Universul - Provincie, august 1944 (Anul 61, nr. 210-239)

1944-08-01 / nr. 210

sSv " IN FIECARE ZI VIEŢUITOARE FOLOSITOARE Sunt pe lume o ceam­ă de vieţui­­toare mici şi mari şi o seamă de plan­te, despre cari niciodată nu ştim Îndeajuns cât ne sunt şi mai ales cât ne pot fi de folositoare. Şi nu facem un serviciu nouă, aflând câte ceva din viaţa lor. Ne fac mai ales un serviciu acel cari­­e urmăresc diversele acţiuni şi ma­nifestări, spre a le înfăţişa într'un cerc mai restrâns, ştiinţific, la În­ceput, marelui public mai târziu. Am aflat astfel, dintr’un instruc­ts articol din Revista Pădurilor, că pasărea aceea atât de cunoscută pe meleagurile noastre nu numai datorită numărului mare in care vara vine aici, refugiindu-ne din Urile prea călduroase, dar şi însu­şiri sale de a-şi striga cântând numele cucui, este un prietean a­­l omului. * o vieţuitoare pe care­­destinul a lăsat-o să-şi spele pă­catele curioasei sale existenţe in mijiocuu p.Văritor, fiind de folos emulat. Sortită afi nu poată întemeea fam­ile, cucul femelă depune ouăle sale în cuibul altor păsări — vreo 1*5 de specii, cea mai mare parte cântătoare — sacrificând în mod obișnuit ouăle păsărilor-gazde, cari au chiar destinul de a creşte pe conitul de cuc, deşi acesta, in tim­pul perioadei de creştere, sugrumă pe rând pe fraţii săi vitregi, pen­­tru ca mâncarea pe care o aduce mama sa adoptivă să-i rămână nu­mai lui. Dar după cele 18-20 de xiie, cât durează perioada de creştere, când cucul îşi ia zborul, el spală toate păcatele legate de existenţa şi creş­terea sa. Pasăre vorace, el mănân­că micile Vieţuitoare păgubitoare pădurilor, grădinilor şi câmpului : omizi, larve şi insecte, îndeosebi cărăbuşi, lăcuste, coropişniţe, vies­pii, libelule şi fluturi. In regiunile atacte de omizi şi insecte, cucul e o adevărată binefacere, mâncând zilnic până la 1300 de asemenea duşmani ai vegetaţiei. Am subliniat acest interesant exemplu. Sunt însă multe alte vie­ţuitoare ca şi multe plante de alt­fel, pe care nu le ştim preţul În­deajuns. Clipele petrecute pentru cunoaşterea lor sunt nu numai plă­cute prin curiosităţile şi noutăţile pe cari ni le oferă, nu pot fi şi fo­lositoare, prin Întinderea cercului de cunoştinţe despre avantegiile pe cari Ie poate avea omul de pe ur­ma mediului, ci mai ales Interesul pe oue unele din aceste plante sau vieţuitoare , exercită asupra noa­stră, sunt căi de Intrare în mijlo­cul mărci şcoale şi al marelui re­zervor de viaţă, care este natura, cu toate minunatele şi nesfârşitele ei atracţii şi bogăţii. Livii­ MTRESCU O DISTINCŢIE O scurtă notiţă, apărută deu­năzi în presa bucureşteană şi transmisă din Vichy de agenţia Ilador, ne-a adus o veste măgu­litoare. Compatriotul şi confratele nos­tru, d. Pompiliu Păltănea, a fost ales în unanimitate preşedinte al Grupului profesional al presei străine acreditate la Vichy, d-sa continuând să deţină şi funcţiu­nile de secretar general al aces­tei asociaţiuni pe care le îndepli­­nea şi până acum. Dacă această alegere ne dă mă­sura preţuirii şi încrederii perso­nale de care se bucură compa­triotul nostru in cercurile cele mai dificile în cântărirea valori­lor, ea este cu atât mai măguli­toare pentru noi, ca breslaşi şi ca români. Asociind talentul literar şi spi­ritul critic la o cultură generală de aleasă calitate, Pompiliu Păh­­târ­ea şi-a putut crea, din primii ani ai instalării sale la Paris, un loc bine marcat in publicistica­ franceză, privilegiu pe care l-a folosit din plin spre a servi inte­resele superioare ale adâncirii legăturilor sufleteşti dintre popo­rul român şi poporul francez. Îndemnul pentru această nobilă sforţare nu înseamnă la prie­tenul Păltănea numai un semn de omagiu datorat patriei a­­doptive, dar şi mai vârtos un principiu de necesitate spirituală alimentat de convingerea că is­­voarele generoase ale culturii franceze sunt organiceşte cele mai potrivite firii şi straturi noa­stre sufleteşti, deci cele mai apte ca să ajute închegarea şi expan­siunea spiritualităţii româneşti. Această convingere l-a călău­zit în rodnica activitate publicistică desfăşurată neîntrerupt timp de 35 de ani in Oraşul Lumină, ca colaborator permanent al revistei „Mercure de France“, prin admi­rabilele sale cronici documentare asupra mişcării literare şi artis­tice din România, la „Je suis portout“ sau la săptămânalul francez de azi „Hebdo“, perma­nent condus de aceeaşi preocu­pare şi servind acelaş ideal, a­­miciţia şi spiritualitatea franco­­română. „Universul“ împărtăşeşte cu şi mai multă îndreptăţire bucuria şi mândria laurilor câştigaţi azi de­ prietenul Păltănea, cunoscute fiind legăturile acestuia — vechi de aproape un sfert de secol — cu ziarul nostru, în calitate de colaborator sau de corespondent al nostru la Paris. Credinţa în Dumnezeu este o floare rară, cu care Dumnezeu a înzestrat sufletul omenesc. Toate sufletele poartă din naş­tere această floare, fiindcă ea e­ste legată în structura creaţiu­­nii sale. De aceea Sf. Apostol Paval spunea, că şi păgânii din fire făceau cele ale legii, adică din această fire spirituală, su­fletul. Dar nu în toate sufletele poate creşte, spre deplina înflo­rire şi rodire această floare a credinţei. Fiindcă multe, răpite de mirajul fermecător al lumii văzute, îşi pleacă vârful şi tul­pina către cele pur pământeşti lipsindu-se în mod voit de lumi­na, căldura şi înrourarea soare­lui spiritual, însuşi Dumnezeu. De aceea aflăm această floare a credinţei în sufletele senine şi curate ale celor simpli şi în pu­ternică desvoltare la oamenii mari de ştiinţă. Marea mulţime a sem­i-docţilor, cari cred că ştiu totul şi nu ştiu nimic, formează de cele mai multe ori marele procent, ce se încearcă zadarnic a crea curentul nihilismului. Fiindcă numai cei curaţi cu ini­ma şi numai cei ce se socotesc să­raci cu duhul, dar neîncetat se frământă, a cunoaşte mai mult, recunoscând că încă nu cunosc mare lucru, pot să vadă cu a­­devărat pe Dumnezeu, precum a spus Mântuitorul în predica fe­ricirilor. Presa noastră, în ultima vre­me, a anunţat o serie de fenome­ne cereşti, atât la noi în ţară, cât şi in alte ţări. Astfel, Duminică II Iunie s-a putut observa foarte bine din Făgăraş, un foarte in­teresant fenomen ceresc. Un splendid curcubeu, de o frumu­seţe neobişnuită, a apărut In ju­rul soarelui, închizându-1 într’un cerc perfect. Acest fenomen s’a putut observa de cea mai mare parte dintre făgărăşeni, dela o­­rele 12 până la 12,20 ziua. Bă­trânii localnici au recunoscut că un asemenea curcubeu n’au mai văzut de când sunt. De aseme­nea la Buzău a fost observat Luni 19 Iunie, între orele 11— 11.30, deasupra oraşului, tot un interesant fenomen ceresc. In formă de semi-cerc, în partea de jos a soarelui, s’a format un curcubeu dintr’o ambianţă de culori, greu de înfăţişat prin cuvinte, iar mai jos de acest semi-cerc, în câteva părţi de nori uşori, a apărut o totalitate de culori vii şi de o nuanţă foarte pitorească. Mulţi credincioşi l-au apreciat, ca prevestitor al unor vremuri mai bune pentru ome­nire şi pentru ţara noastră. Ace­laş fenomen ceresc a apărut la Constanţa în 8 iulie, fiind obser­vat de populaţie în tot judeţul. După cum la 22 iunie, la Alexan­dria, în judeţul Teleorman, un uragan a adus o grindină, având o greutate până la trei sute de grame în greutate, producând pagube de câteva zeci de mi­lioane. Iar în ultima vreme pre­sa ne-a Incunoştiinţat de o grin­dină extraordinară în Spania, fără precedenţă asemănătoare. Cum s’a comunicat de la Sevila, la provincia Murcia, unde unele bucăţi de ghiaţă aveau 2 kilo­grame. Toate aceste fenomene cereşti ▼orbesc foarte mult oamenilor cu adevărat credincioşi, cum vor­beau odinioară fenomenele ce­reşti, pe vremea marelui profet Die. In atmosferă plutesc, nu numai păsări metalice cu bombe ucigătoare, dar şi anumite feno­mene divine. Acum ne amintim mai bine, cum un păstor de oi, pe malul Dunării c­u sufletul curat şi cu credinţă în Dumne­zeu, aducea tuturor ce-l ascul­tau, trista veste a focului şi a prăpădului de oameni ce va să fie. Şi acum îl vedem. Globul pă­mântesc se află într’o încleştare apocaliptică de popoare ce se războiesc, cum numai Mântuito­rul Hristos prevestea omenirii, ca dureri începătoare înainte de sfârşitul acestei lumi. Deocam­dată, războaiele apar cu izbuc­niri vulcanice între popoarele omenirii, prin cruda metodă de lămurire şi limpezire a proble­melor sociale, precum în­ mod biologic apare în organismul o­­menesc lupta pe viaţă şi pe moarte, lupta între celulele roşii şi cele albe, pentru eliminarea puroiului şi redarea sănătăţii organismului omenesc. Căci dacă viaţa biologică îşi are legile ei organice puse de Dumnezeu in permanentă funcţiune la om, n’am putea tăgădui că viaţa so­cială a omenirii, în unitatea şi armonia ideală rânduită de Dumnezeu, nu-şi are legile ei divine. Evanghelia creştină ne-o spune clar, că păcatul işi are sancţiunile sale şi pentru indi­vid şi pentru societate. De aceea alterările sufleteşti ale popoare­lor şi-au atras fireştile şi cru­dele consecinţe. De aceea, marele învăţ'* " -­­ten, descoperitorul tegii gravita­­ţiunii, în secolul XVIII, scria ca un teolog adevărat despre exis­tenţa lui Dumnezeu şi perma­nenta sa providenţă, în opera sa Principii: „Dumnezeu este un Dumnezeu viu, inteligent şi puternic, este mai presus a toate şi deplin ato­tputernic. El este veşnic, infinit, atotputernic şi atot ştiutor, adică există din toată veşnicia trecută şi în toată veşnicia viitoare şi e prezent în tot spaţiul nemărginit. El con­duce totul şi cunoaşte tot ce este şi ce poate fi... tot ochiu, tot ure­che, tot creier, tot braţ, tot sim­ţire, tot inteligenţă şi tot acţiune, într’un chip nicidecum omenesc, ba încă şi mai puţin trupesc şi cu totul necunoscut. Căci pre­­cur şi un orb n’are idee de culori, tot astfel noi n’avem de loc idee de felii cum fiinţa­ supremă simte şi cunoaşte lucrurile“... Deci, cum am putea noi să cre­deai că Dumnezeu n’ar avea cunoştinţă de faptele noastre, de păcatele noastre şi de ispăşirea lor prin aceste crude şi neîndu­rătoare războaie? Căci dacă însăşi viaţa noastră fiziologică este subordonată structurii şi fineţii sufletului o­­menesc, cum scria regretatul prof. univ. Dr. Paulesc, în tra­tatul său de fiziologie medicală, cum n’ar fi acest războiu cu a­­devărat mondial reflexul triste­lor stări sufleteşti ale omenirii întregi? Este vremea când ome­nirea trebue să-şi înţeleagă pă­catele trecutului, săi se înalţe cu sufletul curat iarăşi la Dumne­zeu, spre a revărsa asupra-i curcubeul păcii şi al bunăvoirii între oameni, prin încetarea groaznicului potop al războaie­lor. Dar pentru aceasta trebue să fim mai buni, să ne îndrep­tăm, să credem şi să ne rugăm lui Dumnezeu. Şi pacea cea ade­vărată iarăşi a veni. RELIGIOASE-CULTURALE FENOMENE DIVINE DINEZEU VORBEŞTE OMENIRII ŞI PRIN SEMNE CEREŞTI de Preot MIHAIL BULACU ap. UNIVERSUM Faptele marinarilor noştri, mai cu seamă în operaţiunile de eva­cuare a Crime­ei, nu vor putea fi niciodată îndeajuns preamărite, fiindcă vorbele nu pot evoca decât slab realitatea, nici încleş­tarea sângeroasă a bătăliei, nici noianul de gânduri şi de simţiri ale luptătorului pentru patria lui în clipele hotărîtoare, nici eroismul anonim al celor mulţi şi tăcuţi, ale căror fapte se pierd neştiute, asemenea picăturilor de ploaie in ocean. Umili cronicari ai cumplitelor vremi de azi, ne facem totuşi da­toria, scoţând trecător din uitare unele fapte de arme ale celor mai buni fii ai ţârii, în acest crâncen război pentru existenţa fiinţei neamului, cu credinţa că fiecare ins care simte româneşte, va găsi în sufletul său cel puţin o coardă care să vibreze şi să-l facă să înţeleagă mai mult decât spun nemeştuşigitele noastre cuvinte. Un convoi de nave române, ve­nind de la Sevastopol spre ţară, este atacat în plină mare de nu­meroase bombardiere inamice. Intre cer şi apă, lupta se încinge fără cruţare, pe viaţă şi pe moar­te. Câteva avioane duşmane se prăbuşesc in valuri. Dar plătim şi noi tributul greu­ al jertfei. „Alba Iulia’’, cea mai mare na­vă din convoi, cea mai bună ţin­tă, cea mai căutată pradă, lovi­tă în plin de mai multe bombe, se înclină puternic intri o parte, — se canariseşte de douăzeci de grade, — cum spun marinarii în limbajul lor păsăresc (despre care voi vorbi în mod special în alt reportaj) şi începe să se scu­funde. Vestea sboară pe undele văz­duhului. Comtri amiralul Macel­­lariu ordonă distrugătoarelor, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” să-l salveze. Distrugătorul „Regele Ferdi­nand” porneşte cu toată viteza spre locul naufragiului. Pe drum, încrucişează cu N. M. S. „Mără­­şeşti”, care raportează că „Alba Iulia*’ se scufundă în punctul cutare, iar comandantul echipa­jului şi supravieţuitorii au fost luaţi pe bordul său. N. M. S. „Regele Ferdinand” îşi continuă drumul. Ajuns la­­ locul naufragiului, o echipă se­­ urcă la bordul vasului „Alba Iulia”. După câteva ore revine: maşinile navei naufragiate, inun­date cu păcură şi apă, nu pot fi puse tn funcţiune. Tăcere grea se aşterne In su­flete... Dar aspirantul mecanic Chircă Virgil, care a ascultat explicaţiile mai încordat ca ceilalţi, frânge tăcerea, înălţăndu-şi talia : — Domnule comandant, daţi-mi voe să merg şi eu cu o echipă de mecanici pe „Alba Iulia“... Să încercăm... Cred că-i putem pune maşinile în funcţiune... Marea e rea. Poate se rupe remorca... Poate suntem iar atacaţi... Pen­tru orice eventualitate, trebue să mai încercăm... Comandantul îl priveşte şi-l ascultă cu luare aminte. E mul­ţumit că descoperă atâta energie în tână­rul acesta înalt, potolit. Dar situaţia e salvată. Evident, nava trebue salvată. Insă şeful aspirantului a fost pe bordul ei şi din raportul lui şi al oameni­lor săii, reiese că maşinile nu pot fi puse în funcţiune. O mână de oameni de ispravă poate totuşi să facă imposibilul uneori, — gândeşte comandantul, văzând seninătatea şi hotărîrea neclintită care stase în privirea tânărului său subaltern. — Bine, încearcă! Dar înserarea coboară peste ape, amânând până dimineaţa îndrăsneaţa încercare. In jurul navei naufragiate, cru­cişătoarele „Ferdinand“ şi „Ma­ria” fac escortă. In zorii, aspirantul Chircă alege opt oameni de ispravă dintre cei mai destoinici mecanici: ma­estrul Bary Chiazim, sergentul major Georgescu Al., sergentul major Duţă Emil, sergentul Stă­­nescu Ştefan, sergentul Lud­­mivski Ludovic, soldatul Zăm­­breanu Mihail soldatul Colţea Ion şi soldatul Rob­escu Gheor­­ghe. Întrucât în regiune au fost semnalate submarine, aspirantul Ionescu Doru s-a oferit să facă pază împreună cu câţiva ,timo­nieri pe vasul naufragiat. Un mic vas de escortă german îi duce spre „Alba Iulia". Dar ■narea înfuriată face imposibil bordajul. La fiecare încercare e a se apropia, valurile enorme besc cu putere micul vas de ca navei naufragiate, rupându-i ..părătorii*, şi ameninţând să-l sfărâme. După sforţări uriaşe, cei nouă reuşesc să­ se caţere pe o „scară de pisică” lăsată­­ de naufragiaţi şi urcă pe bord, încotro s’o ia? încearcă să co­boare în interior, dar jos e întu­neric besnă. Orbocăind încoace şi’n colo, iau un far dela o auto­­staţie, acumulatori dintr’o cabi­nă, fac legăturile şi în fine au padină lumină. Pe dibuite, încep explorarea vasului. O parte din comparti­mente sunt inundate. In apa ne­gricioasă amestecată cu păcură plutesc mobile, materiale, cada­vre. Pretutindeni domneşte ace­eaşi dezordine. Uraganul de foc şi de fier a întors totul pe dos. Numai în combinezoane, des­culţi, mecanicii noştri caută să pătrundă la maşini. Căldările au ars până la ultimul strop de apă. Presiunea a scăzut apoi, focurile s’au stins şi păcura, a continuat să se scurgă din tancuri, pică­tură după picătură, peste treizeci de tone. Prima căldare e inun­dată complet cu păcură. Nivelul ei e de trei metri. A doua tot așa. Cu inima cât un purice pă­trund la căldarea a treia, care e în bordul, necanarisit. Din feri­cire aci păcura e numai de cinci­zeci de centimetri Bucuria oamenilor noștri e de scurta durată. Căldarea e poală. De unde să ia câteva mii de li­tri. de avă. dulce ci care să o d­­limer.te'e ? fitf avoi cum să facă focul cu păcura aceea pe jos, când acru' e îmbâcsit cu vapori i^ilo.m.rbgi care la cea mai mică scâctee a­ lua foc?... Dar aspirantul Chircă nu »e reacurajează. Vor pune întâi apă de mare, până când se va ridica puţin presiunea, ca să pună in funcţiune pompele de alimentaţie cu apă dulce din tancurile care probabil nu sunt toate sparte. Vor izola păcura cu pături, foi de cort, vor aerisi puţin şi apoi vor încerca să dea foc la căldare. Cu multă atenţie poate să reu­­şască. Toţi încep atunci o muncă grea şi istovitoare. E întâi o goană după găleţi, vase de bucătărie, apoi scoaterea apei din mare şi transportarea ei jos la căldare. Două ore muncesc astfel fără ră­gaz, reuşind să alimenteze călda­rea cu două mii cinci rute de li­tri de apă de mare. Adună apoi din dormitoare şi din cabine toate păturile pe care le găsesc şi toate stingătoarele de la bord. Vre­o sută de pături le aştern pe scânduri peste pă­cura de jos. Restul lor şi strngă­­toarele, gata să le folosească în orice moment. Câteva mese şi scaune sfărâ­mate, două găleţi de păcură a­­­­runcate peste ele un fundid so­bei de la căldare, încă o cercetare atentă a încăperii, un chibrit sca­pără peste lemnele îmbibate cu păcură, flăcările încep să pâlpăe şi apoi aşteş­tare încordată, după cinci ore de muncă... Cu ochii atenţi la păcu­ră, în care stau până la genunchi, ca să nu ardă toţi ca şoarecii, cu privi­rile fu­gindu-le pe cadranul ma­­nometrelor, trec minute grele... După o oră şi jumătate, acul manometrului începe să tremure, săltând puţin cite puţin, însem­nând creşterea presiunii. Încercarea celor nouă a reuşit. In momentul acesta, simt cu to­ţii o mare bucurie, cea mai mare răsplată a curajului, priceperii şi tenacităţii lor. Nu e un om rău; dimpotrivă, pâinea lui Dumnezeu. 11 cunosc de multă vreme şi leam apreciat pentru loialitatea lui, pentru fe­lul cum ştia să găsească totdea­una soluția cea mai justă. In special pentru noi, taierii, era un om al satut cuvânt atârna greu... — Nu vă grăbiţi, ţâncilor... Graba strică treaba... Luaţi-o în­cet, tacticos... Dac’ai plecat îa drum la timpul potrivit, ajungi la vreme... Dar dacă n’ai placat la timp, astâmpără-te! .Potoleş­te-te ! Ajungi ca vai de tine a­­colo... Cu sufletul la gură... A­­mână ! Sau dacă nu poţi amâna, ducă-se! Altă dată!... Totuş să nu uiţi că dacă în alt prilej nu pleci la vreme, iar pierzi... Deci învaţă să-ţi organizezi viaţa... Să pleci la timp... Să fii punctual în tot ceea ce faci... Uşurel, că nimeni nu vă goneşte din urmă... Ehei, să fiu eu la vârsta voastră­... Şi d. Ghegh­e, cum ii spunem ! noi, dă din cap, urmărind undeva, acolo, dincolo de retină, o ima­gine scumpă poate. __ Uite! Vedeţi ce huidu­mă sunt ? Sănătos tun! Sparg, la vârsta de cincizeci ani, sâmburi de măslină... Numai că cei nu prea mai găsesc măsline... Dar n’are a face! Pe când d-ta, prie­tenul meu tânăr, nu mai ai dinţi... Ce să-ţi fac ? Dacă te-ai grăbit!... D. Gheghe e „foarte bine fă­cut“! Zidit serios... Un metru optzeci ! In tinereţe a făcut box la categoria grea, a înotat, a fu­git pe bicicletă şi pe picioare, a ,,taas“ şi la greco-romane... Are un j piept de taur, denaji de un­gurean hrănit cu blană, nişte pumni cât baronii şi în plus — deal «bel singura părere de rău a vieţi» lui — o burtă respectabilă. Pe care şi-o poartă fără să pre­gete pe două picioare ac­ide ca niște bulismacci de telefon... D. Gheghe n’a fost niciodată Inventator... A fost casier la o bancă, proprietar de cai de curse, voiajor, ciner­atografist, ziarist, impresar... Da’ ce n’a fost? Totuși niciodată n'a dus lip­să de bani... Acum e rentier... A moştenit o moşie şi trăeşte pe picior mare... Spera să mai de­vină ceva, indiferent ce... Numai inventator nu... Şi totuş fără voie a devenit... Am aflat asta fără să vreau... Intro zi l-am întâlnit.... — Ce faci, domnule Gheghe ? — Mă plimb... — Păi cu burta asta ? Lasă-1 încolo de butoi!... — Ce să-i fac? Unde s'o las ? — Unde ? Acasă !... Sau n’ai foc și pentru ea ? — Ba am ! Dar nu vrei să stea ! — De ! Ce să-ți fac ? Dacă nu te-ai grăbit!... — Aș ! Nu-i as­ta cauza ! Mi-a fost sorocită din fragedă prun­cie... Ursitele!... Să fi văzut ce tolomac eram la cinci ani! Pă­rinții îmi ziceau Burtel! Tn cla­se primare la fel... creşteam ca prostul în burtă... In tinereţe s’a mai ascuns... Pe urană ier a rea­părut ! Am căutat să-i dau la cap! N a fost chip ! Dă-i lămâie, dă-i ceaiuri, foame, fă masaje, marşuri, suie-o pe munţi, du-o la şas, mân’o la deal, la vale, fă-i mizerii de tot felul, ioc! Dac’ am văzut că nu-i pot face nimic, am încheiat armistiţiu, lăsând-o în plata Domnului... Poţi lupta cu tauri, cu mastodonţi, pleziozauri, elefanţi, dar cu burta ba ! M’am făcut deci birjarul ei... Şi-o port... — Cel puţin stă pe loc ? — Da’ de unde ! creşte... — Serios ? De unde ştii ? — O măsor ! — Ei asta-i! Cu ce ? Ai des­coperit vreo metodă... astrono­mică ? — Aş! Nici o metodă. Cu­reaua ! — Cureaua ? — Da '... Ştii că eu sunt singu­rul om din ţara aceasta care port curea de comandă ! Celelalte d­e comerţ le-am epuizat de mult. Vorbesc ca dimensiune... Şi cum simt că mă strânge,­ e semn că burta a crescut. Atunci mut ca­tarama... — Şi când «'* «fârşit cureaua ? Lucrul adevărat ab­ia acum în­cepe. La şapte seara, presiunea e de şase atmosfere. Atunci pun tn funcţiune motoarele auxiliare. Cu pom­pa de alimentaţie ali­mentează cu apă dulce căldarea care arde. Pornesc apoi dinamul pentru lumina electrică. Astfel pot lucra mai în voe, înteţesc fo­cul la căldare. Presiunea creşte la zece atmosfere. „Alba Iulia" continuă să te scufunde pe nesimţite... Puternicele pompe de balast (care scot apa din compartimen­te) intră in f­uncţiune. Nivelul pă­­curei începe si scadă. Nava se îndreaptă. împrejur, marea e plină de păcură. Inserarea coboară iarăşi peste apele învolburate. Douăsprezece ore de intrită de robi, cei nouă mecanici nu-şi îngădue încă odihnă. Alimentează celelalte căldări, aprind focurile. Toate căldările curg. Trebue supravegh­ite cu cea mai mare atenţie. Cu grija aceasta, cu mici reparaţii provi­zorii, trece noaptea fără somn, aşa cum a trecut ziua fără odih­nă şi fără hrană. In zorii celei de a treia zi, ma­şinile sunt gata de marş. La ora şase dimineaţa, remor­cată, — ca precauţie, — de două remorchere, escortată de distru­gătorul „Mărăşeşti”, vasul de transport „Alba Iulia”, care fu­sese socotit pierdut, porneşte spre ţară şi peste câteva ore a­­costează bord-tribord la dana sa obişnuită din portul de destina­ţie, datorită curajului şi destoi­niciei a nouă marinari mecanici români, în frunte cu aspirantul Chircă Virgil. D. SMETT Reporter S. M. P. — Ah­a ! — Să fii sănătos ! Şi Dumne­zeu să-ţi dăruiască sute de me­tri de curea... — Mulţam frumos! Şi ne-am despărţit... Au venit concentrări, mobilizări, bombar­damente și pe d. Gheghe nu l-am mai văzut... Intr’o zi l-am întâl­nit... Mai să nu-1 cunosc... Un tip svelt, fără burtă, parcă mai lung... — Domnul C Gheghe ! am făcut eu surprins... — El! Chiar el în persoană... Și mi-a zâmbit larg... — Mai să nu te cunosc, nene... Unde-ai lăsat burta ? — Am divorţat... Nu se mai putea, bă ele ! Se obrăznicise! — Bombardamentele ? — Aş... Cureaua !... — Cureaua ? ! — Daa ! Stai să vezi! Ştii că eram tui strajnic consumator de curele... De la un timp curelele de piele au dispărut! Şi-au ieşit cele de hârtie... Poţi să-ţi închipui pe dezastru... Atunci­ am 'luat o ho­­tărîre eroică... Adică ce ? Lumea sângerează şi burta mea nu vrea să facă nici un sacrificiu? Și din ziua aceea am fost fără in­durare ! Ba am devenit și sadic... Potriveam cureaua cât mai strâns... Burta protesta, dar e­­ram surd... A dou­a zi mutam iar eu nai'am­a.... Iar că să nu fiu is­pitit să cedez la rugăminţile meş-­­ terei, tăiam cureaua... Şi aşa, treptat burta s’a micşorat. Apoi, luând ac­­um de filozof, e adăugat: — Ehei, măi băiatule ! Nu te grăbi ! încet şi sigur ! Şi strânge cureaua! Cât poţi!... Ascultă ce-ţi spime un prieten ! Şi dacă n’o fi bine, să mă blestemi pe mine! Deci... strângeţi cureaua !... DAN BALTEANU A 4. .X A * ■*.. A- A. 4. A.* LUPII DE MARE LA LUCIU DE CE NU S’A SCUFUNDAT NAVA „ALBA IUIA" SCHITE METODE DE SLĂBIRE -0*0- De la Academia de Medicină Joi 3 August a. c. ora 4 p. m. Va avea loc şedinţa Divizi­unei de organizare in sala de şedinţe a Academiei de Medicină (Inst. Cr. Medical Prof. Danielopolu, din spitalul Filantropia). Se va­ lua în discuţie : Un proect de asigurări sociale. Extinderea asigurărilor la toţi muncitorii, inclusiv muncitorul agricol. Libera alegere a medicului. Coordonarea activităţii institu­ţiilor de asistenţă (instituţiile de stat, Casa asigurărilor, Casa Mun­cii C.F.R., instituţiile particulare, etc.), înfiinţarea de aşezăminte spi­taliceşti colitive pentru asiguraţi s­au neasiguraţi. Extinderea asigurărilor facul­tative şi posibilitatea oricui de a se asigura. Asigurarea profesiunilor libere şi în general al tuturor­ muncito­­rilor intelectuali. Sunt invitaţi membrii Acade­miei, medicii din Asigurări şi toate persoanele din afară de A­­cademie cari se interesează de această chestiune Fii ca minte şi ţine minte, " A- ?; ■ tV&Pfv. «'•’ v '■ ' 99 ARAGAZ SttfSE DE GĂTIT cu cuptor 3 și 4 ochiuri, luxos emailate Produs ELVEȚIAN,—IMPORT DIRECT PREȚ EN-GROS PREȚ EIN-DETAIL 3 ochiuri LEI 47*545 buc. LEI 54*217 bucata 4 ochiuri „ 4&.48S n » 55*290 „ De vânzare la „GAVRITEXT“ TELEFONS S-S4-X1 *1 4.54.17 » cere numaiLIMONADA SIFONATĂ MARCA 99 ORIGINAL • «•■*•>■ Laboratorul St. Tranda££rescu. Popa-Nan 37, Tel. 3.89.05 R C. 5269/932 ♦ ♦»♦♦■♦♦♦♦♦♦♦ ♦ ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ @ M ♦ 1­­ 4 ♦♦ Restaurant CENTRAL vad vechi, clientelă formată se predă cauză de boală. Câmpineautu 35. RADIO bogat asortiment cu cele mai noi aparate germane şi co indexe, găsiţi la SAGECO Str. Academiei 6, Etaj I Telefon 5.71.01 Vânzări prin aconta­ri eventual rate Reparate în laborator propriu 4005 Lei 975 Mx COSTEL A lat 86 cm. perfect lavabil desene minunate I. BESLEGEANU Lipscani 49 4008 Ma­re industrie caută spre imediată angajare : FUMCTROMAR cu bune cunoştinţe de contabilitate și versat în lucrări de birou, ne­­mobilizabil sau peste 35 ani (mo­­billiare pentru lucru) * D.ArcTILOGR­AFA rutinată româno germană. FUNGTIOfcMAR rutinat în lucrări de birou și cu mult spirit comercial, nemo­blizabil. Oferte detailate cu pretenţiuni, numai persoane serioase şi cu bu­ne referinţa, arieni. Oferte la ziar sub Nr. 147 D. 29 MAMELOR! ATENŢIUNE! „FOSCALCINA”: Hrăneşte copiii, asigu­rând rezistenţa vieţii. Are gustul spedlatinei, conţine cacao veritabilă, întăreşte, conţine GLICE­­SOFOSFAT DE CALCIU. Se recomandă, oricui," dela sugaci până la­­ bătrîni. Cereţi la Farmacii şi Droguerii FOSCALCINA” „ALINAREA” PuiMicaţi nune Conform procesului-verbal No. 2 din 15.II.944 al Comisiei de dis­ciplină a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României, cantonie­­ra auxiliară Zizi Pudlo este exclu­să din cadrele Crucii Roşii, ne mai având dreptul să poarte insigna de cantonieră şi nici Semnul de dis­tincţie al Crucii Roşii cu Nr. 384, retrăgându-i-se brevetele respec­tive. Teatrul COLORADO Str. G. G. A­scan 3 Director VASILIU BIRLIC Deschiderea stagiune! MIERCURI 9 AUG. 1944 CU PREMIERA C­RAITA PRIN RAI comedie in 4 acte de Sacha Guitry. Versiune românească de TUDOR MUȘATESCU CU VASILIU RIM­­VIRGINICA POPESCU Pope Georgescu, Eugenia Bammé Marcel Emilian, Sf. Decu Ion Stănescu si­­GH TALIANU Dir. de scenă : Ion Talianu Vasili­u Birlic M IlbMUMici ANUNŢA PE ABONAŢII RESTANŢIERI Că ţinând seamna de situaţia actuală, a hotărit să scutească de plata majorării de 30% pe toţi acei cari vor achita debitele lot restanţă până la 31 iulie crt. ABONAŢII SUNT RUGAŢI A SE PREZENTA IMEDIAT LA OFICIILE POŞTALE pentru plata debitelor fără majorare cunoscând că Societatea nu mai acordă nici o scutire de majorare, abo­naţilor cari nu vor fi plătit până la 31 Iulie crt. Abonaţii care anulează autorizaţia nu bene­ficiază de scutirea de majorare. 535 Transporturi executăm în intreaga ţară, cu autocamioane şi C. F. R. Avem zilnic colective în toate direcţiile: Bucu­reşti — Ploeşti — Braşov — Făgăraş — Sibiu — Arad — Timişoara — Piteştii etc. Soc. Coop. ,,ARDEALUL“ Str. Carol 42/1 Telefon 3.50.27 4004 1­20.000 Lei Recompensă informatorului care va indica unde se află Motocicleta marca „PUCH“ de 125 cm. cu numărul de circulaţie 1979 B, furată in seara zilei de 27 Iulie a. c. din faţa Restaurantului „Rex“ la ora 22.30. A se adresa la telefon 5.32.99 sau 5.67.79 sau la Societatea de Telefoane, telefon interior 198 sau 147. Discreţie absolută. 22 MATTED s.a.r. Depozitul, Calea 13 Septembrie Nr. 143, Bucurest Telefon 6.22.77 ARE DE VÂNZARE: Amoniac comprmat şi soluţi Azot, Bicarbonat de Sodiu, Carbid, CI o r o f o r 1 Clorură de Amoniu (Tspirig), Cloiură de Caciu, mit, Farfurii şi alte article de menaj, Hidrogen, Oxigen Plăci de Faianţă şi Sodă Caustică DAINOM anunţă onorata clientelă precum şi toate întreprinde­rile cu care are relaţii comerciale, că din cauză de forţă majoră a mutat sediul firmei în BUCUREŞTI POŞTAL IV, STR. PLANTELOR 30 (TELEFON 3.40.53) Data începerii livrărilor va fi anunţată la timp 3131 FERMA 20 pogoane, pomi fructiferi, 8 camere, 2 camere de băi, tosţ© dependinţele, tot mobilat, cu garaje şi grajduri, lumină electrică, apă curgătoare şi cu tot inventarul de va­parare, la 46 km. de Bucureşti, direcţia Piteşti, ş©sea asfaltată, Staţia C. F. R. Numai cumpărători sepoş! se vor adresa la ziar sub „Fermă de lux" 157 D. In praf BUTELLI pentru Aragaz şi Pebegaz CUMPĂRĂM Tel. 5.73.50. capacitate 5-10 vagoane cu 8su fără edecuri pen- Tu en-gros vinuri de pre­ferinţă cu locuinţă. Oferte la ziar 212 C. 37 RUNIERE (asp.) Nr. 1-4 — caete preţ de pro­ducător toată ţara vinde Papetari® „DÂMBOVIŢA" Bucuraşi: Theodor Speranţia 44 Telefon 4­37.71 » 18 » SăSW2ZS13SKE3B» EVACUĂRI executăm în provincie convenabil, cu tutism Telefon 3.44­5" I

Next