Universul, martie 1948 (Anul 65, nr. 50-75)

1948-03-01 / nr. 50

Anul al 65-lea Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „universul*« s. a. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov •1© PAGINI 5 LEI Taxi: postali pliati la planorar conform aprobirii Dir. G­rass P. T. S. Hr. S6.064/93S CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SALTUL CALITATIV Dizolvarea Parlamentului şi convocarea Corpului Electoral pentru alegerea Constituantei, sunt urmările congresului Par­tidului Muncitoresc Român şi ale hotărârilor luate prin vo­tarea rezoluţiei finale. înseam­nă, aceasta, că hotărîrea de a da ţării noastre o nouă consti­tuţie e o hotărâre arbitrară, fără legătură cu evoluţia fi­rească, de până acum, a po­porului român şi cu schimbă­rile ce au avut loc în ultimul timp? Nu. Dimpotrivă, lucră­rile congresului Partidului Muncitoresc Român şi hotărâ­rile luate în acest congres o­­glindesc prefacerile structu­rale care au avut loc, în ulti­mul timp, în România şi — de aici — necesitatea, pe de o parte, de a consacra în constituţia Ţării aceste prefaceri şi, pe de altă parte, de a deschide neted drumul, tot prin această cons­tituţie, nouilor prefaceri pe care le determină schimbările de până acum. Cât de profunde au fost schimbările de până acum de impun, ele, ţării, o nouă cons­tituţie şi deschid drumul unor noui şi adânci reforme? Cât de mare e deosebirea între ce a fost şi ce este azi în ţara noa­stră de e necesar acum, un alt fundament constituţional edi­ficiului pe care îl ridici — cu munca şi concepţiile sale noui­­— poporul român? In raportul politic pe care l-a ţinut în faţa Congresului, d- Gh. Gheorghiu Dej a spus că „ajunge să comparăm si­­tuaţia politică şi economică de acum 7 luni cu cea pe care o avem astăzi pentru a ne da seama că în acest răstimp atât de sc­urt ţara noastră a săvâr­şit în evoluţia ei ceiace e de­numit în teoria marxistă, un salt calitativ”. trecut, cu alte cuvinte, dela o formă de stat veche la o nouă for­mă de stat. S’a tre­­cut dela monarhia burghezo­­moşierească la Republica Popu­­lară. Cum s’a făcut această tre­cere? Printr’un salt. Cum de a fost posibil saltul? Printro cantitate de prefaceri, de re­forme, realizate anterior, adică dela 6 Martie 1945 până la 30 Decembrie 1947. Prima reformă a fost cea a­­grară, însemnătatea ei nu con­stă numai în faptul că a fost privita ci mai ales în faptul că ştergea urmele feudale ale organizării noastre sociale. In raporturile dintre moşieri şi ţăranii care le lucrau pămân­turile mai existau încă forme de exploa­tare moştenite de pe vremea per­vaj­ului feudal (dij­ma, claca, nuşfetul etc) Re­forma agrară a luat din mâna moşierilor puterea economică, întărind, astfel, schimbarea dela 0 Martie care luase, nu numai aceleiaşi moşierimi, ci şi marilor capitalişti, o parte esenţială a puterii lor politice. Atât schimbarea dela 0 Mar­tie cât şi reforma agrară au fost realizate prin lupta directă a masselor populare­ N’a fost vorba, câtuşi de puţin, de o tranzacţie, de o târguială cu păturile suprapuse care deţi­neau, pe atunci, atât puterea economică cât şi pe cea po­li­tică. N’a fost vorba nici de o manevră, oarecare, parlamen­tară, mijloc prin care se ob­ţin, în ţările reformiste, unele îmbunătăţiri economice plătite, însă, cu esenţiale capitulări politice-Poporul român a ob­­i­nut schimbările prin luptă directă cu stăpânii l­oi de până atunci. Sunt cunoscute acţiunile poru­­la­re dinainte de 6 Martie 1945, acţiuni care am culminat cu viguroasa demonstraţie de la 23 Februarie, când guvernul Ru­des­cu a încerc­a să se men­ţină la putere cu ajutorul mi­tralierelor, dar a fost măturat de voinţa popul­ară. Sunt cunoscute şi acţiunile ţărăneşti, premergătoare re­formei agrare. Moşierimea spăimântată şi mare­a burghe­zie de■sorié trnată vorbea de o mişcare anarhică a ţărănimii care ocupa singură moşiile, impărţindu-Ie* Nu era o miş­care anarhică ci o acţiune de masă a ţărănimii care asculta de apelul d­in 11 Februarie 1945 al partidului comunist român, apel prin care se cerea ţărănimii să treacă, cu deli sine putere, la înfăptuirea, pe teren, a reformei agrare pe care partidele politice ale mo­­şierimii şi marei burghezii re­fuzau să o admită. Aşa cum nu era acţiune a­­narhică nici înlăturarea, tot prin luptă, de către mossele populare orăşeneşti a prefecţi­lor şi primarilor reacţionari. Se făceau, atunci, primii paşi b­o­tori­ţi pe drumul mari­lor Schimbări care aveau să înlăture complect de la putere vechile pături conducătoare şi avea să facă posibil saltul din ultimile luni ale anului 1947. Toate schimbările petrecute după 6 Martie 1945 — înce­pând cu alegerile parlamenta­re, demascarea şi pedepsirea tot criminalilor complotişti ai fos­tului partid naţional-ţărănesc, înlăturarea tătărăscienilor din guvern, ca ultimi exponenţi ai intereselor Marelui capital şi ai moşierimei, culminând cu reuşita reformei monetare — toate aceste acțiuni a*t consti­tuit acea cantitate de s'.him­­bări care a determinat saltul c­litativ al trecerii dela orga- Al. C. Constantin©*«! (Contitițiar^ in pag. 2-a) COMUN CAT ASUPRA VIZITE E®108 GUVERNULUI mut» NHUK ROMÂNE IN CMMI POLONIEI Varşovia, 73 (Radar). — Co­­ppspcflidtntul agenţiei ,ttado*“‘ transmite următorul comunicat oficial: In zilele de 26, 27 şi 28 Fe­bruarie 1948, d. dr. Petru Groza, preşedintei», Consiliului de­­mi­niştri, împreună cu membrii gu­vernului Republicii Populare Ro­mâne; ministrul Afacerilor străi­ne d.nă Ana Pauker; ministrul Afacerilor interne d. T­ohari Georgescu; ministrul Informaţii, lor­d Octav Livezeaanu; ministrul Artelor d. Ion Pas, au vizitat Varşovia. In cadrul convorbirilor care au avut loc cu guvernul Republicii Polone, s-au discutat, într-un spi­rit de prietenie şi Înţelegere re­ciprocă, probleme de interes co­mun pentru ambele părţi, consta­­tându-se un acord dm punctele de vedere asupra esenţialelor pro­­bl­eme politice. Cele două guverne au convenit să încheie o conven­ţie de colaborae culturală intre­ Guvernul Republic­i Populare Române, pe de o parte, şi Gu­vernul Republicii Polone, pe de alta parte, în dorinţa lor de­ a adânci relaţiile de prietenie în­tre ambele popoare şi de a lărgi colaborarea mutuală, pe tărâmul şti­nţei, învăţământului şi artei precum şi în toate celelalte do-­­ menii ale vieţii culturale a­­ ambelor ţări; precum şi de a cunoaşte şi răspândi reciproc realizările lor în aceste domenii. Au hotărît să incheie în a­­cest scop prezenta Convenţiune Şi au numit ca plenipotenţiari : Guvernul Republicii Populare Române pe d Octav Livezeanu, ministrul Informaţiilor, iar Gu­vernul Republ­cii Polone pe d. d- L­tanislav Skrziszewski, cari Republica Populară Română şi Republica Polonă. Convenţia a fost semnată la ziiua de 27 Februarie de către d. Octav Livezeanu, ministrul In­­formaţiilor, şi d. Ion Pas, mini­­strul Artelor, din partea guver­nului Republicii Populare Ro­mâne, şi de către d. ministru al Educaţiei dr. Stanislaw Skrzy­­czewski şi ministrul fără porto­foliu d. Wincenty Rzymowski, din partea guvernului Republicii Polone. Cele două părţi au exa­minat necesitatea strânge­rii­ legăturilor de prieteni:­ existent© între ambele ţări şi au căzut de acord să treacă într’un viitor apro­piat I© semnarea unui tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Re­publica Populară Română şi Republica Polonă, după ce au schimbat intre ei de­plinele puteri găsite în bună şi cuvenită formă, au convenit a­­supra celor ce urmează: ART. 1. — Cele două înalte părţi contractante hotărăsc: a) Să sprijine înfiinţarea unui centru de cultură, polon, în Ro­mânia şi a unui centru de cul­tură ,român, In Polonia, cu sco­pul de a asigura răspândirea cunoaşterei culturii ambelor ţări şi a conduce cercetări ştiinţifice; b) Să sprijine organizarea de catedre şi lu­orare de limba în li­teratura română în Polonia şi de limba şi literatura polonă în România, precum şi de a intro­duce in programele analitice ale scoalelor superioare şi secundare problemele din domeniul istoriei, geografiei, literaturii­, organiza­tei de Stat şi vieţii economice a celor două părţi contractante, precum şi de a sprijini cunoaşte­rea limbei române în Polonia şi a celei polone în România; c) Să faciliteze înfiinţarea pe teritoriul său a librăriilor, biblio­­tecilor, arhivelor celeilalte părţi contractante, destinate cercetă­rilor în domeniile la care se re­feră prezenta Convenţiune, cu condiţiunea respectării prescrip­ţiilor legale ale ţării respective; d) Să asigure oamenlor de ştiinţă din ambele ţări posibili­tăţi de cercetare ştiinţifică în institutele, bibliotecile, muzeele şi arhivele celeilalte părţi con­tractante, respectând prescripţiu­­nile legale generale în vigoare in ţara respectivă; e) Să sprijine schimbul de sa­vanţi tehnicieni pedagogi şi studenţi, să faciliteze cercetările şi studiile în şcoli de toate tipu­rile şi instituţiuni ştiinţifice­­şi să acorde, pe bază de reciproci­tate, burse oamenilor de ştiinţă şi studenţilor, urmând ca numărul burselor să fie stabilit prin în­ţelegere comună, după posibili­tăţi; f) Să sprijine colaborarea mu­tuală a instituţiilor ştiinţifice şi culturale ale ambelor ţări; g) Să încheie un acord regle­mentând conform legislativi ce­lor două ţări problemele juridice legate de studiile în şcoli de ori­ce tip, precum şi recunoaşterea diplomelor şcolare şi universitare şi a gradelor ştiinţifice; h) Să încheie între ele proie­­te de reforme, având drept scop îmbunătăţirea învăţământului şi perfecţionarea organizării vieţii culturale, precum şi experienţa dobândită la realizarea acestor reforme; i) Să faciliteze şi să efectueze schimbul materialelor de muzee şi arhive, de manuale şcolare şi material didactic. K­­ort­-Sze­rvip Convenţia de colaborare culturală incheiată intre Republica Populară Română şi Republica Polonă POLONIA: Vedere general­ă a oraşului Gdansk; în mijlocul clișeului Msecțiinizâ rffistî vede clădirea. 4 lierarea nouilor cartele de alimente Comunicatul Primăriei Societatea comercială mtan­ci­­pată pentru aprovizionarea Ca­pitalei S. A., Direcţiunea planifi­­cării arduce la cunoştinţa institu­­tiilor de Stat şi întreprinderilor particulare, că noile cartele de alimente pe trimestrul Aprilie- Iunie a .c. se vor elibera numai pe baza unei cereri tip. Ac­este cereri se pot procura contra cost cu începere dela 1 Martie și până la 5 Martie a. c., inclusiv între orele 8-13 și 17-19 dela susnum­ita Direct-una diin b-dul Tachia Ionescu Nr. 30, eta­jul I.. ANGLIA RECUNOAŞTE CĂ NU MAI ESTE STĂPÂNA MĂRILOR Londra, 28 (Rador). — „Tele­­press” transmite : Prin „Cartea Albă” publicată Vineri dimineaţa asupra «*feati­­velor flirtei de război britanice, Anglia recunoaşte că ea nu mai este stăpâna mărilor. Cartea Albă califică puterea, operatorie a principalelor vase de război britanice — cuirasate și purtătoare de avioane — ca „egală cu zero”. r~..pro PERCEPŢIILE VOR FI DESCHISE AZI Azi, Duminică, fiind ultima zi in care se mai pot plăti eva­ziunile fiscale, fără sancţiuni, ministerul de finanţe a dispus ca ghişeele administraţiilor şi percepţiilor, să fie deschise toată ziua, întregul aparat fis­cal fiind obligat să stea la dis­poziţia publicului. LUCRĂRILE DE REVIZ­UIRE A Lu­l I.O.V.R. Apel pentru demas­carea frauduloşilor Casa I. O. V. R. adresează ce­tăţenilor următorul apel : In virtutea deciziei No. 211 din 14 Februarie 1948 a comisiei mi­nisteriale de redresare economi­că şi stabilizare monetară, Casa I O. V. R. a început mari lucrări de revizuire medicală a ofiţeri­lor invalizi inclusiv de la gradul de căpitan în sus şi de revizuiri materială a întregei masse pove­­riste. Guvern­ul Republicii Populare Române vrea să cunoască adevă­ratele stări şi sâ aprobe un bu­get verificat Deoarece asupra unor elemen­te din lumea I. O. V. R. planea­ză bănuiala, că şi-au însuşit tit­luri nemeritate şi dobândit drep­turi pe căi lăturalnice, prin in­fluenţe şi mijloace inavuabile, este de datoria tuturor cetăţeni­lor să ne comunice de îndată informaţ­­i precise asupra, ca­zurilor cunoscute de intruşi prin­tre toverişti. Toate comunicările urmează a nu se face în 10 zile, deci până la 10 Martie urmează să deţinem toate relaţiile cuvenite, aici la centru. Este în interesul statului ca şi al colectivităţii I­ O. V R. să se stabilească definitiv drepturile celor îndreptăţiţi, să fie eliminaţi toţi cei introduşi prin abuz şi fraudă. Printr’o degrevare bugetară rezultată prin revizuiri, statul îşi va putea apoi înmulţi mijio­ icele materiale de refacere a condiţiu­­ni­lor de muncă şi existenţă, spri ■ ţinind şi reeducând în câmpul muncii pe toţi cei verificaţi şi îndreptăţiţi. BIROURILE CASEI I.O.VR. ŞI ÎNCHID PENTRU 15 ZILE Pentru lucrări extraurgente bugetare şi statistice Casa I. O. V. R. suspendă orice altă activi­tate până la 15 Martie. Lumea I. O­ V. R. din capitală şi provincie este rugată să nu se mai deplaseze la Casă în aceste 15 zile, pentru că accesul în bi­rouri este strict interzis. DRUMURILE Un cunoscut al meu, mare umblător pe drumuri de ţară în tinereţe­le sale, cu vorba dom­oa­­lă şi adusă rotund, are un ales dar de povestitor. N’aş putea să vă spun cât este de plăcut să stai seara, după terminarea ocupaţiilor, şi să-l asculţi. Despre multe, văzute şi auzite. Cunoscător al sufletului şi pasionat al folclorului românesc, acest om, nu odată, a trăit ca ţă­ran între ţărani, petrecând, lao­laltă cu ei, evenimente impor­tante în viaţa vre­unei familii sau a vreunui sat. Interesantă e povestea târgu­rilor, a bâlciurilor. Plecau, altă­dată, oamenii din regiuni înde­părtate, la cutare sau cutare târg să vândă rezultatul muncii lor şi al familiilor lor. Unii­­ duceau rogojini, alţii coşuri, al­ţii albii şi doniţe, fusuri, piuli­ţe, funduri, sucitoare, şi alte zeci de lucruri strunguite. Veneau ţăranii, cu căruţele încărcate. Cei mai înstăriţi, a­­veau căruţa şi marfa lor. Alţii, erau câte doi, sau mai mulţi la o căruţă cu marfă. Unii erau doar angajaţi şi plătiţi cu o su­mă infimă, ca să plece cu căru­ţa din sat în sat, pe la târguri şi pe la case, până va vinde toată marfa. Cei mai mulţi, fasonatori de lemn, erau moţi. Coborau spre ţinuturile de şes mânând încet căruţele cu marfă, şi mergeau, mergeau... Prietenul nostru ne-a povestit, cum, odată, vrând să meargă să viziteze un sat, a hotărît să facă acest drum cu un ţăran de pe acolo, ce ajunsese, cu căruţa încărcată de doniţe şi alte lu­cruri de lemn, în târgul oraşu­lui. Ţăranul era de acord, numai că, înainte de a porni spre casă nu trebuia­­ să-şi vândă marfa. Iar „prietenul meu fu încântat în faţa perspectivei de a face o că­lătorie, mai mult pe­­lângă căruţ­­ă, şi de a cunoaşte oamenii şi drumuri noui, încântarea sa nu a ţinut a­­tât cât călătoria, care a­ durat o lună. Hotărît, ţăranul nici nu s’a gândit a Se întoarce acasă, înainte de a-şi vinde toată marfa. Aşa, au mers, lângă carul scârţâind, în arşiţă, pe drumuri ■olbăite de ţară. De multe ori, ii apuca ploaia pe câmp şi-i uda până în piele. Alteori, le ardea capul sub fierbintea bă­taie a soarelui. Nevrând să re- Jurăţi !» «SAitori» nu le plăce**» CARNETUL NOSTRU MOŢILOR prietenul nostru devenise tot a­­tât de bun negustor de doriţi ca însuşi ţăranul. învăţase să tacă zile întregi, să^ doarmă noaptea sub căruţă, alături de tovarăşul său de drum, păziţi de câine. Ne-a vorbit despre enormele greutăţi şi lipsuri pe care le în­durau ţăranii cutreerând satele în căutarea cumpărătorilor. Nu­mai continua grije pentru soţia şi copiii lăsaţi acasă, de multe ori pradă mizeriei, îl făceau pe ţăranul pornit pe drum necunos­cut, să suporte depărtarea de casă. Grija îl făcea dârz şi îm­pietrit, hotărît să lupte pentru fiecare ban, să îndure drumul greu şi aspru. M-a bucurat mult vestea, ci­tită deunăzi, a iniţiativei luată de o federală din Oradea Mare. Este vorba de desfacerea, prin cooperative, a articolelor lucra­te de moţi. Cooperativa, cumpărând direct de la producătorii din judeţ ar­ticolele lucrate de aceştia, le vor vinde apoi, mai departe, coope­rativelor din regiunile unde a­ceste lucruri nu se fac. Astfel, cooperativele care au nevoie vor putea face comenzi şi produsele vor fi distribuite mult mai lesne. Mi-am amintit imediat de po­vestea prietenului nostru. Prin câte lipsuri trecea altădată ţă­ranul în lungile-i drumuri hr­ă­nit să cheltuiască cât mai puţin ca să mai aibă ce duce şi acasă. Câtă oboseală, vânt, ploaie şi arşiţă... Sunt­ astfel sute şi mii de fa­milii ţărăneşti ce nu vor mai îndura grijile despărţirilor. Oa­menii îşi vor putea vedea de ca­să şi de pământ. Vor simţi, şi în acest fel, cu toţii, atât cei ce vând cât şi cei ce cumpără, care sunt avantaj­ele fiinţării cooperativelor săteşti­ . Multe lucruri s’au schimbat de când prie­tenul meu a vân­dut doniţe prin satele ţării.­ Pe vremea aceia nimeni nu se inte­resa de buna stare a ţăranului nostru. Greutăţile şi suferinţele sale nu găseau ecou , la condu­cerile, de pe atunci, ale ţării. Lăsat în ignoranţă şi mizerie, ţăranul se sbătea singur cu ne­voile sale. Astăzi domneşte un cu totul alt spirit, şi pentru că ţăranii noştri au înţeles acest lucru, lup­tă­ alături cu întreg poporul pentru a-şi organiza viaţa cât mai bine­ ­‘xufa Maiam Nr. 16 Luni 1 Martie 1948 APARE SUB­ CONDUCE­­REA UNUI COMITET DE DIRECȚIE WtWílSSLIN.-Jí'r.lZSS!* TRECUTUL ŞI VIITORUL PĂTURILOR MIJLOCII Cu ocazia recentei comemo­rări a grevei de la Griviţa din 1933, s-a amtinţiat că muncitorii ceferişti intraţi în grevă au primit un larg sprijin din par­tea micilor comercianţi şi me­seriaşi din cartier- Greviştii au primit din partea acestora din urmă atât un a­jutor material — alimente, bani, etc. — cât şi un ajutor moral: întreaga­­ populaţie a cartierului, înfrun­tând cordeanile de jandarmi, se strânsese în jurul ateliere­lor, încurajând pe muncitori. Poate că unora dintre edi­tori, acest fapt le-a provocat nedumeriri: ce i-a făcut pe băcanii, croitorii, brutarii sau cismarii cartierului Griviţa, să sprijine pe ceferişti, cu riscul închisorii sau chiar al vieţii ? Răspunsul este însă uşor de dat. Ridic­rea nivelului de train a­ muncitorilor era o condiţie indispensabilă pentru bunăstarea meseriaşilor sau a micilor comercianţi­­Dacă mun­citorii ceferişti primeau salarii ele mizerie, da­că erau aruncaţi în prăpastia şomajului , micii comercianţi nu mai aveau cui să vândă, meseriaşii nu mai aveau pentru cine să producă. De aceea îmbunătăţirea traiu­lui muncitorilor ar fi folosit în cea mai mare măsură şi „pă­turilor mijlocii” din cartier- La toate acestea se mai adăuga un fapt. La cârma ţării se afla un partid care­ se pretindea reprezentant al „păturilor mij­locii” şi care, atunci când fu­sese în opoziţie, promisese a­­cestora marea şi sarea- De în­dată ce a luat conducerea ţării, guvernul naţional ţărănist a mărit impozitele, pentru a plăti dobânzile cămătăreşti ale împrumuturilor externe înro­bitoare, a luat măsuri pentru reducerea creditelor acordate micilor întreprinzători. In a­­celaş timp, concedierile de muncitori şi funcţionari şi micşorarea salariilor celor ră­maşi a restrâns la mini­mum posibilităţile de câştig ale micilor comercianţi şi me­seriaşilor, a căror clientelă se recrutează mai ales din cate­goriile de mai sus. Intre 1929— 1933, statisticile ne arată că numărul fatimenteior a crescut de câteva ori. Se înţelege că micii întreprinzători, cu mij­loace financiare reduse — au fost aceia care în primul rând s’au ruinat-D°ci »N­s.tur* de muncitorime — deşi nu în aceeaş măsură— erau lovite de criză și păturile mijlocii. Astfel se explică cum în timpul grevei de la Griviţa, muncitorii au avut sprijinul lor. De aceea, păturile mijlocii vedeau în ridicarea nivelului de train a­ muncitorilor, o po­sibilitate de a-şi ridica pro­priul lor nivel de train. Astăzi, trăim în cu totul alte condiţii decât cele din 1933- Conducerea ţării nu o au marii financiari camuflaţi în apără­tori ai claselor mijlocii , ci reprezentanţii elementelor muncitoare ale poporului nos­tru. De asemenea, situaţia e­­conomică este schimbată. Lip­surile nu se datoresc dominării vieţii economice de către „ini­ţiativa particulară” a marilor capitalişti care nu urmăreau decât un câş­ig cât mai mare —aşa cum se întâmpla în 1933. Astăzi, lipsurile se datoresc în primul rând scăderii produc­ţiei, ca urmare a anilor de răsboiu şi secetă. Cu toate aceste schimbări, micii întreprinzători nu au motive de îngrijorare, întărirea rolului Statului În economia naţională le foloseşte şi lor. Controlul asupra preţurilor , circulel'şi materiilor prime şi eliminarea intermediarilor imob­tili apără meseriaşii de jaful speculanţilor- „ Limitarea beneficiilor indus­­triaşilor şi intermediarilor, permite micului comerciant să cumpere ieftin şi mai mult, şi să vândă mărfurile la rândul lui, mai uşor şi în cantitate mai mare. Ridicarea nivelului de traiu al masselor munci­toare oferă noui debuşeuri tu­­turor micilor întreprinzători­­întărirea monedei să păturilor mijlocii posibilitatea de a face economii, şi politica de credit iniţiată de stat le asigură şi le încurajează, prin garantarea de către Banca Naţională atât a capitalului cât şi a dobânzi De asemenea, menţinerea un­ei monede sănătoase încurajează schimburile şi întreaga activi­­tate economică- In sfârșit, res­­ringerea împrumuturilor ex­­terne cămătărești, ferește pă­turile mijlocii de pericolul măririi impozitelor în scopul acoperirii datoriilor. Iată deci că politica econo­­mică actuală a Statului depar­­te de a lovi în păturile mijlo­cii, este foarte utilă pentru acestea- Desigur, păturile mij­locii mai au încă de înfruntat unele greutăţi. Dar acesta greutăţi se datoresc unei si­tuaţii obiective, de pe urmai căreia mai are încă de suferit întreg poporul- Principalul este însă că Sta­tul dă păturilor mijlocii post« Vasil­e D. Jiveanu* (Continuare in pag. 2-a) Tocmai mă pregăteam să scriu articolul, când în faţa mea se profilă figura binevoitorului a­­mic, care pe nerăsuflate, îmi ţinu o impetuoasă pledoarie : — Ascultă, dragă, ar fi timpul să te laşi de cronicile tale du­­minicale, în care nu mai conte­neşti să ne vorbeşti despre banc­note şi iar despre bancnote. La urma urmei, ce ne interesează lăcomia dolarului care a gâtuit francul francez şi se pregăteşte să asfixieze lira streinnă ? Nu cumva vrei să defineşti guver­nele şi politicile scotocind prin safeurile magnaţilor din Wall­­ Street ? — Tocmai. Nici nu-i de crezut cât de bine se oglindesc chipu­­­rile şi dorinţele unor politicieni în apele sclipitoare ale grămezi­lor de aur adunate de financia­rii yankei. Iată, de pildă, câte fire leagă aceste grămezi de galbeni tran­soceanice de firele, îmântenite de vreme, ale barbuşonului lui Leon Blum. Căci socialistul de dreapta francez s’a grăbit să reînnoade firele bărbii sale de­magogice de interesele trusturi­lor, de indată ce s’a întors din lagărul hitlerist, unde poposise cu propria sa voie în timpul răz­boiului. Cu propria sa voie, de­oarece Leon Blum luptase pentru ascensiunea fascismului in Eu­ropa şi în Franţa. Nu a fost el acela care a propovăduit politica de neintervenţie atunci când Franco pornea să-şi­­instaureze prin forţă dictatura sa fascistă în Spania şi când Hitler şi Mu­ssolini Iţi încercau armele uci­­tătoare la luate Împotriva pol­i­porului spaniol ? N’a fost Bluj­­ acela care s’a împotrivit unif carii forţelor democrate francez împotriva primejdiei fascismul lui şi care a manevrat zădărn- I cîrea politicii de securitate colec­tivă, pe care o susţinea Uniunea Sovietică pentru a feri omenire* de cel de al doilea război mon­dial . Astăzi, din nou, Leon Ciur, apără profiturile marei finanţe americane. Cu supusă plecăc­un­el aprobă ca francul francez să fie devalorizat şi înghiţit de lă­comia dolarului şi ca Franţa să devină o simplă colonie a Sta­telor U­nite. Şi încă îşi mai zic reprezentant al muncitorimii ceea ce nu l-a împiedicat sâ or­done arestarea şi împuşcarea­ muncitorilor în timpul marilor greve ce au avut Ioc in Frânţi acum câteva luni n-ar, ce să­­raci ? • Aşa au fost sfaturile so­lului american neposit atunci la Paris, John Foster Dulles. Doar John Dulles este consilie­rul principal şi personal al d­lui Marshall, ministrul de externe al Statelor Unite. „Ori, familia Dulles cunoaşte şi ea o”veche tra­diţie de luptă pentru promovarea dolarilor şi a profiturilor fabu­loase, pentru sprijinirea fascis­mului şi pregătirea războaielor. Allan Dulles este directorul cor­poraţiei bancare I. G. Schroeder din New-York, care a reprezentat interesele acestei bănci la Lon­dra, Colonia şi Hamburg. In faimoasa bancă Schroeder, rolul de conducere era jucat de trus­tul de oţel german Vereinigte Stahlwerke, care a fost organi­cei de San­des Thyssen şi alţi magnaţi ai industriei Ruhr-ului şi care-şi avea cartierul său ge­neral la New-York şi Londra, iată, deci, ce relaţii strânse de rudenie erau între capitalul a­­merican şi cel gerraam şi englez. John Foster Dulles, ilustru re­prezentant al aceleaşi familii, este in strânse legături cu trus­tul petrolifer mondial al lui Rockefeller, Standard Oii, dar şi cu cea mai puternică bancă din America, Chase National- Bank, care a făcut investiţii e­­norme în industria germani, pregătind astfel agresiunea hit­lerista. A ştiut deci d. Marshall pe cine să-şi aleagă consilier­iine este actualul ministru al apărării — adică al războiului — în Statele Unite ? Nimeni altul decât d- Forestal, care a fost mulţi ani directorul uneia din cele mai mari bănci din New- York, Dillon Read and Company, bancă care a avut onoarea de a juca un rol principal în finanţa­rea trustului de oţel german Vereinigte Stahlwerke, înflorind astfel industria grea şi potenţial­lul de război a! Germaniei. Iată că ministrul american al apără­rii, d. Forestal, este cât se poate de reprezentativ. Desigur, el n’a fost deloc surprins de ceea ce s’a petrecut în 1939... După cum .* — Am înţeles. Vrei să arăţi că aceiaşi reprezentanţi ai manei finanţe, care au alimentat cu împrumuturi enorme industria de război germană, pregătind astfel cel de al doilea război mondial, încearcă şi acum să ord­­on N. Bălănescu (Continuare in pag. 2-a) IN LOC DE CRONICA EXTERNĂ DIALOG IN JURUL BANCNOTEI

Next