Universul - Provincie, august 1944 (Anul 61, nr. 210-239)
1944-08-01 / nr. 210
sSv " IN FIECARE ZI VIEŢUITOARE FOLOSITOARE Sunt pe lume o ceamă de vieţuitoare mici şi mari şi o seamă de plante, despre cari niciodată nu ştim Îndeajuns cât ne sunt şi mai ales cât ne pot fi de folositoare. Şi nu facem un serviciu nouă, aflând câte ceva din viaţa lor. Ne fac mai ales un serviciu acel carie urmăresc diversele acţiuni şi manifestări, spre a le înfăţişa într'un cerc mai restrâns, ştiinţific, la Început, marelui public mai târziu. Am aflat astfel, dintr’un instructs articol din Revista Pădurilor, că pasărea aceea atât de cunoscută pe meleagurile noastre nu numai datorită numărului mare in care vara vine aici, refugiindu-ne din Urile prea călduroase, dar şi însuşiri sale de a-şi striga cântând numele cucui, este un prietean al omului. * o vieţuitoare pe caredestinul a lăsat-o să-şi spele păcatele curioasei sale existenţe in mijiocuu p.Văritor, fiind de folos emulat. Sortită afi nu poată întemeea famile, cucul femelă depune ouăle sale în cuibul altor păsări — vreo 1*5 de specii, cea mai mare parte cântătoare — sacrificând în mod obișnuit ouăle păsărilor-gazde, cari au chiar destinul de a creşte pe conitul de cuc, deşi acesta, in timpul perioadei de creştere, sugrumă pe rând pe fraţii săi vitregi, pentru ca mâncarea pe care o aduce mama sa adoptivă să-i rămână numai lui. Dar după cele 18-20 de xiie, cât durează perioada de creştere, când cucul îşi ia zborul, el spală toate păcatele legate de existenţa şi creşterea sa. Pasăre vorace, el mănâncă micile Vieţuitoare păgubitoare pădurilor, grădinilor şi câmpului : omizi, larve şi insecte, îndeosebi cărăbuşi, lăcuste, coropişniţe, viespii, libelule şi fluturi. In regiunile atacte de omizi şi insecte, cucul e o adevărată binefacere, mâncând zilnic până la 1300 de asemenea duşmani ai vegetaţiei. Am subliniat acest interesant exemplu. Sunt însă multe alte vieţuitoare ca şi multe plante de altfel, pe care nu le ştim preţul Îndeajuns. Clipele petrecute pentru cunoaşterea lor sunt nu numai plăcute prin curiosităţile şi noutăţile pe cari ni le oferă, nu pot fi şi folositoare, prin Întinderea cercului de cunoştinţe despre avantegiile pe cari Ie poate avea omul de pe urma mediului, ci mai ales Interesul pe oue unele din aceste plante sau vieţuitoare , exercită asupra noastră, sunt căi de Intrare în mijlocul mărci şcoale şi al marelui rezervor de viaţă, care este natura, cu toate minunatele şi nesfârşitele ei atracţii şi bogăţii. Livii MTRESCU O DISTINCŢIE O scurtă notiţă, apărută deunăzi în presa bucureşteană şi transmisă din Vichy de agenţia Ilador, ne-a adus o veste măgulitoare. Compatriotul şi confratele nostru, d. Pompiliu Păltănea, a fost ales în unanimitate preşedinte al Grupului profesional al presei străine acreditate la Vichy, d-sa continuând să deţină şi funcţiunile de secretar general al acestei asociaţiuni pe care le îndeplinea şi până acum. Dacă această alegere ne dă măsura preţuirii şi încrederii personale de care se bucură compatriotul nostru in cercurile cele mai dificile în cântărirea valorilor, ea este cu atât mai măgulitoare pentru noi, ca breslaşi şi ca români. Asociind talentul literar şi spiritul critic la o cultură generală de aleasă calitate, Pompiliu Păhtârea şi-a putut crea, din primii ani ai instalării sale la Paris, un loc bine marcat in publicistica franceză, privilegiu pe care l-a folosit din plin spre a servi interesele superioare ale adâncirii legăturilor sufleteşti dintre poporul român şi poporul francez. Îndemnul pentru această nobilă sforţare nu înseamnă la prietenul Păltănea numai un semn de omagiu datorat patriei adoptive, dar şi mai vârtos un principiu de necesitate spirituală alimentat de convingerea că isvoarele generoase ale culturii franceze sunt organiceşte cele mai potrivite firii şi straturi noastre sufleteşti, deci cele mai apte ca să ajute închegarea şi expansiunea spiritualităţii româneşti. Această convingere l-a călăuzit în rodnica activitate publicistică desfăşurată neîntrerupt timp de 35 de ani in Oraşul Lumină, ca colaborator permanent al revistei „Mercure de France“, prin admirabilele sale cronici documentare asupra mişcării literare şi artistice din România, la „Je suis portout“ sau la săptămânalul francez de azi „Hebdo“, permanent condus de aceeaşi preocupare şi servind acelaş ideal, amiciţia şi spiritualitatea francoromână. „Universul“ împărtăşeşte cu şi mai multă îndreptăţire bucuria şi mândria laurilor câştigaţi azi de prietenul Păltănea, cunoscute fiind legăturile acestuia — vechi de aproape un sfert de secol — cu ziarul nostru, în calitate de colaborator sau de corespondent al nostru la Paris. Credinţa în Dumnezeu este o floare rară, cu care Dumnezeu a înzestrat sufletul omenesc. Toate sufletele poartă din naştere această floare, fiindcă ea este legată în structura creaţiunii sale. De aceea Sf. Apostol Paval spunea, că şi păgânii din fire făceau cele ale legii, adică din această fire spirituală, sufletul. Dar nu în toate sufletele poate creşte, spre deplina înflorire şi rodire această floare a credinţei. Fiindcă multe, răpite de mirajul fermecător al lumii văzute, îşi pleacă vârful şi tulpina către cele pur pământeşti lipsindu-se în mod voit de lumina, căldura şi înrourarea soarelui spiritual, însuşi Dumnezeu. De aceea aflăm această floare a credinţei în sufletele senine şi curate ale celor simpli şi în puternică desvoltare la oamenii mari de ştiinţă. Marea mulţime a semi-docţilor, cari cred că ştiu totul şi nu ştiu nimic, formează de cele mai multe ori marele procent, ce se încearcă zadarnic a crea curentul nihilismului. Fiindcă numai cei curaţi cu inima şi numai cei ce se socotesc săraci cu duhul, dar neîncetat se frământă, a cunoaşte mai mult, recunoscând că încă nu cunosc mare lucru, pot să vadă cu adevărat pe Dumnezeu, precum a spus Mântuitorul în predica fericirilor. Presa noastră, în ultima vreme, a anunţat o serie de fenomene cereşti, atât la noi în ţară, cât şi in alte ţări. Astfel, Duminică II Iunie s-a putut observa foarte bine din Făgăraş, un foarte interesant fenomen ceresc. Un splendid curcubeu, de o frumuseţe neobişnuită, a apărut In jurul soarelui, închizându-1 într’un cerc perfect. Acest fenomen s’a putut observa de cea mai mare parte dintre făgărăşeni, dela orele 12 până la 12,20 ziua. Bătrânii localnici au recunoscut că un asemenea curcubeu n’au mai văzut de când sunt. De asemenea la Buzău a fost observat Luni 19 Iunie, între orele 11— 11.30, deasupra oraşului, tot un interesant fenomen ceresc. In formă de semi-cerc, în partea de jos a soarelui, s’a format un curcubeu dintr’o ambianţă de culori, greu de înfăţişat prin cuvinte, iar mai jos de acest semi-cerc, în câteva părţi de nori uşori, a apărut o totalitate de culori vii şi de o nuanţă foarte pitorească. Mulţi credincioşi l-au apreciat, ca prevestitor al unor vremuri mai bune pentru omenire şi pentru ţara noastră. Acelaş fenomen ceresc a apărut la Constanţa în 8 iulie, fiind observat de populaţie în tot judeţul. După cum la 22 iunie, la Alexandria, în judeţul Teleorman, un uragan a adus o grindină, având o greutate până la trei sute de grame în greutate, producând pagube de câteva zeci de milioane. Iar în ultima vreme presa ne-a Incunoştiinţat de o grindină extraordinară în Spania, fără precedenţă asemănătoare. Cum s’a comunicat de la Sevila, la provincia Murcia, unde unele bucăţi de ghiaţă aveau 2 kilograme. Toate aceste fenomene cereşti ▼orbesc foarte mult oamenilor cu adevărat credincioşi, cum vorbeau odinioară fenomenele cereşti, pe vremea marelui profet Die. In atmosferă plutesc, nu numai păsări metalice cu bombe ucigătoare, dar şi anumite fenomene divine. Acum ne amintim mai bine, cum un păstor de oi, pe malul Dunării cu sufletul curat şi cu credinţă în Dumnezeu, aducea tuturor ce-l ascultau, trista veste a focului şi a prăpădului de oameni ce va să fie. Şi acum îl vedem. Globul pământesc se află într’o încleştare apocaliptică de popoare ce se războiesc, cum numai Mântuitorul Hristos prevestea omenirii, ca dureri începătoare înainte de sfârşitul acestei lumi. Deocamdată, războaiele apar cu izbucniri vulcanice între popoarele omenirii, prin cruda metodă de lămurire şi limpezire a problemelor sociale, precum în mod biologic apare în organismul omenesc lupta pe viaţă şi pe moarte, lupta între celulele roşii şi cele albe, pentru eliminarea puroiului şi redarea sănătăţii organismului omenesc. Căci dacă viaţa biologică îşi are legile ei organice puse de Dumnezeu in permanentă funcţiune la om, n’am putea tăgădui că viaţa socială a omenirii, în unitatea şi armonia ideală rânduită de Dumnezeu, nu-şi are legile ei divine. Evanghelia creştină ne-o spune clar, că păcatul işi are sancţiunile sale şi pentru individ şi pentru societate. De aceea alterările sufleteşti ale popoarelor şi-au atras fireştile şi crudele consecinţe. De aceea, marele învăţ'* " -ten, descoperitorul tegii gravitaţiunii, în secolul XVIII, scria ca un teolog adevărat despre existenţa lui Dumnezeu şi permanenta sa providenţă, în opera sa Principii: „Dumnezeu este un Dumnezeu viu, inteligent şi puternic, este mai presus a toate şi deplin atotputernic. El este veşnic, infinit, atotputernic şi atot ştiutor, adică există din toată veşnicia trecută şi în toată veşnicia viitoare şi e prezent în tot spaţiul nemărginit. El conduce totul şi cunoaşte tot ce este şi ce poate fi... tot ochiu, tot ureche, tot creier, tot braţ, tot simţire, tot inteligenţă şi tot acţiune, într’un chip nicidecum omenesc, ba încă şi mai puţin trupesc şi cu totul necunoscut. Căci precur şi un orb n’are idee de culori, tot astfel noi n’avem de loc idee de felii cum fiinţa supremă simte şi cunoaşte lucrurile“... Deci, cum am putea noi să credeai că Dumnezeu n’ar avea cunoştinţă de faptele noastre, de păcatele noastre şi de ispăşirea lor prin aceste crude şi neîndurătoare războaie? Căci dacă însăşi viaţa noastră fiziologică este subordonată structurii şi fineţii sufletului omenesc, cum scria regretatul prof. univ. Dr. Paulesc, în tratatul său de fiziologie medicală, cum n’ar fi acest războiu cu adevărat mondial reflexul tristelor stări sufleteşti ale omenirii întregi? Este vremea când omenirea trebue să-şi înţeleagă păcatele trecutului, săi se înalţe cu sufletul curat iarăşi la Dumnezeu, spre a revărsa asupra-i curcubeul păcii şi al bunăvoirii între oameni, prin încetarea groaznicului potop al războaielor. Dar pentru aceasta trebue să fim mai buni, să ne îndreptăm, să credem şi să ne rugăm lui Dumnezeu. Şi pacea cea adevărată iarăşi a veni. RELIGIOASE-CULTURALE FENOMENE DIVINE DINEZEU VORBEŞTE OMENIRII ŞI PRIN SEMNE CEREŞTI de Preot MIHAIL BULACU ap. UNIVERSUM Faptele marinarilor noştri, mai cu seamă în operaţiunile de evacuare a Crimeei, nu vor putea fi niciodată îndeajuns preamărite, fiindcă vorbele nu pot evoca decât slab realitatea, nici încleştarea sângeroasă a bătăliei, nici noianul de gânduri şi de simţiri ale luptătorului pentru patria lui în clipele hotărîtoare, nici eroismul anonim al celor mulţi şi tăcuţi, ale căror fapte se pierd neştiute, asemenea picăturilor de ploaie in ocean. Umili cronicari ai cumplitelor vremi de azi, ne facem totuşi datoria, scoţând trecător din uitare unele fapte de arme ale celor mai buni fii ai ţârii, în acest crâncen război pentru existenţa fiinţei neamului, cu credinţa că fiecare ins care simte româneşte, va găsi în sufletul său cel puţin o coardă care să vibreze şi să-l facă să înţeleagă mai mult decât spun nemeştuşigitele noastre cuvinte. Un convoi de nave române, venind de la Sevastopol spre ţară, este atacat în plină mare de numeroase bombardiere inamice. Intre cer şi apă, lupta se încinge fără cruţare, pe viaţă şi pe moarte. Câteva avioane duşmane se prăbuşesc in valuri. Dar plătim şi noi tributul greu al jertfei. „Alba Iulia’’, cea mai mare navă din convoi, cea mai bună ţintă, cea mai căutată pradă, lovită în plin de mai multe bombe, se înclină puternic intri o parte, — se canariseşte de douăzeci de grade, — cum spun marinarii în limbajul lor păsăresc (despre care voi vorbi în mod special în alt reportaj) şi începe să se scufunde. Vestea sboară pe undele văzduhului. Comtri amiralul Macellariu ordonă distrugătoarelor, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” să-l salveze. Distrugătorul „Regele Ferdinand” porneşte cu toată viteza spre locul naufragiului. Pe drum, încrucişează cu N. M. S. „Mărăşeşti”, care raportează că „Alba Iulia*’ se scufundă în punctul cutare, iar comandantul echipajului şi supravieţuitorii au fost luaţi pe bordul său. N. M. S. „Regele Ferdinand” îşi continuă drumul. Ajuns la locul naufragiului, o echipă se urcă la bordul vasului „Alba Iulia”. După câteva ore revine: maşinile navei naufragiate, inundate cu păcură şi apă, nu pot fi puse tn funcţiune. Tăcere grea se aşterne In suflete... Dar aspirantul mecanic Chircă Virgil, care a ascultat explicaţiile mai încordat ca ceilalţi, frânge tăcerea, înălţăndu-şi talia : — Domnule comandant, daţi-mi voe să merg şi eu cu o echipă de mecanici pe „Alba Iulia“... Să încercăm... Cred că-i putem pune maşinile în funcţiune... Marea e rea. Poate se rupe remorca... Poate suntem iar atacaţi... Pentru orice eventualitate, trebue să mai încercăm... Comandantul îl priveşte şi-l ascultă cu luare aminte. E mulţumit că descoperă atâta energie în tânărul acesta înalt, potolit. Dar situaţia e salvată. Evident, nava trebue salvată. Insă şeful aspirantului a fost pe bordul ei şi din raportul lui şi al oamenilor săii, reiese că maşinile nu pot fi puse în funcţiune. O mână de oameni de ispravă poate totuşi să facă imposibilul uneori, — gândeşte comandantul, văzând seninătatea şi hotărîrea neclintită care stase în privirea tânărului său subaltern. — Bine, încearcă! Dar înserarea coboară peste ape, amânând până dimineaţa îndrăsneaţa încercare. In jurul navei naufragiate, crucişătoarele „Ferdinand“ şi „Maria” fac escortă. In zorii, aspirantul Chircă alege opt oameni de ispravă dintre cei mai destoinici mecanici: maestrul Bary Chiazim, sergentul major Georgescu Al., sergentul major Duţă Emil, sergentul Stănescu Ştefan, sergentul Ludmivski Ludovic, soldatul Zămbreanu Mihail soldatul Colţea Ion şi soldatul Robescu Gheorghe. Întrucât în regiune au fost semnalate submarine, aspirantul Ionescu Doru s-a oferit să facă pază împreună cu câţiva ,timonieri pe vasul naufragiat. Un mic vas de escortă german îi duce spre „Alba Iulia". Dar ■narea înfuriată face imposibil bordajul. La fiecare încercare e a se apropia, valurile enorme besc cu putere micul vas de ca navei naufragiate, rupându-i ..părătorii*, şi ameninţând să-l sfărâme. După sforţări uriaşe, cei nouă reuşesc să se caţere pe o „scară de pisică” lăsată de naufragiaţi şi urcă pe bord, încotro s’o ia? încearcă să coboare în interior, dar jos e întuneric besnă. Orbocăind încoace şi’n colo, iau un far dela o autostaţie, acumulatori dintr’o cabină, fac legăturile şi în fine au padină lumină. Pe dibuite, încep explorarea vasului. O parte din compartimente sunt inundate. In apa negricioasă amestecată cu păcură plutesc mobile, materiale, cadavre. Pretutindeni domneşte aceeaşi dezordine. Uraganul de foc şi de fier a întors totul pe dos. Numai în combinezoane, desculţi, mecanicii noştri caută să pătrundă la maşini. Căldările au ars până la ultimul strop de apă. Presiunea a scăzut apoi, focurile s’au stins şi păcura, a continuat să se scurgă din tancuri, picătură după picătură, peste treizeci de tone. Prima căldare e inundată complet cu păcură. Nivelul ei e de trei metri. A doua tot așa. Cu inima cât un purice pătrund la căldarea a treia, care e în bordul, necanarisit. Din fericire aci păcura e numai de cincizeci de centimetri Bucuria oamenilor noștri e de scurta durată. Căldarea e poală. De unde să ia câteva mii de litri. de avă. dulce ci care să o dlimer.te'e ? fitf avoi cum să facă focul cu păcura aceea pe jos, când acru' e îmbâcsit cu vapori i^ilo.m.rbgi care la cea mai mică scâctee a lua foc?... Dar aspirantul Chircă nu »e reacurajează. Vor pune întâi apă de mare, până când se va ridica puţin presiunea, ca să pună in funcţiune pompele de alimentaţie cu apă dulce din tancurile care probabil nu sunt toate sparte. Vor izola păcura cu pături, foi de cort, vor aerisi puţin şi apoi vor încerca să dea foc la căldare. Cu multă atenţie poate să reuşască. Toţi încep atunci o muncă grea şi istovitoare. E întâi o goană după găleţi, vase de bucătărie, apoi scoaterea apei din mare şi transportarea ei jos la căldare. Două ore muncesc astfel fără răgaz, reuşind să alimenteze căldarea cu două mii cinci rute de litri de apă de mare. Adună apoi din dormitoare şi din cabine toate păturile pe care le găsesc şi toate stingătoarele de la bord. Vreo sută de pături le aştern pe scânduri peste păcura de jos. Restul lor şi strngătoarele, gata să le folosească în orice moment. Câteva mese şi scaune sfărâmate, două găleţi de păcură aruncate peste ele un fundid sobei de la căldare, încă o cercetare atentă a încăperii, un chibrit scapără peste lemnele îmbibate cu păcură, flăcările încep să pâlpăe şi apoi aşteştare încordată, după cinci ore de muncă... Cu ochii atenţi la păcură, în care stau până la genunchi, ca să nu ardă toţi ca şoarecii, cu privirile fugindu-le pe cadranul manometrelor, trec minute grele... După o oră şi jumătate, acul manometrului începe să tremure, săltând puţin cite puţin, însemnând creşterea presiunii. Încercarea celor nouă a reuşit. In momentul acesta, simt cu toţii o mare bucurie, cea mai mare răsplată a curajului, priceperii şi tenacităţii lor. Nu e un om rău; dimpotrivă, pâinea lui Dumnezeu. 11 cunosc de multă vreme şi leam apreciat pentru loialitatea lui, pentru felul cum ştia să găsească totdeauna soluția cea mai justă. In special pentru noi, taierii, era un om al satut cuvânt atârna greu... — Nu vă grăbiţi, ţâncilor... Graba strică treaba... Luaţi-o încet, tacticos... Dac’ai plecat îa drum la timpul potrivit, ajungi la vreme... Dar dacă n’ai placat la timp, astâmpără-te! .Potoleşte-te ! Ajungi ca vai de tine acolo... Cu sufletul la gură... Amână ! Sau dacă nu poţi amâna, ducă-se! Altă dată!... Totuş să nu uiţi că dacă în alt prilej nu pleci la vreme, iar pierzi... Deci învaţă să-ţi organizezi viaţa... Să pleci la timp... Să fii punctual în tot ceea ce faci... Uşurel, că nimeni nu vă goneşte din urmă... Ehei, să fiu eu la vârsta voastră... Şi d. Gheghe, cum ii spunem ! noi, dă din cap, urmărind undeva, acolo, dincolo de retină, o imagine scumpă poate. __ Uite! Vedeţi ce huidumă sunt ? Sănătos tun! Sparg, la vârsta de cincizeci ani, sâmburi de măslină... Numai că cei nu prea mai găsesc măsline... Dar n’are a face! Pe când d-ta, prietenul meu tânăr, nu mai ai dinţi... Ce să-ţi fac ? Dacă te-ai grăbit!... D. Gheghe e „foarte bine făcut“! Zidit serios... Un metru optzeci ! In tinereţe a făcut box la categoria grea, a înotat, a fugit pe bicicletă şi pe picioare, a ,,taas“ şi la greco-romane... Are un j piept de taur, denaji de ungurean hrănit cu blană, nişte pumni cât baronii şi în plus — deal «bel singura părere de rău a vieţi» lui — o burtă respectabilă. Pe care şi-o poartă fără să pregete pe două picioare acide ca niște bulismacci de telefon... D. Gheghe n’a fost niciodată Inventator... A fost casier la o bancă, proprietar de cai de curse, voiajor, cineratografist, ziarist, impresar... Da’ ce n’a fost? Totuși niciodată n'a dus lipsă de bani... Acum e rentier... A moştenit o moşie şi trăeşte pe picior mare... Spera să mai devină ceva, indiferent ce... Numai inventator nu... Şi totuş fără voie a devenit... Am aflat asta fără să vreau... Intro zi l-am întâlnit.... — Ce faci, domnule Gheghe ? — Mă plimb... — Păi cu burta asta ? Lasă-1 încolo de butoi!... — Ce să-i fac? Unde s'o las ? — Unde ? Acasă !... Sau n’ai foc și pentru ea ? — Ba am ! Dar nu vrei să stea ! — De ! Ce să-ți fac ? Dacă nu te-ai grăbit!... — Aș ! Nu-i asta cauza ! Mi-a fost sorocită din fragedă pruncie... Ursitele!... Să fi văzut ce tolomac eram la cinci ani! Părinții îmi ziceau Burtel! Tn clase primare la fel... creşteam ca prostul în burtă... In tinereţe s’a mai ascuns... Pe urană ier a reapărut ! Am căutat să-i dau la cap! N a fost chip ! Dă-i lămâie, dă-i ceaiuri, foame, fă masaje, marşuri, suie-o pe munţi, du-o la şas, mân’o la deal, la vale, fă-i mizerii de tot felul, ioc! Dac’ am văzut că nu-i pot face nimic, am încheiat armistiţiu, lăsând-o în plata Domnului... Poţi lupta cu tauri, cu mastodonţi, pleziozauri, elefanţi, dar cu burta ba ! M’am făcut deci birjarul ei... Şi-o port... — Cel puţin stă pe loc ? — Da’ de unde ! creşte... — Serios ? De unde ştii ? — O măsor ! — Ei asta-i! Cu ce ? Ai descoperit vreo metodă... astronomică ? — Aş! Nici o metodă. Cureaua ! — Cureaua ? — Da '... Ştii că eu sunt singurul om din ţara aceasta care port curea de comandă ! Celelalte de comerţ le-am epuizat de mult. Vorbesc ca dimensiune... Şi cum simt că mă strânge, e semn că burta a crescut. Atunci mut catarama... — Şi când «'* «fârşit cureaua ? Lucrul adevărat abia acum începe. La şapte seara, presiunea e de şase atmosfere. Atunci pun tn funcţiune motoarele auxiliare. Cu pompa de alimentaţie alimentează cu apă dulce căldarea care arde. Pornesc apoi dinamul pentru lumina electrică. Astfel pot lucra mai în voe, înteţesc focul la căldare. Presiunea creşte la zece atmosfere. „Alba Iulia" continuă să te scufunde pe nesimţite... Puternicele pompe de balast (care scot apa din compartimente) intră in funcţiune. Nivelul păcurei începe si scadă. Nava se îndreaptă. împrejur, marea e plină de păcură. Inserarea coboară iarăşi peste apele învolburate. Douăsprezece ore de intrită de robi, cei nouă mecanici nu-şi îngădue încă odihnă. Alimentează celelalte căldări, aprind focurile. Toate căldările curg. Trebue supraveghite cu cea mai mare atenţie. Cu grija aceasta, cu mici reparaţii provizorii, trece noaptea fără somn, aşa cum a trecut ziua fără odihnă şi fără hrană. In zorii celei de a treia zi, maşinile sunt gata de marş. La ora şase dimineaţa, remorcată, — ca precauţie, — de două remorchere, escortată de distrugătorul „Mărăşeşti”, vasul de transport „Alba Iulia”, care fusese socotit pierdut, porneşte spre ţară şi peste câteva ore acostează bord-tribord la dana sa obişnuită din portul de destinaţie, datorită curajului şi destoiniciei a nouă marinari mecanici români, în frunte cu aspirantul Chircă Virgil. D. SMETT Reporter S. M. P. — Aha ! — Să fii sănătos ! Şi Dumnezeu să-ţi dăruiască sute de metri de curea... — Mulţam frumos! Şi ne-am despărţit... Au venit concentrări, mobilizări, bombardamente și pe d. Gheghe nu l-am mai văzut... Intr’o zi l-am întâlnit... Mai să nu-1 cunosc... Un tip svelt, fără burtă, parcă mai lung... — Domnul C Gheghe ! am făcut eu surprins... — El! Chiar el în persoană... Și mi-a zâmbit larg... — Mai să nu te cunosc, nene... Unde-ai lăsat burta ? — Am divorţat... Nu se mai putea, bă ele ! Se obrăznicise! — Bombardamentele ? — Aş... Cureaua !... — Cureaua ? ! — Daa ! Stai să vezi! Ştii că eram tui strajnic consumator de curele... De la un timp curelele de piele au dispărut! Şi-au ieşit cele de hârtie... Poţi să-ţi închipui pe dezastru... Atunci am 'luat o hotărîre eroică... Adică ce ? Lumea sângerează şi burta mea nu vrea să facă nici un sacrificiu? Și din ziua aceea am fost fără indurare ! Ba am devenit și sadic... Potriveam cureaua cât mai strâns... Burta protesta, dar eram surd... A doua zi mutam iar eu nai'ama.... Iar că să nu fiu ispitit să cedez la rugăminţile meş- terei, tăiam cureaua... Şi aşa, treptat burta s’a micşorat. Apoi, luând acum de filozof, e adăugat: — Ehei, măi băiatule ! Nu te grăbi ! încet şi sigur ! Şi strânge cureaua! Cât poţi!... Ascultă ce-ţi spime un prieten ! Şi dacă n’o fi bine, să mă blestemi pe mine! Deci... strângeţi cureaua !... DAN BALTEANU A 4. .X A * ■*.. A- A. 4. A.* LUPII DE MARE LA LUCIU DE CE NU S’A SCUFUNDAT NAVA „ALBA IUIA" SCHITE METODE DE SLĂBIRE -0*0- De la Academia de Medicină Joi 3 August a. c. ora 4 p. m. Va avea loc şedinţa Diviziunei de organizare in sala de şedinţe a Academiei de Medicină (Inst. Cr. Medical Prof. Danielopolu, din spitalul Filantropia). Se va lua în discuţie : Un proect de asigurări sociale. Extinderea asigurărilor la toţi muncitorii, inclusiv muncitorul agricol. Libera alegere a medicului. Coordonarea activităţii instituţiilor de asistenţă (instituţiile de stat, Casa asigurărilor, Casa Muncii C.F.R., instituţiile particulare, etc.), înfiinţarea de aşezăminte spitaliceşti colitive pentru asiguraţi sau neasiguraţi. Extinderea asigurărilor facultative şi posibilitatea oricui de a se asigura. Asigurarea profesiunilor libere şi în general al tuturor muncitorilor intelectuali. Sunt invitaţi membrii Academiei, medicii din Asigurări şi toate persoanele din afară de Academie cari se interesează de această chestiune Fii ca minte şi ţine minte, " A- ?; ■ tV&Pfv. «'•’ v '■ ' 99 ARAGAZ SttfSE DE GĂTIT cu cuptor 3 și 4 ochiuri, luxos emailate Produs ELVEȚIAN,—IMPORT DIRECT PREȚ EN-GROS PREȚ EIN-DETAIL 3 ochiuri LEI 47*545 buc. LEI 54*217 bucata 4 ochiuri „ 4&.48S n » 55*290 „ De vânzare la „GAVRITEXT“ TELEFONS S-S4-X1 *1 4.54.17 » cere numaiLIMONADA SIFONATĂ MARCA 99 ORIGINAL • «•■*•>■ Laboratorul St. Tranda££rescu. Popa-Nan 37, Tel. 3.89.05 R C. 5269/932 ♦ ♦»♦♦■♦♦♦♦♦♦♦ ♦ ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ @ M ♦ 1 4 ♦♦ Restaurant CENTRAL vad vechi, clientelă formată se predă cauză de boală. Câmpineautu 35. RADIO bogat asortiment cu cele mai noi aparate germane şi co indexe, găsiţi la SAGECO Str. Academiei 6, Etaj I Telefon 5.71.01 Vânzări prin acontari eventual rate Reparate în laborator propriu 4005 Lei 975 Mx COSTEL A lat 86 cm. perfect lavabil desene minunate I. BESLEGEANU Lipscani 49 4008 Mare industrie caută spre imediată angajare : FUMCTROMAR cu bune cunoştinţe de contabilitate și versat în lucrări de birou, nemobilizabil sau peste 35 ani (mobilliare pentru lucru) * D.ArcTILOGRAFA rutinată româno germană. FUNGTIOfcMAR rutinat în lucrări de birou și cu mult spirit comercial, nemoblizabil. Oferte detailate cu pretenţiuni, numai persoane serioase şi cu bune referinţa, arieni. Oferte la ziar sub Nr. 147 D. 29 MAMELOR! ATENŢIUNE! „FOSCALCINA”: Hrăneşte copiii, asigurând rezistenţa vieţii. Are gustul spedlatinei, conţine cacao veritabilă, întăreşte, conţine GLICESOFOSFAT DE CALCIU. Se recomandă, oricui," dela sugaci până la bătrîni. Cereţi la Farmacii şi Droguerii FOSCALCINA” „ALINAREA” PuiMicaţi nune Conform procesului-verbal No. 2 din 15.II.944 al Comisiei de disciplină a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României, cantoniera auxiliară Zizi Pudlo este exclusă din cadrele Crucii Roşii, ne mai având dreptul să poarte insigna de cantonieră şi nici Semnul de distincţie al Crucii Roşii cu Nr. 384, retrăgându-i-se brevetele respective. Teatrul COLORADO Str. G. G. Ascan 3 Director VASILIU BIRLIC Deschiderea stagiune! MIERCURI 9 AUG. 1944 CU PREMIERA CRAITA PRIN RAI comedie in 4 acte de Sacha Guitry. Versiune românească de TUDOR MUȘATESCU CU VASILIU RIMVIRGINICA POPESCU Pope Georgescu, Eugenia Bammé Marcel Emilian, Sf. Decu Ion Stănescu siGH TALIANU Dir. de scenă : Ion Talianu Vasiliu Birlic M IlbMUMici ANUNŢA PE ABONAŢII RESTANŢIERI Că ţinând seamna de situaţia actuală, a hotărit să scutească de plata majorării de 30% pe toţi acei cari vor achita debitele lot restanţă până la 31 iulie crt. ABONAŢII SUNT RUGAŢI A SE PREZENTA IMEDIAT LA OFICIILE POŞTALE pentru plata debitelor fără majorare cunoscând că Societatea nu mai acordă nici o scutire de majorare, abonaţilor cari nu vor fi plătit până la 31 Iulie crt. Abonaţii care anulează autorizaţia nu beneficiază de scutirea de majorare. 535 Transporturi executăm în intreaga ţară, cu autocamioane şi C. F. R. Avem zilnic colective în toate direcţiile: Bucureşti — Ploeşti — Braşov — Făgăraş — Sibiu — Arad — Timişoara — Piteştii etc. Soc. Coop. ,,ARDEALUL“ Str. Carol 42/1 Telefon 3.50.27 4004 120.000 Lei Recompensă informatorului care va indica unde se află Motocicleta marca „PUCH“ de 125 cm. cu numărul de circulaţie 1979 B, furată in seara zilei de 27 Iulie a. c. din faţa Restaurantului „Rex“ la ora 22.30. A se adresa la telefon 5.32.99 sau 5.67.79 sau la Societatea de Telefoane, telefon interior 198 sau 147. Discreţie absolută. 22 MATTED s.a.r. Depozitul, Calea 13 Septembrie Nr. 143, Bucurest Telefon 6.22.77 ARE DE VÂNZARE: Amoniac comprmat şi soluţi Azot, Bicarbonat de Sodiu, Carbid, CI o r o f o r 1 Clorură de Amoniu (Tspirig), Cloiură de Caciu, mit, Farfurii şi alte article de menaj, Hidrogen, Oxigen Plăci de Faianţă şi Sodă Caustică DAINOM anunţă onorata clientelă precum şi toate întreprinderile cu care are relaţii comerciale, că din cauză de forţă majoră a mutat sediul firmei în BUCUREŞTI POŞTAL IV, STR. PLANTELOR 30 (TELEFON 3.40.53) Data începerii livrărilor va fi anunţată la timp 3131 FERMA 20 pogoane, pomi fructiferi, 8 camere, 2 camere de băi, tosţ© dependinţele, tot mobilat, cu garaje şi grajduri, lumină electrică, apă curgătoare şi cu tot inventarul de vaparare, la 46 km. de Bucureşti, direcţia Piteşti, ş©sea asfaltată, Staţia C. F. R. Numai cumpărători sepoş! se vor adresa la ziar sub „Fermă de lux" 157 D. In praf BUTELLI pentru Aragaz şi Pebegaz CUMPĂRĂM Tel. 5.73.50. capacitate 5-10 vagoane cu 8su fără edecuri pen- Tu en-gros vinuri de preferinţă cu locuinţă. Oferte la ziar 212 C. 37 RUNIERE (asp.) Nr. 1-4 — caete preţ de producător toată ţara vinde Papetari® „DÂMBOVIŢA" Bucuraşi: Theodor Speranţia 44 Telefon 437.71 » 18 » SăSW2ZS13SKE3B» EVACUĂRI executăm în provincie convenabil, cu tutism Telefon 3.445" I