Universul, septembrie 1950 (Anul 67, nr. 200-225)

1950-09-01 / nr. 200

LA ÎNCEPUTUL UNEI NOI CAMPANII AGRICOLE Sfârşitul lunii August. Un sfârşit de lună, de anotimp, ce aduce satisfacţii pentru trudi­torii de pe ogoare, pentru toţi cetăţenii ţării laolaltă. Pe dru­murile de ţară s’au scurs şi se mai scurg convoaie nesfârşite de care, încărcate cu cereale, rodul unui an de muncă a ţără­nimii muncitoare. Au muncit, şi numai de a­­ceastă muncă a lor a depins ca ei să poată duce acum la gos­podăria lor o cantitate cât mai mare de produse agricole. Trec pe un drum de ţară ca­rele pline de cereale ale colec­tiviştilor din Luna de Jos. Au muncit şi au obţinut r­od bogat. Unii duc acasă cu carul, alţii cu traista, fiecare după numărul zilelor-muncă pe care le-a de­­pus. Dă bice cailor, pentru a aduce acasă cât mai repede rodul noii recolte, ţăranul muncitor Tă­­nase Popa din satul Schitu- Duca din judeţul Iaşi. A semă­nat în toamnă 42 Prăjini cu grâu şi a obţinut 700 de kg. Şi-a îndeplinit datoria către Stat, vânzând acestuia cota de 46 kg. I-au rămas 654 kg. Nici­odată, de când se ştie, n’a ob­ţinut de pe petecul său de pă­mânt o asemenea recoltă, n’a dus acasă atâta grâu. Dar ţăranul muncitor vede cum vremea nu mai stă în Ioc. Vroiau moşierii şi capitaliştii să o ţie în loc, dar nu le-a mers. Ţăranul muncitor, scăpat pentru vecie de jugul moşierului, lup­tând, cu ajutorul muncitorului de la oraş, împotriva uneltirilor chiabureaţi, îşi ridică, în alianţă cu muncitorul şi sub conducerea Partidului clasei muncitoare, o viaţă nouă, însorită. A obţinut recoltă bună în astă vară, mai bună decât cea de anul trecut. Dar o vrea şi mai bună în anul viitor. Şi de aceea se pregăteşte pentru în­­sămânţările de toamnă, care dacă le va face la timp şi în bune condiţiuni, îl vor asigura o recoltă bogată în anul ce vine. Aude ţăranul nostru muncitor că la oraş, în fabrici şi uzine, sau în fundul pământului, în mine, muncitorii reuşesc să lu­creze de pe acum în contul pri­mului nostru Plan de perspec­tivă. Iată că ţăranii muncitori, în­torcând miriştea, de îndată ce au terminat secerişul şi trec­u­­tul, încep şi ei lupta pentru o bogată recoltă în anul viitor, pentru recolta primului an al Planului cincinal. Dar, desmi­­riştitul nu este decât începutul bătăliei pentru recolta viitoare. Şi el s’a terminat pe întreaga suprafaţă planificată. Luna August terminându-se, ne apropiem de a doua etapă din anul acesta — şi cea mai importantă — a bătăliei pentru recolta anului 1951. Este vorba de campania însămânţărilor de toamnă. Şi pentru ca această campanie să fie cât mai bine dusă la îndeplinire, trebue pre­gătită din timp. Ţăranii muncitori care au în­lăturat haturile ce despărţeau potecele lor de pământ, pentru a folosi în comun maşinile şi tractoarele S. M. T„ vor avea prin aceasta mari­ avantagii şi în timpul însămânţărilor de toamnă. Alţi zeci de mii de ţă­rani săraci şi mijlocaşi s’au în­tovărăşit pentru a folosi maşi­nile şi tractoarele S.M.T. Ministerul Agriculturii a luat măsuri ca până la 10 Septem­brie să fie terminate repara­ţiile la utilajul necesar bunului mers al campaniei agricole de toamnă. Comitetele provizorii or­­ganizează ateliere numeroase pentru repararea maşinilor şi tractoarelor, în comune şi sate, spre a se evita aglomeraţia şi deci întârzierea reparaţiilor. Şi tocmai spre a se evita eventua­lele aglomeraţii la ateliere, ate­­lierele din comune au fost îm­părţite pe sectoare, iar locuitorii repartizaţi pe zile. Se va ţine zilnic evidenţa câte unelte au fost reparate, câte fiare ascuţite. Desigur că toţi cei antrenaţi în munca de pregătire a însămân­­ţărilor de toamnă, îşi vor da tot interesul ca nici o maşină şi nici un tractor necesar campa­niei de toamnă, să nu rămână neîntrebuinţate. Parcul de maşini şi unelte a­­gricole ce va sta la dispoziţia ţărănimii muncitoare în timpul însămânţărilor din toamna aceas­ta, este cu mult sporit faţă de toamna trecută. Muncitorii din uzine au trimis în acest an pe ogoare, tot mai multe tractoare, pluguri, semănători şi alte ma­şini. Seminţele selecţionate şi tra­tate, precum şi arăturile făcute cu tractoarele şi la timp, sunt deasemenea elemente preţioase pentru reuşita acestei campanii. Majoritatea ţăranilor munci­tori şi-au asigurat sămânţa ne­cesară din recolta proprie. Cul­tivatorii care nu-şi au asigurată sămânţa ce le este necesară din propria lor recoltă, vor fi în­drumaţi­­să-şi procure­­cantită­ţile de seminţe lipsă, prin cum­părare sau prin schimb în natu­ră, de la alţi agricultori. In fiecare comună şi sat iau şî Vor lua fiinţă centre de cu­răţat şi selecţionat seminţe. Fo­­losindu-se la însămânţări numai seminţe selecţionate, se asigură condiţiuni pentru obţinerea unei recolte bogate în anul viitor. Gospodăriile Agricole de Stat şi cele colective — unităţi îna­intate ale sectorului socialist la sate — care au rezervat tere­­nuri speciale pentru cultivarea de seminţe, ajută în limita po­sibilităţilor cu seminţe selecţio­nate şi pe ţăranii muncitori care-şi lucrează singuri pămân­tul. Faptul că dela 56 de Gospodă­rii Agricole Colective— câte­­ e­­xistau­ în timpul campaniei agri­­cole din toamna trecută — s’a ajuns astăzi la aproape o mie, co­nstitua un ajutor puternic în reuşita campaniei agricole din toamna aceasta. Şi reuşita campaniei agricole de toamnă va însemna o recoltă bogată în primul an al primului nostru Plan cincinal, deci o con­­tribuţie puternică la îndeplini­rea luminoaselor lui prevederi. Aurel Ralea DOI ANI DELA MOARTEA LUI A. A. JDANOV Se impliftesc astăzi doi ani de la moartea eminentului A. A. Jdanov, constructor al Partidului Bolşevic şi al Statului sovietic, unul dintre cei mai de seamă activişti ai miş­cării muncitoreşti internaţionale, al­ înflăcărat luptător pentru comu­nism. Moartea prematură a lui A. A. Jdanov, credincios discipol şi to­varăş de luptă al marelui Stalin, talentat teoretician marxist, stră­lucit propagandist şi organizator, luptător hotărît pentru eliberarea naţională şi socială a oamenilor muncii, neobosit apărător al păcii, a fost o grea pierdere pentru poporul sovietic şi pentru întreaga omenire înaintată şi progresistă. A. A. Jdanov a parcurs un drum glorios, de la agitatorul şi organi­zatorul grupurilor ilegale de par­tid în condiţiile Rusiei ţariste şi pâ­nă la funcţiunea de secretar şi de membu în Biroul politic al Co­mitetului Central al P. C. (b) al U.R.S.S., până la activistul de conducere a­ mişcării muncitoreşti internaţionale. Viaţa şi activitatea lui clocotitoare sunt un exemplu inspirator de slujire plină de abne­gaţie a partidului comunist, a poporului, a marei cauze a cons­truirii comunismului. A. A. Jdanov a intrat în miş­carea revoluţionară din tinereţe, a devenit activist de partid, revolu­ţionar de profesie, luptător plin de abnegaţie împotriva absolutismului. In primii ani ai războiului mon­dial, A. A. Jdanov, credincios idei­lor marxism-leninismului, face pro­pagandă printre mas­vele de soldaţi, popularizează lozincile lui Lenin, ţine sus steagul internaţionalismu­lui proletar. După răsturnarea ţarismului, A. A. Jdanov construeşte neobosit or­ganizaţii de Partid în Ural, duce o luptă neîmpăcată împotriva men­­şevicilor şi socialiştilor­ revoluţio­­nari, strânge în jurul programului bolşevic pe muncitori, ţărani şi soldaţi, organizează pe oamenii muncii la lupta pentru puterea so­vietelor. In perioada intervenţiei străine şi a războiului civil, A.’ A. Jdanov desfăşoară o activitate de partid şi sovietică în Ural şi la Tver, se ocupă cu educaţia politică in Armata Roşie. El era unul din propagandiştii bolşevici încercaţi care, prin cuvântul Partidului, ri­dicau poporul la lupta împotriva intervenţioniştilor anglo-am­ericani, întăreau In rândurile soldaţilor din Armata Roşie spiritul de disciplină şi de vitejie în lu­ptă, asigurau victoria eroicei Armate Sovietice. In anii 1924—1934, A .A. Jda­(Continuare in pag. 3-a) A. A. JDANOV LITERATURA PENTRU COPII Literatura pentru copii, de subt vechiul regim, era in­deobşte un mijloc de educaţie in spiritul şi in interesul clasei dominante: se arăta sacrosancta împărţire a oamenilor în săraci şi bogaţi care, prin filan­tropie, îşi manifestau bunătatea de inimă — justificându-şi strângerea averilor... se proslăvea supunerea oarbă şi se condamna duhul revol­tei... se aţâţa ura de rasă şi se fă­­cea propagandă războinică, cu ba­ionete, tunuri şi cu sânge... Am văzut odată trecând prin centrul unui oraş, in coloană de marş, pe elevii unui gimnaziu -• copii între doisprezece şi cincispre­zece ani. Cântau un cântec război­nic. Se pomenea de tidve strivite, de leşuri, de răniţi înecaţi in sân­­gele camarazilor morii... Sprânce­nele şcolarilor se încruntau de­asu­­pra ochilor nevinovaţi. In colţul gu­rii se desena, abia perceptibil, un rânjet de fiară mică, căreia vrei să-i scoţi din gură un os. In faţa acestui tablou sângeros am avut un sentiment de groază. Această literatură canibalică era monopolizată de unii­ specialişti in cărţi pentru copii — cei mai mulţi lipsiţi de talent, fără imaginaţie, care adaptau istorisiri şi poveşti străine de spiritul poporului nostru. Aceste producţii erau turnate în­­tr'o lim­bă monstruoasă, intr’un stil nu pompier”, ci de sacagii de pi vremuri... Rezultatul s’a văzut: tineretul e­­ducat in acest spirit a îngroşat rândurile legionare care au spân­­zurat oameni in cârligele dela a­ltat­or. Lvm°n veche s’a prăbuşit şi o nouă lume se construeşte astăzi, sfn­t ochii noştri, cu mâinile noas­tre pentru generaţiile care vor veni. Generaţia de mâine se ridică a­­cum. Creşterea i se dă mai cu sea­mă prin carte „Cărţile adresate copiilor se scriu pentru educaţie, — spune criticul rus Belinschi, — şi educaţia este un lucru mare prin care se hotă­răşte soarta omului”. Copiii trebue să facă întâi cu­noştinţă cu natura, cu locurile, a­­nimalele, pasările şi cu gâzele de aici. Am văzut un cârd de elevi de liceu care se jucau in dreptul case­lor lor de pe „Dorobanţi", aproape de strada Romană — la umbra u­­nor platani cu coaja cenuşie, albi­cioasă, cu mari frunze crestate, cu crengile întinse larg în lături. l-am întrebat cum se numesc co­pacii aceştia frumoşi. Nimeni n’a ştiut. Şi doar ei aici au crescut, pe-aici s’au dus în fiecare zi la şcoala primară şi la liceu, pe-aici s’au jucat... Nimeni n’a avut cu­riozitatea să întrebe de numele a­­cestor arbori minunaţi. Dar in jurul copiilor se înalţă o lume nouă cu alte orânduiri, o so­cietate nouă cu alţi oameni, nu izolaţi, ci un grup. Literatura pentru copii trebue să reflecte această viaţă nouă care se înjghebează sub ochii lor, şi care — dându-le educaţia cuvenită — le influenţează însăşi soarta. Dar autorii nu trebuia să-şi ia, in operele lor, aer de predicatori in amvon. „Să nu-i spuneţi copilului, ne sfătueşte Belinschi. Asta e rău, asta e bine, arătând motivele. Ară­­taţi-i ce este bun, fără să-i expli­caţi, insă arătaţi-i în aşa fel, încât înşişi copiii să, înţeleagă prin sim­ţământul lor că asta e bine. Ară­taţi-i ceva rău, fără să-i explicaţi, insă in aşa fel, încât însuşi copilul să simtă şi să urască răul”. In povestirile pentru copii poate fi folosit­ fantasticul, dar aceia cu obârşia in realitate — de pildă ca armăsarul năzdrăvan care zboară in cer şi ca ochită care vede peşti, şorul din fundul mării sau ţânţarul pitit în cuta unui nour. Omul a izbutit doar să zboare în văzduh şi, cu ajutorul lunetelor, şi-a lungit şi vederea. Bună la per­formanţele lui Ochilă nu mai este decât un pas. Dar oricâte lucruri bune s’ar pune in cărţi, dacă ele vor fi scrise fără talent, într’o limbă plină de neo­logisme şi într’un stil încâlcit — copilul nu va scoate din astfel de cărţi nici un folos. In această privinţă putem folosi exemplul Uniunii Sovietice. Scrii­tori de mâna întâia, ca Fadeev, Kataev, Marsac, Gaidar, etc. au compus cărţi pentru copii. Fiecare bucată din revista so­vietică pentru copii „Murzik­a" este o pagină de literatură autentică. Se cere un ascuţit spirit artistic în alegerea materialului. Unii scrii­tori fără talent stăpânesc însă atât de bine tehnica literară, încât pot induce in eroare pe un critic fără destulă experienţă. Şi nu-i nimic mai dezolant decât h­rănirea­­ copi­lului cu banalităţi bine puse la punct artisticeşte. Dar sânt de­ asemeni vătămătoare pentru copii şi lucrurile scrise cu talent — dar fără artă, cu negli­jenţe şi greşeli de stil. Forma proastă strică gustul literar al co­pilului. Şi cu mare greutate se poate repara gustul stricat. O carte proastă, obişnuită este o nenorocire. O carte proastă, insă, pentru copii, este o catatsorfă, căci ea perverteşte o minte şi întinează gustul artistic al unui suflet nou. De aceea literatura pentru copii merită o atenţie mai mare decât orice­­altă literatură. M. Seva­sîos Către Comitetul Central al Partidului Munci­toresc Român Tovarăşului GH. GHEORGRIU­RED Vă mulţumesc din toată inima, Dvs., membrilor Parti­dului Muncitoresc Român şi tuturor oamenilor muncii din­­ România pentru saluturile frăţeşti fierbinţi trimise parti­dului nostru şi întregului popor coreean cu prilejul celei de a cincea anversări a eli­berării Coreei de sub asuprirea­­ stăpânirii coloniale japoneze de către forţele armate ale eroicei Armate Sovietice. Phenian, 25 August 1950 ŞCJM IR SFN PREȘEDINTELE PARTI­DULUI MUNCII DIN CO­REEA Protestul I. P. S. Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din R. P­­R-»­­mpotriva atrocităţilor americane din Coreea CONSILIULUI DE SECURITA­TE AL ORGANIZAŢIEI NAŢIU­NILOR UNITE Plini de amărăciune şi adânc în­dureraţi în inimile noastre de e­­coul suferinţelor bătrânilor, femei­lor şi copiilor nevinovaţi din Co­reea, transformată în cel mai chi­nuitor iad de bombardamentele fără milă ale aviaţiei americane care distruge satele şi oraşele cu spitalele şi şcolile lor, de sub ale căror dărâmături se aud gemetele copiilor lipsiţi de apărare şi ale bătrânilor muribunzi, credincioşii şi clerul Bisericii Ortodoxe Româ­ne, prin mine şi Sf. Sinod, îşi ri­dică glasul întru apărarea dreptăţii şi protestează împotriva sălbăticii­lor aviaţiei şi atrocităţilor armatei americane în Coreea. Este ştiut de toată lumea că peste micul popor coreean au nă­vălit Statele Unite ale Americii Lacrămile femeilor, copiilor şi bătrânilor din îndurerata Coree, chinurile şi suferinţele din iadul in care-i ţin bombardamentele săl­­batice şi inumane ale armatei a­mericane, se fac auzite până la marginile pământului şi urcă până la porţile cerului. Credincioşii, clerul şi Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române con­damnă această acţiune americană de exterminare a paşnicei popu­laţii coreene şi fac un călduros a­­pel către creştinii din rândurile ar­matei americane să înceteze sama­volniciile şi bombardamentele, să înceteze războiul ucigaş şi nedrept şi să se retragă din Coreea. In acelaş timp ne îndreptăm ru­gămintea noastră fierbinte către Consiliul de Scuritate al Organiza­ţiei Naţiunilor Unite, organ de pază al păcii mondiale, să ia toate măsurile pentru o cât mai grabnică soluţionare paşnică a conflictului războinic din Coreea. | Justinian patriarhul bisericii ORTODOXE romane din REPUBLICA POPULARA ROMANA Marele avânt al agriculturii sovietice Comasarea micilor colhozuri a luat o deosebită extindere Moscova, 30 (Agerpres).­­• Ziarul TRUD publică un articol în legătură cu procesul de comasare a colhozurilor care se desfășoară actualmente în U.R.S.S. Autorul articolului, G. Cotov, spune prin­­tre altele : Procesul de comasare a colho­zurilor mici a început în U.R.S.S. din iniţiativa însăşi a colhoznici­lor şi a luat în unele regiuni o deosebită extindere. Vechea formă de constituire a colhozurilor pe baza aşezărilor e­­xistente a fost justă în anii co­lectivizării întrucât numărul trac­toarelor şi maşinilor complexe era relativ redus, iar creşterea vitelor, proprietate obştească, era abia la început. De atunci, situaţia la sate s'a schimbat radical. Orânduirea col­hoznică a învins definitiv şi s’a consolidat în urma Marelui Răz­boi pentru Apărarea Patriei. A­­gricultura socialistă cunoaşte a­­cum un mare avânt. Statul înzes­trează colhozurile cu un mare nu­măr de tractoare, combaine şi alte maşini agricole, precum şi îngră­şăminte chimice. Colhozurile aplică pe o scară întinsă cele mai mari realizări ale ştiinţei înaintate so­vietice. Satul sovietic are la dis­poziţia sa numeroşi specialişti ca­lificaţi. Totuşi, nu toate colhozurile fo­­­losesc aceste noi condiţii şi posi­bilităţi cu acelaşi succes. Colhozu­rile mici nu pot folosi la maximum tractoarele, combainele şi alte ma­şini complexe aparţinând SMT-u­­rilori, nu pot să organizeze o creş­tere a vitelor pe scară întinsă. Marile masse ale ţărănimii col­hoznice au înţeles că numai in cadrul unei agriculturi socialiste, făcută pe scară mare, colhozurile se pot consolida din punct de ve­dere organizatoric și economic. Iată de ce comasarea colhozurilor mici a luat un caracter de massă. Astfel, în regiunea Moscova, la începutul anului au existat peste 6.000 colhozuri, iar acum, după u­­nificare ,numărul lor se ridică la 1.700; în regiunea Leningrad in locul celor 2.000 colhozuri există 600 colhozuri ,etc. Unificarea micilor colhozuri tre­­bue să se efectueze şi se efectuea­ză in mod voluntar. Colhoznicii înşişi se conving de necesitatea unei asemenea unificări. In faţa lor stă exemplul şi experienţa colhozurilor care­­în urma unifi­cării au obţinut succese remarca­bile in desvoltarea economiei so­cialiste. Unificarea colhozurilor constitue un nou și mare pas in desvoltarea economiei socialiste. Ea permite realizarea de noi succese în cons­truirea comunismului. LA CASA ALBĂ Acheson : — D-le Truman, cred că pieptă­nătura­ asta, vi s­e potrivește de minune!... In întâmpinarea Congresului Comitetelor de luptă pentru pace »«■m'-ni»--gTft»/T-i«.niw I r ir*vrr——nco—n——a—ne——aaaazrmacioBaazza iratonn xi„■ i Mesajul marelui savant francez Henri Watton către partizanii păcii din R. P. R. Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din R.P.R., care va avea loc între 9—12 Septembrie la Bucureşti, con­stitue o importantă manifesta­re a hotărîrii milioanelor de oameni cinstiţi din ţara noa­stră de a apăra pacea. Odată cu apropierea acestui eveniment, o serie de savanţi şi fruntaşi ai mişcării mondia­le ,a partizanilor păcii, care se aflau la Praga cu prilejul se­siunii Biroului Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii şi Congresului UIS, au trans­mis, prin trimisul special al Agenţiei „Agerpres’­, mesaje de salut către partizanii păcii din RPR, care se pregătesc sa întâmpine sărbătoreşte Con­gresul Comitetelor de luptă pentru pace. Marele savant Henri Walton a adresat următorul salut: „Urez poporului ro­mân care îşi alege de­legaţii pentru Congre­sul Comitetelor de luptă, pentru pace, să mobilizeze toate for­ţele­ sale vii, muncito­ri, ţărani muncitori, oameni de ştiinţă şi cultură, tineri şi vârst­nici, astfel încât­ în inima f­iecăruia şi din eforturile unite ale tuturor să se înalţe un zid de netrecut în­ ca­lea războiului. Republica Populară Română a dat dovezi de o astfel de vitalita­te care arată că ea va aduce şi de aci înainte o contribuţie impor­tantă la lupta pentru pacea popoarelor Mandatul Păcii,­expresie a voinţei de pace a poporului nostru Încă de la ora 8 dimineaţa sosi­seră delegaţii la Conferinţa raio­nului, pentru alegerea delegaţilor. Veniţi din instituţii, din intre­­prinderi, din fabrici,­­a­ceşti dele­gaţi purtau mandatele cu care oamenii muncii îi împuterniciseră pentru ca, în numele lor, să arate la conferinţa raionala însufleţi­rea şi încrederea cu care ei se încadrează in lagărul păcii, do­rinţa vie şi eforturile lor de luptă pentru pace. N’a trecut mult peste ora 8 şi şedinţa a început. Vie, animată de revolta împotriva aţâţătorilor la război, plină de dragoste şi re­cunoştinţă pentru lupta partizani­lor­ păcii în fruntea cărora se afla oamenii sovietici. SA RĂSUNE PUTERNIC CUVÂN­TUL NOSTRU PENTRU ÎNCE­TAREA RĂZBOIULUI! _ Alegerea delegaţilor la­­Confe­rinţa judeţeană se terminase şi prima a luat cuvântul Muşetescu Georgeta de la I.T.B. In cuvinte pline de avânt, ea a arătat suferinţele femeilor care în timpul războiului se văd cu că­minele distruse, cu soţii şi copiii morţi, despărţite de cei dragi lor. Mânia ei de văduvă, luptătoare pentru pace răsuna puternic gă­sind ecou în inimile ascultătorilor. ,,Noi ne-am ales delegaţii­­ noş­tri — a spus ea în continuare — să le dăm mandatul nostru ca, mai departe, la Conferinţa judeţea­nă, ei să facă să răsune puternic cuvântul nostru împotriva războiu­lui, pentru oprirea agresiunii a­­mericane din Coreea, pentru triumful păcii“. Cuvintele ei au fost răsplătite cu ropote de aplauze. . Apoi, rând pe rând, s’au ridicat din bănci, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, delegaţi ai păcii şi au depus în urna roşie mandatele în­credinţate lor pentru ca dorinţa oamenilor muncii să fie transmisă mai departe, până la Congresul din 9 Septembrie. Cu emoţie justificată intreaga a­­dunare privea pe aceşti împuter­niciţi ai păcii şi mâinile tuturor aplaudau cu putere fiecare man­dat al păcii. Din fiecare dintre zecile şi su­tele de instituţii şi întreprinderi reprezentate la conferinţă, man­datele au fost scrise cu grijă şi cu dragoste de către partizanii păcii din ţara noastră. Plicurile cu mandatele se adu­nau în urna care­ devenise nein­­căpătoare. Ce vor fi scris, oare, în man­date, cei din celeilalte instituţii? -­­aşa se întrebau, cu curiozitate, cei prezenţi. Şi voinţa hotărîtă a oa­menilor muncii din ţara noastră reeşea din fiecare frază. Iată mandatul salariaţilor din direcţia Socială a Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale : Radu Negoescu (Continuare in pag. 2-a) ASPECTE DE LA CONFERINŢELE JUDEŢENE In clişee : SUS STANGA: La conferinţa din Oraşul Stalin, un pionier aduce salutul m­o­­merilor din oraş şi judeţ. SUS DREAPTA: La Timişoara, delegaţii comitetului de luptă pentru pace se îndreaptă spre sala unde se va ţine conferinţa. JOS : aspecte de la Conferinţa judeţeană Iaşi, vorbeşte academicianul Eugen Macovski. ’­­ . In oraşele ţării au început conferinţele judeţene ale Comitetelor de luptă pentru pace la care se­ aleg delegaţii pentru Congres. Pretutindeni aceste conferinţe se desfăşoară într’o atmosferă de deosebit entuziasm şi ele exprimă hotărârea cetăţenilor cinstiţi de a trimite în Congres pe cei m­ai buni partizani ai păcii. OAMENII CINSTIŢI ŞI IUBITORI DE PACE DIN ŢARA NOASTRĂ SUBSCRIU CU ÎNSUFLEŢIRE PENTRU FONDUL MONDIAL AL PĂCII Cu aceeaşi însufleţire , cu care au semnat Apelul de la Stockholm, oamenii cinstiţi, şi iubitori de pace din ţara noastră subscriu la Fon­dul Mondial al Păcii. La uzinele „Timpuri Noi“ din Capitală, primii au subscris Mol­­doveanu­ Ion, responsabilul brigă­zii U.T.M. strungărie pompe, care lucrează în contul anului 1951, şi Smedoiu Adircea, membru al ace­­leeaşi brigăzi. La fabrica „Stela“, fruntaşii în producţie au dat exemplu, sub­scriind primii. Dobrotă Ioana, muncitoare; Gheorghe Ion, meca­nic;­­Dragomirescu Elena, func­ţionară ; Mandache Iosif, Cons­­tantinescu Simion, Rainer Jean, From Alexandru, Iliescu Paula, Dinu Constantin, Augustin Şte­fan şi numeroşi alţii au subscris îndată ce s’au deschis listele. Printre cei care au subscris la fabrica I.C.A.R. sunt şi Cozac Petre, lăcătuş; Nicolae Anton, monteur; Slăvescu Cornel şi Pa­­nait Ana, tapiţeri; Petrescu Cons­tantin, vopsitor; Drăghiţă Gheor­ghe şi Ivacenco Constantin, tâm­plari ; Dumitrescu Dumitru, ajus­­tor; Baziliu Dumitru, inginer. La întreprinderile „Nicolae Mo­­hămescu” — „România Liberă“ — primii au subscris pentru Fondul Mondial al Păcii fruntaşii în pro­­ducţie Mesteci Grigore, Paulescu Gheorghe, Filipide Olga, Penciu Ion, Klein Gheorghe, Neaga Ion, Nichifor Mihail, Iancu Aurel, Sârbulescu Gheorghe şi Petre Mol­do­vea­nu. Cu acelaşi entuziasm au răs­puns şi muncitorii fruntaşi de la uzinele ..Vulcan“ : Sandu­ Marin, strungar; loan Dumitru, rabotor ; Romulus Cristen, strungar; Pe­­troiu Nicolae, strungar, decorat­ cu Medalia Muncii; Trifan Gheorghe, lăcătuş, decorat şi Andreieş Pe­tre, inginer, evidenţiat. La întreprinderea­ „Aurel Vlai­­cu“ au subscris la Fondul Mon­­dial al Păcii: Creţu Teodora, care depăşeşte norma cu 13­ la sută; Nachi Vilma, care depăşeşte nor­ma cu 112 la sută; Radu Maria, Gheorghe Maria, Dionisie Ion, Apostolache Constantin, mecanic, Roşeanu Dan, inginer, etc. (Ager­pres). if* Peoţii din Protoeria Plăşii Bră­­neşti, jud. Ilfov, întruniţi în con­ferinţă pastorală la 24 August a. c.. In frunte cu protopop preot V. Fussu au subscris pentru Fc­­odu­l Mondial al Păcii suma de 2400

Next