Universul, iulie 1950 (Anul 67, nr. 149-172)
1950-07-01 / nr. 149
teas al 67-lea. Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN TIPOGRAFIA „UMIVEESUL” înscris sub Kr. ISO Trib. Ilfov wAmmi 4 lei 9 X.r. -jw * '■> ' ' - ' ;.«• • •* • ri^s'-jA* ' Taxa payfoHtiSfttg fn Mme«r Motoriu aprobării Adţiei Poştei«* $- VWaMBiuulcafiilor In CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA Şl ADHIMESTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.38.10. hpan ^ SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECTIE sts-iHassaEsresa^-rrm AGRESORII ŞI SOARTA LOR Cu legitimă indignare a aflat opinia publică cinstită din toate ţările, de agresiunea săvârşită de trupele guvernului-marionetă al Coreei de Sud, împotriva Republicii Populare Democrate Coreene. Acest gest incalificabil, cu atât mai mult cu cât venea după propunerile paşnice de unificare formulate din partea Coreei de Nord, nu a întârziat însă să primească riposta cuvenită : agresiunea deslănţuită de lacheul american Sin Man Rhee a fost respinsă, iar poporul coreean de o parte şi de alta a paralelei 38 a pornit războiul drept pentru eliberarea şi unificarea ţării sale. Bineînţeles, toate acestea sunt treburi interne ale poporului coreean. Şi nimeni nu poate sili poporul coreean să-şi urască adevăraţii conducători şi să iubească şi tolereze clica trădătoare a lui Sing Man Rhee, care a devenit şi agresoare. După cum nimeni nu poate împiedica, de pildă, Poporul american să aibă părerile sale cu privire la dependenţa administraţiei falite Truman faţă de cele opt grupuri monopoliste care constituie adevăratul guvern al Statelor Unite. Dar, tot astfel cum voinţa poporului american e încătuşată prin cele mai variate metode de dictatură fascistă internă, conducătorii Statelor Unite urmăresc să sugrume şi voinţa poporului cere- jean, care a trecut la acţiune. Truman a ordonat ca flota a 1-a americană „să apere” (!) Co-reea de Sud. Aceasta, fără ca niciun organism internaţional competent să fi luat vreo hotărîre legală în privinţa problemei coreene şi fără ca nimeni să fi putut, astfel, invita în chip legal forţele armate americane să intervină în războiul civil din Coreea. Hotărîrea lui Truman a avut darul să demaşte pe iniţiatorii conflictului armat din Coreea, în persoana tocmai a imperialiştilor americani care intervin acum brute în afaceri ce nu-i privesc. “Prcticiparea lor la războiul eslănţuit din propria lor eră, nu este decât o nouă■nifestare scandaloasă a „diplomaţiei totale” întemeiată pe violenţă şi pe ura împotriva păcii şi suveranităţii popoarelor. In zadar încearcă „diplomaţii totali” să-şi ascundă păcatul sub frunza de viţă a unei hotărîri a Consiliului de Securitate, care a încetat să fie un organ legal al O.N.U., din moment ce se întruneşte în absenţa reprezentantului uneia din cele cinci mari puteri — Uniunea Sovietică — şi cu participarea unei persoane care nu poate fi reprezentantul legal al Chinei. Atunci, pe ce bază au intrat in luptă forţele armate americane ? Este clar că avem de-a face cu o neruşinată imixtiune ,nn treburile unui popor care e destul de matur să rezolve singur problemele care-l privesc. Dar nu numai atât. Este evident că ceea ce se urmăreşte de către provocatorii americani nu este numai împiedicarea poporului coreean de la satisfacerea năzuinţelor sale naţionale, ci şi aprinderea incendiului de război în Asia. Iată fapte care probează acest lucru: nu mult înainte de deslănțuirea agresiunii de către Sing Man Rhee, comandamentul american al „războiului rece” — Johnson, Bradley, Dulles — „vizita’’ Japonia. Acum, după ce agresiunea s’a transfor. mat în înfrângere, Truman şi ceilalţi ţipă cu privire la „agresiune” din partea celor... atacaţi, adică din partea Republicei Populare Democrate Coreene. In acelaş timp se produce intervenţia americană directă... Iar, cu acest prilej, Truman priciepă „să se apere” şi Formoza, încercând să provoace astfel un conflict şi cu Republica Populară Chineză. In declaraţia din 27 iunie, Truman a anunţat că va fi ajutată şi Indochina, adică regimul lui Bao-Csî, împotriva R. D. Vietnameze. Ce arată acest lanţ de fapte? Că imperialiştii americani v°r să extindăi conflictul din Coreea, pe care l-au provocat, pentru a transforma Asia în teatru de război, pentru a desminţi acest lucru, nu ajung toate văicărelile pe care le scot oficinele de propagandă americane în legătură cu „agresiunea comunistă” din Coreea. Dealtfel, opinia publică din Statele Unite şi din alte ţări a şi început aşî manifesta indignarea faţă de hotărîrea provocatoare a Preşedintelui Truman. Hotărîrea aceasta va avea „consecinţe dezastruoase pentru poporul Statelor Unite” — a avertizat deputatul american Marcantonis. In acest timp, forţele populare coreene înaintează victorios, iwanwthniu şi ofensiva după ocuparea Seul-ului, principalul oraş deţînut de clica lui Sing Man Rhepmuachei, americani din Coreea sunnt goniţi pe tot frontul. Poporul coreean înscrie pagini de eroism în lupta împotriva agresorilor cărora Ii s’au pus în mână armele ucigaşe, de către isteriacoşti americani. • încercarea acestora de a pune în pericol pacea se loveşte de forţa nestăvilită a mişcării mondiale a partizanilor păcii, care stîn; că Provocatorii războiului div'jt. din Coreea sunt aceiaşi cari înteţesc acum goana înarmărilor cării încearcă să înjghebeze uriastil arsenal de război preconizat de „planul Schuman”, cari instigă la acţiuni provocatoare pe titurişti şi alte slugi nemernice. Din nou privirea plină de încrederişi de speranţă a oamenilor doritori de pace se îndreaptă spre Uniunea Sovietică, nedesminţită apărătoare a păcii. Uniunea Sovietică nu a înşelat şi nu va înşela aşteptările partizanilor păcii. Ţara Socialismului a luptat cu consecvenţă împotriva provocatorilor fascişti germani ai celui de al doilea război mondial. Ea va lupta până la victoria finală a forţelor păcii, împotriva aţâţătorilor americani ai unui al treilea război mondial. Fără Uniunea Sovietică demult ar fi fost tulburată pacea; fără Uniunea Sovietică viaţa popoarelor nu ar putea fi salvată de pericol. Recenta declaraţie a Sovietului Suprem al U.R.S.S. privitoare la sprijinirea de către Uniunea Sovietică a Apelului de la Stockholm are o însemnătate istorică, deoarece se afirmă astfel din nou şi cu o tărie deosebită, adeziunea uriaşei forţe a Ţării Socialismului la mişcarea mondială, care a cuprins sute de milioane de oameni, împotriva războiului. Împotriva armei atomice. Cuvântul Uniunii Sovietice atârnă greu în balanţă, el însemnând voinţa celei mai mari forţe a lumii contemporane. Acest cuvânt greu — şi deosebit de scurt oamenilor cinstiţi de pretutindeni — a fost pronunţat şi în problema Coreei. Guvernul Sovietic a examinat recomandaţia Consiliului de Securitate adresată membrilor O.N.U. de a acorda elicei lui Sing Man Rhee ajutor armat. La această recomandare care înseamnă invitaţie la război împotriva unui popor care are drepptul să-şi stabilească singur soarta, Uniunea Sovietică refuză să participe la acţiunea criminală întreprinsă împotriva poporului coreean şi aceasta trebuie să constituie o lecţie aspră pentru provocatorii americani de conflicte. De altfel, după cum arată evenimentele, clica agresoare a lui Sing Man Rhee nu poate scăpa de sfârşitul tragic pe care l-au avut şi Hitler şi Mussolini şi pe care l-ar avea şi cei ce ar îndrăzni să provoace un nou război. Popoarele mătură din cele Pe ce, ce se opun rezolvării intereselor lor naţionale şi intereselor Păcii. Aceasta este soarta agresorilor. Teamar Gheorgomi sr r.’vanzssummsmmitimiJs ~ "~rssgs 5 ■ /&!*&*.* j -n&si•surn.z.7/. SBCgs SES HOTĂRÂREA CONSILIULUI DE SECURITATE M M N MMM amu ■ AI MM LE3ALA Schimbul de comunicări intre secretarul general al O. N.U. şi Guvernul Uniunii Sovietice Moscova, 29 (Agerpres). — TASS transmite : Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Trygove Lie, a adresat ministerului de afaceri externe, al URSS Următoarea comunicare : „Am onoarea să vă comunic următorul text al rezoluţiei adoptată de Consiliul de Securitate la cea de a 474-a şedinţă a sa, care a avut loc la 27 iunie 1950: „Consiliul de Securitate, stabilind că atacarea armată a Republicii Coreene de către trupele din Coreea de Nord constitue o violare a păcii, apelând la încetarea imediată a operaţiunilor militare, apelând la autorităţile din Coreea de Nord să-şi retragă imediat forţele sale armate la paralela 38, luând act din raportul comisiei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Coreea că autorităţile Coreei de Nord nu au încetat operaţiunile militare şi nu şi-au retras forţele armate la paralela 38 şi că sunt necesare măsuri militare urgente pentru restabilirea păcii şi securităţii internaţionale, luând act de apelul Republicii Coreene adresat Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la măsuri imediate şi eficace în vederea asigurării păcii şi securităţii; recomandă membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite să acorde Republicii Coreene ajutorul necesar pentru a respinge atacul armat şi a restabili pacea și securitatea internațională în această regiune”. Răspunsul guvernului sovietic Moscova, 29 (Agerpres). — TASS transmite texttul răspunsului guvernului sovietic la comunicarea d-lui Trijgve Lie. ..SECRETARULUI GENERAL AL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITEI, D TRYGVE LIE-------NEW YORK. Guvernul sovietic a primit din partea d-voastră textul rezoluţiei Consiliului de Securitate din 27 iunie, conţinând un apel adresat membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la, necesitatea de a interveni în afacerile coreene în favoarea autorităţilor din Coreea de Said. Guvernul sovietic constată că această rezoluţie a fost adoptată cu şase voturi, cu participarea unui al şaptelea membru — reprezentantul Kuomintangului, Tsiang Ting Fu, — care nu are drept legal de a reprezenta China. Se ştie că, în conformitate cu Charta ONU, pentru adoptarea hotărârilor Consiliului de Securitate sunt necesare şapte voturi, între care cinci ale membrilor permanenţi ai Consiliului şi anume: Statele Unite, Anglia, Franţa, URSS şi China. Se ştie de asemenea că atunci când s-a adoptat hotărîrea susmenţionată doi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate — URSS şi China — erau absenţi. Se ştie că, în conformitate cu Charta ONU, hotărârile Consiliului de Securitate în chestiuni importante pot fi luate numai cu condiţia unanimităţii tuturor celor cinci membri permanenţi ai Consiliului şi anume: Statele Unite, Anglia, Franţa, URSS şi China. Ţinând seama de cele declarate mai sus, este absolut limpede că menţionata hotărîre a Consiliului de Securitate privitoare la problema coreeană nu are putere legală.“ PENTRU O RECOLTĂ ÎMBELŞUGATĂ TIMBRETUL PARTICIPA CU EVUZIASM LA BĂTALIA PETiynSU STRÂNGEREA RECOLTEI Tiniretul nostru muncitor dela sate şi dela oraşe participă cu însufleţire la bătălia pentru obţinerea,, unei cât mai bogate recolte. Veste bogatele holde ale ogoare ‘oi noastre flutura cravatele roşii ale pionierilor ,simbol al tine- I.ii noi, se aud râsetele sglobii ,fie flăcăilor şi fetelor, atât a celor din sate, cât şi a celor veniţi de la oraş, să dea o mână de ajutor in campania de recoltare. Iată doar câteva exemple : In comuna Hosman, judeţul Sibiu, organizaţia U.T.M. a mobilizat la muncă voluntară 30 de tineri, care au lucrat la cositul fânului alături de membrii Gospodăriei Agricole Colective din comună. La Gospodăria Agricolă Colectivă Afumaţi, din judeţul Dolj, echipa Măriei Segărceanu a aplicat metoda sovietică de legare rapidă a snopilor, reuşind să lege 385 de snopi pe oră. In această muncă s-au evidenţiat utemistele Dinu Oprina şi Sdrenghe Maria. Echipe de pionieri din, Craiova au mers la Gospodăria Agricolă Colectivă din Segarcea, unde au ajutat la strângerea spicelor de pe o suprafaţă de 40 ha. In comuna Pleşcoiu, jud. Bacău, 240 de elevi au lucrat in trei ore de muncă voluntară la curăţitul lucernei de pe ogoare. In sprijinirea activităţii culturale , ce se desfăşoară acum la sate, organizaţiile U.T.M. dau un ajutor preţios. Un singur exemplu ne va arăta acest lucru La Căminul Cultural din Roşiorii de Vede-Teleorman, la şezătorile care sunt or- I ganîzate în fiece Duminică, Organizaţia locală, U.T.M. dă un mare I ajutor în munca aceasta, mobili- I zând tineretul satului, activizândul-1 in echipele artistice al® Căminului, asigurând astfel o activitate susținută și rodnică a Căminului Cultural. Zilele Medicale Româno-Sovietice VIZITELE MEMBRILOR DELEGAŢIEI SOVIETICE LA DIFERITE INSTITUTE ŞTIINŢIFICE ŞI MEDICALE Conferinţa d-hri dr. Alexei Zenin Membrii delegaţiei sovietice, care participă la manifestările din cadrul Zilelor Medicale Româno-Sovietice, au vizitat Miercuri şi Joi diferite Institute ştiinţifice şi medicale. Prof. dr. Tihon Boldirev, ministru adjunct al Ministerului Sănătăţii al U.R.S.S., şi dr. N. Hristanov, profesor la Institutul Central de Balneologie din Moscova, au vizitat Institutul de Endocrinologie „Prof. dr. C. I. Parhon”. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de acad. prof. dr. C. I. Parhon şi acad. prof. dr. Ştefan Milcu După vizitarea Institutului oaspeţii au luat parte la o şedinţă cu colaboratorii ştiinţifici şi cu personalul medical Prof. T. Boldirev şi-a arătat mulţumirea pentru cele, văzute, exprimându-şi dorinţa stabilirii unor legături strânse între acest Institut şi Institutele similare din Uniunea Sovietică. jtv i. aj. m. iniţiatJivv a tuaif“ că Institutul a izbutit să pună bazele unor cercetări ştiinţifice «de mare valoare. A răspuns acad. prof. dr. C. I. Parhon, mulţumind reprezentanţilor ştiinţei medicale sovietice pentru aprecierea făcută asupra Institutului. Joi dimineaţa prof. dr. T. Boldirev, prof. Alexei Zenin şi prof. dr. E. I. Voronţova, însoţit de d. C. Lepădaţu, ministru adjunct al Sănătăţii, au vizitat Institutul de Seruri şi Vaccinuri „Prof. I. Cantacuzino”. Joi după amiază, la ora: 18, dr. Alexei Zenin, profesor la Institutul de Medicină din Kuibâşev, a conferenţiat, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, despre „Lupta antiveneriană în U.R.S.S.“. Au luat parte oameni de ştiinţă, profesori, studenţi şi un numeros public. Conferinţa a fost urmărită cu un deosebit interes. (Agerpres). Prof. A. E. Zinin vorbeşte la Casa Prieteniei Româno-Sovietice LACHEI FRANCEZI AI IMPERIALIŞTILOR AMERICANI rie N. HARIN Intensificarea activităţii socia- ta liştilor de dreapta din ţările Eu- tropei Apusene, intensificare ce se observă în ultimul timp, este în strânsă legătură cu ascuţirea luptei dintre forţele democraţiei şi ale imperialismului in arena internaţională. Utilizarea politicii de trădare a socialiştilor de dreapta — Guy Mollet şi Jules Moch în Franţa, Attlee şi Bevin în Anglia, Schumacher în Germania, Renner şi Scharf în Austria, Saragat şi Robila in Italia, etc. — este unul dintre cele mai impor,- 1 tante mijloace tactice ale Statelor Unite în lupta lor împotriva miş- 1 carii democrate internaţionale. So- I cialiştii de dreapta, ascunzându-se I , în dosul frazeologiei socialiste, apără interesele burgheziei imperialiste. Aceasta ii şi promovează paralel cu partidele catolice în avangarda unei largi ofensive îm-potriva cuceririlor democratice ale oamenilor muncii din Europa , Apuseană, realizate după o înde- , lungată şi grea luptă de eliberare împotriva fascismului german şi italian. Socialiştii de dreapta din Franţa , în special acţionează ca nişte slugi credincioase ale imperialis-c mului american, care ocupă astăzi o situaţie de monopol în lumea capitalistă. Ei susţin prin toate mijloacele politica dictată de sco- purile agresive ale „planului Mar-shall“ şi de pactul Atlanticului de Nord. Ei încearcă să paralizeze c combativitatea clasei muncitoare, înşelând-o cu predica aşa numitei „a treia cale“, care în realitatea nu există şi nu poate exista. Prin flecăreala lor despre „socialismul ^ democrat“, întemeiat pe „colabo- zarea paşnică a claselor“, ei în- ^ cearcă să dezarmeze ideologic clasa muncitoare, să Împiedice ^ mobilizarea forţelor sale în lupta _ pentru democraţia adevărată, pen- ^ tru adevăratul socialism. Ei sub- r stituie Internaţionalismului pro- j letar ideologia burgheză a cosmo- poliţismului, menită să uşureze & imperialiştilor americani imstiaiu- jc rarea dominaţiei lor mondiale. După cum se ştie, la congresul de refacere a partidului socialist din Noembrie 1944, sub presiunea 'i1 masselor populare, a fost adop- 11 tată rezoluţia „Despre unirea tu n turor oamenilor muncii“, prin T' care socialiştii propuneau Parti-adului Comunist unitatea. Această rezoluţie a fost confirmată în De- 1e cembrie 1946, când Consiliul Na-trional al Partidului socialist a ho htărît că partidul va participa la guvern, numai în cazul când partidul comunist nu va lipsi din al ei. Totuşi, încă la 4 Mai 1947, primul ministru socialist Ramadier n a înlăturat pe miniştrii comunişti şi din guvern. Nu încape îndoială ,Ci că, în această privinţă, el a acţio- nat după indicaţiile imperialişti- ulor din Statele Unite. Faptul că S£ Marshall, secretarul de stat al al Statelor Unite, a venit cu planul TM de „ajutorare“ a Europei, imediat după „reorganizarea“ cabinetului ^ Ramadier (5 iunie 1947) nu este câtuşi de puţin o coincidenţă. (4 ) Socialiştii de dreapta din Franţa I s’au demascat prin diversiunea organizată de ei împotriva Confederaţiei Generale a Muncii, ca nişte innernoşi mârşavi, faţă de clasa muncitoare şi ca nişte agenţi mercenari ai imperialismului american. Astăzi nu mai este secret pentru nimeni că încercările de a submina pe dinăuntru C.G.M., prin crearea în Decembrie 1947, a centrului sindical scizionist ,,Force Quvriere“, îniunie cu socialistul Leon Jonhaux, au fost întreprinse în conformitate cu instrucţiunile dato fie Brown, reprezentant, al. A.F.T., sosit la Paris şi au fost finanţate de cătreamericani. Miniştrii socialişti şi, în primul rând, Jules Mocji, care a condus vreme îndelungată ministerul de interne, au organizat represiuni bestiale împotriva clasei muncitoare, care lua atitudine pentru democraţie, pace şi independenţa naţională. Astfel, în Decembrie 1947, a intrat în vigoare, cu par- ticiparea activă a socialiştilor, legea anticonstituţională „despre apărarea libertăţii muncii“, ce prevedea sancţionarea persoanelor care contribuie la izbucnirea grevelor sau împiedică încetarea lor. In toamna anului 1948, ministrul socialist Lacoste a refuzat categoric să satisfacă cererile minerilor, iar ministrul afacerilor interne Jules Moch şi-a înroşit mâinile cu sângele lor. Susţinerea ,,planului Maxshall“ şi a pactului Atlanticului de Nord; activitatea miniştrilor socialişti în sensul înăbuşirii oamenilor muncii; prăpagtinda antisovietică dusă zi de zi de către organul partidului socialist, ziarul „Le Populaire“; votul dat de socialiştii de dreapta pentru bugetul militar propus de guvernul Bidault pe 1950 şi, prin urmare, pentru continuarea odiosului război colonial din Indochina şi pentru pregătirea unui nou război mondial; toate acestea şi multe alte fapte analoage au smuls definitiv masca de pe socialiştii francezi trădători. Aceste fapte au denunţat în mod concret şi în întregime pe socialiştii de dreapta din Franţa ca pe nişte lachei credincioşi ai imperialismului american, ca pe nişte duşmani ai păcii şi democraţiei. Nu-i de mirare că numărul de membri ai partidului sociacal francez a scăzut astăzi la 140.000, ceea ce a fost nevoit să recunoască Guy Mollet în raportul său făcut la cel de al 41-lea congres al partidului din iulie 1949. Conducerea centrului sindical scizmonist „Force Ouvriere“ creat de socialiştii de dreapta, ca şi conducerea Confederaţiei Generale Catolice a Oamenilor Muncii Creştini, de altfel, nu au fost în stan să împiedice acţiunile colective ale socialiştilor de rând, alemuncitorilor catolici, comunişti şi fără de partid, in lupta pentru reven- dicările lor economice şi dreptu-(Continuare in pag. 2-a) IN PAGINA A ll-a: PROCESUL GRUPULUI DE SPIONI SI TRĂDĂTORI SLUJBA SPIONAJULUI IMPERIALIST IN Wtf. 149 Sâmbătă Italie 1950 PE ÎNTREG CUPRINSUL UNIUNII Seflîiu începe astăzi campania pentru strângerea DE SEMNĂTURI PE APELUL DE LA STOCKHOLM Deschiderea plenarei Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii — INTERVIErIUL ACORDAT AGENŢIEI TASS DE NICOLAI TIHONOV, PREŞEDINTELE COMITETULUI SOVIETEC PENTRU APARAREA PACI Moscova, 29 (Agerpres). — TASS transmite : Intr’un interview acordat agenţiei TASS, Nicolai Tihonov, preşedintele Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii, a declarat în legătură cu deschiderea la 29 iunie a plenarei Comitatului Sovietic pentru Apărarea Păcii, următoarele : Apelul de la Stockholm al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, care cere interzicerea armei atomice, stabilirea unui strict control internaţional asupra respectării acestei hotărîri şi declararea drept criminal de război a guvernului care ar folosi primul această armă de îngrozire şi exterminare în massă, a găsit un sprijin puternic în întreaga lume. Peste 190 mili oane de oameni de bună cre dinţă, indiferent de naţionali- t tate, apartenenţă politică, credinţă religioasă şi situaţie so- cială, au şi semnat Apelul de la Stockholm. Numărul semnăturilor continuă să crească neîncetat Credincioşi principiilor înţeleptei politici staliniste de Pace şi colaborare între popoare, poporul sovietic a fost şi este un luptător activ pentru pace. Poporul nostru a salutat totdeauna şi s’a solidarizat eforturilor întreprinse de partizanii păcii în lupta împo- I triva planurilor criminale ale aţâţătorilor la război, deoare- I ce în Uniunea Sovietică nu există clase şi grupuri interesate în deslănţuirea unor războaie de cotropire. Popoarele ţării noastre au primit cu mare entuziasm şi avânt declaraţia Sovietului Suprem al U.R.S.S. cu privire la sprijinirea Apelului de la Stockholm. Propunerile Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, arată declaraţia Sovietului Suprem, corespund pe deplin cerinţelor vitale ale tuturor popoarelor şi năzuinţelor lor spre o pace trainică şi îndelungată în întreaga lume. Sovietul Suprem al U.R.S.S. îşi exprimă convingerea că Guvernul Sovietic, care are o atitudine de sprijinire consecventă a păcii şi colaborării între popoare, va continua şi de aci înainte să ducă cu stăruinţă această politică de relaţii paşnice, şi prieteneşti între popoare, să întreprindă măsurile necesare prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi să folosească toate celelalte căi în vederea asigurării păcii şi securităţii internaţionale. Totodată, Sovietul Suprem al U.R.S.S. îşi exprimă convingerea că mişcarea partizanilor păcii şi în primul rând Apelul de la Stockholm al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii se va bucura de sprijinul unanim al întregului popor sovietic. Oamenii muncii din ţara noastră exprimă în numeroase scrisori şi meetinguri de masse întreaga lor aprobare faţă de declaraţia Sovietului Suprem. Poporul nostru declară că sprijină întru totul politica consecventă de pace a Guvernului Sovietic, şi hotărîrea sa neclintită de a lupta cu abnegaţie Pentru pace, întreaga omenire progresistă consideră campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de la Stockholm ca o verigă importantă în lanţul măsurilor menite să zădărnicească uneltirile agresorilor imperialişti. Intensificarea continuă a luptei pentru pace este sarcina de căpetenie care stă în faţa popoarelor din întreaga lume. După cum dovedesc evenimentele din Coreea, cercurile conducătoare americane nu se mai limitează la pregătirea agresiunii, ci au trecut la acţiuni directe de agresiune. Oamenii sovietici sunt conştienţi de uriaşa importanţă a Apelului de la Stockholm Fiecare cetăţean sovietic este gata să-şi pună semnătura pe acest document de cea mai mare importanţă. Voinţa întregului popor sovietic de a afara cu succes pacea, trebue să-și găsească expresia în semnarea Apelului dela Stockholm. Pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice va începe la 30 Iunie campania pentru strângerea de semnături pe Apelul“ ‘dela Stockholm. . a . ’. • . • Comitetul Sovietic pentru Apărarea Păcii, a cărui plenară își începe azi lucrările, este convins că fiecare cetăţean sovietic va semna Apelul de la Stockholm pentru interzicerea armei atomice. Sprijinind în unanimitate Apelul de la Stockholm, oamenii muncii din ţara noastrăvordemonstra puternica unitate a poporului nostru în jurul marelui Partid Bolşevic, în jurul genialului conducător şi învăţător al oamenilor muncii, din toate ţările — stegarul păciii, tovarăşul Stalin ! TRUPELE R.P.D. COREENE AU DEBARCAT PE COASTA DE SUD-EST A COREEI ŞI LA NORD DE PAMLELA' 36 Partizanii s’au alăturat unităţilor armatei populare. — Fortele armiei coreene işi continuă înaintarea in regiunile de Sui Tokio 29. (Agerpres). — UNITED PRESS transmite că forţele coreene de Nord au eliberat Miercuri oraşul Seul, capitala Coreei de Sud şi şi-au continuat înaintarea până la 10 miie de marele cartier general american de la Suwon în urmărirea forţelor împrăştiate ale Coreei de Sud. Forţele coreene de Nord au ajuns la 10 mile dincolo de Seul şi la 53 mile în interiorul Coreei de Sud fără a avea — după cât se pare — vreo perspectivă de a întâmpina o rezistenţă terestră până la fluviul Imn, adică până la o distanţă de cust0 mile spre Sud. Ştirile sosite de pe front arată că unităţile fărâmiţate ale diviziilor a 7-a şi a 2-a, care au apărat oraşul Seul, sunt în retragere spre Sud, într’o debandadă lipsită de orice speranţă şi pierzând tot echipamentul greu american cu care erau prevăzute. Avioane americane au atacat tancurile coreene de Nord cu bombe, rachete şi proiectile. Postul de radio Seul a anunţat că trupele coreene de Nord au debarcat la Pohan pe coasta de Sud-Est a Coreei şi la Nord de paralela 36. Se anunţă că ele înaintează în Vest spre localitatea Taikin situată la 43 mile în interior. Acest oraş este un centru principal de căi de comunicaţie în Coreea de Sud. Ofiţerii americani învinsese pe coreenii de Sud pentru frica lor de tancuri şi tunuri de 120 mm cu bătaie lungă, care sunt cauza prăbuşirii lor. Guvernul coreean de Sud de sub preşedinţia lui Sing Man Rhee a fugit din Seul la Taejon, la 85 mile spre Sud, urmărit îndeaproape de coloanele trupe- lor coreene de Nord în înaintare. • Căderea oraşului Seul a fost confirmată de Rutherford Poats, corespondent al Agenţiei UNI-TED PRESS care a plecat cu a-vionul din Japonia la Suwon odată cu avioanele militare americane. ★ Phyongyang, 29 (Agerpres). — TASS transmite, însufleţiţi de succesele armatei populare care înaintează, partizanii din Coreea de Sud şi-au intensificat activitatea. Agenţia Telegrafică Cenrra- Coreeană anunţă că partizani, provincia Kanwon au pătruns l 3 iunie în centrul districtual cu nimicit postul poliţiei distictuale şi au eliberat oraşul in întregime. Populaţia se alătură partizanilor şi împreună cu ei eliberează satele şi centrele populate. Unul din detaşamentele de partizani din districtul Envon, împreună cu muncitorii răsculaţi dela minele dit Envon şi crinopulaţia districtului care li s’a alăturat au eliberat iri întregime centrul districtual Finvon din provincia Kanton şi coninuă să înc’nteze în districtele Eridîn şi Anden. In regiunile muntoase Oticsan şi Thiabiakyn se înregistrează acţiuni de partizani încununate cu succes. Partizanii din regiunile Mendiu, Censenendek şi o serie de alte regiuni s-au alăturat unităţilor armatei populare debarcate la Hampho şi Phoam şi împreună cu acestea nimicesc de inamic. Locuitorii din regiunile eliberate întâmpină cu entuziasm pe partizani şi pe soldaţii armatei populare. CÂND SLUGILE DESCRIU METODELE „SUPERIORILOR" In dimineaţa celei de-a doua zile a procesului grupului de spioni şi trădători, depoziţiile unora dintre acuzaţi au desvălut in amănunţime metode ale „superiorilor iei ierarhici“. Metodele acestea simt caracteristice pentru modul în care anumite state şi reprezentanţi ?• acestora înţeleg să s-o comporte. Să începem cu ultra-reacţionarul stat fascist turc. Acuratul Kiazim Aktuan, căpitan turc de caic, a declarat că pentru a pleca în cursă din Turcia, atât el cât şi toţi ceilalţi căpitani turci de caic, trebuiau in prealabil să obţină viză de la... serviciul de spionaj turc. Cu alte cuvinte niciun caic turc nu circulă în simjinîtate fără sarcini precise care Saşs Ge©r Bassu (Continuare in pag. 2-a) La proces asistă şi Cetal Caleskar, secretar la Legaţia Turciei precum şi ■ Monseniorii Kirkoft Guido Del Mestri. Desbaterile procesului au dovedit evident rolul deosebite activ al Mgr L'el Mestri Im acţiunea de spionaj dezvăluită în faţa Tribunalului.