Universul, septembrie 1950 (Anul 67, nr. 200-225)
1950-09-01 / nr. 200
LA ÎNCEPUTUL UNEI NOI CAMPANII AGRICOLE Sfârşitul lunii August. Un sfârşit de lună, de anotimp, ce aduce satisfacţii pentru truditorii de pe ogoare, pentru toţi cetăţenii ţării laolaltă. Pe drumurile de ţară s’au scurs şi se mai scurg convoaie nesfârşite de care, încărcate cu cereale, rodul unui an de muncă a ţărănimii muncitoare. Au muncit, şi numai de această muncă a lor a depins ca ei să poată duce acum la gospodăria lor o cantitate cât mai mare de produse agricole. Trec pe un drum de ţară carele pline de cereale ale colectiviştilor din Luna de Jos. Au muncit şi au obţinut rod bogat. Unii duc acasă cu carul, alţii cu traista, fiecare după numărul zilelor-muncă pe care le-a depus. Dă bice cailor, pentru a aduce acasă cât mai repede rodul noii recolte, ţăranul muncitor Tănase Popa din satul Schitu- Duca din judeţul Iaşi. A semănat în toamnă 42 Prăjini cu grâu şi a obţinut 700 de kg. Şi-a îndeplinit datoria către Stat, vânzând acestuia cota de 46 kg. I-au rămas 654 kg. Niciodată, de când se ştie, n’a obţinut de pe petecul său de pământ o asemenea recoltă, n’a dus acasă atâta grâu. Dar ţăranul muncitor vede cum vremea nu mai stă în Ioc. Vroiau moşierii şi capitaliştii să o ţie în loc, dar nu le-a mers. Ţăranul muncitor, scăpat pentru vecie de jugul moşierului, luptând, cu ajutorul muncitorului de la oraş, împotriva uneltirilor chiabureaţi, îşi ridică, în alianţă cu muncitorul şi sub conducerea Partidului clasei muncitoare, o viaţă nouă, însorită. A obţinut recoltă bună în astă vară, mai bună decât cea de anul trecut. Dar o vrea şi mai bună în anul viitor. Şi de aceea se pregăteşte pentru însămânţările de toamnă, care dacă le va face la timp şi în bune condiţiuni, îl vor asigura o recoltă bogată în anul ce vine. Aude ţăranul nostru muncitor că la oraş, în fabrici şi uzine, sau în fundul pământului, în mine, muncitorii reuşesc să lucreze de pe acum în contul primului nostru Plan de perspectivă. Iată că ţăranii muncitori, întorcând miriştea, de îndată ce au terminat secerişul şi trecutul, încep şi ei lupta pentru o bogată recoltă în anul viitor, pentru recolta primului an al Planului cincinal. Dar, desmiriştitul nu este decât începutul bătăliei pentru recolta viitoare. Şi el s’a terminat pe întreaga suprafaţă planificată. Luna August terminându-se, ne apropiem de a doua etapă din anul acesta — şi cea mai importantă — a bătăliei pentru recolta anului 1951. Este vorba de campania însămânţărilor de toamnă. Şi pentru ca această campanie să fie cât mai bine dusă la îndeplinire, trebue pregătită din timp. Ţăranii muncitori care au înlăturat haturile ce despărţeau potecele lor de pământ, pentru a folosi în comun maşinile şi tractoarele S. M. T„ vor avea prin aceasta mari avantagii şi în timpul însămânţărilor de toamnă. Alţi zeci de mii de ţărani săraci şi mijlocaşi s’au întovărăşit pentru a folosi maşinile şi tractoarele S.M.T. Ministerul Agriculturii a luat măsuri ca până la 10 Septembrie să fie terminate reparaţiile la utilajul necesar bunului mers al campaniei agricole de toamnă. Comitetele provizorii organizează ateliere numeroase pentru repararea maşinilor şi tractoarelor, în comune şi sate, spre a se evita aglomeraţia şi deci întârzierea reparaţiilor. Şi tocmai spre a se evita eventualele aglomeraţii la ateliere, atelierele din comune au fost împărţite pe sectoare, iar locuitorii repartizaţi pe zile. Se va ţine zilnic evidenţa câte unelte au fost reparate, câte fiare ascuţite. Desigur că toţi cei antrenaţi în munca de pregătire a însămânţărilor de toamnă, îşi vor da tot interesul ca nici o maşină şi nici un tractor necesar campaniei de toamnă, să nu rămână neîntrebuinţate. Parcul de maşini şi unelte agricole ce va sta la dispoziţia ţărănimii muncitoare în timpul însămânţărilor din toamna aceasta, este cu mult sporit faţă de toamna trecută. Muncitorii din uzine au trimis în acest an pe ogoare, tot mai multe tractoare, pluguri, semănători şi alte maşini. Seminţele selecţionate şi tratate, precum şi arăturile făcute cu tractoarele şi la timp, sunt deasemenea elemente preţioase pentru reuşita acestei campanii. Majoritatea ţăranilor muncitori şi-au asigurat sămânţa necesară din recolta proprie. Cultivatorii care nu-şi au asigurată sămânţa ce le este necesară din propria lor recoltă, vor fi îndrumaţisă-şi procurecantităţile de seminţe lipsă, prin cumpărare sau prin schimb în natură, de la alţi agricultori. In fiecare comună şi sat iau şî Vor lua fiinţă centre de curăţat şi selecţionat seminţe. Folosindu-se la însămânţări numai seminţe selecţionate, se asigură condiţiuni pentru obţinerea unei recolte bogate în anul viitor. Gospodăriile Agricole de Stat şi cele colective — unităţi înaintate ale sectorului socialist la sate — care au rezervat terenuri speciale pentru cultivarea de seminţe, ajută în limita posibilităţilor cu seminţe selecţionate şi pe ţăranii muncitori care-şi lucrează singuri pământul. Faptul că dela 56 de Gospodării Agricole Colective— câte existau în timpul campaniei agricole din toamna trecută — s’a ajuns astăzi la aproape o mie, constitua un ajutor puternic în reuşita campaniei agricole din toamna aceasta. Şi reuşita campaniei agricole de toamnă va însemna o recoltă bogată în primul an al primului nostru Plan cincinal, deci o contribuţie puternică la îndeplinirea luminoaselor lui prevederi. Aurel Ralea DOI ANI DELA MOARTEA LUI A. A. JDANOV Se impliftesc astăzi doi ani de la moartea eminentului A. A. Jdanov, constructor al Partidului Bolşevic şi al Statului sovietic, unul dintre cei mai de seamă activişti ai mişcării muncitoreşti internaţionale, al înflăcărat luptător pentru comunism. Moartea prematură a lui A. A. Jdanov, credincios discipol şi tovarăş de luptă al marelui Stalin, talentat teoretician marxist, strălucit propagandist şi organizator, luptător hotărît pentru eliberarea naţională şi socială a oamenilor muncii, neobosit apărător al păcii, a fost o grea pierdere pentru poporul sovietic şi pentru întreaga omenire înaintată şi progresistă. A. A. Jdanov a parcurs un drum glorios, de la agitatorul şi organizatorul grupurilor ilegale de partid în condiţiile Rusiei ţariste şi până la funcţiunea de secretar şi de membu în Biroul politic al Comitetului Central al P. C. (b) al U.R.S.S., până la activistul de conducere a mişcării muncitoreşti internaţionale. Viaţa şi activitatea lui clocotitoare sunt un exemplu inspirator de slujire plină de abnegaţie a partidului comunist, a poporului, a marei cauze a construirii comunismului. A. A. Jdanov a intrat în mişcarea revoluţionară din tinereţe, a devenit activist de partid, revoluţionar de profesie, luptător plin de abnegaţie împotriva absolutismului. In primii ani ai războiului mondial, A. A. Jdanov, credincios ideilor marxism-leninismului, face propagandă printre masvele de soldaţi, popularizează lozincile lui Lenin, ţine sus steagul internaţionalismului proletar. După răsturnarea ţarismului, A. A. Jdanov construeşte neobosit organizaţii de Partid în Ural, duce o luptă neîmpăcată împotriva menşevicilor şi socialiştilor revoluţionari, strânge în jurul programului bolşevic pe muncitori, ţărani şi soldaţi, organizează pe oamenii muncii la lupta pentru puterea sovietelor. In perioada intervenţiei străine şi a războiului civil, A.’ A. Jdanov desfăşoară o activitate de partid şi sovietică în Ural şi la Tver, se ocupă cu educaţia politică in Armata Roşie. El era unul din propagandiştii bolşevici încercaţi care, prin cuvântul Partidului, ridicau poporul la lupta împotriva intervenţioniştilor anglo-americani, întăreau In rândurile soldaţilor din Armata Roşie spiritul de disciplină şi de vitejie în luptă, asigurau victoria eroicei Armate Sovietice. In anii 1924—1934, A .A. Jda(Continuare in pag. 3-a) A. A. JDANOV LITERATURA PENTRU COPII Literatura pentru copii, de subt vechiul regim, era indeobşte un mijloc de educaţie in spiritul şi in interesul clasei dominante: se arăta sacrosancta împărţire a oamenilor în săraci şi bogaţi care, prin filantropie, îşi manifestau bunătatea de inimă — justificându-şi strângerea averilor... se proslăvea supunerea oarbă şi se condamna duhul revoltei... se aţâţa ura de rasă şi se făcea propagandă războinică, cu baionete, tunuri şi cu sânge... Am văzut odată trecând prin centrul unui oraş, in coloană de marş, pe elevii unui gimnaziu -• copii între doisprezece şi cincisprezece ani. Cântau un cântec războinic. Se pomenea de tidve strivite, de leşuri, de răniţi înecaţi in sângele camarazilor morii... Sprâncenele şcolarilor se încruntau deasupra ochilor nevinovaţi. In colţul gurii se desena, abia perceptibil, un rânjet de fiară mică, căreia vrei să-i scoţi din gură un os. In faţa acestui tablou sângeros am avut un sentiment de groază. Această literatură canibalică era monopolizată de unii specialişti in cărţi pentru copii — cei mai mulţi lipsiţi de talent, fără imaginaţie, care adaptau istorisiri şi poveşti străine de spiritul poporului nostru. Aceste producţii erau turnate într'o limbă monstruoasă, intr’un stil nu pompier”, ci de sacagii de pi vremuri... Rezultatul s’a văzut: tineretul educat in acest spirit a îngroşat rândurile legionare care au spânzurat oameni in cârligele dela altator. Lvm°n veche s’a prăbuşit şi o nouă lume se construeşte astăzi, sfnt ochii noştri, cu mâinile noastre pentru generaţiile care vor veni. Generaţia de mâine se ridică acum. Creşterea i se dă mai cu seamă prin carte „Cărţile adresate copiilor se scriu pentru educaţie, — spune criticul rus Belinschi, — şi educaţia este un lucru mare prin care se hotărăşte soarta omului”. Copiii trebue să facă întâi cunoştinţă cu natura, cu locurile, animalele, pasările şi cu gâzele de aici. Am văzut un cârd de elevi de liceu care se jucau in dreptul caselor lor de pe „Dorobanţi", aproape de strada Romană — la umbra unor platani cu coaja cenuşie, albicioasă, cu mari frunze crestate, cu crengile întinse larg în lături. l-am întrebat cum se numesc copacii aceştia frumoşi. Nimeni n’a ştiut. Şi doar ei aici au crescut, pe-aici s’au dus în fiecare zi la şcoala primară şi la liceu, pe-aici s’au jucat... Nimeni n’a avut curiozitatea să întrebe de numele acestor arbori minunaţi. Dar in jurul copiilor se înalţă o lume nouă cu alte orânduiri, o societate nouă cu alţi oameni, nu izolaţi, ci un grup. Literatura pentru copii trebue să reflecte această viaţă nouă care se înjghebează sub ochii lor, şi care — dându-le educaţia cuvenită — le influenţează însăşi soarta. Dar autorii nu trebuia să-şi ia, in operele lor, aer de predicatori in amvon. „Să nu-i spuneţi copilului, ne sfătueşte Belinschi. Asta e rău, asta e bine, arătând motivele. Arătaţi-i ce este bun, fără să-i explicaţi, insă arătaţi-i în aşa fel, încât înşişi copiii să, înţeleagă prin simţământul lor că asta e bine. Arătaţi-i ceva rău, fără să-i explicaţi, insă in aşa fel, încât însuşi copilul să simtă şi să urască răul”. In povestirile pentru copii poate fi folosit fantasticul, dar aceia cu obârşia in realitate — de pildă ca armăsarul năzdrăvan care zboară in cer şi ca ochită care vede peşti, şorul din fundul mării sau ţânţarul pitit în cuta unui nour. Omul a izbutit doar să zboare în văzduh şi, cu ajutorul lunetelor, şi-a lungit şi vederea. Bună la performanţele lui Ochilă nu mai este decât un pas. Dar oricâte lucruri bune s’ar pune in cărţi, dacă ele vor fi scrise fără talent, într’o limbă plină de neologisme şi într’un stil încâlcit — copilul nu va scoate din astfel de cărţi nici un folos. In această privinţă putem folosi exemplul Uniunii Sovietice. Scriitori de mâna întâia, ca Fadeev, Kataev, Marsac, Gaidar, etc. au compus cărţi pentru copii. Fiecare bucată din revista sovietică pentru copii „Murzika" este o pagină de literatură autentică. Se cere un ascuţit spirit artistic în alegerea materialului. Unii scriitori fără talent stăpânesc însă atât de bine tehnica literară, încât pot induce in eroare pe un critic fără destulă experienţă. Şi nu-i nimic mai dezolant decât hrănirea copilului cu banalităţi bine puse la punct artisticeşte. Dar sânt de asemeni vătămătoare pentru copii şi lucrurile scrise cu talent — dar fără artă, cu neglijenţe şi greşeli de stil. Forma proastă strică gustul literar al copilului. Şi cu mare greutate se poate repara gustul stricat. O carte proastă, obişnuită este o nenorocire. O carte proastă, insă, pentru copii, este o catatsorfă, căci ea perverteşte o minte şi întinează gustul artistic al unui suflet nou. De aceea literatura pentru copii merită o atenţie mai mare decât oricealtă literatură. M. Sevasîos Către Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român Tovarăşului GH. GHEORGRIURED Vă mulţumesc din toată inima, Dvs., membrilor Partidului Muncitoresc Român şi tuturor oamenilor muncii din România pentru saluturile frăţeşti fierbinţi trimise partidului nostru şi întregului popor coreean cu prilejul celei de a cincea anversări a eliberării Coreei de sub asuprirea stăpânirii coloniale japoneze de către forţele armate ale eroicei Armate Sovietice. Phenian, 25 August 1950 ŞCJM IR SFN PREȘEDINTELE PARTIDULUI MUNCII DIN COREEA Protestul I. P. S. Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din R. PR-»mpotriva atrocităţilor americane din Coreea CONSILIULUI DE SECURITATE AL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE Plini de amărăciune şi adânc îndureraţi în inimile noastre de ecoul suferinţelor bătrânilor, femeilor şi copiilor nevinovaţi din Coreea, transformată în cel mai chinuitor iad de bombardamentele fără milă ale aviaţiei americane care distruge satele şi oraşele cu spitalele şi şcolile lor, de sub ale căror dărâmături se aud gemetele copiilor lipsiţi de apărare şi ale bătrânilor muribunzi, credincioşii şi clerul Bisericii Ortodoxe Române, prin mine şi Sf. Sinod, îşi ridică glasul întru apărarea dreptăţii şi protestează împotriva sălbăticiilor aviaţiei şi atrocităţilor armatei americane în Coreea. Este ştiut de toată lumea că peste micul popor coreean au năvălit Statele Unite ale Americii Lacrămile femeilor, copiilor şi bătrânilor din îndurerata Coree, chinurile şi suferinţele din iadul in care-i ţin bombardamentele sălbatice şi inumane ale armatei americane, se fac auzite până la marginile pământului şi urcă până la porţile cerului. Credincioşii, clerul şi Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române condamnă această acţiune americană de exterminare a paşnicei populaţii coreene şi fac un călduros apel către creştinii din rândurile armatei americane să înceteze samavolniciile şi bombardamentele, să înceteze războiul ucigaş şi nedrept şi să se retragă din Coreea. In acelaş timp ne îndreptăm rugămintea noastră fierbinte către Consiliul de Scuritate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, organ de pază al păcii mondiale, să ia toate măsurile pentru o cât mai grabnică soluţionare paşnică a conflictului războinic din Coreea. | Justinian patriarhul bisericii ORTODOXE romane din REPUBLICA POPULARA ROMANA Marele avânt al agriculturii sovietice Comasarea micilor colhozuri a luat o deosebită extindere Moscova, 30 (Agerpres).• Ziarul TRUD publică un articol în legătură cu procesul de comasare a colhozurilor care se desfășoară actualmente în U.R.S.S. Autorul articolului, G. Cotov, spune printre altele : Procesul de comasare a colhozurilor mici a început în U.R.S.S. din iniţiativa însăşi a colhoznicilor şi a luat în unele regiuni o deosebită extindere. Vechea formă de constituire a colhozurilor pe baza aşezărilor existente a fost justă în anii colectivizării întrucât numărul tractoarelor şi maşinilor complexe era relativ redus, iar creşterea vitelor, proprietate obştească, era abia la început. De atunci, situaţia la sate s'a schimbat radical. Orânduirea colhoznică a învins definitiv şi s’a consolidat în urma Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Agricultura socialistă cunoaşte acum un mare avânt. Statul înzestrează colhozurile cu un mare număr de tractoare, combaine şi alte maşini agricole, precum şi îngrăşăminte chimice. Colhozurile aplică pe o scară întinsă cele mai mari realizări ale ştiinţei înaintate sovietice. Satul sovietic are la dispoziţia sa numeroşi specialişti calificaţi. Totuşi, nu toate colhozurile folosesc aceste noi condiţii şi posibilităţi cu acelaşi succes. Colhozurile mici nu pot folosi la maximum tractoarele, combainele şi alte maşini complexe aparţinând SMT-urilori, nu pot să organizeze o creştere a vitelor pe scară întinsă. Marile masse ale ţărănimii colhoznice au înţeles că numai in cadrul unei agriculturi socialiste, făcută pe scară mare, colhozurile se pot consolida din punct de vedere organizatoric și economic. Iată de ce comasarea colhozurilor mici a luat un caracter de massă. Astfel, în regiunea Moscova, la începutul anului au existat peste 6.000 colhozuri, iar acum, după unificare ,numărul lor se ridică la 1.700; în regiunea Leningrad in locul celor 2.000 colhozuri există 600 colhozuri ,etc. Unificarea micilor colhozuri trebue să se efectueze şi se efectuează in mod voluntar. Colhoznicii înşişi se conving de necesitatea unei asemenea unificări. In faţa lor stă exemplul şi experienţa colhozurilor careîn urma unificării au obţinut succese remarcabile in desvoltarea economiei socialiste. Unificarea colhozurilor constitue un nou și mare pas in desvoltarea economiei socialiste. Ea permite realizarea de noi succese în construirea comunismului. LA CASA ALBĂ Acheson : — D-le Truman, cred că pieptănătura asta, vi se potrivește de minune!... In întâmpinarea Congresului Comitetelor de luptă pentru pace »«■m'-ni»--gTft»/T-i«.niw I r ir*vrr——nco—n——a—ne——aaaazrmacioBaazza iratonn xi„■ i Mesajul marelui savant francez Henri Watton către partizanii păcii din R. P. R. Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din R.P.R., care va avea loc între 9—12 Septembrie la Bucureşti, constitue o importantă manifestare a hotărîrii milioanelor de oameni cinstiţi din ţara noastră de a apăra pacea. Odată cu apropierea acestui eveniment, o serie de savanţi şi fruntaşi ai mişcării mondiale ,a partizanilor păcii, care se aflau la Praga cu prilejul sesiunii Biroului Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii şi Congresului UIS, au transmis, prin trimisul special al Agenţiei „Agerpres’, mesaje de salut către partizanii păcii din RPR, care se pregătesc sa întâmpine sărbătoreşte Congresul Comitetelor de luptă pentru pace. Marele savant Henri Walton a adresat următorul salut: „Urez poporului român care îşi alege delegaţii pentru Congresul Comitetelor de luptă, pentru pace, să mobilizeze toate forţele sale vii, muncitori, ţărani muncitori, oameni de ştiinţă şi cultură, tineri şi vârstnici, astfel încât în inima fiecăruia şi din eforturile unite ale tuturor să se înalţe un zid de netrecut în calea războiului. Republica Populară Română a dat dovezi de o astfel de vitalitate care arată că ea va aduce şi de aci înainte o contribuţie importantă la lupta pentru pacea popoarelor Mandatul Păcii,expresie a voinţei de pace a poporului nostru Încă de la ora 8 dimineaţa sosiseră delegaţii la Conferinţa raionului, pentru alegerea delegaţilor. Veniţi din instituţii, din intreprinderi, din fabrici,aceşti delegaţi purtau mandatele cu care oamenii muncii îi împuterniciseră pentru ca, în numele lor, să arate la conferinţa raionala însufleţirea şi încrederea cu care ei se încadrează in lagărul păcii, dorinţa vie şi eforturile lor de luptă pentru pace. N’a trecut mult peste ora 8 şi şedinţa a început. Vie, animată de revolta împotriva aţâţătorilor la război, plină de dragoste şi recunoştinţă pentru lupta partizanilor păcii în fruntea cărora se afla oamenii sovietici. SA RĂSUNE PUTERNIC CUVÂNTUL NOSTRU PENTRU ÎNCETAREA RĂZBOIULUI! _ Alegerea delegaţilor laConferinţa judeţeană se terminase şi prima a luat cuvântul Muşetescu Georgeta de la I.T.B. In cuvinte pline de avânt, ea a arătat suferinţele femeilor care în timpul războiului se văd cu căminele distruse, cu soţii şi copiii morţi, despărţite de cei dragi lor. Mânia ei de văduvă, luptătoare pentru pace răsuna puternic găsind ecou în inimile ascultătorilor. ,,Noi ne-am ales delegaţii noştri — a spus ea în continuare — să le dăm mandatul nostru ca, mai departe, la Conferinţa judeţeană, ei să facă să răsune puternic cuvântul nostru împotriva războiului, pentru oprirea agresiunii americane din Coreea, pentru triumful păcii“. Cuvintele ei au fost răsplătite cu ropote de aplauze. . Apoi, rând pe rând, s’au ridicat din bănci, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, delegaţi ai păcii şi au depus în urna roşie mandatele încredinţate lor pentru ca dorinţa oamenilor muncii să fie transmisă mai departe, până la Congresul din 9 Septembrie. Cu emoţie justificată intreaga adunare privea pe aceşti împuterniciţi ai păcii şi mâinile tuturor aplaudau cu putere fiecare mandat al păcii. Din fiecare dintre zecile şi sutele de instituţii şi întreprinderi reprezentate la conferinţă, mandatele au fost scrise cu grijă şi cu dragoste de către partizanii păcii din ţara noastră. Plicurile cu mandatele se adunau în urna care devenise neincăpătoare. Ce vor fi scris, oare, în mandate, cei din celeilalte instituţii? -aşa se întrebau, cu curiozitate, cei prezenţi. Şi voinţa hotărîtă a oamenilor muncii din ţara noastră reeşea din fiecare frază. Iată mandatul salariaţilor din direcţia Socială a Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale : Radu Negoescu (Continuare in pag. 2-a) ASPECTE DE LA CONFERINŢELE JUDEŢENE In clişee : SUS STANGA: La conferinţa din Oraşul Stalin, un pionier aduce salutul momerilor din oraş şi judeţ. SUS DREAPTA: La Timişoara, delegaţii comitetului de luptă pentru pace se îndreaptă spre sala unde se va ţine conferinţa. JOS : aspecte de la Conferinţa judeţeană Iaşi, vorbeşte academicianul Eugen Macovski. ’ . In oraşele ţării au început conferinţele judeţene ale Comitetelor de luptă pentru pace la care se aleg delegaţii pentru Congres. Pretutindeni aceste conferinţe se desfăşoară într’o atmosferă de deosebit entuziasm şi ele exprimă hotărârea cetăţenilor cinstiţi de a trimite în Congres pe cei mai buni partizani ai păcii. OAMENII CINSTIŢI ŞI IUBITORI DE PACE DIN ŢARA NOASTRĂ SUBSCRIU CU ÎNSUFLEŢIRE PENTRU FONDUL MONDIAL AL PĂCII Cu aceeaşi însufleţire , cu care au semnat Apelul de la Stockholm, oamenii cinstiţi, şi iubitori de pace din ţara noastră subscriu la Fondul Mondial al Păcii. La uzinele „Timpuri Noi“ din Capitală, primii au subscris Moldoveanu Ion, responsabilul brigăzii U.T.M. strungărie pompe, care lucrează în contul anului 1951, şi Smedoiu Adircea, membru al aceleeaşi brigăzi. La fabrica „Stela“, fruntaşii în producţie au dat exemplu, subscriind primii. Dobrotă Ioana, muncitoare; Gheorghe Ion, mecanic;Dragomirescu Elena, funcţionară ; Mandache Iosif, Constantinescu Simion, Rainer Jean, From Alexandru, Iliescu Paula, Dinu Constantin, Augustin Ştefan şi numeroşi alţii au subscris îndată ce s’au deschis listele. Printre cei care au subscris la fabrica I.C.A.R. sunt şi Cozac Petre, lăcătuş; Nicolae Anton, monteur; Slăvescu Cornel şi Panait Ana, tapiţeri; Petrescu Constantin, vopsitor; Drăghiţă Gheorghe şi Ivacenco Constantin, tâmplari ; Dumitrescu Dumitru, ajustor; Baziliu Dumitru, inginer. La întreprinderile „Nicolae Mohămescu” — „România Liberă“ — primii au subscris pentru Fondul Mondial al Păcii fruntaşii în producţie Mesteci Grigore, Paulescu Gheorghe, Filipide Olga, Penciu Ion, Klein Gheorghe, Neaga Ion, Nichifor Mihail, Iancu Aurel, Sârbulescu Gheorghe şi Petre Moldoveanu. Cu acelaşi entuziasm au răspuns şi muncitorii fruntaşi de la uzinele ..Vulcan“ : Sandu Marin, strungar; loan Dumitru, rabotor ; Romulus Cristen, strungar; Petroiu Nicolae, strungar, decorat cu Medalia Muncii; Trifan Gheorghe, lăcătuş, decorat şi Andreieş Petre, inginer, evidenţiat. La întreprinderea „Aurel Vlaicu“ au subscris la Fondul Mondial al Păcii: Creţu Teodora, care depăşeşte norma cu 13 la sută; Nachi Vilma, care depăşeşte norma cu 112 la sută; Radu Maria, Gheorghe Maria, Dionisie Ion, Apostolache Constantin, mecanic, Roşeanu Dan, inginer, etc. (Agerpres). if* Peoţii din Protoeria Plăşii Brăneşti, jud. Ilfov, întruniţi în conferinţă pastorală la 24 August a. c.. In frunte cu protopop preot V. Fussu au subscris pentru Fcodul Mondial al Păcii suma de 2400