Universul - Provincie, septembrie 1944 (Anul 61, nr. 240-268)

1944-09-01 / nr. 240

Anul al 61-lea 6 Păgâni Fondator* LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 10 LEI Vaza poştală plătită in numerar conform aprobării Dir. G­ le F. T. T. Nr. S1.1M/1 ŞI CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 RUPEREA RELAŢIILOR ROMÂNO-MAGHIARE Hotărî­rea guvern­ului român de a rupe relaţiile diplomaţia» cu Ungaria este cotossainţa lo­gică a nouei atitudini politice şi militare adaptată de România. Opinia publică românească sa­lută un acest pas notăritor al guvernului român o primă sa­tisfacţie dată aişteptărilor ei ză­dărnicite pâmă acum de poziţia, anti-romănească în cale, a fost pusă România de regimul capte­­rinei Antoaiescu din clipa ade­ră­rei la pactul tripartit care­i,n­­ohtai ne-a a­şurat cn­ absurdă tovărăşie de arme şi politică cu Ungaria. Absurdă, fiindcă ni­meni nu putea uita raptul de la 1910, nimeni nu putea urla tor­turile la care au fost supuşi români, din Transilvania fu­rată şi fiindcă, chiar şi după aderarea noastră la postul tri­partit, în presa ungară apăreau aproape zilnic articole injuri­oase la adresa României, arti­cole d­in auto­vitejia soldatului român era ironizată. Această a­­titudine a presei maghiare faţă de ţara noastră n’a detemninat nrciun fel de­ «acţiune din par­tea Germaniei. Din potrivă Ber­linul stăruia la Bucuraşi «a presa română să nu răspumdă şi articole!» «iarelor româneşti erau cenzurate din ord­iul gu­vernului de tristă vetrrsa-ie al celor doi Antomeşti. Şi astfel o­­pinia publică românească a tre­buit să-şi înăbuşe­scu­gnarfta iar presa, «oponentul ei, sub a­­meninţarea săncţiunilor, cu ,rt» - daruiul la uşa tipografiei, a tr® s­pult să suporte samavolnicia o­­dioasei crîzure.­­ Imperativul naţional românes* a trebuit Insă să triumfe. Ro­mânia, prin hotărtrra curajoa­să şi patriotică a Regelui ei spri­jinit de întreaga oştire, de În­treaga naţiune şi de toate par­tidele şi grupările politice, a re­­deven­t stăpână pa soarta ei şi primul ei gând a fost la Ardea­lul mntie. O Români® stăpână pe som­na ei nu mai putea sta neapăsătoare faţă de nelegiuirea di­otatului de la Viena. O Românie stăpână pe soarta ei nu mai putea între­ţine relaţiuni nici măcar for­male cu schingiuitorii români­lor, cu insultătorii ostaşilor ro­mâni, cu profitorii raptului din 1019. Ruperea relaţiilor cu Un­garia se impunea fără întâr­ziere pentru a se îndeplini şi această formalitate înainte ca trupele noastre, cot la cot cu oştile victorioase ale Naţiunilor Unite să libereze definitiv Ar­dealul cotropit. Ruperea relaţiilor cu Ungaria este deci mai mult decât un act diplomatic: el este începutul acţiunii de liberare, este afir­marea hotărîtă a dreptului no­stru la unitatea Ardealului, este dreptatea însăşi un marş vic­torios. România consideră arbitrajul da la Viena ca un act inexistent din punct de vedere politic şi juridic. Inexistenţa unui act implică o lipsă totală de consecinţe ju­­ridio® şi politice. Din acest punct de vedere dacă, ocupaţia Ardealului de nord n’a fost de­cât o ocupaţie de fapt datorită unui act de violenţă şi menţi­nută exclusiv prin forţă. Fron­tiera care taie în două unitatea Ardealului românesc, nu există. Din punct de vedere juridic, Ardealul ne aparţine deci şi azi în întregime. Este o chestiune de fapt să înlăturăm printr’un alt fapt regimul de ocupaţie a­­flător azi in Ardealul de nord. Din aceste motive nu era ne­­vo® ca ruptura raporturilor di­plomatice să fie imediat urmată de o cittotarane de răsiboi. Este evidenţa însăşi că orice încer­care militară maghiară de a preveni traducerea în fapt a a­­cestei situaţiuni, ar avea ime­­­­diat răspunsul cuvenit din par­­■ tea României sprijinită, din punctul de vedere politic şi mi­litar, de națiunile unite. Retragerea trupelor bulgare de ocupaţie din Jugoslavia şi Grecia Lortîr», 80. — La Sofa s-a a­­nunţat oficial că tropota bulgare Ide omipare din Jugoslavia şi Grecia au torejuit să fie retrase. La Cairo soseşte astăzi «omi­­mimaa bulgară pentru arm­isti­i.­Agenţia „Tass” resminte că Rusia, Sovietică a acceptat sau aprobat neutralitatea proclama­tă de guvernul bulgar Această neutralitate este cu totul nesatis­­făcătoare în actualele împreju­rări — afirmă agenţia sovietică. I Londra, 30 (Radar). — Vos­tul de radio bidg’air a declarat bt ctisul nopţii spre Miercuri că trupele bulgare se retrag­ din teritoriile ocupate de bulgari. Retragerea p­ordionată, acum câtva timp, a armatelor de ocupaţie spre interiorul ţării a început, a precizat postul de radio bulgar, şi se efec­tuează în conformitate cu planul. DREPTURILE MUNCII Toate ecourile discuţiilor refe­ritoare la bazele nou­ei organizări sociale ce trebuie să vină după război, ecouri înregistrate de noi în ultimii ani din puţinele ziare, cărţi şi reviste străin© cari ajun­geau în ţară, duceau la concluzia că trebuie să i se dea muncii prioritatea pe care o merită în ce priveşte situaţia materială şi mo­rală cuvenită unui prim factor de producţie rodnică. Trebuie înlăturată cu hotărâre­a mea „frică de lucrător“ despre care scria mai de mult marele ziar francez Le Figaro şi ceea ce am scris în des® rânduri, con­tactul direct între toţi factorii de producţie din sânul aceleaş în­treprinderi profesionale, asculta­rea atentă a tuturor năzuinţelor şi îndeplinirea lor în măsura po­sibilităţilor obiective, constitue calea sigură a înţelegerii armoni­oase şi a propăşirii tuturor. Miopia egoistă trebue să facă loc armoniei pentru binele co­mun care izvorăşte din continui­tatea muncii şi această continui­tate nu poate fi garantată prin vechea disproporţie de câştiguri dintre capital şi muncă şi nici prin desconsiderarea aportului precis pe care salariaţii lI aduc în prosperitatea întreprinderilor. In „România liberă“, oficiosul partidului comunist — umil din partidele cari sprijină guvernul actual al blocului naţional — un mecaniu caloriferist scrie, între altele, următoarele: „Trebue în mod real să ne gân­dim la o organizare a muncitori­mii de pe pământul acestei ţări. La o sindicalizare firească şi ra­ţională, ca să putem, punând umăr lângă umăr, înţeleşi de tron şi de guvern, să refacem în scurt timp tot ce am pierdut prin mi­­şeleasca trădare de până acum. Fiţi reali şi înţelegători. Lăsaţi urile personale şi invidiile la o parte“. Articolul se închee astfel: „Deci la muncă, calmi şi ho­tărâţi, disciplinaţi şi energici. Ce­reţi sfaturi partidului. Fiţi de ispravă, cum de fapt aţi fost în­totdeauna. Doar jugul greu v’a apăsat. Acum prin tenacitatea voastră pilduitoare, aţi sfărâmat jugul şi liberi, cu dragoste, fără nici o teamă, cu gândurile cu­rate, la refacerea înşivă a voa­stră şi a ţării, porniţi spre orga­nizare strigând ! Trăiască Regele şi guvernul său, şi trăiască neînvinsul şi neo­bositul partid comunist! Trăiască poporul român !“ In acelaş ziar, muncitorul Pă­­traşcu, intr’o cuvântare rostită la o adunare muncitorească, preci­zează ţelurile organizării : „Ridicarea salariului la nivelul de scumpete de azi, care să asi­gure muncitorului şi familiei lui posibilitatea de a trăi. 8 ore de muncă. Pentru muncitoare şi tineri, sa­larii egale la roundi egale. Desfiinţarea imediată a regi­mului de teroare, prin carceri, închisori, bătăi şi amenzi“. (Acest din urmă capitol e­ste în legătură cu precizările muncito­rilor I­ones­cu şi Minculescu de la o întreprindere de metalurgie). Am arătat, nu de mult, evolu­ţia stabilirii drepturilor muncii in Elveţia şi ca o justificare a creă­rii pe lângă întreprinderi a unei comisii paritare compusă din dele­gaţii salariaţilor şi ai patronilor, sindicaliştii din Elveţia romandă scriau în 1940: „Dacă vrem să organizăm mun­ca, singura noastră valoare reală permanentă, trebue să admitem elementele naturale ale acestei valori: omul, familia, profesiu­nea­ înseamnă să recunoaştem toate lecţiile istoriei şi ale ex­perienţei. Pentru patron înseam­nă să admită că, dacă uzina (a­­telierul ori biuroul) trebue să fie sub gestiunea sa personală, pro­fesiunea şi meseria sunt bunul comun al tuturor, atât al celui care plăteşte salariul, cât şi al aceluia care îl primeşte. Pentru lucrător ori pentru sa­lariat înseamnă să admită că dacă locatorii® uzinei, maşinele şi ate­lierul nu îi aparţin de fapt, el poate găsi securitatea in meserie considerată In întregul ei. Dar ca să exista — fără să dăuneze in­teresul general — libertatea de gestiune a patronului și securita­tea salariatului, trebue mai mult decât un contract de închi­riere (a muncii), mai mult decât un contract colectiv de muncă. Trebue mai mult decât organis­me în care unii să se ocupe nu­mai de preţuri şi alţii numai de salarii, fără să ţină seama de pierderile generale provocate de poftele lor prea mari ori de lup­tele lor prea sterile. Trebue o a­(Continuare in pag. 2­ a) Noul guvern român nu recunoaşte guvernele slovac, croat şi italian fascist Declaraţiile d-lui Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afaceri­lor străine, făcute presei D. Grigore Niculescu-Bu­zeşti, ministrul afacerilor străine, a făcut azi presei ur­mătoarele declaraţiuni: „Noul guvern Român nu recunoaşte guvernele slo­vac, croat şi italian fascist. Aceste guverne reprezin­tă state ce sunt creaţiuni artificiale ale regimului h­itlerist în scopul de a di­viza Europa şi a face ast­fel posibilă dominaţia ger­mană asupra Continentului. In ce priveşte fostul gu­vern din Vichy, guvernul român constată că el a în­cetat de a mai exista, aşa­­ încât chestiunea nerecu­noaşterii acestui guvern v nu se mai pune.­­ Guvernul Român speră că va putea proceda cât mai curând la un schimb de reprezentanţi diploma­tici cu Naţiunile Unite“. In declaraţiile făcute omi pre­sei, d. Grigore Niculescu-Bu­­zeşti, ministrul afacerilor străine, a anunţat că „noul gu­vern român nu recunoaşte gu­vernele slovac, croat şi italian fascist”. Este o formulă diplo­matică discretă şi o precizare juridică exactă spre a constata încetarea raporturilor diplo­matice cu ce­le trei state fan­tome eşiste din imaginaţia politică a hitlerismului, în sco­rnii de a fărâmiţa ,— spre a le domina mai uşor — unităţile naţionale sau politice din Eu­ropa sud-estică. O ruptură a raporturilor di­plomatice ar fi însemnat o re­cunoaştere a existenţei ca sta­te a­le formaţiunilor artificiale create de hilerism şi menite să dispară odată cu el. De­sigur aceste aş­a zise sta­te au existat în fant, dovada că au existat este că regimu­rile improvizate, care repre­­senta­u aceste rlegiuni, au avut­ tot simulacrul unei activităţi de stat. Dar constatarea ine­xistenţei lor juridice este jus­tă, întrucât ele nu au fost nici expresia unor aşezări constitu­ţionale, nici expresia unor voinţe naţionale, ci numai creaţii artificiale, impuse de voinţa unui stat străin şi rea­lizate şi menţinute exclusiv prin violenţă. Judecând sime­tric şi numirile de reprezen­tanţe diplomatice făcute în ca­pitalele respective de regimul Anitonescu ră­mân pu­re ches­tiuni de fapt, ca şi toate mani­festările activităţii diplomati­ce dintre ele şi noi. Totul e ca şi cum n­rm­ fi fost. Pentru noi aceste state intră din nou în neantul din care au eşit. In ce priveşte fostul guvern al Franţei din Vichy, chestiu­nea este şi mai simplă. El a rezolvat che­stiiunea încetând de a exista. Nimeni nu va regreta acest lucru. Pe lângă faptul de a se con­forma unor realităţi politice, hotărârile guvernului nostru, în ceial ce priveşte aşa zisele state de mai sus, au şi obiecti­vul practic de a pune de acord atitudinea noastră diplomatică cu aceea a naţiunilor unite, care nu am recunoscut nici­o­­dată Croaţia, Slovacia şi aşa zisa republică fascistă. Lichidarea rezistentei germane din sud -estul Franţei Londra, 30 (Radar). — Cotm­­pond­entul special al eganțieî ..Reuter“ la frontiera franco-«po- Hiolă comunică: O îndemâna tocă mişcare In «fl.este, executată de torţe francet« Aim interior In regi­urnea Pwu-Maidwn, la picioarele Fari­eilor, a fost factorul hotăritor care a grăbit evacuarea­ sud-vestului Franţei de către terţele germane. GtomnanM IsS «läblserä toate garnizoanei® Ier pentru a forma o coloană puternică menită să le restabilească prestigiul pierdut în urma înaintării maquiştilor spre Maulson, între Bayonne şi Pau. Francezii au înconjurat cu suc­ces şi au nimicit întreaga coloa­nă germană, inamicul având 8.000 morţi şi prizonieri In urma acestei Înfrângeri, sec­torul Hoandaye, de la graniţa cu Spania, a fost evacuat înainte ca maquiştii de la Pau, forţele fran­ceze de la Gers sau trupele ame­­ricane, venind din­spre Angoule­­me, să fi sosit în acea regiune. „România şi-a reluat locul alături de apărătorii libertăţii şi ai democraţiei“ COMENTARIILE PRESEI TURCE Istambul, 30 (Rador). — Toate ziarele continuă să publice arti­cole în legătură cu gestul în­drăzneţ al României, subliniind că ea şi-a reluat locul de totdea­una alături de apărătorii libertă­ţii şi ai democraţiei. Yalman în „Vatan” subliniază, că România se află acum în rân­dul prietenilor ei fireşti, luptând împotriva duşmanilor ei fireşti. In „Cumhuriyet”, Nadi obser­vă că în timp ce bulgarii nu fac decât să vorbească, românii, mai realişti, au tras consecinţele, şi au trecut la fapte. „Tasviri Efkiar” constată că cestul Român'ei este rezultatul unor negoc''ri cri mai multe luni si totdeodată ’‘ric.ză cg prin '•clitica ei r U­nbmea So~ v '*' -lor a­­­rs'bilă realiza­rea armistiţiului. N*. 240 Vines*1­1 Septe­mtoirie 1944 6­­&gi*îi DIRECTOR ION LUGOSIANU DEFINITIVA LICHIDARE A TRUPELOR GERMANE DIN ROMÂNIA M A FOST CAPTURAU CINCI GENERALI, 500 OFIȚERI, 800 SUBOFIȚERI $1 6000 TRUPĂ MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR EXECUTATE IN CURSUL ZILEI DE 30 AUGUST A. C. In cursul zilei de 30 August 1944, s'aai continuat operaţiunile de lichidare a ultimelor rezistenţe germane aflate pe teritoriuil naţional în cooperare cu avia­ţia şi flota de Dunăre. În urma luptelor violente, ce mai avut foc pe valea Buzăului, Slobozia, Ol­teniţa, Călăraşi şi insula Atta Kaleh, trupele noastre au reuşit să înfrângă înverşu­natele rezistenţe germane, capturând : 5 generali, 500 ofiţeri, 800 subofiţeri, 4000 trupă precum şi foarte mult material de războiu. Au fost curăţite complet oraşul şi toate rafinăriile din Ploeşti. Trupele noastre au respins peste frontieră în zona Nadlac, trupele ger­­man­o-maghiare ce pătrunseseră pe teritoriul național. TRUPELE NAZISTE CARI ATACAU CAPITALA DEFINITIV ÎNFRÂNTE Ordinul de zi al d-lui ministru al Apărării Naţionale D. general de corp de ar­mată Mihail Racoviţă, mini­strul apărării naţionale, a dat următorul Ordin de Zi: După cinci zile de grele şi neîntrerupte lupte, unităţile însărcinate cu siguranţa şi apărarea Capitalei, au în­frânt definitiv trupele nazi­ste care atacau de pe uscat şi din aer oraşul Bucureşti. Intr’un avânt impresio­nant, unităţile române au­ asaltat pe inamic, capturând un mare număr de prizonieri şi material de război foarte numeros. Datorită acţiunii lor, ma­nevra­ţie încercuire plănuită s-a prăbuşit, asigurându-se astfel ordinea în oraş şi li­niştea cetăţenilor. Sunt mândru că în Capi­tala ţării se găsesc asemenea brave trupe şi comandanţi destoinici, cari au putut ob­ţine una dintre cele mai fru­moase victorii, atrăgând ad­miraţia marilor noştri aliaţi. Pentru spiritul de sacrifi­ciu, patriotismul, disciplina de care au dat dovadă, aduc mulţumiri şi recunoştinţa mea generalului Teodorescu Iosif, comandantul militar al Capitalei, Statului său Ma­jor şi tuturor trupelor ce au acţionat sub comanda sa. In faţa celor căzuţi în ace­ste lupte, mă descopăr cu ad­­miraţiune, iar jertfa lior să fie îndemnul de a merge îna­inte până la izbânda finală. Prezentul ordin se va citi trupei sub arme. Ministrul Apărării Naţionale, General C. A. MIHAIL RACOVITZA . Ardealul respiră...! de GABRIEL ŢEPELEA Nicăeri cuvântul „Hitler” nu trezeşte mai puternice valuri de ură ca printre pribegii ardeleni. De patru ani ni s’a spus me­reu : „nu e momentul Ardealu­lui, aşteptaţi”. De patru ani si­nistrul auto-mareşal n’a admis să se vorbească despre Ardeal, decât­ ca o diversiune, când prin agitaţia noastră, Hitler voia să stoarcă trupe şi alimente de la Unguri Erau expediaţi fruntaşii noş­tri din Ardealul de Nord în va­goane de vite, regimul tăcea. Erau trimişi să moară pentru „gloria” honvezimei In Rusia, regimul tăcea, C® contau durerile ardelene, când ecoul lor supăra atât de mult pe Sultanul din Berlin ? Regimul nu pleca urechea la durerile noastre, ci la cererile stăpânilor. Sute de proteste și memorii au făcut ardelenii. I s’a spus clar uzurpatorului : nu poate un popor să facă jocuri impe­rialiste înainte de a-şi împlini idealurile naţionale. Ardealul e înjumătăţit, satele sunt tăiate pe la jumătate, sunt despă­rţte de centrele normale d® desfa­cere, la 80 de km. de sat e peş­te, percepţia, calea ferată. Ar­dealul de nord geme într’o nouă iobăgie. Nu uitaţi Ardealul ! N’avem ce căuta pe Volga, în Crimeci, şi în Caucaz când lea­gănul românismului, Ardealul, e despărţit de trupul ţării. Rezultatul : toţi conducătorii ardeleni au fost urmăriţi şi ares­taţi. Preşedintele Asociaţiei re­fugiaţilor ardeleni pe ţară, dr. Dumitru Nacu, internat in la­găr, secretarul general Dr. An­ton Ionel Mureşanu, condamnat la 5 ani muncă silnică, dr. Mi. Lazăr, arestat şi internat, dr. Aurel Dobrescu, intrenat, dr. Au­gustin Popa, internat, dr. Zaha­­ria Boi­lă, internat, etc. Un regim de cenzură special s-a instituit pentru ziarul „Ar­dealul”, organul pribegilor ar­deleni. Nici măcar o fotografie (Continuare in pag. 2-a) ATROCITĂŢILE TRUPELOR­­ GERMANE IN RETRAGERE Incendierea instituţiilor publice din Buzău In retragerea trupelor ger­­mane din Muntenia de Est acestea au incendiat Insti­tuţiile publice din oraşul Buzău, precum şi o mare parte din cartierele de lo­cuit Ca act de barbarie ca­racteristic, semnalăm ucide­rea unui grup de pompieri cari se găseau în serviciul comandat de 25.000 prizonieri. Alţi 1500 de prizonieri aduşi in Capitală Eri au fost aduşi în Capitală, prin Colentina, alţi peste 1500 de prizonieri germani, capturaţi de trupele române cu prilejul lupte­lor de la Buzău şi Ploeşti. Complet demoralizaţi, fără o­­bişnuita lor ţinută trufaşă cu ca­petele plecate, ei sunt îndrumaţi sub paza sentinelelor române, spre lagărele ce le-au fost pregă­tite. TRUPELE GEME AU LĂSAT PANĂ ACUM IN MÂINILE ARMATEI ROMÂNE 25.000 PRIZONIER In cadrul operaţiunilor de i de trupele germane s­au curăţire a teritoriului român­­ luat până acum un număr CAPITALA DUPĂ BOMBARDAMENTUL GERMAN Clădirile d Un atrapa Sf. Ionică, ruinate de avatorii Ulcleriști 1

Next