Universul, august 1950 (Anul 67, nr. 176-199)
1950-08-02 / nr. 176
PRIVIND HARTA ŢĂRII... Priviţi harta ţării noastre ! Iată liniile munţilor, ale apelor, iată regiunile împădurite şi cele de şes, iată regiunile miniere şi forestiere, iată şi liniile de demarcaţie ale judeţelor... Vă veţi întreba pe bună dreptate de ce sunt unele judeţe atât de mari şi altele atât de mici, dece au multe dintre ele forme atât de ciudate şi fără rost, dece sunt atât de inegal repartizate avuţiile locale, chiar între judeţe vecine, când s’ar fi putut face o repartizare mai raţională. Şi într’adevăr. Iată, de pildă, judeţul Făgăraş: nu are nici 15% din populaţia judeţului Bihor, nu are o industrie cât de cât desvoltată, în vreme ce de jur împrejur se găsesc puternicele centre industriale ale Braşovului, Sibiului, Târnevei Mari. In întreaga ţară sunt 16 judeţe care au o suprafaţă cu numai o treime din cea a judeţelor Hunedoara sau Ialomiţa. Ce fel de unităţi administrative pot fi acestea? Desigur, ele nu pot fi decât unităţi administrative slabe, sărace, condamnate la înapoiere economică. Priviţi harta Dobrogei. Veţi găsi aici cele mai puternice contraste; veţi găsi, la o distanţă de numai câţiva zeci de kilometri, regiuni desvoltate din punct de vedere economic, cultural şi sanitar, alături de regiuni din cele mai înapoiate, rămase în urmă cu sute de ani. Nordul judeţului Constanţa şi Sudul Judeţului Tulcea formează o regiune din cele mai bogate, cu pământuri fertile, lacuri pline de peşte, păduri, dealuri şi munţi cuprinzând mine bogate de pirită şi cariere de piatră de construcţie. Şi totuşi, bogăţiile acestea au rămas în cea mai mare parte nevalorificate, între altele şi din cauză că ele erau la periferia celor două judeţe, că ele erau în mod arbitrar scindate în două prin linia de demarcaţie dintre judeţele respective. Vechea împărţire administrativă nu ţinea nici pe departe seama de structura economică a regiunilor, de posibilităţile lor de desvoltare, de necesitatea valorificării resurselor locale. Se constituiau in trecut unităţi administrative pe criterii cu totul străine de interesele generale ale ţării şi de interesele populaţiei. Se creiau comune, plase şi judeţe, pentru ca să se asigure un plasament clientelei electorale a partidelor „istorice", pentru ca statul burghezo moşieresc să-şi poată exercita mai uşor funcţiunile sale birocratice şi poliţiste, de asuprire şi jefuire a masselor muncitoare. De aceea numeroase judeţe — Câmpulung, Suceava, Rădăuţi, etc. — erau lipsite cu desăvârşire de o bază proprie de aprovizionare, de aceea nenumărate judeţe nu-şi puteau încropi în buget pe măsura celor mai elementare necesităţi. Judeţele capabile să realizeze bugete echilibrate sau excedentare puteau fi numărate pe degetele unei singure mâini: Ilfov, Prahova, Cluj, Bacău, Dolj. Raionarea administrativă-economică a teritoriului ţării noastre, care va fi întocmită pe baza Hotărîrii C. C. al P. M. R. şi a Consiliului de Miniştri, va pune capăt vechii situaţii. Unităţilor administrative incapabile de a se ţine pe picioare proprii, unităţilor administrative deficitare din punct de vedere economic şi bugetar, le vor lua locul unităţi armonioase, puternice, viabile, capabile să se ţină pe picioare proprii. Raionarea este menită să creeze o bază puternică desvoltării forţelor de producţie ale ţării şi ridicării nivelului de trai şi de cultură al masselor muncitoare, prin crearea unor unităţi administrative puternice, bine închegate, grupând în chip raţional resursele şi căile de comunicaţie locale. Ţinând seama de condiţiunile geografice, istorice şi naţionale ale fiecărei regiuni, noua organizare administrativă a teritoriului va crea condiţii pentru definitiva lichidare a înapoierii în care zac unele regiuni ale ţării, va crea condiţiuni pentru un nou avânt în lupta pentru desvoltarea Republicii noastre Populare, pentru înflorirea ei, pentru făurirea viitorului fericit al poporului muncitor, Adrian Teodorescu n întâmpinarea Congresului Comitetelor de luptă pentru pa®% din R. P. R. Cetăţenii circ. 28 şi-au ales delegaţii de conferinţa raional După aplauzele care însoţiră sfârşitul dării de seamă prezentată de Comitetul de luptă pentru apărarea păcii din circ. 28, în sală se făcu linişte. Se înscriseră la discuţii numeroşi cetăţeni, iată ce spune unul dintre ei, muncitor la o întreprindere de construcţii: „Tu, mamă, care-ţi iubeşti copilul, la căpătâiul căruia ai stat de veghe când era bolnav şi ai tremurat de teamă să nu-l pierzi; astăzi, când e mare, sănătos, ai voi oare să-l vezi sîârneeaî de gloanţe ucigaşe ? Ai voi tu, femee, să-ţi plece bărbatul ? Iar casa în care locueşti ai voi s’o vezi în ruine ? Am putea dori războiul noi, care am pierdut o mamă, un frate, un fiu sau un soţ, o fiinţă iubită, noi, oameni cinstiţi, cari lucrăm paşnic, care ne-am făcut planuri luminoase de viitor’' ? „Urâm pe aţâţătorii la război! au rostit vocile ţâşnite din sute de piepturi, „pentru că iubim viaţa" ! „Poporul nostru nu vrea război, a spus muncitorul Gâţu Alexandru — niciun popor nu doreşte războiul- II vor însă o mână de ticăloşi pe care, noi cetăţenii cinstiţi, îi demascăm. Sunt şi în ţara noastră duşmani ai păcii, unelte ale imperialiştilor anglo-americani. De-alde Enache Constantin, Stan Simion, Popescu Ioan pe care Comitetul nostru de luptă pentru pace i-a demascat. Datoria noastră e să nu stăm cu mâinile în sân, ci să contribuim activ la lupta pentru pace, să ară- I tăm în adevărata lor faţă pe duş- I manii păcii, pe cei cari sunt împotriva Apelului de la Stockholm”. „In pace putem trăi, în pace putemi munci, în pace putem clădi”, a spus preotul Toma Constantin. „Iată de ce cerem stăruitor interzicerea necondiţionată a armei atomice şi cerem delegaţilor noştri să ducă mai departe cuvântul nostru hotărît: vom şti să apărăm pacea !” O comisie formată din cetăţeni a propus apoi delegaţii pentru conferinţa raională: dr. Manca Constantin, preşedintele Comitetului de luptă pentru pace al circ. 28, un om cu părul cărunt, cu mişcări încete dar sigure. Acesta, medic la Academia R.P.R., s-a apropiat de oamenii din cartier, i-a ajutat cu sfatul şi cu experienţa sa. ii vizitează acasă, desluşindu-le importanţa îngrijirii sănătăţii şi învăţându-i cum să lupte pentru pace. Este iubit şi apre- ciat, iar astăzi cetăţenii i-au dovedit încrederea, alegându-l delegat. O altă delegată, Trandafirescu Evantia, gospodină harnică, după ce-şi termină treburile casei, dânsa se ocupă şi de buna gospodărire a cartierului. Bunai Gheorghe, cu faţa brăzdată, cu ochii negri strălucitori, e meşteşugar cismar. Fiu de ţărani săraci din judeţul Arad, a terminat cu greu şcoala primară şi a intrat ucenic să înveţe meseria de cismar. A pierdut trei nepoţi în război, împreună cu o echipă a comitetului de luptă pentru pace, a demascat şi a dat pe mâna Miliţiei câteva elemente duşmănoase care îşi aveau bârlogul veninos la fosta cârciumă a lui Mitică Hoţu, din str. Dr. Davilla. ★ In total, au fost aleşi 42 delegaţi, demni reprezentanţi ai celor aproape 40.000 locuitori ai cartierului Panduri-Ghencea. Aceşti oameni cinstiţi cari au devenit dârzi partizani ai păcii, vor duce la conferinţa raională hotărirea nestrămutată a cetăţenilor din cartier, de a continua cu mai mult avânt lupta şi munca pentru apărarea bunului cel mai de preţ al oamenilor cinstiţi. Pacea. ft?. Paraschiv Alegerea delegaţilor din circa 28 la Conferinţa raională a Comitetelor de luptă pentru pace. „Vom întări cu hotărâre mastratul vostru la conferinţa raională“ Adunarea populară organizată de Comitetul de luptă pentru pace de la întreprinderea „Universul" Pe terenul de sport al întreprinderii de Stat „Universul”, în după amiaza zilei de ieri, animaţia a fost mai mare ca oricând. Nu a fost anunţată nici o întrecere sportivă de volley sau basket şi totuşi terenul de sport devenise neîncăpător pentru mulţimea ce se aduna aici. Dar cum petreci puţin timp printre muncitorii şi funcţionarii întreprinderii „Universul", iţi dai uşor seama de scopul întrunirii lor. Din discuţiile purtate de participanţi — înainte de a începe şedinţa — se desprinde cuvântul, ce înflăcărează, uneşte şi întăreşte în acţiune sute şi sute de milioane de oameni: pace. Urechea prinde mereu, din discuţiile oamenilor, că astăzi pentru ei este o zi de sărbătoare. Din mijlocul lor, muncitorii şi funcţionarii vor trimite soli ai păcii să transmită cuvântul, dorinţa şi acţiunile lor de pace la conferinţa raională a Comitetelor de luptă pentru pace. Lozincile, caricaturile care reprezintă putreziciunea lagărului aţâţătorilor la război sunt prezente. Când Lupu Gheorghe, din Comitetul de luptă pentru pace al în.reprinderii, începe a vorbi tovarăşilor lui despre importanţa Congresului Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R., care va ţvea loc in acest an între 9—12 Septembrie, cât şi despre acţiunile puternice ale partizanilor păcii din lumea întreagă, asistenţa manifestează frenetic, pentru viaţă, pentru cel mai bun apărător al ei, Marele Stalin. Cu nerăbdare, oamenii aşteptau să delege din mijlocul lor, pe cei mai buni tovarăşi de muncă, pe cei mai activi partizani ai păcii. Rizescu Niculae, fruntaş în producţie, astfel luptător pentru cauza păcii este propus şi ales în unanimitate reprezentant la conferinţa pe raion a Comitetului de luptă pentru pace. Rând pe rând sunt aleşi delegaţii, care vor reprezenta cu cinste salariaţii întreprinderii Universul atunci când se va face bilanţul acţiunilor de luptă pentru pace şi Armand Laurian (Continuare in pag. 2-a) In Uniunea Sovietică Apelul de la Stockholm este semnat de zeci de milioane de partizani ai pecii R. S. S. UCRAINEANĂ. Clerul eparhiei Lwow-ului a răspuns cu căldură la Apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. In toate bisericile, slujitorii altarului au dat citire Apelului Patriarhului Alexei al întregii Rusii şi au invitat pe credincioşi sa semneze Apelul de la Stockholm. In clişeu, arhiepiscopul Macari al Lwiv-ului şi Tarnepotului semnează Apelul. PENTRU O RECOLTĂ ÎMBELŞUGATĂ SITUAŢIA SECERIŞULUI, TREBBIŞULUI ŞI DESMIRIŞTITULUI LA 30 IULIE 1550 Bătălia pentru strângerea recoltei se desfăşoară cu Intensitate la Întreaga ţară. După datele primite de Ministerul Apiculturii, până la data de 30 Iulie, s’a secerat in întreaga ţarii, 91,8 la suti din suprafaţa prevăzută. Judeţele Constanţa, Covurlui, Romanaţi, Teleorman, Olt şi Iaşi au terminat complect secerişul. In acelaş timp, se continuă desmiriştitul, lucrările intensificându-se mult In Ultimul timp. Până la data de 80 Iulie, au fost desmiriştite in întreaga ţară, 1.837.352 ha. la frunte aflânchi-se judeţele Bihor cu 94,6 la sută, Târnava Mică cu 93 la sută, Severin cu 90,8 la sută, Satu Mare cu 89 k sută şi Muscel. De asemenea, in judeţele Sălaj, Caraş, Mureş, Cluj, Dâmbovîţa, Arad, Târnava Mare, Turda, Ilfov şi Teleorman, s’au desminlştat Intre 60—75 la sută din suprafeţele programate. In judeţele Mehedinţi, Fălcei, Tutova, Ialomiţa, Vaslui şi Tulcea, Comitetele Provizorii trebuie să intensifice eforturile pentru ca desrrviriştitul să se execute la timp, deoarece au rămas mult In urmă cu această importantă lucrare. Cu deosebit avânt se execută lucrările de treeriş. Până la data de mai sus in întreaga ţară a fost treerată recolta de pe 1.959.167 ha. In fruntea lucrărilor de treeriş se află judeţul Severin, care a treerat 90,6 la sută, Romanaţi 82,8 la sută, Teleorman 79,8 la sută, Dolj 73,5 la sută, Arad 72,5 la sută şi Tieris 72,7 la sută din cantităţile prevăzute. (Agerpres). NOI GOSPODARII AGRICOLE COLECTIVE AU LUAT FIINTA IN DIFERITE REGIUNI ALE TARII Recoltele bogate obţinute de ţăranii muncitori din gospodăriile agricole colective, care au muncit în colectiv şi cu mijloace mecanizate, conving pe tot mai mulţi ţărani săraci şi mijlocaşi că drumul gospodăriei agricole colective este singurul drum pe care mergând, îşi pot făuri o viaţă îmbelşugată pentru ei şi familiile lor. In întreaga ţară iau fiinţă noi şi noi gospodării agricole colective, prilejuind puternice manifestaţii de bucurie şi recunoştinţă faţă de Partidul Muncitoresc Român şi Guvern, care sprijină ţărănimea muncitoare, pentru a-şi clădi un vîitor fericit. In cursul zilei de Duminică 30 iulie, în diferite judeţe ale ţării au luat fiinţă alte 59 gospodării agricole colective. Astfel, numărul total al gospodăriilor agricole colective constituite în ţara noastră se ridică la 729. (Agerpres). COLECTIVIŞTII PRIMESC AVANSURI IN CONTUL ZILELOR-MUNCA La Gospodăria Agricolă Colectivă „Victoria” din comuna Muncelul de Sus, judeţul Roman, recolta a fost bogată. De pe 31 ha. au fost obţinute peste 6 vagoane grâu de calitate bună. După ce a fost predată cota cuvenită Statului, s’a împărţit membrilor gospodăriei, avansul de cereale după zilele-muncă depuse. Pentru 406 zile,muncă, Sârbu Gheorghe împreună cu membrii familiei sale, au primit, drept avans, 1.014 kgr. grâu. Văduva Tiţa Onofrei, care până la intrarea în gospodăria colectivă a îndurat multe lipsuri, neavând pământ şi muncind la chiaburi, a primit, pentru 162 zile-muncă, 405 kgr. grâu. Rozalia Lăcătuș însă, care nu a avut decât 36 zile-muncă, nu a primit decât 91 kgr. grâu. ŢARANCILE MUNCITOARE SAU PARTE ACTIVA LA CAMPANIA DE RECOLTARE Mobilizate de organizaţiile săteşti UFDR, tot mai multe ţărănci muncitoare iau parte activă la buna desfăşurare a secerişului, desmiriştitului şi treerişului. Numai în 33 de judeţe, peste 430.000 ţărănci muncitoare au lucrat voluntar la curăţirea şi desinfectarea magaziilor de cereale, la cârpitul şi spălatul sacilor, etc. Alte 12.200 femei din 17 judeţe lucrează ca delegate la batoze pe toată durata treerişului. Deosebit de faimoase sunt realizările ufedelistelor Tasia Şerban şi Maria Diaconu din Gospodăria Agricolă Colectivă „30 Decembrie” — jud. Tutova, care realizează de la începutul campaniei de recoltare 3-5 norme pe zi. Hotărîte să contribuie din toate puterile la buna desfăşurare a muncilor agricole, membrele organizaţiilor săteşti UFDR au organizat ajutorarea ţărăncilor muncitoare din comună. 55 ufederiste din plăşile Bocşa şi Mociu, judeţul Cluj, au constitut caci pentru a ajuta în muncă văduvele de război. In comuna Fundătura din judeţul Someş, primele care s’au prezentat la treerat şi la predarea cotelor, începând totodată şi desmiriştitul, au fost ţărăncile muncitoare din UFDR. La fel şi ufederistele Maria Panait şi Elena Ionescu din comuna Bălceşti, judeţul Vâlcea, au fost primele la predarea cotei. Ţărăncile muncitoare îşi sporesc zi de zi vigilenţa, demascând încercările banditeşti ale chiaburilor de a sabota. Ufederista Ana Boja din comuna Ferendia, judeţul Timiş, a demascat pe chiaburul Ion Zestrean care a încercat să sustragă o cantitate de cereale din cota cuvenită Statului. Deasemeni, ufederista Sica Lepădatu, responsabilă de batoză în comuna Urziceni, judeţul Ialomiţa, a demascat pe chiaburul Vasile Ionescu, care a amestecat cu praf şi suisip grâul destinat colectării. Nenumărate sunt astfel de pilde, care arată că la sate tot mai multe femei încadrate în UFDR păşesc cu hotărîre la lupta pentru un trai mai bun, pentru pace, împotriva uneltelor ațâțătorilor la război, chiaburii exploatatori. PROCESUL UNUI GRUP 1 SPIONI ŞI TRĂDĂTORI AGENŢI AI CLICII FASCISTE A LUI TITO Marţi 1 August începe la Tribunalul Militar Bucureşti procesul unui grup de spioni şi trădători în slujba serviciului de spionaj al clicii fasciste titoiste de la Belgrad. Acuzaţii sunt: Milos Teodoroff, Bosco Latici, Medici Nicola, Adamov Milorad, Bassler Juro, Petrov Jiva, Stanoevici Bojidar, Perovici Angeloo, Silvi Miladin, Radoslavovici Svetomir, Milutinovici Nicola, Nedici Vidosa. Acuzaţii s-au făcut vinovaţi de acte de înaltă trădare şi de spionaj împotriva Republicii Populare Rimăn. (. VOM CUCERI PACEA Este Incontestabil că strângerea celor peste zece milioane de semnături pe Apelul de la Stockholm constitue, pentru mişcarea partizanilor păcii din ţara noastră, un succes uriaş. Adăugate la sutele de milioane de semnături strânse în alte ţări şi în primul rând în invincibila Uniune Sovietică, apără- toarea cea mai temeinică şi consecventă a păcii, semnăturile adunate în ţara noastră au contribuit la crearea unui moral ridicat în lagărul păcii şi al democraţiei şi la demoralizarea forţelor negre ale aţâţătorilor unui nou război mondial. Etapa următoare, aceea a pregătirii Congresului Comitetelor de luptă pentru pace din RPR, trebue să fie marcată prin succese tot atât de răsunătoare. Adunările, care au şi început, pentru alegerea delegaţilor la Congres, se caracterizează prin entuziasmul cu care massele largi se angajează în lupta pentru apărarea păcii şi mai ales prin combativitatea de care dau dovadă participanţii. Infitrând pe Criminalii care îndeamnă la utilizarea bomibei atomice, vorbitorii demască în acelaşi timp elementele reacţionare din ţara noastră care au refuzat să semneze Apelul de la Stockholm. Nefind atât de proşti încât să-şi închipue că bomba atomică, dacă va fi lansată, va cruţa pe admiratorii trusturilor americane, cei care au refuzat să semneze se demască prin aceasta ca nişte fiare care primesc şi moartea, inima să se pună greutăţi în ciada poporului, să se împiedice mereu fiul neîntrerupt spre o viaţă tot mai fericită. Faţă în faţă cu această atitudine antiumană, apare splendida comportare a oamenilor cinstiti care, semnând apelul, au înţeles să-şi sublinieze semnătura prin angajamenmembru corespondent al Academiei R. P. R., membru al Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R. P. R. re, traduse apoi un fapt, de a mări producţia în fiecare domeniu de activitate, de a întări Patria noastră, factor activ în lupta pentru apărarea păcii, asigurând fel acelaşi timp o viaţă mai uşoară pentru ei şi pentru copiii lor. Minerii Barta Iosif şi Hoţea Alexandru, care au îndeplinit planul pe anul 1950 în mai puţin de şase luni, muncitorii din construcţii care au început întreceri în onoarea Congresului, atâţia şi atâţia bărbaţi, femei, tineri, care îşi depăşesc cu mult angajamentele în muncă, repurtează zilnic minunate victorii în lupta pentru asigurarea păcii. Sătenii muncitori care, cu atâta elan, muncesc la strângerea recoltei, sunt conştienţi că prin aceasta ei întăresc patria şi, implicit, pacea. Dar trăsătura cea mai caracteristică a noii faze in care se găseşte lupta pentru pace este conştiinţa din ce în ce mai precisă a superiorităţii nete a forţelor păcii asupra forţelor războiului. Fiecare măsură, fiecare gest pe care-1 fac eroile războinice trădează încurcătura tor, spaima in faţa popoarelor care se ridică pentru apărarea păcii, slăbiciunea lagărului războinic. Desigur, nu trebue să subapreciem pericolul unui nou război: însăşi desperarea de care sunt cuprinşi provocatorii îl poate împinge la actele cele mai nesocotite, lucru care, îa rândul ho, îl demască şi mai clar slăbiciunea, lată aventura descreerată în care s-au lansat atacând paşnicul popor coreean: spre surpriza politicienilor şi a „strategilor” americani, care pretindeau că sunt în fruntea unuia dintre cele mai puternice state ale lumii, micul dar eroicul popor coreean le-a arătat că oamenii care-şi apără libertatea şi independenţa sunt în stare să dea peste cap armata americană, pretinsă „invincibilă”. S-a văzut clar că forţele păcii sunt infinit superioare forţelor războiului şi că agresorii nu au nimic de câştigat de pe urma mârşavului lor atac ,căruia nu-i pot aduce folos nici bestialele bombardamente aeriene împotriva bătrânilor, femeilor şi copiilor. Urmează de aici că pericolul războiului, care este real, poate fi îndepărtat, că există suficiente forţe pentru aceasta în lagărul păcii, dar că aceste forţe trebue unite într’un bloc şi mai strâns, că victoriile pe care le-am repurtat până acum trebue să ne oţelească şi mai mult, să căutăm să stimulăm noi energii, să mobilizăm foarte elementele pozitive pentru a paraliza pe provocatori, pentru a omorî în faşă încercările de a deslănţui un nou măcel. Să ne amintim în fiecare clipă că de abnegaţia şi entusiasmul cu care ne vom duce la îndeplinire această sarcină depinde ca muzica noastră in fiecare domeniu profesional să se desvolte folositor, ca producţia in uzine şi pe ogoare să se poată mări mereu spre folosul nostru al tuturor, ca nivelul cultural al întregii populaţii să crească necontenit, ca ştiinţa noastră să cucerească noi şi noi victorii, ca familiile noastre să trăiască liniştite şi să meargă înainte spre un viitor tot mai fericit. Suntem capabili să ducem la bun sfârşit fieeste sarcinii. Împreună cu toate popoarele iubitoare de libertate, in frunte cu măreaţa Uniune Sovietică, vom izbuti să cucerim pacea. de Al. GRAUR AGRESORII AMERICANI DIN COREEA AU FOST DEMASCAT! De peste trei săptămâni, intervenţioniştii americani şi complicii lor, clica lui Li Sin Man, duc război împotriva poporului coreean iubitor de pace. Militariştii din Statele Unite îşi camuflează agresiunea sub firma O.N.U., debitează calomnii odioase împotriva Republicii Populare Democrate Coreene. Ei încearcă în zadar să demonstreze că agresiunea n’a fost săvârşită de marionetele lor din Coreea de Sud. Dar faptele şi documentele care apar în fiecare zi arată cu elocvenţă cine anume şi cu ce intenţii a pregătit această aventură războinică şi demască până la capăt adevăratele scopuri ale imperialiştilor americani în Coreea. Noii pretendenţi la dominaţia mondială rezervă un loc foarte important Coreei in planurile lor stro de Lt.-Col. G KOVALEV regice. Peninsula Coreea, care reprezintă parcă un pod natural Întins de la continentul Asiei spre Japonia, este privită de ei ca o bază de atac in vederea unei lupte Împotriva mişcării de eliberare naţională din Asia. In aceiş timp, monopoliştii din Statele Unite Încearcă prin toate mijloacele să transforme Coreea — bogată în resurse naturale — Intr’o colonie a lor, Iar poporul coreean In sclavi ai Wall Street-ului. Ei tind de mult spre acest lucru. Timp de ani îndelungaţi, lucrează în Coreea, Compania americană „Oriental Consolidated Mining”, care înainte a exploatat In mod rapace minele de aur din Insan, din Nordul ţării. In 1939, o însemnată parte din acţiunile acestei Companii a fost vândută japonezilor. După sdrobirea de către armata sovietică a Imperialiştilor japonezi, monopoliştii americani, instalându-se în Sudul Coreei, au pus din nou mâna pe toate acţiunile Companiei sus arătate, dar de data aceasta fără minere de aur care, după cum se ştie, se află pe teritoriul Republicii Populare Democrate Coreene. După cum anunţă presa străină, guvernul-marionetă al lui Li Sîn Man a promis în schimbul unei sume serioase ,să pună mâna pe minele de la Insan și să te transmită monopoliștilor americani. In Coreea de Sud, conducătorii capitalului financiar din Statele. (Continuare in pag. 3-a) ANIVERSAREA ARMATEI POPULARE CHINEZE Azi, 1 August, armata populara chineză îşi sărbătoreşte a 23-a aniversare. Este un prilej minunat a ne aminti în aceste zile de eroicii luptători cari au eliberat pământul patriei lor şi acum, alături de toate popoarele lumii, veghiază la apărarea păcii. La acea dată, la Nanciang, sub conducerea Partidului Comunist Chinez, a avut loc revolta unităţilor militare ale garnizoanei împotriva clicii lui Ciang Kai Shek, care trădase revoluţia. Conducătorul acestei răscoale este Ciu Deh. Partidul Comunist Chinez i-a încredinţat lui Mao-Tse-Dun conducerea forţelor populare. Cu ani în urmă, China era o ţară înapoiată. Regimul lui Ciang- Kai-Shek nu era cu nimic mai bun decât regimurile feudale ale dinastiilor Ming. Revoluţia populară chineză a măturat putregaiul vechii Chine, a redat poporului chinez libertatea de a fi stăpân pe soarta lui. Mişcarea favorabilă revoluţionarilor creştea mereu. Mao-Tse- Dun şi Ciu-Deh organizează armata 4-a Roşie, devenită în Aprilie 1928 vestita armată a 8-a a forţelor populare. Această armată a dat lovituri grele clicii lui Ciang-Kai- Shek. Ea a arătat măreţia forţei poporului chinez care nu mai vrea sa fie sclavul mandarinului. Victorioasa armată a 8-a formată în primele zile din 8000 de soldaţi înarmaţi cu 2000 de puşti, a fugărit în vestitul „marş lung” 35.000 de soldaţi înarmaţi de imperialiştii anglo-americani. In doi ani, efectivul armatei a 8-a nu numai că nu a scăzut, dar a ajuns la 20.000 de soldaţi. Mai târziu, în ţară au pătruns invadatorii japonezi. Armata populară şi-a îndreptat armele împotriva cotropitorilor. In timp ce Ciang-Kai-Shek lupta cot la cot cu imperialiştii niponi împotriva poporului chinez. Partidul Comunist Chinez lovea pe agresor. El organiza rezistenţa armatei populare. In anii cari au urmat sdrobirii imperialiştilor japonezi „marşul de mare distanţă” a continuat. China continentală este astăzi eliberată. In decursul celor trei ani de luptă, 1946—1949, armata populară chineză a capturat 52.051 mitraliere, 2.612.516 puşti, 183 avioane, 168 vapoare de război, 598 tancuri şi alte multe materiale. Aceste arme au fost trimise de imiperialiştiii americani împotriva poporului chinez. Dar ele au fost folosite pentru lupta de eliberare a poporului chinez. In aceste zile, In Asia are loc l « o agresiune americană. Este vor- ba de agresiunea din Coreea. Armata populară coreeană asvârle I insă pe invadatorii americani tot mai mult spre mare, îndârjiţi de pierderea Coreei, imperialiştii americani vor să-şi apere unul din principatele lor puncte strategice ,în Pacific, insula Taiwan (For- î mesa). Poporul danez şi armata lui care au eliberat China continentală, ştiai încă că în calea cauzei lor drepte nu poate rezista nici flota 8-a a Statelor Unite, pe care Truman a trimis-o ca un jandarm şi nici orice altă forţă imperialistă. Azi, China populară şi armata ei, stau ca un zid în calea provo* catorilor la război. Oricine se va atinge de integri* tatea Chinei, oricine va încerca să I răpească poporului chinez libertatea, să-și amintească de nu prea îndepărtata lecție isterică pe cari armata populară de eliberare î Chinei a dat-o asupritorilor poporului chinez. .> nipooor VmBGh ] Populația din Canton salută cu bucurie intrarea în oraş armatei populare de eliberare.