Universul, august 1950 (Anul 67, nr. 176-199)

1950-08-02 / nr. 176

PRIVIND HARTA ŢĂRII... Priviţi harta ţării noastre ! Ia­tă liniile munţilor, ale apelor, iată regiunile împădurite şi cele de şes, iată regiunile miniere şi forestiere,­­ iată şi liniile de demarcaţie ale judeţelor... Vă veţi întreba pe bună dreptate de ce sunt unele judeţe atât de mari şi altele atât de mici, dece au multe dintre ele forme atât de ciudate şi fără rost, dece sunt atât de inegal repartizate avu­ţiile locale, chiar între judeţe vecine, când s’ar fi putut face o repartizare mai raţională. Şi într’adevăr. Iată, de pildă, judeţul Făgăraş: nu are nici 15% din populaţia judeţului Bihor, nu are o industrie cât de cât desvoltată, în vreme ce de jur împrejur se găsesc puternicele centre industriale ale Braşovu­lui, Sibiului, Târnevei­ Mari. In întreaga ţară sunt 16 judeţe care au o suprafaţă c­u numai o trei­me din cea a judeţelor Hune­doara sau Ialomiţa. Ce fel de u­­nităţi administrative pot fi a­­cestea? Desigur, ele nu pot fi decât unităţi administrative sla­be, sărace, condamnate la îna­poiere economică. Priviţi harta Dobrogei. Veţi găsi aici cele mai puternice con­­traste; veţi găsi, la o distanţă de numai câţiva zeci de kilometri, regiuni des­vol­tate din punct de vedere economic, cultural şi sa­nitar, alături de regiuni din cele mai înapoiate, rămase în urmă cu sute de ani. Nordul judeţului Constanţa şi Sudul Judeţului Tul­cea formează o regiune din cele mai bogate, cu pământuri fertile, lacuri pline de peşte, pă­duri, dealuri şi munţi cuprin­zând mine bogate de pirită şi cariere de piatră de construcţie. Şi totuşi, bogăţiile acestea au rămas în cea mai mare parte nevalorificate, între altele şi din­­ cauză că ele erau la periferia ce­­­­lor două judeţe, că ele erau în­­ mod arbitrar scindate în două prin linia de demarcaţie dintre judeţele respective. Vechea împărţire administra­tivă nu ţinea nici pe departe seama de structura economică a regiunilor, de posibilităţile lor de desvoltare, de necesitatea va­lorificării resurselor locale. Se constituiau in trecut unităţi ad­ministrative pe criterii cu totul străine de interesele generale ale ţării şi de interesele populaţiei. Se creiau comune, plase şi jude­ţe, pentru ca să se asigure un plasament clientelei electorale a partidelor „istorice", pentru ca statul burghezo­ moşieresc să-şi poată exercita mai uşor funcţiu­nile sale birocratice şi poliţiste, de asuprire şi jefuire a masse­­lor muncitoare. De aceea numeroase judeţe — Câmpulung, Suceava, Rădăuţi, etc. — erau lipsite cu desăvâr­şire de o bază proprie de apro­vizionare, de aceea nenumărate judeţe nu-şi puteau încropi în buget pe măsura celor mai ele­mentare necesităţi. Judeţele ca­pabile să realizeze bugete echi­librate sau excedentare puteau fi numărate pe degetele unei sin­gure mâini: Ilfov, Prahova, Cluj, Bacău, Dolj. Raionarea administrativă-eco­­nomică a teritoriului ţării noas­tre, care va fi întocmită pe baza Hotărîrii C. C. al P. M. R. şi a Consiliului de Miniştri, va pune capăt vechii situaţii. Unităţilor administrative inca­pabile de a se ţine pe picioare proprii, unităţilor administrative deficitare din punct de vedere economic şi bugetar, le vor lua locul unităţi armonioase, puter­nice, viabile, capabile să se ţină pe picioare proprii. Raionarea este menită să cre­eze o bază puternică desvoltării forţelor de producţie ale ţării şi ridicării nivelului de trai şi de cultură al masselor muncitoare, prin crearea unor unităţi admi­nistrative puternice, bine înche­gate, grupând în chip raţional resursele şi căile de comunicaţie locale. Ţinând seama de condiţi­­unile geografice, istorice şi na­ţionale ale fiecărei regiuni, noua organizare administrativă a teri­toriului va crea condiţii pentru definitiva lichidare a înapoierii în care zac unele regiuni ale ţării, va crea condiţiuni pentru un nou avânt în lupta pentru desvolta­rea Republicii noastre Populare, pentru înflorirea ei, pentru făurirea viitorului fericit al poporului muncitor, Adrian Teodorescu ­n întâmpinarea Congresului Comitetelor de luptă pentru pa®% din R. P. R. Cetăţeni­­i circ. 28 şi-au ales delegaţii de conferinţa raional După aplauzele care însoţiră sfârşitul dării de seamă prezen­tată de Comitetul de luptă pentru apărarea păcii din circ. 28, în sală se făcu linişte. Se înscriseră la discuţii numeroşi cetăţeni, iată ce spune unul dintre ei, muncitor la o întreprindere de construcţii: „Tu, mamă, care-ţi iubeşti copi­lul, la căpătâiul căruia ai stat de veghe când era bolnav şi ai tre­murat de teamă să nu-l pierzi; as­tăzi, când e mare, sănătos, ai voi oare să-l vezi sîârneeaî de gloanţe ucigaşe ? Ai voi­ tu, femee, să-ţi plece băr­batul ? Iar casa în care locueşti ai voi s’o vezi în ruine ? Am putea dori războiul noi, care am pierdut o mamă, un frate, un fiu sau un soţ, o fiinţă iubită, noi, oameni cinstiţi, cari lucrăm paşnic, care ne-am făcut planuri luminoase de viitor’' ? „Urâm pe aţâţătorii la război! au rostit vocile ţâşnite din sute de piepturi, „pentru că iubim viaţa" ! „Poporul nostru nu vrea război, a spus muncitorul Gâţu Alexandru — niciun popor nu doreşte războiul- II vor însă o mână de ticăloşi pe care, noi cetăţenii cinstiţi, îi dem­ascăm. Sunt şi în ţara noastră duşmani ai păcii, unelte ale impe­rialiştilor anglo-americani. De-alde Enache Constantin, Stan Simion, Popescu Ioan pe care Comitetul nostru de luptă pentru pace i-a de­mascat. Datoria noastră e să nu stăm cu mâinile în sân, ci să contribuim­­ activ la lupta pentru pace, să ară- I tăm în adevărata lor faţă pe duş- I manii păcii, pe cei cari sunt împo­triva Apelului de la Stockholm”. „In pace putem trăi, în pace pu­­temi munci, în pace putem clădi”, a spus preotul Tom­a Constantin. „Iată de ce cerem stăruitor interzi­cerea necondiţionată a armei ato­mice şi cerem delegaţilor noştri să ducă mai departe cuvântul nostru hotărît: vom şti să apărăm pacea !” O comisie formată din cetăţeni­­ a propus apoi delegaţii pentru­­ conferinţa raională: dr. Manca Constantin, preşedintele Comitetu­lui de luptă pentru pace al circ. 28, un om cu părul cărunt, cu mişcări încete dar sigure. Acesta, medic la Academia R.P.R., s-a a­­propiat de oamenii din cartier, i-a ajutat cu sfatul şi cu experienţa sa. ii vizitează acasă, desluşin­­du-le importanţa îngrijirii sănătă­ţii şi învăţându-i cum să lupte pentru pace. Este iubit şi apre-­­ ciat, iar astăzi cetăţenii i-au do­vedit încrederea, alegându-l dele­gat. O altă delegată, Trandafirescu Evantia, gospodină harnică, după ce-şi termină treburile casei, dân­sa se ocupă şi de buna gospodă­rire a cartierului. Bunai Gheorghe, cu faţa brăz­dată, cu ochii negri strălucitori, e meşteşugar cismar. Fiu de ţărani săraci din judeţul Arad, a termi­nat cu greu şcoala primară şi a intrat ucenic să înveţe meseria de cismar. A pierdut trei nepoţi în război, împreună cu o echipă a comite­tului de luptă pentru pace, a de­mascat şi a dat pe mâna Miliţiei câteva elemente duşmănoase care îşi aveau bârlogul veninos la fosta cârciumă a lui Mitică Hoţu, din str. Dr. Davilla. ★ In total, au fost aleşi 42 dele­gaţi, demni reprezentanţi ai celor aproape 40.000 locuitori ai cartie­rului Panduri-Ghencea. Aceşti oameni cinstiţi cari au devenit dârzi partizani ai păcii, vor duce la conferinţa raională hotărirea nestrămutată a cetăţeni­lor din cartier, de a continua cu mai mult avânt lupta şi munca pentru apărarea bunului cel mai de preţ al oamenilor cinstiţi. Pa­cea. ft?. Parasch­iv Alegerea delegaţilor din circa 28 la Conferinţa raională a Comitetelor de luptă pentru pace. „Vom întări cu hotărâre mast­ratul vostru la conferin­ţa raională“ Adunarea populară organizată de Comitetul de luptă pentru pace de la întreprinderea „Universul" Pe terenul de sport al întreprin­derii de Stat „Universul”, în după amiaza zilei de ieri, animaţia a fost mai mare ca oricând. Nu a fost anunţată nici o întrecere spor­tivă de volley sau basket şi totuşi terenul de sport devenise neîn­căpător pentru mulţimea ce se a­­duna aici. Dar cum petreci puţin timp printre muncitorii şi func­ţionarii întreprinderii „Universul", iţi dai uşor seama de scopul în­trunirii lor. Din discuţiile purtate de partici­panţi — înainte de a începe şe­dinţa — se desprinde cuvântul, ce înflăcărează, uneşte şi întăreşte în acţiune sute şi sute de milioane de oameni: pace. Urechea prinde mereu, din dis­cuţiile oamenilor, că astăzi pentru ei este o zi de sărbătoare. Din mijlocul lor, muncitorii şi funcţionarii vor trimite soli ai pă­cii să transmită cuvântul, dorinţa şi acţiunile lor de pace la confe­rinţa raională a Comitetelor de luptă pentru pace. Lozincile, caricaturile care re­prezintă putreziciunea lagărului a­­ţâţătorilor la război sunt prezente. Când Lupu Gheorghe, din Co­mitetul de luptă pentru pace al în.­reprinderii, începe a vorbi tovară­şilor lui despre importanţa Con­gresului Comitetelor de luptă pen­tru pace din R. P. R., care va ţ­­vea loc in acest an între 9—12 Septembrie, cât şi despre acţiunile puternice ale partizanilor păcii din lumea întreagă, asistenţa manifes­tează frenetic, pentru viaţă, pen­­tru cel mai bun apărător al ei, Marele Stalin. Cu nerăbdare, oamenii aşteptau să delege din mijlocul lor, pe cei mai buni tovarăşi de muncă, pe cei mai activi partizani ai păcii. Rizescu Niculae, fruntaş în pro­ducţie, astfel luptător pentru cau­za păcii este propus şi ales în unanimitate reprezentant la confe­rinţa pe raion a Comitetului de luptă pentru pace. Rând pe rând sunt aleşi dele­gaţii, care vor reprezenta cu cins­te salariaţii întreprinderii Univer­sul atunci când se va face bilanţul acţiunilor de luptă pentru pace şi Armand Laurian (Continuare in pag. 2-a) In Uniunea Sovietică Apelul de la Stockholm este semnat de zeci de milioane de partizani ai pecii R. S. S. UCRAINEAN­Ă. Clerul eparhiei Lwow-ului a răspuns cu căldură la Apelul Comitetului Permanent al Congre­sului Mondial al Partizanilor Păcii. In toate bisericile, slujitorii altarului au dat citire Apelului Patriarhului Alexei al întregii Rusii şi au invitat pe credincioşi sa semneze Apelul de la Stock­holm. In clişeu, arhiepiscopul Mac­ari al Lwiv-ului şi Tar­nepotu­lui semnează Apelul. PENTRU O RECOLTĂ ÎMBELŞUGATĂ SITUAŢIA SECERIŞULUI, TRE­BBIŞULUI ŞI DESMIRIŞTITU­­LUI LA 30 IULIE 1550­­ Bătălia pentru strângerea recol­tei se desfăşoară cu Intensitate la Întreaga ţară. După datele primite de Ministe­rul Apiculturii, până la data de 30 Iulie, s’a secerat in întreaga ţarii, 91,8 la suti din suprafaţa prevăzută. Judeţele Constanţa, Covurlui, Romanaţi, Teleorman, Olt şi Iaşi au terminat complect secerişul. In acel­aş timp, se continuă desmiriş­­titul, lucrările intensificându-se mult In Ultimul timp. Până la data de 80 Iulie, au fost desmiriştite in întreaga ţară, 1.837.352 ha. la frunte aflânchi-se judeţele Bihor cu 94,6 la sută, Târnava Mică cu 93 la sută, Severin cu 90,8 la sută, Satu Mare cu 89 k sută şi Muscel. De asemenea, in judeţele Sălaj, Caraş, Mureş, Cluj, Dâm­­bovîţa, Arad, Târnava Mare, Turda, Ilfov şi Teleorman, s’au desminlştat In­­tre 60—75 la sută din suprafeţele programate. In judeţele Mehedinţi, Fălcei, Tutova, Ialomiţa, Vaslui şi Tulcea, Comitetele Provizorii trebuie să intensifice eforturile pentru ca desrrvi­rişti­tul să se execute la timp, deoarece au rămas mult In urmă cu această importantă lucrare. Cu deosebit avânt se execută lu­crările de treeriş. Până la data de mai sus in întreaga ţară a fost treerată recolta de pe 1.959.167 ha. In fruntea lucrărilor de treeriş se află judeţul Severin, care a treerat 90,6 la sută, Romanaţi 82,8 la sută, Teleorman 79,8 la sută, Dolj 73,5 la sută, Arad 72,5 la sută şi Tieris 72,7 la sută din cantităţile prevăzute. (Agerpres). NOI GOSPODARII AGRICOLE COLECTIVE AU LUAT FIINTA IN DIFERITE REGIUNI ALE TARII Recoltele bogate obţinute de ţăranii muncitori din gospodă­riile agricole colective, care au muncit în colectiv şi cu mijloace mecanizate, conving pe tot mai mulţi ţărani săraci şi mijlocaşi că drumul gospodăriei agricole colective este singurul drum pe care mergând, îşi pot făuri o viaţă îmbelşugată pentru ei şi familiile lor. In întreaga ţară iau fiinţă noi şi noi gospodării agricole colec­tive, prilejuind puternice ma­ni­festaţii de bucurie şi recunoş­tinţă faţă de Partidul Muncito­resc Român şi Guvern, care sprijină ţărănimea muncitoare, pentru a-şi clădi un vîitor feri­cit. In cursul zilei de Duminică 30 iulie, în diferite judeţe ale ţării au luat fiinţă alte 59 gospodării agricole colective. Astfel, numărul total al gos­podăriilor agricole colective con­stituite în ţara noastră se ridică la 729. (Agerpres). COLECTIVIŞTII PRIMESC AVANSURI IN CONTUL ZILE­­LOR-MUNCA La Gospodăria Agricolă Colec­tivă „Victoria” din comuna Mun­­celul de Sus, judeţul Roman, recolta a fost bogată. De pe 31 ha. au fost obţinute peste 6 vagoane grâu de calitate bună. După ce a fost predată cota cu­venită Statului, s’a împărţit mem­brilor gospodăriei, avansul de ce­reale după zilele-muncă depuse. Pentru 406 zile,muncă, Sârbu Gheorghe împreună cu membrii fa­miliei sale, au primit, drept avans, 1.014 kgr. grâu. Văduva Tiţa Ono­­frei, care până la intrarea în gos­podăria colectivă a îndurat multe lipsuri, neavând pământ şi mun­cind la chiaburi, a primit, pentru 162 zile-muncă, 405 kgr. grâu. Rozalia Lăcătuș însă, care nu a avut decât 36 zile-muncă, nu a primit decât 91 kgr. grâu. ŢARANCILE MUNCITOARE SAU PARTE ACTIVA LA CAMPANIA DE RECOLTARE Mobilizate de organizaţiile să­teşti UFDR, tot mai multe ţărănci muncitoare iau parte activă la buna desfăşurare a secerişului, des­­miriştitului şi treerişului. Numai în 33 de judeţe, peste 430.000 ţărănci muncitoare au lu­crat voluntar la curăţirea şi desin­­fectarea magaziilor de cereale, la cârpitul şi spălatul sacilor, etc. Alte 12.200 femei din 17 judeţe lucrează ca delegate la batoze pe toată durata treerişului. Deosebit de faimoase sunt rea­lizările ufedelistelor Tasia Şerban şi Maria Diaconu din Gospodăria Agricolă Colectivă „30 Decembrie” — jud. Tutova, care realizează de la începutul campaniei de recol­tare 3-5 norme pe zi. Hotărîte să contribuie din toate puterile la buna desfăşurare a mun­cilor agricole, membrele organiza­ţiilor săteşti UFDR au organizat ajutorarea ţărăncilor muncitoare din comună. 55 ufederiste din plă­­şile Bocşa şi Mociu, judeţul Cluj, au constit­u­t c­aci pentru a ajuta în muncă văduvele de război. In comuna Fundătura din jude­ţul Someş, primele care s’au pre­zentat la treerat şi la predarea co­telor, începând totodată şi desmi­­riştitul, au fost ţărăncile muncitoare din UFDR. La fel şi ufederistele Maria Panait şi Elena Ionescu din comuna Bălceşti, judeţul Vâlcea, au fost primele la predarea cotei. Ţărăncile muncitoare îşi sporesc zi de zi vigilenţa, demascând în­cercările banditeşti ale chiaburilor de a sabota. Ufederista Ana Boja din comuna Ferendia, judeţul Ti­miş, a demascat pe chiaburul Ion Zestrean care a încercat să sus­tragă o cantitate de cereale din cota cuvenită Statului. Deasemeni, ufederista Sica Lepădatu, respon­sabilă de batoză în comuna Urzi­­ceni, judeţul Ialomiţa, a demascat pe chiaburul Vasile Ionescu, care a amestecat cu praf şi suisip grâul destinat colectării. Nenumărate sunt astfel de pilde, care arată că la sate tot mai multe femei încadrate în UFDR păşesc cu hotărîre la lupta pentru un trai mai bun, pentru pace, împotriva uneltelor ațâțătorilor la război, chiaburii exploatatori. PROCESUL UNUI GRUP 1 SPIONI ŞI TRĂDĂTORI AGENŢI AI CLICII FASCISTE A LU­I TITO Marţi 1 August începe la Tribunalul Militar Bucureşti procesul unui grup de spioni şi trădători în slujba serviciu­lui de spionaj al clicii fasciste titoiste de la Belgrad. Acuzaţii sunt: Milos Teodo­­roff, Bosco Latici, Medici Nico­la, Adamov Milorad, Bassler Juro, Petrov Jiva, Stanoevici Bojidar, Perovici Angeloo, Silvi Miladin, Radoslavovici Sveto­­mir, Milutinovici Nicola, Ne­­dici Vidosa. Acuzaţii s-au făcut vinovaţi de acte de înaltă trădare şi de spionaj împotriva Republicii Populare Rimăn. (. VOM CUCERI PACEA Este Incontestabil că strângerea celor peste zece milioane de sem­nături pe Apelul de la Stockholm constitue, pentru mişcarea partiza­nilor păcii din ţara noastră, un suc­ces uriaş. Adăugate la sutele de milioane de semnături strânse în alte ţări şi în primul rând în in­vincibila Uniune Sovietică, apără-­ toarea cea mai temeinică şi consec­ventă a păcii, semnăturile adunate în ţara noastră au contribuit la crearea unui moral ridicat în la­gărul păcii şi al democraţiei şi la demoralizarea forţelor negre ale a­­ţâţătorilor unui nou război mondial. Etapa următoare, aceea a pre­gătirii Congresului Comitetelor de luptă pentru pace din RPR, trebue să fie marcată prin succese tot atât de răsunătoare. Adunările, care au şi început, pentru alegerea dele­gaţilor la Congres, se caracteri­zează prin entuziasmul cu care massele largi se angajează în lupta pentru apărarea păcii şi mai ales prin combativitatea de care dau dovadă participanţii. Infitrând pe Criminalii care îndeamnă la utili­zarea bomibei atomice, vorbitorii demască în acelaşi timp elemen­tele reacţionare din ţara noastră care au refuzat să semneze Apelul de la Stockholm. Nefind atât de proşti încât să-şi închipue că bom­ba atomică, dacă va fi lansată, va cruţa pe admiratorii trusturilor a­­mericane, cei care au refuzat să semneze se demască prin aceasta ca nişte fiare care primesc şi moar­tea, inima­ să se pună greutăţi în ciada poporului, să se împiedice mereu f­iul neîntrerupt spre o viaţă tot mai fericită. Faţă în faţă cu această atitudine antiumană, apare splendida com­portare a oamenilor cinstiti care, semnând apelul, au înţeles să-şi sub­linieze semnătura prin angajamen­membru corespondent al Acade­miei R. P. R., membru al Comite­tului Permanent pentru Apărarea Păcii din R. P. R. re, traduse apoi un fapt, de a mări producţia în fiecare domeniu de activitate, de a întări Patria noas­tră, factor activ în lupta pentru apărarea păcii, asigurând fel acelaşi timp o viaţă mai uşoară pentru ei şi pentru copiii lor. Minerii Barta Iosif şi Hoţea Alexandru, care au îndeplinit planul pe anul 1950 în mai puţin de şase luni, muncitorii din construcţii care au început în­treceri în onoarea Congresului, a­­tâţia şi atâţia bărbaţi, femei, tineri, care îşi depăşesc cu mult angaja­mentele în muncă, repurtează zilnic minunate victorii în lupta pentru asigurarea păcii. Sătenii muncitori care, cu atâta elan, muncesc la strângerea recoltei, sunt conştienţi că prin aceasta ei întăresc patria şi, implicit, pacea. Dar trăsătura cea mai caracteris­tică a noii faze in care se găseşte lupta pentru pace este conştiinţa din ce în ce mai precisă a superio­rităţii nete a forţelor păcii asupra forţelor războiului. Fiecare măsură, fiecare gest pe care-1 fac eroile răz­boinice trădează încurcătura tor, spaima in faţa popoarelor care se ridică pentru apărarea păcii, slă­biciunea lagărului războinic. Desi­gur, nu trebue să subapreciem pe­ricolul unui nou război: însăşi des­perarea de care sunt cuprinşi pro­vocatorii îl poate împinge la actele cele mai nesocotite, lucru care, îa rândul ho, îl demască şi mai clar slăbiciunea, lată aventura descree­­rată în care s-au lansat atacând paşnicul popor coreean: spre sur­priza pol­it­ic­ienilor şi a „strategi­lor” americani, care pretindeau că sunt în fruntea unuia dintre cele mai puternice state ale lumii, mi­cul dar eroicul popor coreean le-a arătat că oamenii care-şi apără li­bertatea şi independenţa sunt în stare să dea peste cap armata ame­ricană, pretinsă „invincibilă”. S-a văzut clar că forţele păcii sunt in­finit superioare forţelor războiului şi că agresorii nu au nimic de câş­tigat de pe urma mârşavului lor atac ,căruia nu-i pot aduce folos nici bestialele bombardamente ae­riene împotriva bătrânilor, femei­lor şi copiilor. Urmează de aici că pericolul răz­boiului, care este real, poate fi în­depărtat, că există suficiente forţe pentru aceasta în lagărul păcii, dar că aceste forţe trebue unite într’un bloc şi mai strâns, că victoriile pe care le-am repurtat până acum tre­bue să ne oţelească şi mai mult, să căutăm să stimulăm noi energii, să mobilizăm foarte elementele pozi­tive pentru a paraliza pe provoca­tori, pentru a omorî în faşă încer­cările de a deslănţui un nou mă­cel. Să ne amintim în fiecare clipă că de abnegaţia şi entusiasmul cu care ne vom duce la îndeplinire a­­ceastă sarcină depinde ca muzica noastră in fiecare domeniu profe­sional să se desvolte folositor, ca producţia in uzine şi pe ogoare să se poată mări mereu spre folosul nostru al tuturor, ca nivelul cultu­ral al întregii populaţii să crească necontenit, ca ştiinţa noastră să cucerească noi şi noi victorii, ca familiile noastre să trăiască liniş­tite şi să meargă înainte spre un viitor tot mai fericit. Suntem ca­pabili să ducem la bun sfârşit fi­ees­te sarcini­­i. Împreună cu toate popoarele iubitoare de libertate, in frunte cu măreaţa Uniune Sovieti­că, vom izbuti să cucerim pacea. de Al. GRAUR AGRESORII AMERICANI DIN COREEA AU FOST DEMASCAT! De peste trei săptămâni, inter­­venţioniştii americani şi complicii lor, clica lui Li Sin Man, duc răz­boi împotriva poporului coreean iubitor de pace. Militariştii din Statele­ Unite îşi camuflează agre­siunea sub firma O.N.U., debitea­ză calomnii odioase împotriva Re­publicii Populare Democrate Co­reene. Ei încearcă în zadar să de­monstreze că agresiunea n’a fost săvârşită de marionetele lor din Co­reea de Sud. Dar faptele şi docu­mentele care apar în fiecare zi arată cu elocvenţă cine anume şi cu ce intenţii a pregătit această aventură războinică şi demască până la capăt adevăratele scopuri ale imperialiştilor americani în Co­reea. Noii pretendenţi la dominaţia mondială rezervă un loc foarte im­portant Coreei in planurile lor stro­ de Lt.-Col. G KOVALEV regice. Peninsula Coreea, care re­prezintă parcă un pod natural În­tins de la continentul Asiei spre Ja­ponia, este privită de ei ca o bază de atac in vederea unei lupte Îm­potriva mişcării de eliberare naţio­nală din Asia. In ace­iş timp, monopoliştii din Statele Unite Încearcă prin toate mijloacele să transforme Coreea — bogată în resurse naturale — In­­tr’o colonie a lor, Iar poporul co­reean In sclavi ai Wall­ Street-u­lui. Ei tind de mult spre acest lucru. Timp de ani îndelungaţi, lucrează în Coreea, Compania americană „O­­riental Consolidated Mining”, care înainte a exploatat In mod rapace minele de aur din Insan, din Nor­dul ţării. In 1939, o însemnată par­te din acţiunile acestei Companii a fost vândută japonezilor. După sdrobirea de către armata sovietică a Imperialiştilor japonezi, m­ono­­poliştii americani, instalându-se în Sudul Coreei, au pus din nou mâna pe toate acţiunile Companiei sus arătate, dar de data aceasta fără minere de aur care, după cum se ştie, se află pe teritoriul Republicii Populare Democrate Coreene. După cum anunţă presa străină, guver­­nul-marionetă al lui Li Sîn Man a promis în schimbul unei sume se­­rioase ,să pună mâna pe minele de la Insan și să te transmită mo­­nopoliștilor americani. In Coreea de Sud, conducătorii capitalului financiar din Statele. (Continuare in pag. 3-a) ANIVERSAREA ARMATEI POPULARE CHINEZE Azi, 1 August, armata populara chineză îşi sărbătoreşte a 23-a a­­niversare. Este un prilej minunat a ne aminti în aceste zile de e­­roicii luptători cari au eliberat pă­mântul patriei lor şi acum, ală­turi de toate popoarele lumii, ve­­ghiază la apărarea păcii. La acea dată, la Nanciang, sub conducerea Partidului Comunist Chinez, a avut loc revolta unită­ţilor militare ale garnizoanei îm­potriva clicii lui Ciang Kai Shek, care trădase revoluţia. Conducăto­rul acestei răscoale este Ciu Deh. Partidul Comunist Chinez i-a încredinţat lui Mao-Tse-Dun con­ducerea forţelor populare. Cu ani în urmă, China era o ţară înapoiată. Regimul lui Ciang- Kai-Shek nu era cu nimic mai bun decât regimurile feudale ale dinastiilor Ming. Revoluţia populară chineză a mă­turat putregaiul vechii Chine, a redat poporului chinez libertatea de a fi stăpân pe soarta lui. Mişcarea fa­vorabi­lă revoluţio­narilor creştea mereu. Mao-Tse- Dun şi Ciu-Deh organizează arma­ta 4-a Roşie, devenită în Aprilie 1928 vestita arm­ată a 8-a a forţe­lor populare. Această armată a dat lovituri grele clicii lui Ciang-Kai- Shek. Ea a arătat măreţia forţei poporului chinez care nu mai vrea sa fie sclavul mandarinului. Victo­rioasa armată a 8-a formată în primele zile din 8000 de soldaţi înarmaţi cu 2000 de puşti, a fugă­rit în vestitul „marş lung” 35.000 de soldaţi înarmaţi de imperialiştii anglo-americani. In doi ani, efec­tivul armatei a 8-a nu numai că nu a scăzut, dar a ajuns la 20.000 de soldaţi. Mai târziu, în ţară au pătruns invadatorii japonezi. Armata popu­lară şi-a îndreptat armele împo­triva cotropitorilor. In timp ce Ciang-Kai-Shek lup­ta cot la cot cu imperialiştii niponi împotriva poporului chinez. Parti­dul Comunist Chinez lovea pe a­­gresor. El organiza rezistenţa ar­matei populare. In anii cari au urmat sdrobirii imperialiştilor japonezi „marşul de mare distanţă” a continuat. China continentală este astăzi eliberată. In decursul celor trei ani de luptă, 1946—1949, armata populară chi­neză a capturat 52.051 mitraliere, 2.612.516 puşti, 183 avioane, 168 vapoare de război, 598 tancuri şi alte multe materiale. Aceste arme au fost trimise de imiperialiştiii americani împotriva poporului chinez. Dar ele au fost­­ folosite pentru lupta de eliberare­­ a poporului chinez. In aceste zile, In Asia are loc l « o agresiune americană. Este vor-­­ ba de agresiunea din Coreea. Ar­mata populară coreeană asvârle I insă pe invadatorii americani tot mai mult spre mare, îndârjiţi de pierderea Coreei, imperialiştii a­­­­mericani vor să-şi apere unul din­­ principatele lor puncte­­ strategice ,în Pacific, insula Taiwan (For- î mesa). Poporul danez şi armata lui care au eliberat China conti­nentală, ştiai încă că în calea cauzei lor drepte nu poate rezista nici flota 8-a a Statelor­ Unite, pe care Truman a trimis-o ca un jandarm şi nici orice altă forţă imperialistă. Azi, China populară şi armata ei, stau ca un zid în calea provo*­­ catorilor la război.­­ Oricine se va atinge de integri*­­ tatea Chinei, oricine va încerca să I răpească poporului chinez liberta­tea, să-și amintească de nu prea­­ îndepărtata lecție isterică pe cari armata populară de eliberare­ î Chinei a dat-o asupritorilor po­­porului chinez. .>­ nipooor VmBGh ] Populația din Canton salută cu bucurie intrarea în oraş armatei populare de eliberare.

Next

/
Thumbnails
Contents