00 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.57 : Deschiderea emisiunii. 18.00 : Curs de limba franeză. RADIO ROMANIA 11.15: Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 19.15: Ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI Lenita Artea cu 18.30: Lenita Artea cu ansamblul său. 19: Viaţa noastră culturală de Em. Bucuţa. 19.10: Mari cântăreţi (discuri). 19.50: Radio-Jurnal. 20: Orchestra de cameră, dirijată de N. Rădulescu; solişti: Mircea Său­­lescu, vioară şi Pavel Tornea; obd­. A. Vivaldi. 20.40: UNIVERSITATEA RADIO. ,.Cercetarea adevărului" Prof. D. Pompei: In ştiinţele matematice. 21: ORA GERMANIEI. 22: Radio-Jurnal; Sport. 22.20: Muzică variată uşoară scuiri). «a­ RADIO MOLDOVA pe 286,9 m. POSTUL „MO­LD­O VIŢA“ pe 48 la. 12.3«: Deschiderea emisiunii. 13: Jocuri romanesti (discuri). . 13.9«: Radio-Jurnal (IJ. 13.45: Orchestra Mihai Bănică. 11.39: închiderea emisiunii de plânsu RmM „Moldoviţa“ pe unda scurtă In bandă de ig­m. 17: Deschiderea emisiunii: Muzică variată (discuri). RADIO MOLDOVA SI RADIO­­ MOLDOVIŢA 18.39: D. Constantin Nistor H­ar­monici. 19: CONFERINŢA. D-ra Olga Ne­­erasof: „Aspecte noul ale biologiei". 19.15: Cosscort de canzonete (dire.) 19.45: Raoul Koczalski căută melo­dii de Chopin (digerat). 20: SEARA DE TEATRU: „La ha­nul lui Mânjoală". ..Inspecţiune” şi ,­C. P. R.**. Comedii de Nicolae Bar­bu după schiţe de Caragiale. Inter­pretate de artişti ai Teatrului Naţio­nal din Iaşi. Prezentarea: autorul. 20.50: Muzică uşoară (discuri). 21.00: Radio­jurnal (II). 21.15: Muzică românească (discuri). ■ 21.35: Muzică distractivă (discuri). Postul „Moldoviţa“ pe unda scurtă în bandă de 48 m. 22.30: Muzică variată (discuri). 24.00: închiderea emisiunii. DACIA ROMANĂ 32,4 Ol. 9260 kHz. 2 kW. 21.40 : Jurnal In limba Italiană : Muzică. 2.00 : Emisiune în limba germană: Muzică. 22.20 : Emisiune In limba Italiană: Muzică. 22.40 : Emisiune In limba franceză. 22.50—23: Emisiune In limba en­gleză. TEATRE OPERA: Tmibad­ur­ul. NAȚIONAL: Ochii sfbri^iuTui. STUDIO : Tm3gT0diîa iwtatiai. MUNICIPAL: Nu samt vinovat SĂRINDAR: Bâîfcrt?ul. T. NOSTRU: Călătoria cea mart. COMEDTA: Topaze ALHAMBRA: Rc’Lacîie. SIAVOY: Nu te lăsa Tarnia«*. MUNCA ȘI LUMINA: Cumipăna inirrvil. T. MIC: Fiu-m­su, domnul ministru. COLORADO : Ţuşca. INTIM : Reliache. GIOCONDA: Hăpuirea Giocomdei. CONCERTE INSTITUTUL FRANCEZ DE ÎNAL­TE STUDII IN ROMANIA (B-dul Daidn­a, 27). Ora 16.30 : Concert de pian al d-nei Cella Delavrambcea. Cinematografe ARO : Bolero. SCALA : Buze însângerate şi Jurnal nou. CAPITOL: A fugit o fată şi Jurnal nou. FANTASIO : îmbogăţiţii de azi şi jurnal. TRIANON : Cântecul durer­ii. EXCELSIOR : Legea Inimii. REGAL: Femei in lanţuri. FEMINA : Nevasta Brutarului SELECT Visul alb şi Jurnal. A.R.P.A. : Dr. Crippen la bord şi jurnal nou. CASANDRA: (str. Carol 9): Să’mnd cânţi, ţirgarițe şi jurnal nou. BULEVARD PALAT: Căzeţi cu mine şi Jurnal. VICTORIA : Conflict Jurnal şi Ba­letul Pasărea de futr. ELYSEE: Cavalerul fără nume. OMNIA : Abuz de încred­er. Jurnal şi revistă NISSA : Visul fericirii, Jurnal şi trupă de revistă. COR.SO: Prima iubire şi Jurnal U. F. A.—O. N. C. Nr. KM FRANKLIN : Regele Sportului şi jurnal de război. ALCAZAR : Leul din Damasc. Jur­nal Nr. 103 şi Bale­ul Alcantei«. ASTORIA : Minciunii« Baronului Münchhausen, jurnel şi trupă de revis­t. AIDA : Suflete In furtună, trupă de r-vi-­te şl jurnal de război nr. 103. AMERICAN: Arieră şl trupă de re­vistă BARCELONA : Macar o la tribunal. Jurnal 97 şi revistă. COTROCENI : Orice fata se mărită odată !! Jurnal de război O. N. C. şl U. F. A. CRANGŞI: O crimă celebră şl jur­nal. CARMEN : De-aşi fi prinţesă şl Jur­nal de război. CLASIC : Şapte ani de noroc şi Jur­nal. DACIA : Dona Nelson şi Jurnal de război nr. 102. DICHIU : Căp­anul Stix, Jurnal şi trupă de reviste. DIANA : Pat şi Patachon în Hamlet şi Ofelia, jurnal şi trupă de re­viste ELDORADO : Abandonată, trupă de reviste şi fumM. FLORIDA : Cin® pierde câştigă, tru­pă de revis­e şi jurnal. GLORIA : Aldebaran şi Jurnal. ILEANA : Contele de Monte Criato (partea l-a). IZBANDA : Pat şi Petachon în Ca­valerii vese® şi jurnal U. F. A.— O. N. C nr. 103. LIA: M­ociurile Maronului Münch­hausen şi jurnal. MARCONI: Un cântec perntru tine cu Trio Rossi. Compania de reviste Bejan. MARNA : Căpitanul Fnacasse, jurnal şi revista. MILANO : Mezurea dragostei, Jurnal şi trupă de reviste. MIORIŢA : Avemt­ura de la Grand Hotel şi Jurnal. MODEL : Furtună în inimi, jurnal şi arists. NELLO : Mscario în Moştenitorii năs­drăvani şi jurnal 100. NONI: (Joi. Sâmbătă, Duminică) Moştenitorii năzdrăvani şi Jurnal nou. ODEON: Prietenă de ocazie şi jurnal de războiu. PICCOLO: Banirafee, Jurnal şi trupă de revistă. PAC­HE : AU fost fusé. Comp- Tra­­ian Fl .-mn.wu cu Cristian Verile şi jurnal 102. ■’.­IrIS : Paradisul pierdu , Jurnal , revistă. ROMA : Hoaţa de nevas­â-mea, re­vista Filmul Românei, şi jurnal nr. 103. REX : Taverna roşie şi Jurnel. TRIUMF ! Oamenii de varieteu şi Jurnal SA TOMIS : Omul care se joacă cu fo­cul al Jurnal. S­­LENdid : Sprosna din San Gotard, trupă de reviste şi jurnal de răz­boi­­. 102. UNIC : Contele de Monte Criato şi jurnal 102. UNIREA : Cătuşe roşu Jurnal şi re­vistă. VERGU ! Unde cerul şi marea se în­tâlnesc, Jurnel de război nr. IM şi trupă de reviste. VENUS : Nufăr in mocirlă şi Jurnal de război. VOLGA : Inimă veşnic tână­ră şi Jur­nal Nr. 102. RADIO ROMANIA. RADIO BUCU­REŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA- 6.55—S.00 . ORA DIMINEŢII: Des­chiderea emisiunii; Radio-Jurnal; Concert de dimineaţă. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 12.45: Deschiderea emisiunii; Ra­dio-Jurnal (Informativ, agricol şi cul­tural). 13. ee : Orchestra Ştefan Rădulescu. 13.50 ; ştirile serviciului german. 14. ee : Raa’o-jurnal. 14.3» ; ORA RĂNIŢILOR : Orches­tra Dinu Şerbănescu. voce : Liana Mihăilescu şi Lui­e Fley. RADIO ROMANIA ŞI POSTUL DACIA ROMANA 16.30 : POSTA MILITARĂ RADIO. Rt.10 : Emisiune specială in limba rusă. 16.30 : închiderea emisiunii. Viaţa limbii franceze in învăţământul secundar In ciclul de comunicări meto­dologice „Din vieaţa disciplinelor şcolare", Doamna inspectoare Vi­­forina Gorgos, în ziua de 25 Feb. a .c. ,a vorbit la Seminarul pe­dagogic universitar „Carmen Syl­va” despre: „Vieaţa limbii fran­ceze in învăţământul secundar". Pornind de la constatarea că nivelul cunoştinţelor în limba franceză e din ce în ce mai scă­zut în şcoalele noastre secundare. Domnia-sa analizează cauzele şi face propuneri de remediere. Trece apoi la capitolul „meto­da de predare”. Din comentarea unei serii de „lecţii nereuşite” se desprind de e­fectele de metodă, ce trebuesc­ti­vi­ta­te de profesori. Se citesc apoi câteva planuri de îndrumare pentru diferite ca­tegorii de lecţii şi se extrag prin­cipii călăuzitoare de metodă. In încheiere Domiva-sa a sub­liniat rolul important educativ pe ’♦♦»♦♦♦♦♦♦««»4M949 14444» care limba şi literatura franceză trebuie să-l realizeze „prin şcoa­lă” ca şi celelalte discipline din învăţământ. In acelaşi ciclu, Vineri, 3 Mar­tie a. c„ Ora 6-7 p. m„ va vorbi domnul Inspector general N. Rusu despre „Vieaţa limbii ger­mane în învăţământul secundar'' (localul Facultăţii de ştiinţe, bd. I. C. Brătianu Nr. 1, et. II). Pe tot timpul stării de răt­boi să avem pre­gătit în casă rezerve de apă şi hrană rece pentru 2—3 mile. Teatrul SAVOY Comp. Cărăbuş - Dir. C. Tănase prezintă MARELE SUCCES AL STAGIUNEI LASA TANASE 3« tablouri de St Cristodulo şi V. Vasilache Conducerea Muzicală Dinu Şerbănescu Mare Balet, sub conducerea maestrului S. Siomi Pentru a înlesni cumpărarea biletelor, cassa este deschisă zilnic între orele 10-1 dim. și după masă. Tel. 3.55.03 Biletele s’au pus in vânzare pentru toata săptamâna In fiecare seară ora 7% foarte precis 41 ! Anul al 61-lea Nr. 60 Miercuri 1 Martie 1944 ASIGURĂRIIL­E SOCIALE ŞI MEDICINA (Urmare din pagina I-a) guralivă (statistică) ş­i medicina asigurativă. Astfel este de ex. Institutul de la Köln (inaugurat în anil 1940, condus de d. prof. W­­ohrbeck. Care e ţinta r­eală a asigură­rilor? Aşa cum se practică azi, ele reprezintă un contract juri­dic obligator între asigurat şi a­­siggurător, primul oblgându-se a presta munca la care s’a angajat, al doilea obligându-se să asigure puterea de muncă şi de câştig fie prevenind prejudiciile recu­rilor ce ameninţă capacitatea glo­bală de murvcă, fie despăgubind preţul’ciul sufer­i, în aşa mărură încât existenţa lui şi a familiei să nu fie amenteţată. La asigu­rare partie­pă Statul, patronul­­asigura­tor şi muncitorul asigurat. Poetica muncitorească găseşte în asigurările sociale o metodă­­ de guvernământ, o idee de gos­podărie a omului. Asigurarea or­dinei şi a echilibrului social pre­tinde în primul loc asigurarea existenţei muncitorului. O stabili­tate a zilei de mâne. Nesiguranţa în care se găsea la începutul a­­cealui secol, teama de şomaj, ac­cident, boală, bătrâneţe, au dat loc la multe frământări. Pătura muncitorească era cea mai insta­bilă, fără un stil statornic de vieaţă. Gospodăria poporului, în special gospodăria exploatărilor muncitoreşt, a impus fixarea u­­nei reguli de bază : garantarea unei siguranţe, sprijin, sub toate raporturile, puterii şi capacităţii­ de muncă. Ştiinţa asigurărilor este stu­diul pericolelor ce ameninţă pe muncitor, dar şi studiul preve­nirii şi despăgubirii prejudicii­lor. Fundamentul pragmatic al asigurărilor sociale consistă în prevenire şi despăgubire. Vic­timă a riscului profesional, mun­citorul neputându-se echilbru prin propriile lui mijloace, asi­gurările îi garantează urmările riscului, care pot nimici sau micşora valoarea socială a lu­crătorului. Ele tutelează în ace­laşi timp sănătatea şi posibilită­ţile de subsistenţă ale claselor sărace. Reparaţiunea prejudiciului su­ferit nu este o reparaţiune ega­lă, integrală, ci un substitut al fracţiunei de câştig, socotit ca pierdut. Ea nu corespunde nici­odată pierderei efective suferite ci este totdeauna inferioară. Asigurările sociale tind să fie, sunt deja pe alocarea, ocrotitoa­rea permanentă a muncitorului pentru toată viaţa sa, luându-şi, cel puţin teoretic, garanţii pen­tru toate riscurile ce-l ameninţă pe el, pe familia sa. In starea prezentă şi în mă­sura în care putem cunoaşte a­­sigurările sociale ale Germaniei şi Italiei au ajuns la un grad de mare desvoltare. Se pare însă că instituţia mai poate fi per­fecţionată in toate ramurile ei La noi în ţară, d. preşedinte V. Pantasopol ne-a arătat, cu stere­­ritmite impresionantă, ce îndoieli rod acest aşezământ. Se pare că prostea există pretutindeni, cu rmaniţe regionale specifice. Medicina, prin ramura ei cu­rativă şi preventivă, va fi che­mată să asta stre, în cea mai mare parte, realizarea dezideratelor teoretice. Dacă se cercetează ra­porturile dintre administraţiunea şi medicina din asigurări, vom constata că colaborarea nu este din cele mai fericite. Războiul armat a suspendat pentru mo­ment războiul din interior. Cri­­ticile aduse de corpul medical se pot cristaliza în următoarele două : 1. Asigurările au etatizat medicii şi bolnavii; 2. Ele au scoborît prestigiul ştiinţific al medicinei, prin standardizarea terapiei, impunând medicilor sarcini prea mari faţă de numă­rul mare al asiguraţilor, a dimi­nuat prestigiul moral şi mate­rial al medicului, obligându-l a face o medicină pe baze de cal­cule matematice, salvgardând in­­tensele băneşti ale asigurărilor, iar nu cele de sănătate ale asi­guratului. In Germania, criticile se gru­pează cam în jurul următoare­lor: In asigurări , medicul este mai mult expert decât terapeut, obligat necontenit a verifica ori­ce declaraţie de boală, spre a descoperi pe simulanţi, spre a constata obiectiv pretenţiunile asiguraţilor. Numărul şi natura medicamentelor fiind limitate, medicul este constrâns a pres­crie numai după indexul case­lor de as­gurare. O atare con­duită echivalează cu depersona­lizarea şi deobiectizarea bolnavu­lui: oricare ar fi bolnavul, eta­tea, sexul, constituţia, faza boa­lei, medicul prescrie acelaşi me­dicament S’a ajuns la o stan­dardizare a boalei, bolnavului şi a prescripţiilor medicale. Valoa­rea muncii medicale este mult scăzută, ea risipindu-se într’un timp foarte scurt asupra a nu­meroşi bolnavi, fie vizitaţi la domiciliu, fie la ambulatorii. Un prim corolar s’a tradus prin creş­terea limitei de nesiguranţă în erorile de diagnostic, evident şi în indicele de tratament. Acesta forţat devenea tot mai aleatoriu. Medicul adesea prescrie un ceai c­anodin sau trece cu uşurinţă peste bolnavii ce nu par gravi, din cauza numărului lor prea mare. Profesiunea medicală a suferit, afară de ruperea solidar­i­rităţii şi numeroase jigniri, prin­­ înfiinţarea medicilor controlori, medicilor de încredere, chemaţi a cerceta latura economică a tra­tamentului medical. Efectul a fost desbinarea profundă între medici şi umilirea activităţii me­dicale. Activitatea ştiinţifică este restrânsă, ea devenind birocra­tică, inutilă e n­u chiar periculoa­să pentru bolnav. Controlul nu ur­măreşte decât costul tratamen­­t­ul­ui, al ajutorului de boală, al spitalizării, al onorarului medical, iar nici de fum dacă toate aces­tea au fost bine sau rău aplicate. Nu se urmăreşte vindecarea, ri­stingerea simptonelor, uşurarea trecătoare a suferinţei. Birocra­tizarea medicinei nu aruncă nu­mai în spatele profesiunei me­dicale „riscul economic“ al asi­guraţilor, ci chiar şi riscul mo­ral al unei legi insuficient pregă­tite şi defectuos aplicate. Critici mai severe spun că în Germania se ajunsese la o practcă medi­cală în „stil egiptean“, de acum­ câteva milenii, după cărţi her­­metice. Birocratizarea a mers aşa de departe că ea a nimicit responsabilitatea, plăcerea şi dra­gostea de profesiune, îmbrăcată în prea mult materialism, nu are decât dezavantaje. In Franţa criticile au aceleaşi obiective. Medicul, care trebuie să se conserve operelor de uma­nitate, se găseşte absorbit de re­dactarea rapoartelor, fişelor şi a nenumăratelor papetării, ce cresc zilnic. E vorba de acele acte, din ce în ce mai complicate, greu de înţeles chiar pentru oamenii de cultură medie. Intervin apoi şi agenţii asigurărilor, cari nu iau deloc parte la suferinţele bolna­vilor şi la oboseala medicilor; ei apreciază şi tarifează. El aplică metode aritmetice la fenomene nemăsurabile. De aci s’a ajuns la o industrie de târgueli, sam­­sarlâcuri şi compromisuri, din care medicina a ieşit micşorată Dela o medicină activă, progre­sista, cu forţe propagatoare, asi­gurările dispun de o medicină­­pasivă, regresivă cu forţe szena­­torii. Aceste neajunsuri sunt desigur generale, căci asigurările sociale se reazimă pretutindeni pe prin­cipii identice. Deşi ele vizează pe muncitor, sunt clădite tot pe capital, fac economia lui şi nu a capitalului­ viu. Iată de ce asi­gurările sunt deficitare şi se în­cearcă noui reforme. Asigurările sociale se reazemă şi trebuie să se reazeme pe me­dicină. Ea asistă omul în­ toate actele esenţiale ale vieţii, în ac­tele solitare sau ale comunităţii de viaţă, în naştere, suferinţă de moarte. Dar mai presus de toate ea îl asistă în câmpul muncii. Munca este viața, este lupta pentru existenţă, este Inssşi creaţia omului pentru el şi pen­tru semenii lui, pentru progre ■ sul de o zi sau pentru acel ce se înfige în eternitate. Munca intelectuală şi manuală se între­ţes şi urzesc împreună destinul îndepărtat şi necunoscut al o­­menirei. Medicina este fundamentul a­­sigurărilor sociale. In locul unei medicini de suprafaţă, trebue să clădim medicina asigurativa Teatrul MIC Calea Victoriei 63. Telefon : 9.23.81 In înecare seară ora 8 Ultimele 5 spectacole FIU-MEU, D-l MINISTRU! G. TIMICA CU VIITOAREA PREMIERA ILUZIA FERICIRII cu EUGENIA ZAHARIA VICTOR ANTONESCU — MIMI ENACEANU si PETRU NOVE 04 CAPITALA ŞI PROVINCIA (Urmare din pig. I-a) exemplul şi stimulentul pen­­tm cei cari vor veni după cei de azi? Aci poate, şi trebuie să in­tervină societăţile judeţene cinstit attite de cei cari şi-au făcut drum în Capitala ţării. Să activeze pentru ridicarea nivelului cultural şi economic al judeţului de unde au pornit. Să desţelenească voinţele îm­pietrite în tradiţie ale autori­tăţilor locale. Să dea un im­puls de viaţă nouă entuzias­mului tineresc de o nlo să pună nu numai o patetică dra­goste pentru locul natal, ci să dea un concurs practic spre a face ca fiecare colţ de ţară să găsească la îndemână satisfac­ţiile pe care viaţa modernă le socoteşte necesare pentru toţi, căci ţara nu se rezumă la Ca­pitala ei şi de multe ori ea, prin cosmopolitismul şi uşu­rinţele ei, nici nu reprezintă chintesenţa vieţii naţionale. Teatru! SAVOY­ubileul de Duminică Simpaticul Comic al companiei Cărăbuş, Dan Demetrescu Îşi săr­bătoreşte Duminica 5 Martie a. c„ ora 105b dim., jubileul de 25 ani de activitate teatrali. Cu acest prilej s’a organizat un spectacol fe­stiv In care se va juca actul 1 din revista: NU TE LAS­A TĂNASE cu Întreg ansamblul companiei Cără­buş in frunte cu D-nul C. TANA­SE. Partea II se va compune din sărbătorirea D-lui Dan Demetrescu la care Îşi vor da concursul toate vedetele teatrelor Bucureştene in cele mai reuşite creaţii din ca­rieră Biletele pentru acest spectacol s’au pus In vânzare la casa teatru­lui Savoy. Telefon 3.55.S3. 1 Teatrul MARIA FILOTTI Prezintă SAMBATA 4 MARTIE celebra piesă a lui George Mihail Zamfirescu DOMNIŞOARA N­ASTASIA cu V. MAXIMILIAN, ELIZA PETRACHESCU (dela Teatrul Naţional), N. SIRETEANU (dela Teatrul Na­ţional Craiova), Cella Maria, Virginia Stoicescu, Ra­­luca Zamfirescu, Nana Teodorescu, Ticu Vedea, Traian Vărișteanu, N. Velculescu, M. Cioabă, I. Voinescu, etc. Regia : V. MAXIMILIAN. — Decorurile: Tr. Comescu DAN DEMETRESCU CE TREBUE SA FIE UN CRITIC DE ARTA de OLGA GRECEANU Cred că atâta vreme cât nu se dă o definiţie limpede a artei, ar fi foarte greu să se discute „artă”, mai ales la noi în ţară, unde, trebue să recunoaştem,­­ puţini sunt născuţi să guste şi să­­înţeleagă o emoţie estetică, cea mai imaterială şi cea mai inte­lectuală din toate emoţiile ome­neşti. Dar cine ar putea in toată con­ştiinţa să explice ce e arta? Ce trebue să vedem în artă? Dacă clasicii ar învia, ei ar dispreţui pe­ primii vi . Renaşterea ar dis­preţui pe Impresionişti. Con­­structiviştii pe Impresionişti ! Şi unde ar fi adevărul? In ochii u­­nui om pasionat de artă ce poate avea mai multă valoare artistică? O statue de Praxitel o frescă de Michel Angelo, Omul cu garoafa de Van Dyck? sau o picătură de Van Gogh? Are arta aceeaşi de­finiţie pentru toţi? Ad­aş în­ţeles? Renoir, Gauguin, Cézanne, sunt ei inferiori lui Tintoretto sau Leonardo da Vinci ? E alta o chestiune de meşteşug mai mult decât de sentiment? E sentimen­tul altceva decât o emoţie? Şi e­­moţia e poate în funcţie de cul­tură? Intervine cultura, educa­ţia, rafinamentul moral al unui om în felul lui de a judeca o operă? E şi critica o chestiune de sentiment sau de raţiune? Opera de artă se adresează simţului sau spiritului? Are legi imuabile sau, din potrivă n’are nici un fel de lege? Sau ţine de o lege cu o du­rată limitată la durata unei so­cietăţi din punct de vedere mo­ral? Gustul literar variază de la o generaţie la alta. Stilul se mo­difică. Sunt subiecte de roman înmormântate pentru totdeauna. Se zicea odată în Franţa: „de dimineaţă George Sand, seara Balzac”, pentru a arăta schim­bările de idei di­ntr’o zi pe alta, în sânul aceleeaşi societăţi. Popoarele, mai ales cele latine, sunt popoare cu imaginaţie vie, cu simpatic spontane, popoare ori­când gata să îmbrăţişeze o gân­dire nouă şi socia­bilă ca senti­ment. CU fiecare şcoală nouă, s’a găsit întotdeauna un om entuzi­ast care să acorde artelor noi toată simpatia lui, toată înere­derea, fără să se lege anume de un artist, pe deamtregul, exclu­siv sau pentru totdeauna. Un astfel de om lua numele de „critic de artă”, pentru că lui îi revenea rolul de a explica pe artist şi opera lui. Cum însă şi critica e în funcţie de tempera­mentul, de cinstea, de priceperea, de inteligenţa şi de cultura celui ce judecă, de multe ori rezulta­tul e negativ. Ştiinţa criticei e de fapt o ştiinţă nouă, apărută abia în vea­cul al XVII-lea. înainte de a­­ceastă epocă, criticii se mărgi­neau să indice opera din punct de vedere, al subiectului şi al technical, fără comentarii este­tice. Dar chiar atunci la diferite aspecte: e istorică cu Félteien, technică cu Le Brun, literară cu Le Blanc, Marmon­tel, critică şi savantă cu Caylus; doctrinară şi estetică cu Abatele Langier şi Du Bos; amuzantă, spirituală, mo­dernă dar superficială cu Dide­rot; filozofică cu Taine, iar cu Ruskin, apostolul religiei şi al frumosului, se adaugă criticei un element simbolic şi mistic . Cu vremurile moderne, critica s’a ză­păcit, pentrucă artele moderne fiind arte abstracte, nu mai sunt supuse aceloraşi legi de estetică şi armonie la care sunt su­puse artele concrete, şi dscă criticul nu mai poate să se ba­zeze pe realitate, pe ceea ce exis­tă în natură şi se poate privi cu ochiul, dar pe capacitatea lui mo­rală de a înţelege identitatea sen­zaţiilor şi a sentimentelor supe­rioare. Este mult mai greu să fii critic de artă decât artist. Artistul e din naştere, aşa cum e. El nu e preocupat decât să găsească pent­­ru imaginaţia lui veşnic în clo­­pot, o formă mai potrivită de ex­primare, o formă care să fie nu­mai a lui, în armonie cu facultă­ţile lui, cu idealul lui, cu concep­ţia lui. Când nu reuşeşte să găsească o formă nouă de exprimare, a® mulţumeşte cu descoperirile an­terioare: fresca, mozaicul, gra­vura, pictura în ulei, pastel aqua­­relă. Dar sunt stări de spirit, stări de sentimente, sunt emoţi­­uni, gânduri, cari nu simpatizea­ză cu tehnica celorlalţi şi atunci artistul se strădueşte să-şi cif­­reze o technică a lui sau cel pu­ţin să descopere un material mai apropiat pentru exprimarea vi­sării lui. Arta e un produs al imaginaţiei, indiferent de mate­rialul sub care ia fiinţă, indife­rent de alegerea ce face artistul pentru fixarea concepţiei lui, pe n­istip sau pe zid, în cuburi de lemn sau de piatră în frescă sau pe cart­­e, în broderie sau în pic­tură pe sticlă. Atunci intervine şi rolul criti­cului. Criticul este — de obicei — un animator, un om sensibil, un entuziast, care suferă sau se bujcură alături de artist, care îmbrăţişează mişcarea nouă, o propovădueşte, o explică. Un astM de critic de artă, pentru a intra cu tot sufletul în rolul «Ies, se scutuiră, nu numai de circum­stanţele exterioare ce-l încon­joară, dar şi de circumstanţele da conjucturile naşterii şi ale mediului moral, de calităţ­ie şi de defectele ce-l împiedică să intre in el şi sft-şi descoperă aca'.o, î­n fundul sufletului şi al minţii lui, aceeaşi scânteie, ca a artistului care să-l înflăcăreze şi pe el de aceeaşi creaţie spontană, îft aşa fel ca, alături de viaţa orimea­scă a artistului şi a criticului, să se nască şi o viaţă a sufletului, care să fie împărtăşită sne­tatorum­ . Mă gândesc la francezul Dr. Paul Gachet, cel dintâi apărător al Independenţilor. El fiu s'a în­trebat de ce unii pictează cu cu­ţitul, alţii în puncte, alţii în tră­sături late. Nu era rolul lui să-şi exprime gustul dacă îi place său nu-i place technică mod­­ă. El a înţeles numai că un nou soare a răsărit. Cu câtă înţelegere, cu câtă patimă tinerească s'a des­­pri­n şi el de ţinuta academică, ca să îmbrăţişeze pe impresio­nişti cari înmulţeau mijloacele de exprimare! Dar câţi sunt pre­cursori ca Paul Gachet? Din po­trivă, cei mai mulţi confundă „critica de artă” cu observaţii de profesor. Ei sunt scolastici ca mentalitate. Ei au un catalog cu nume, registre cu însemnări da Veacuri, cărţi techniice scrise de alţii, Pe cari le răsfoesc în preaj­ma unei expoziţii. Este de sigur o inferioritate să rămâi în urmă, agăţat de proce­deele vechi, pentru că inteligenţa redusă te sileşte doar la con- I tempLaţiunea trecutului. Dacă fie- 1 care generaţie ar fi văduvită de un animator, niciodată o socie­tate nu ar mai cunoaşte mură­teri noi, idei noi, elemente solide ale civilizaţiei în progres. Astfel de oameni greoi, negativi, dacă ar fi dublaţi de o putere de convin­gere ar duce la destrămarea so­cială. Mă gândesc ce ar zece un astfel de om nepregătit, care s’ar trezi deodată în pragul unei era­urii? Ce ar fi făcut el dacă ar fi fost în 1884 la Pans, când s’a deschis primul salon al Indepen­denţilor care răsturna legile po­tolite ale arr­ei oficiale, a­l căre­i n ait simbol era „Premiul Ro­mei”? Dacă era salariatul uneia din galeriile d­e La Darn­é, el ar fi scris el de Picasro, de Braque, de Lhote, de Ozenfant? Nu s’ar fi răzvrătit, strigând că o astfel de artă nu e artă, pentru că ni­meni în trecut n’a pictat ca ei ? Ce ar fi zis un astfel de ..or­he”, dacă ar fi trăit pe vremea când encaustica a fost înlocuită cu fresca, mozaicul de marmură cu mozaicul de sticlă? Şi-ar fi dat cel puţin seama că mozaicul de sticlă are avantagii asupra mo­zaicului de marmoră, pentru că marmora îndată ce nu mai e lus­­trată, nu mai apare decât ca o pată cenuşie, pe când sticla îşi păstrează indefinit culoarea? Ştie criticul demodat că la Lyon, Uzi­nele „Vernon et Trade” încearcă de ani de zile fabricarea unui mortar de duritatea marmorei care se înlocuiască tencuiala p­en­tru frescă, pentru că dacă fresca a nemuritoare prin coloritul ce-i păstrează intact, tencuiala e fra­­gilă şi orice vârf ascuţit o diis­­truge, orice lovitură, orice zgârie­­urâ îi e fatală, cum fatală îi e­­i umiditatea prin infiltraţii? O fetă nu poate fi sclava unui pro­­ceteu. O operă de artă nu e ge­te­lă pentrucă e lucrată în fres­că; dacă e genială, e genială na­ște de a fi transpusă în frescă, ai prin linie, prin culoare Dacă o pict­ură a lui Bouguereau ar fi transpusă în frescă, ar deveni o operă de artă? Iar Sf. Gemeviève a lui Payis de Chavannes, pen­tru că e pictată pe pânză, e de o valoare inferioară, altor compo­ziţii mediocre, cari sunt însă executate în frescă ? Gobeliniul­ executat după cartonul lui Ra­fael, e mai de valoare decât car­tonul lui Rafael, pentru că gobe­linul e mai migălos şi cere mulţi ani de lucru ? Oare lâna şi bum­bacul, trecute punct cu punct pe canava, pot avea mai mult preţ decât hârtia pictată în întregime de mâna binecuvântată a lui Ra­fael? Dacă Rafael ar fi descope­rit culorile de antenă solide şi transparente şi ar fi avut la dis­poziţie o pânză de cânepă ţesută în fire neregulate, nu ar fi pre­ferat un astfel de material, ca să-şi exprime o compoziţia pen­tru o decoraţiune innterioar­ă, decât o desfigurare prin bro­derie. Dacă Rafael ar fi fost sclavul materialului şi s’ar fi intimidat in faţa une­i inovaţii, el n’ar fi îndrăznit niciodată să picteze la frescă acele false cariatide, care înşeală ochii cu volumul lor, şi fac un suport atât de unitar fres­celor lui din Vatican! Imaginaţia artistului e aşter­nuta pe hârtia din atelier. Acolo se citeşte valoarea operei, nu mai târziu când scapă de sub con­trolul artistului ca să fie mânuit de ucenici ce nu ştiu decât să coase, să brodeze, nu să creeze. Vai de ţara unde sunt artişti creatori dar nu sunt şi critici să-i înţeleagă. Pe aceşti critici arta nu-i a­­doptă, nici literatura, nici isto­ria. Ei trec. Arta rămâne. v*

Next