Universul, aprilie 1950 (Anul 67, nr. 75-97)

1950-04-03 / nr. 77

fax» tw»e*Ja, ulän­tä iff warnte»! «ontana aprobări* ifoatM PostAfetov #1 nt ca­fea4 PAGINI 4 USB Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN' TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” înscris sub Nr. 160 Trib. Ille» CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 23 - 25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI 1­3.30.10. LEGILE DE AZI, LEGILE POPORULUI MUNCITOR Legile regimurilor trecute ex­primau im mod clar, atât prin conţinutul reor­­eât şi în felul cum erau aplicate, interesele minorităţii exploatatoare din ţara noastră. I­ată uneori îm­brăca­­u forme atrăgătoare, vest­minte democratice, capitaliştii aveau grijă ca democratismul lor să rămână numai pe hârtie, iar in fapt să-şi descopere faţa­­hidoasă de instrumente de o­­presiune şi exploatare mânuite de aparatul de Stat burghezo­­moşieresc împotriva oamenilor muncii. nu a fost muncitor, ţă­ran muncitor, orice om cinstit care să nu fi cunoscut pe pro­­pria-i piele, asprimea legilor moşierilor şi capitaliştilor. Să ne gândim numai cum au fost alcătuite legiuirile fiscale care puneau în sarcina celor ce mun­cesc greutatea impozitelor, in timp ce păturile avute nu plă­teau decât foarte puţin sau chiar deloc. In 1931 un număr de 11 mo­şieri din judeţul Ialomiţa, dato­rau pentru o suprafaţă de 62.383 ha. pământ arabil, un impozit de 5.870.000 lei,­ in timp ce ţă­ranii săraci din acelaş judeţ plăteau pentru o suprafaţă egală de 62.880 ha. pământ arabil, un impozit de 15.057.000 lei. Adică pentru aproximativ aceeaşi su­prafaţă un impozit de 3 ori mai mare. „Legalitatea'*’ regimurilor bur­­ghezo-moşiereşti avea drept scop apărarea intereselor claselor ex­ploatatoare. Ea era constituită din legi făcute anume ca să o­­prime pe cei mulţi şi să uşureze stoarcerea de beneficii, pe spina­rea lor, pentru alcătuitorii „le­gilor”. „Democraţii” burghezi trâmbi­ţau în fel şi chip că legile sta­tului apără „egal” orice cetă­ţean al statului român. Dar atunci când în faţa judecătoriei burgheze veneau la „dreptate“ ţăranul sărac care vroia să se apere de moşierul sau de chia­burul hrăpăreţ, muncitorul din fabrică sau micul funcţionar ce-şi, cerea dreptul la viaţă în faţa patronului exploatator, le­gea juriştilor burghezi făcea dreptate exploatatorilor. Mişcările muncitoreşti erau crunt reprimate de legea bur­gheză. „In afara legilor” erau soco­tite acţiunile patrioţilor antifas­cişti, grevele şi acţiunile munci­torilor, revoltele ţărăneşti din timpul guvernărilor burghezo­­moşiereşti. Cei ce îşi spuneau răspicat cu­vântul , apărarea celor opri­maţi, adevăraţi patrioţi, care iu­beau poporul, înfundau puşcă­riile şi sufereau chinurile închi­sorilor. Nimeni dintre cei ce muncesc nu iubea legile regimurilor ca­pitaliste, pentru că duşmanul nu poate fi iubit. Dimpotrivă, ură, dispreţ, revoltă, iată cu ce răs­pundeau oamenii muncii legilor făcute de exploatatori. Ori de câte ori massele mun­citoare se revoltau împotriva exploatării, tot de atâtea ori ei lupta împotriva legii şi statu­lui burghez. Ei erau îndreptăţiţi să priveas­că legile statului burghez cu duşmănie, să le saboteze şi să le calce la tot pasul, căci legea burgheză era mijlocul prin care capitaliştii îşi întăreau puterea de jefuire şi asuprire a poporu­lui muncitor. Odată cu prefacerile revolu­ţionare din ţara noastră, prefa­ceri care au schimbat din teme­lie întreaga structură a statului, legile exprimă interesele de via­ţă ale poporului muncitor. Când poporul nostru muncitor a a­­lungat de la cârma ţării guver­nele exploatatorilor şi a fost instaurat un guvern democratic in care muncitorii îşi aveau re­prezentanţii, legile au început să fie elaborate pentru a apăra interesele masselor populare. Reforma agrară, reforma mo­netară, naţionalizarea principa­lelor mijloace de producţie, re­forma Justiţiei şi alte reforme exprimate prin lege sunt cuce­­riri al­e poporului muncitor din ţara noastră. Astăzi, legea în statul de de­mocraţie populară exprimă, li­bertatea şi drepturile cucerite. In aparatul de Stat, au intrat 300.000 oameni, proveniţi din mijlocul poporului muncitor. Statul nu mai este astfel un instrument de asuprire a mas­selor populare, ei fiind condus­­ de oamenii muncii, spre binele oamenilor muncii. Poporul nostru muncitor vede astăzi cum într’un regi­m în care puterea aparţine celor ce mun­­cesc, drepturile lui sunt întărite­­ prin lege. Oameni ai muncii din fabrici şi de pe ogoare, învaţă şi­­ pun în practică legile cu ade-­­­vărat democratice. Justiţia de­­ astăzi numără 40.954 asesori populari aleşi de popor, din care 15.020 sunt muncitori iar 23.818 ţărani muncitori. Aceştia sunt oamenii ce fac cu adevărat dreptate, aplicând legea spre a apăra interesele poporului­­ muncitor. Legile statului nostru de de­­­­mocraţie populară consfinţesc dreptul la muncă şi la odihnă, la învăţătură şi asistenţă medi­cală gratuită şi toate aceste drepturi nu mai sunt astăzi for­male­ pe hârtie. Dacă în timpul regimurilor bur­ghezo-moşiereşti oamenii muncii erau îndreptăţiţi să uras­că şi să saboteze legea, astăzi ei o privesc cu bucurie, o apără şi o întăresc. Respectul legii este privit ca o datorie de onoare faţă de Stat. Legile de astăzi, legile noastre, trebuesc îndeplinite cu exactitate căci de felul cum înţelege fie­care să-şi facă datoria depinde­­mersul înainte al Statului nos­tru. Este tot mai limpede pentru fiecare om al muncii că respec­tând şi apărând legile ţării, apă­ră posibilităţile de creştere a bunei stări, progresul necontenit pe calea, către Un viitor fericit. Armand Laurian CINCI ANI D£LA ELIBERAREA NAŢIONALĂ A UNGARIEI Oamenii muncii din Republica Populară Ungară sărbătoresc la 4 Aprilie cinci ani de când glorioasa Armată Sovietică le-a eliberat ţara de sub stăpânirea fascistă, cinci ani de când poporul muncitor din Ungaria are deschis drumul spre făurirea vieţii noi şi prospere. Datorită eliberării de către Ar­mata Sovietică, Ungaria a devenit un stat de democraţie populară, prin lupta masselor muncitoare din această ţară. Ca în orice ţară de democraţie populară, unde puterea aparţine oamenilor muncii, şi în R. P. Un­gară viaţa acelor ce muncesc se îmbunătăţeşte necontenit­Datorită sprijinului permanent primit din partea Marii Ţări a So­cialismului, poporul maghiar a pu­tut trece la refacerea ţării, la ridi­carea de noi fabrici, la consolida­­rea întregei vieţi econ­om­ce a sta­tului. Planul de producţie de 3 ani a fost realizat cu aproape opt luni înainte de termen. In dome­niul industriei grele, pivotul între­gii economii, s-au obţinut realizări excepţionale. Producţia industrială a crescut cu 40 la sută faţă de producţia ultimului, an dinainte de război. Dacă în aceşti cinci ani dela eli­berare, muncitorimea din oraşele R. P■ Ungare a cunoscut un ritm nou de muncă şi viaţă, nu mai puţin s’a schimbat şi viaţa ţărani­lor muncitori care s’au scuturat de sub jugul exploatării grofilor. Cooperativele agricole de pro­ducţie cuprind astăzi 50.000 ţărani muncitori din Ungaria. Mişcarea cooperatistă a ţărani­lor­ muncitori din Republica Popu­lară Ungară a luat un avânt deo­sebit , fiind încadraţi în ea peste 1.600.000 ţărani muncitori, întreaga economie, a ţării veter­ne şi prietene s-a îmbunătăţit e­­norm în aceşti cinci, ani de des­­voltare paşnică. In anul 1949 indicele costului vieţii a scăzut cu 7,4 la sută, in­dicele preţului alimentelor a scăzut cu 12,4 la sută, iar acela al preţu­lui îmbrăcămintei cu 4,2 la sută. Datorită acestor succese­ sala­riile reale ale muncitorilor au sporit cu 20 la sută. In Republica Populară Ungară în aceşti cinci ani s’au refăcut şi clădit­ noi construcţii pe care ka­pitalista, exploatatorii poporului, nu le-au realizat in zeci de ani­ Astfel, au fost reconstruite mari poduri de cale ferată , peste Dună­re şi Tisa, au fost date în folosin­ţă mii de tractoare noi, de bato­ze, zeci de mii de alte maşini şi silozuri, noui staţiuni pentru se­lecţionarea plantelor, au fost con­struite peste 120.000 case de lo­cuit, au fost electrificate sute de comune, numeroase aşezări rurale mai mici, zeci de Staţiuni de Ma­şini şi Tractoare şi Gospodarii A­­gricole de Stat. Regimul de democraţie populară din Ungaria, acordă o atenţie deo­sebită pentru ridicarea nivelului cultural al masselor muncitoare. Din investiţiile făcute numai în cadrul planului trienal, au fost re­făcute 1324 şcoli elementare, au fost construite numeroase şcoli noi şi s’a început construirea u­­nui număr de alte şcoli. Se desvoltă învăţământul in limbile naţionalităţilor conlocui­toare şi anume: slovacă, română, sârbă şi croată. Oamenii muncii din Republica Populară Ungară au dus o luptă neîmpăcată împotriva tuturor unel­tirilor şi duşmanilor statului de­mocrat. Uneltele imperialiştilor, trădă­torii de patrie începând cu Horty, Ferenc Nagy, Peyer şi Mindszenty până la Rajk şi Geiger, au fost demascaţi şi pedepsiţi de poporul muncitor maghiar. Poporul muncitor din Republica Populară Ungară sărbătoreşte cea de a cincea aniversare a eliberării sale de către Armata­­Sovietică de sub jugul imperialiştilor germani, prin noi succese cari fac din acea­stă ţară o verigă puternică în ma­rele, front al păcii şi democraţiei în frunte cu Marea Uniune Sovietică. Prin coaja lucioasă a crengilor au ieşit mugurii, de parcă tumul­tul de’ sevă trezit în tulpina isubţire a copacilor n’ar mai putea încape sub vestmântul strâns. E primăvară. In pomişorii tineri din faţa şcolii, mugurii au început să-şi deschidă geana, făcând loc frunzuliţelor de verde crud şi flori­lor, «să iasă la lumină. In activitatea plină de hărnicie şi de veselie a elevilor a pătruns un neastâmpăr. Vine vacanţa de pri­măvară. Prin fereastră mugurii co­pacilor par că zâmbesc a chemare. Ce­va lucruri minunate se petrec acum în natură şi cu câtă nerăb­dare aşteaptă fiecare şcolar să aibe timp şi umble să le cerceteze mai îndeaproape... Toate aceste gânduri au trecut prin capetele şcolarilor la ultimele zile. Pentru că de ani toate şcolile au luat vacanţă. Vacanţa de primă,­­vari înainte de a se despărţi, elevele sco­t elementare de pe strada mea sfeu sfătuit, împreună, ce anume vor face să-şî petreacă vacanţa la chip cât mai’ plăcut . Vom veni silnic la şcoală să jucăm ping-pong şi volei, a spus Măriuţa, sportiva clasei a treia, isme-i pionieră. Nea­mu abia aştept să­­iţii cărţi de la biblioteca: „Timur şi bă­ieţii săi” de Arcadie Gaidar şi „Cei trei voinici” de Alex. Corodai*, — spune Ilenuţe, elevă în clasa 6-a elementară. Şi care mai de care îşi făceau planuri de vacanţă, Ionuţa pleacă la nişte rude, într’un sat din apro­piere. Geta, doreşte să-i ajute ma­mei la gospodărie. Miruna are nişte peşti, păstraţi într’un borcan, de astă ’toamnă şi vrea să-i ducă la lac, să le dea drumul în apă. Letiţia vrea să sape grădiniţa din curte şi Gica are doi iepuri pentru care,­­împreuna cu fratele ei, va face o cuşcă din scândurele. Acestea sunt mici dorinţi pe care vacanţa ie va împlini. Dar afară de aceste lucruri, elevele şcolii, în frunte cu pionierele şi-au făcut un întreg plan de activitate, care ie va ajuta să petreacă o vacanţă bine , organizata şi plină de ceasuri plă- I cute. Şcoala de azi nu mai e ca şcoala de altădată. Şi, deci, şi vacanţele sunt deosebite de cele pe care le-am trăit noi. îmi aduc aminte cum, în preajma vacanţelor, săream într’un picior de bucurie că scăpăm de şcoală, iar unii dintre noi scriau pe tablă, în entuziasmul tuturor: Vacanţa a venit. Creta s’a tocit . . . , , Şcolarii au fugit..." şi multe, alte, încă, din cele­ câte ne treceau prin minte. Unde ar mai fi fost, pe atunci, să-ţi calce piciorul, în timpul va­canţei, pe la şcoală ? Şi chiar, de ce să te fi dus ?, Nu găseai decât cla­sele pustii şi prăfuite şi pe porta­rul care se uite chiorâş. Unde ar fi fost vorba de ping­pong, de volei, de bibliotecă?... Ce-ar mai fi frecat pragurile şcolii Şi picioarele noastre. — Dar de jocuri şi cântece, serbări şi excursii, cum organizează azi pionierii şi toţi elevii şcolilor ?... Eri, când s’a dat vacanţă şcoli­lor, privind grupul de eleve ce ie­şeau, vesele, pe poarta şcoalei, con­tinuând , să facă planul fiecărei zile de vacanţă, simţeam cum inima îmi tresaltă de bucurie în acelaş ritm cu inimile lor. îmi venea să păşesc alături de ele şi să le spun: — Creşteţi, bucuraţi-vă şi învă­ţaţi. Pentru­ voi, pentru toţi şi toate ca voi muncesc, astăzi, pă­rinţii voştri. Pentru voi muncesc, pentru voi luptă împotriva războ­iului, pentru voi ,construesc Socia­lismul. Pentru că voi, copiii, să creşteţi neînfricaţi şi ieri, primă­vara ţării noastre. Ancuţa Marcan CARNETUL NOSTRU VACANŢA DE PRIMĂVARĂ / / Sub presiunea opiniei publice mondiale» ALFREDO VARELA A FOST PUS IN LIBERTATE Buenos Aires, 1 Aprilie (A­ , «­upă 68 zile de detenţiune ile­­gerpres). După cum trails- gang, pe cunoscutul scriitor e­mite „France Presse», sub pre- entifaedst Alfredo Varela,­­­­uinea opiniei publice progre- r­i­siste din întreaga lume, auto­ precum şi pe Paulino Gonza­­rităţile argentiniene au fost Ies, directori ai ziarului „La nevoite să pună în libertate. Hora”. UN AN DELA APARIŢIA ZIARULUI SCÂNTEIA TINERETULUI” S’a împlinit un an dela apa­riţia ziarului ,,Scânteia Tine­retului­", organ central al U­­niunii Tineretului Muncitor. „Scânteia Tineretului“ a în­drumat şi îndrumează munca de zi de zi a tineretului nos­tru muncitor, care cu un elan de nestă­uilit clădeşte, sub con­ducerea Partidului Muncito­resc Român, o viaţă nouă. „Scânteia Tineretului“ a dus şi duce o luptă eficace pentru formarea omului nou al epocii noastre, om educat în spiritul dragostei faţă de muncă şi de Patrie. In coloanele sale, Scânteia Tineretului a arătat consec­vent dragostea nemărginită a tineretului nostru muncitor faţă de glorioasa generaţie tâ­nără a Uniunii Sovietice, pildă măreaţă pentru tineretul din întreaga lume. Scânteia Tineretului se stră­­dueşte neobosit pentru forma­rea unui tineret combativ, e­­nergic, hotărît în lupta pentru îndeplinirea Planului de Stat, pentru învăţătură, în lupta pentru pace şi socialism. Astfel, toate acţiunile pen­tru pace iniţiate atât de tine­retul muncitor din ţara noas­tră cât şi de tineretul din în­treaga lume, în frunte cu glo­riosul tineret sovietic, am fost oglindite permanent in pagi­nile ziarului Scânteia Tinere­tului. Urăm Scânteii Tineretului să-şi continue şi de acum îna­inte rodnica sa activitate pen­tru educarea tineretului nos­tru muncitor în spiritul ata­şamentului activ faţă de cauza socialismului şi a păcii. înfăptuiri din Republica Populară Română IN JUDEŢUL FĂGĂRAŞ AU LUAT FIINŢĂ PRIMELE ÎN­TREPRINDERI ECONOMICE DE PE LANGA COMITETELE PROVIZORII Făgăraş. 30.­­ In cadrul acţiu­nii de valorificare a resurselor lo­cale, la Făgăraş au luat fiinţă pri­mele întreprinderi economice care vor funcţiona pe lângă Comitetele Provizorii orăşeneşti şi de plasă. In oraşul Făgăraş va funcţiona o unitate economică cu următoarele ELECTRIFICAREA­­MAI DIN JUD. Prin grija Partidului Muncito­resc Român şi a Guvernului, nive­lul de trai al ţărănimii muncitoare se îmbunătăţeşte pe zi ce trece. Astfel de curând comunele Zizin Purcăreni, Târgungeni şi Budila din secţii: brutărie, fabrică de rm­eze­luri, abator, atelier mecanic, fabri­că de cărămizi, cinematograf. In plăşile Cincu­, Şercaia, Vodia şi Árpádul s’au înfiinţat deasem­eni întreprinderi economice care cu­prind mori, fabrică de cărămizi, etc. MULTOR COMUNE BRAŞOV judeţul Braşov, au fost electrificate. Ţăranii muncitori au dat un pre­ţios ajutor în mod voluntar, tehni­cienilor care au lucrat la electrifi­carea satelor lor. CONSTRUIREA UNUI ELEVATOR DE ÎNCĂRCAT SMOALA IN VAGOANE Ploeşti, 31.­­ Faţă de avântul pe care l-a luat în ultimul timp producţia de smoală la Rafinăria 6 din Câmpina, cei 12 muncitori re­partizaţi la încărcarea vagoanelor cu smoală, nu mai puteau face faţă lucrului. De aceea, vagoanele intrau în locaţie, producându-se pe lângă însemnate cheltueli de locaţie şi perturbări în programarea vagoa­nelor. Pentru reducerea timpului de în­cărcare a smoalei, s-a luat iniţia­tiva de a se construi din materiale vechi un elevator de încărcat smoa­lă care, asamblat prin sudură şi a­­şezat pe două roţi duble, devine foarte uşor de manevrat. Prin punerea în funcţiune a aces­tui elevator, timpul de încărcare a unui vagon de 20 tone a fost redus de la 3 ore şi jumătate la 1 oră şi un sfert. UN NOU AŞEZĂMÂNT CULTURAL LA TG.-MUREŞ Tg. Mureş, 29. — Duminică du­ l inaugurare au participat în no­mai că amiază a avut loc, în cartierul Podeal al oraşului Tg. Mureş, des­chiderea celui de al patrulea Ate­neu Popular din oraş, care a pri­mit numele Nicolae Balcescu“ La­­ cultural. GRIJA DE MA­MA ŞI COPIL Galaţi.­­ Din iniţiativa Comite­­tulu Provizoriu­ al oraşului Galaţi şi având concursul permanent al Oraganizaţiei UFDR, s’a înfiinţat in gara locală, o cameră de odihnă a copilului, înainte mama cu copilul venită cu trenul din altă parte era ne­mare oamenii muncii din cartier, manifestându-şi astfel bucuria pen­tru înfiinţarea acestui aşezământ voită să stea în frig sau un curent prin sălile staţiei, astăzi femeile care fac de serviciu în permanenţă, atât ziua cât şi noaptea. Îndreaptă mama şi­ copilul spre o cameră cal­dă, curată, cu paturi albe, unde mamele îşi pot primeni copiii şi nude pot dorg® în linişte. CERCURI DE LECTURA, CENTRE DE ALFABETIZARE EMISIUNI DE RADIO, — LA SATE Ploeşti, 30.— Pentru cuprinderea unui număr mai larg de ţărani muncitori in activitate culturală, pe lângă Căminul Cultural din Poiana Comarnic — judeţul Prahova, func­ţionează patru cercuri de lectură, care ţin şedinţe în fiecare Miercuri iar în fiecare joi se organizează seri culturale, în cadrul cărora se ţin referate, în comuna Poiana- Comarnic au fost înfiinţată zece centre de alfabetizare. O activitate bogată desfăşoară şi Căminul cultural din comuna Ce­­reşti, unde peste 150 ţărani mun­citori participă regulat la şedinţele celor şase cercuri de citit în co­lectiv, care se ţin în fiecare Luni şi Miercuri v­ara. In comuna Alimiş, biblioteca Că­minului cultural a fost înzestrată cu o sală de lectură spaţioasă şi bine luminată. Numeroşi ţărani muncitori vin seara la Cămin,­ spre a asculta emisiuni de radio. Munca de alfabetizare se desfă­şoară în bune condiţîuni, opt subcentre de alfabetizare din cursuri de trei ori pe săptămână. La prezentarea filmelor documen­tare şi culturale, ţăranii muncitori participă în număr­­din ce în ce mai mare. Prezentarea filmelor e precedată de şedinţe explicative. Şi Căminul cultural din comuna Podenii Vechi a devenit cu adevă­rat cea mai dragă casă a satului. De două ori pe săptămână, Marţi şi Joi, se organizează seri culturale în cadrul cărora se ţin conferinţe cu caracter ideologic, cultural­­şi agrotehnic. S A DESCHIS UN NOU ATENEU POPULAR LA BACAU Duminică 26 Martie a. c. a avut loc la Bacău festivitatea deschi­derii u­nui nou Ateneu Popular, care poartă numele luptătorului pen­tru cauza proletariatului, dr. Aro­­neanu. Au luat uremul cu acest prilej reprezentanţi ai Comitetului Jude­ţean P.M.R., aî Comitetului Provi­zoriu orăşenesc şi aî C.D.E.-ului3. Festivitatea s’a încheiat as­t un bogat program artistic prezentat de echipele artistice ale cooperativei „30 Decembrie” şi pionierii şcoli­lor elementare (Agerpres). I A*. T? tatfft 5 Aprilie 1950 APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECȚIE PRIN UNIUNEA SOVIETICĂ Vedere din Voronej, unul dintare cele mai vechi une din troum Sovietică " NOTE INTERNAŢIONALE de M. SACEV VIZITA UNUI PATRON DE PRESĂ AMERICAN 'N TURCIA De când Turcia a fost subjugata de planul Marshall, ea a devenit una din ţările preferate ale „călă­torilor” americani. Un torent ne­sfârşit de oameni politici, de re­prezentanţi ai presei şi de ofiţeri ai armatei de uscat, de aviaţie şi de marină de peste Ocean se re­varsă mereu acolo. Zilele acestea a binevoit să soseas­că la Istanbul, însoţit de o nume­roasă suită d­e ziarişti americani, MacCormick, proprietarul ziarului reacţionar „Chicago Tribune”. A­­cest inveterat patron de presă de peste Ocean a vizitat pe guverna­tor şi pe primarul oraşului şi n’a scăpat prilejul să profite de o cor­dială întrevedere cu ziariştii turci. Aşa cum se şi cuvine unui dema­gog al presei, MacCormick, prea­mărind efectul „binefăcător” al planului Marshall asupra Turciei, a declarat că această ţară trarshalli­­zată ar fi realizat într’un foarte scurt timp „mari succese care stârnesc admiraţia”. Bogatului oaspe de peste mări, i-a plăcut în­deosebi faptul că presa reacţionară turca îşi însuşeşte cu atâta succes metodele americane ale propagan­dei anticomuniste. Dar proprietarul lui „Chicago Tri­bune” a rămas încântat de altceva. Reprezentanţii­ presei monopoliste din U.S.A. era bucuros că pretu­tindeni, pe tejghelele librăriilor, la toate chioşcurile de ziare­ din ora­şele turceşti, puteau fi vătute ne­numărate romane americane despre gangsteri, despre viaţa intimă a starurilor de la Hollywood, despre aventurile fantastice ale isuper­­men-ilor (supraoameni)... In rafturile librăriilor din Istan­bul nu sunt de găsit cărţi ale poe­tului naţional preferat al Turciei, Nazîm­ Hicmet, care zace de 12 ani, în închisoare, pentru opiniile sale progresiste. Cărţile lui, care cântă libertatea şi independenţa Pa­triei, au fost retrase de guvern ca fiind „antipatriotice”. Başibuzucii turci au declarat „subversivă” până şi nuvela „Vădim” a marelui scrii­tor rus Lermontov. Iată ce-l încântă pe patronul de presă de peste Ocean, Mac Cormack, care a sosit în Turcia ca să pună la punct comerţul de ziare din acea ţară şi să o inunde cu o şi mai mare cantitate de literatură americană imorală care este unul din mijloacele de înrobire spiritua­lă a altor popoare. CE A TRECUT SUB TĂCERE „VOCEA AMERICII» La 20 Martie,­ „Vocea Americii” a hotărît să comemoreze o dată semnificativă: 98 de ani de la apa­riţia primei ediţii a cărţii „Coliba lui Moş Tom­a” de Henriette Bea­­cher-Stowe. In minunata ei lucrare, Beacher- Stowe a înfierat pe „civilizatorii” americani cari exploatează cu atâta neomenie pe negri. Tocmai demas­carea acestui ruşinos fenomen din realitatea americană a "asigurat cărţii lui Reacher-Stowe un succes imerss în toate ţările. Cartea a fost tradusă în nenumărate lim­be. Comentatorii posturilor de radio americane au profitat de acest pri­lej ca să spună câteva fraze ipo­crite despre „respectul sincer” al imperialiştilor americani „pentru li­bertatea şi drepturile personalităţii umane”. In emisiunea de radio a „Vocii Americii” au fo­st citate cuvintele rostite de preşedintele Statelor­ Unite Lincoln, care a fă­cut entuziaste aprecieri la adresa „Colibei lui Moş Tom­a”. Rostul de radio recunoaşte că în aprecierea sa făcută la adresa lucrării lui Beacher-Stowe, Lincoln „a avut dreptate în multe privinţi”. Mai mult, oamenii de afaceri de la pos­tul de radio au încercat „să con­damne“ sclavia negrilor ,care se practica în statele din Sud pe vremea lui Reacher-Stowe. „Vocii Americii” v-a trebuit acest truc de propagandă pentru ca, prin condamnarea sclaviei din trecut să ascundă opiniei publice mondiale situaţia de sclavi, nu mai puţin cumplită, a negrilor din America de azi. N’a fost întâmplător fap­tul că regii radiofoniei au trecut sub tăcere legile bestiale ale lui Linei] şi de discriminare rasială care sunt în floare astăzi în U.S.A. Astăzi, în Statele Unite sunt peste 14.000.000 de negri, ceea ce reprezintă 10% din întreaga populaţie a ţării. Din acest număr zet de milioane de suflete trăesc în 17 state din Sud, în regiunile pe care Beacher-Stowe Ie-a descris la timpul său. Peste trei milioane de negri trăesc în­ statele Nord-Estice ale „Noii Anglii” iar restul în a­­pusul ţării. Densitatea maximă a populaţiei negre cade asur­ra statelor Mary­land, Virginia, Carolina de Nord şi de Sud, Georgia, Alabama, Mis­sissippi, Luizium, Arcansas, Teil­es­, Texas şi Florida. Tocmai in aceste state prin care trece aşa numita „centură neagră”, populaţia neagră este supusă unei neomeneşti şi necruţătoare exploatări. In anii celui de-al doilea război mondial, numărul muncitorilor ne­gri din industrie şi agricultură a sporit de la 4.400.000 în 1940, la 5.300.000 în 1944. Fabricanţii a­­mericani de tunuri au realizat supra­­beneficii din munca negrilor. Gu­vernul a dat dovadă de un neobiş­nuit „spirit den­ocratic” faţă de negri: le-a ridicat restricţiile în privinţa mobilizării în armată şi a încorporat pentru forţele terestre şi navale 700.000 de negri. In răz­boi, negrii s’au comportat ca fii viteji ai ţării lor şî ca buni pa­trioţi. După război, în U.S.A. negrii sunt din nou concediaţi din între­prinderi înaintea altor muncitori şi sunt sortiţi mizeriei, foametei şî morţii. Presa reacţionară propagă făţiş ideea superiorităţii rasei albe. Membrii Ku-Klux-Klanului se ră­­fuesc sângeros cu negrii. Ca şi pe vremea lui Reacher-Stowe, negrii execută muncile cele mai grele şi istovitoare la plantaţîunî şî în mine, primind în schimb salarii de cer­şetori. Domnii albi fac „o deose­bită favoare”, permiţând negrilor să lucreze în calitate de chelneri şi lustragii... Toate acestea „Vocea Americii" le-a trecut intenționat sub tăcere. SPIONI, PROVOCATORI, AŢÂŢĂTORI LA RĂZBOI Procesele rare s'au desfăşurat până acum in ţările de demo­craţie populară au desv­ăluit toate amestecul şieahtei fascist­­a lui Tito im uneltirile contra­revoluţionare din­ aceste ţări. De cele mai dese ori planurile com­ploturilor au fost întocmite în birourile serviciilor de spionaj şi diplomatice titoiste, iar oame­nii şi armele pentru executarea­­ler au fost furnizate de apara­tul lui Rancovici Misiunile di­plomatice trimise de guvernul­­iugoslav s-au dovedit oficine de spionaj şi focare de reacţiune şi sabotaj, ca pe vremuri, co­loana a V-a a lui Hitler. De fiecare dată când se pe­depsesc duşmani ai poporului şi trădători în ţările de demo­craţie populară, se loveşte din nou în criminalii de la Belgrad cari au sarcina de la imperia­liştii americani să, încerce a ză­dărnici eforturile constructive ale popoarelor libere şi să aţâţe la război, creind organizaţii fas­­ciste, antisovietice, subordonate direct pregătitorilor imperia­lişti ai unui al treilea război mondial. Faţa adevărată a regi- Mujjii Too e arătată de cârdă­şia lui cu elementele contrare­voluţionare şi exploatatoare din ţările de democraţie populară. Şi aici se vede clar caracterul reacţionar, fascist al clicii de la Belgrad şi al politicii sale. Pentru exemplificare, a potri­vit să ne referim la procesul care se desfăşoară actualmente i­a Bulgaria. Acuzaţii sunt spioni­i în solda lui Tito­ Rankovici. Ei­­ au recunoscut în total justeţea acuzaţiilor ce li se aduc: spîo. naj in K­. P. Bulgaria în folosul imperialiştilor americani şi al slugii sale de la Belgrad, activi­tate criminală desfăşurată după instrucţiunile serviciului de spionaj iugoslav, împotriva Uni­unii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Acuzaţii au descris în amănunţime me­todele şi mijloacele criminale cu care clica lui Tito înţelege să-şi îndeplinească slujba de a­­gentură a imperialiştilor. Un a­­cuzat primise sarcina să ucidă pe mareşalul Voroşi­ov şi pe membrii guvernului bulgar, în timpul unei manifestaţii la Sofia Altul, să u­cidă un cetăţean iu­goslav cinstit care se refugiase în R. P. Bulgaria, nefiind de a­­cord cu fărădelegile lui Tito. Alţii, să furnizeze secrete de Stat cu privire la armamentul, pregătirea politică şi militară a ostaşilor din R. P. Bulgaria, sau despre viaţa internă a Par­tidului Comunist Bulgar. Princi­pala sarcină a diplomaţilor titol­işti de la Sofia era să ajute pe aceşti criminali de acţiunile lor îndreptate împotriva poporului bulgar. Ajutor direct a primit unul din acuzaţi, fiu de chiabur, pentru a­ înfiinţa o organizaţie fascistă de tineret. Sub povara dovezilor zdrobitoare, acuzaţii, au fost nevoiţi să dea de gol uneltirile mârşave ale titoiştilor, împotriva popoarelor care con­struiesc socialismul. Cu acest prilej, acuzaţii “,a confirmat u­­nele caracteristice odioase ale regimului de teroare instituit de­ Tito. „Aşa numitul Far­ul Comun al Iugoslaviei este astăzi un a­palat poliţist, o unealtă în nc­ş­nile lui Tito-Rankovici. Bar lui Tito se dedă la repres crante împotriva celor mai b­uni ai poporului iugoslav“ — clară acuzatul Milosevic!. . Dar nu acești criminali mască pentru prima oară f hidoasă a regimului titoist ! poarele cunosc bine c se ascunde sub valul fraze sforăitoare debitate de palatul propagandistic al Tito-Prade. Fiecare proces potriva uneltelor lui Tito e un proces necruţător al trăi­torilor şî jefuitorilor poporu iugoslav. . Nu rămâne nimic din tot pis­tigiul artificial pe care împer­­iştii americani încearcă s creeze regimului­­ toîst. Nu ex­tă în faţa popoarelor figuri n desgustătoare decât acelea ci constitue cea mai pericul di agentură a imperialim-i'ui­­r_:­vican. Cu scârbă leapădă ,’”( raţiile titoiste personalităţi ; vieţii poetice din. diferite Vi preciu» şî emigranţi ju.g'vslv luptători împotriva fasciştii dela Belgrad. N’ciun om eins nu poate purta fără a se înjo însemnele guvernului Gin. Opinia publică progresistă nfi rează poletica titoistă în feuda imperialismului, de provoca necontenită, de duşmănie fs de tarile democratice si de î stigare Ia război. Poporul ’­­e s'ar vă sti să. nlăt ;as*l „„ „3 şi îndesat trădătorilor care predat Iugoslavia celor mii ; răiţ. dușmani ai omenirii.

Next