Universul, noiembrie 1950 (Anul 67, nr. 252-276)
1950-11-01 / nr. 252
Manifestări in cadrul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice PROF. V. L EVGRAfOV. I. E. GLUŞCENKO 1 17. P. TROITKAIA IN VIZITĂ LA TIMIŞOARA •TIMIŞOARA, 30 — Luni au sosit la Timişoara prof. V. E. Evgrafov, prof. I. E. Gluşcenko ţi7., P. Troiţkaia, membri ai delegaţiei oamenilor de ştiinţă şi cultură sovietici care participă la festivităţile din cadrul Lunii Prieteniei Româno- Sovietice. Cu acest prilej, prof I. E. Gluşcenko a vizitat staţiunea experimentală ICAR din Lovrin, regiunea Timişoara, interesându-se de felul în care se face creşterea şi selecţionarea plantelor. In cursul după amiezii I. E. Gluşcenco a conferenţiat la Institutul Agrotehnic din Timişoara, despre „Agrobiologia sovietică şi principiile si de bază”. Numeroasa asistenţă a ascultat cu viu Interes expunerea ,subliniind-o cu îndelungate aplauze. In aceeaşi zi, V. E. Evgrafov a conferenţiat în faţa studenţilor universităţîi serale de marxism-leninism din Timişoara, despre „Lucrările tovarăşului Iosif Vissarionovîci Stalin în problemele de lingvistică, un nou aport în ştiinţa marxist-leninistă”. Cuvântul introductiv a fost rostit de prof. dr. Benedict Menkeş, preşedintele filialei Timişoara a Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii în R.P.R. Şedinţa festivă a Universităţii serale de marxism-leninism, s'a transformat într’o puternică manifestaţie de dragoste şi recunoştinţă faţă de marea Ţară a socialismului şi faţă de tovarăşul Stalin. Z. P. Troiţkaia a vizitat Atelierele principale C.F.R.-Timişoara, depoul d© locomotive C.F.R. şi atelierele de tramvaie ITAS, interesându-se de mersul producţiei şi in special de construirea noilor tramvaie Pullman fabricate pentru prima oară în atelierele de tramvaie din Timişoara. In după amiaza aceleiaşi zile, Z. P. Troiţkaia a vorbit în sala „Ştefan Plavăţ”, în faţa activului UFDR, despre drepturile femeilor în statele de democraţie populară şi lupta lor pentru pace şi socialism. „LUPTÂND ÎMPOTRIVA PUTREDEI IDEOLOGII BURGHEZE, CULTURA SOVIETICĂ APĂRĂ DEMOCRAŢIA ŞI PACEA“ Conferinţa acad. prof. C. Balmuş Sub auspiciile Comitetului Naţional pentru organizarea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice, acad. prof. C. Balmuş, rectorul Universităţii ,,C. I. Partion” din Bucureşti, a ţinut Sâmbătă seara, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, o conferinţă intitulată „Luptând împotriva putredei ideologii burgheze, cultura sovietică apără democraţia şi pacea". Conferenţiarul a arătat că popoarele din întreaga lume văd din ce în ce mai limpede că desvoltarea şi înflorirea societăţii umane sunt legate de victoria socialismului, iar victoria socialismului reprezintă, pe tărâm ideologic, victoria celei mai înalte culturi, cultura Statului Sovietic, a statului care de 30 anli S-a afirmat mereu ca apărător al păcii şi independenţei popoarelor, ca apărător al culturii şi al libertăţii de gândire. Lupta dusă de Uniunea Sovietică pentru pace şi pentru cultură decurge din însăşi structura regimului sovietic. Desvăluind prin numeroase exemple toată putreziciunea ideologiei burgheze, acad. prof. C. Balmuş a subliniat lupta dusă de reprezentanţii culturii sovietice , pentru demascarea caracterului de clasă al acestei ideologii. Cultura sovietică, care se distinge prin aceea că aparţine poporului, prin caracterul ei multinaţional, prin faptul că ea preia şi desvoltă tot ce e mai bun şi mai avansat în cultura trecutului, prin caracterul ei patriotic şi partinic, este cultura cea mai înaltă a timpurilor noastre, cultura viitorului. Republica Socialistă Sovietică Estonă Umăr la umăr cu clasa muncitoare şi ţărănimea din întreaga Rusie, poporul estonian a pornit în 1917 lupta revoluţionară, doborându-i pe asupritori şi cucerindu-şi libertatea. Curând însă după revoluţie, teritoriul Estoniei a fost ocupat de cotropitorii germani, urmaşii cavalerilor teutoni pe care-i fugărise Alexandru Nevski după bătălia ce a avut loc tot pe aceste pământuri. Cotropitorii germani au înăbuşit în sânge revoluţia poporului estonian. Dar in 1918, flăcările revoluţiei renăscute, au ars din temelii regimurile impuse de către ocupanţii germani, iar în locul lor a fost instalată din nou puterea poporului. In ajutorul burgheziei estone ca şi a celei letone şi lituaniene, au sărit atunci imperialiştii Antantei. Ei i-au ajutat pe exploatatori să instaureze din nou regimurile reacţionare care aveau să ţină masele populare sub cea mai cruntă asuprire şi mizerie timp de douăzeci de ani. Dar poporul nu a încetat lupta. Iar în 1940 s’a înălţat dessupra ţărir sale şi mai falnic, drapelul sovietelor. La rugămintea adresată Sovietului Suprem al U.R.S.S. de către oamenii muncii estoni, letoni şi lituanieni, ţările baltice au fost primite în familia frăţească a Marei Uniuni. Aşa s-a născut şi Republica Socialistă Sovietică Estonă. Munca de construcţie socialistă, care începuse în 1940, a fost întreruptă un an mai târziu, de aceiaşi cotropitori care, cu ani în urmă, răpiseră libertatea şi dreptul la o viaţă mai bună popoarelor baltice. Dar şi de data aceasta poporul eston a ştiut să răspundă hoardelor imperialiste. Corpul estonian al Armatei Sovietice care a căpătat apoi titlul de „corp de gardă” ca şi sutele de detaşamente de partizani, au luptat cu vitejie pentru apărarea Uniunii Sovietice. Aproape 20 de mii de soldaţi, ofiţeri şi generali din Corpul estonian au fost decoraţi cu ordine şi medalii sovietice, pentru bravură pe câmpul de luptă. Printre ei se numără şi cei 9 eroi ai Uniunii Sovietice, care sunt astăzi mândria popor’ ’”5 estonian, încheierea victorioasă a Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a îndreptat preocupările poporului estonian spre munca paşnică de reconstruire a distrugerilor pricinuite de hitlerişti. Ritmul creşterii economiei naţionale a fost intr’adevăr uimitor în perioada postbelică, atingând în 1950 de patru ori nivelul producţiei din 1945. A crescut producţia articolelor de mare consum. S’a desvoltat o nouă ramură industrială: fabricarea gazelor din şisturi bituminoase. Toate aceste realizări ni sunt altceva decât rezultatele concrete, ale creşterii productivităţii muncii, datorită faptului că oamenii muncii estonieni sunt conştienţi că astăzi nu mai muncesc pentru folosul burgheziei estoniene. Astfel, de pildă muncitoarea Katy Pross, de la uzina de construcţii de maşini, a realizat în patru ani şi jumătate 15 norme anuale, iar strungarul Oswald Opper, de la uzina „TLMARINE“, execută întotdeauna planul în proporţie de 300 la sută. Ca ei sunt sute şi mii de cetăţeni ai R.S.S. Estonă. Deosebit de importante victorii au obţinut oamenii muncii din tânăra Republică Estonă şi in domeniul agriculturii. Astăzi, peste 80*'» din gospodăriile ţărăneşti sunt unite în colhozuri. Deasemeni o puternică campanie de electrificare a satelor a fost începută în R.S.S. Estonă. La î Ianuarie 1950 erau deja electrificate in întregime 24 staţiuni de maşini şi tractoare, 59 sovhozuri şi 482 de colhozuri. O nouă cultură, naţională în formă şi socialistă în conţinut, se desvoltă în tânăra republică socialistă. In Estonia se află astăzi o vastă reţea de şcoli de şapte ani, şcoli medii, 8 şcolă superioare şi o Academie de Ştiinţe. Literatura estoniană numără scriitori al căror nume sunt cunoscute acum nu numai în Uniunea Sovietică, ci şi în multe alte ţări. August Jacobson, Juhan Solîmuul, Hans Leberecht, sunt (doar câteva nume care aduc aminti* de valoroase opere literare distinse cu „Premiul Stalin”. Cartea a devenit în R.S.S. Estonă un bun al maselor muncitoare. In ultimii zece ani au fost editate, în limba estonă, 5.116 cărţi într’un tiraj de 32.500.000 exemplare. Arta isvorâtă din rândurile poporului fericit că trăeşte în marea epocă stalinistă, a cunoscut o înflorire neamaiîntâlnită. In cele peste 4.186 de cercuri ale artiştilor amatori care cuprind 70.000 de oameni ai muncii, cresc şi se desvoltă talente ale căror posibilităţi artistice erau înăbuşite sub regimurile trecute de exploatare şi asoprire. Eminenţii compozitori estonieni ca Eugen Karn, Gustav Ernesax, Arro şi mulţi alţii, au creat o întreagă serie de opere muzicale inspirate din lupta şi munca poporului estonian, opere care au fost distinse cu „Premiul Stalin“. Planul cincinal postbelic a adus poporului estonian odată cu desvoltarea industriei socialiste şi o creştere simţitoare a nivelului de trai al muncitorului şi ţăranului estonian. Preţul mărfurilor de tap consum scade pe zi ce trece, iar caiitatea mărfurilor se îmbunătăţeşte. In bugetul republicii sunt alocate sume din ce în ce mei meri, destinate ridicării sociate si culturale a oamenilor muncii. As fel, pe când in anul 1945 au fost alocate sume reprezentând 45,4”'« din bugetul republicii, în 1049 s’a «locut pentru aceleași scopuri 55,35*5 d’n buget. Anul acesta, la 21 Iulie, toporul estoUîan a sărbătorit zece ani de la instaurarea Puterii Sovietice în ţara sa. În această zi, praporul estonia a sărbătorit totodată dragostea seculară ce-1 leagă de praporul frate rus, ca şi dragostea frăţească ce-1 uneşte cu celelalte popoare sovietice de la un capăt la celălalt al Marei Patrii Socialiste. Privirile oamenilor muncii estonieni s’au îndreptat în această zi spre capitala scumpei lor patrii, Moscova, acolo unde trăieşte şi lucrează omul care a condus uriaşa forţă militară a Statului Sovietic în lupta pentru eliberarea omenirii, care a eliberat şi poporul estonian, deschizându-i astfel perspectivele luminoase ale comunismului Echipa de dansuri populare estoniene a studenţilor Institutului de Cultură fizică din Tallin „Multe lucruri am aflat despre viaţa fericită a colhoznicilor sovietici“ Ce povestesc ţăranii muncitori întorşi din vizita in Uniunea Sovietică ■ Galaţi 30. — „Duminica asta îftStilă de toamnă târzie n'o voi uita niciodată, că multe lucruri frumoase am aflat despre viaţa fericită şi plină de belşug a oamenilor sovietici. De experienţa colhoznicilor ne-am folosit şi până acum, dar astăzi mi-am dat seama că mai avem multe de învăţat până să facem din tânăra noastră Gospodărie Agricolă Colectivă o casă luminoasă şi îmbelşugată, care să sermene cu aceea a colhoznicilor”. Aşa vorbea Ion Răileanu, membru în Gospodăria Agricolă Colectivă Pionierul“ din comuna Barim Catargi, raionul Galaţi, îndreptându-se spre casă după consfătuirea trrjită la şcoala elementară din sat. Şi într’adevăr, plină de învăţăminte a fost adunarea membrilor Gospodăriei Agricole Colective „Pionierul“, care au ascultat Duminică dimineaţa tot ce a povestit Petrica Lungeanu, membră în Gospodăria Agricolă Colectivă „Ana Ipătescu“ din comuna Braniştea, raionul Galaţi, care de curând s-a înapoiat în sat venind din Uniunea Sovietică, unde împreună cu delegaţia ţăranilor muncitori din ţara noastră ,a vizitat fabrici, SMT-uri, combinate, institute de ştiinţe agricole, colhozuri, sovhozuri şi câte altele. „Am avut minunatul prilej şi bucuria de a vizita Marea Ţară a Socialismului, Uniunea Sovietică —i spune ţăranca muncitoare Petrica Lungeanu. Am fost pe la mai multe colhozuri şi m-am convins văzând cu ochii mei, cât de fericită este viaţa pe care o trăesc colhoznicii. Peste tot oamenii sovietici, conduşi de Partidul Bolşevic al lui Lenin şi Stalin, au făcut lucruri care întrec orice aşteptare şi stârnesc admiraţia. Ei şi-au clădit cu adevărat o viaţă plină de fericire şi belşug. In colhozul „Molotov” din Nabcic am fost acasă la o şefă de echipă, văduvă de război, care luase numai avans pentru zilele lucrate 2.000 kg. grâu. In ograda ei am văzut o vacă cu lapte, oi, stupi şi o mulţime de păsări. In colhozul : „Steaua Polară" am văzut o combină care era deservita de 4 oameni şi făcea mutica a 400. Tot acolo am văzut mai multe creşe, unde mamele îşi lasă copiii în timp ce ele sunt la muncă, un club al colhozului şi multe alte lucruri care fac fericită viaţa colhoznicilor”. Şi Petrica Lungeanu a continuat să povestească despre tarlalele întinse lucrate numai cu tractorul şi maşinile agricole, după metode agrotehnice înaintate, şi despre rodul bogat care se obţine pe ele: până la 5.000 kg. grâu la ha., 7.000 kg. porumb, 6.700 kg. orz. Ţăranca muncitoare Cudina Anastasiu, de curând intrată în Gospodărie, asculta cu atenţie încordată, începuse să fie nedumerită şi mai , mai să creadă că tot acest belşug din casele colhoznicilor se datoreşte unei munci istovitoare, de 15—16 ore pe zi. Petrica Lungeanu i-a explicat că aceste minunate realizări ale oamenilor sovietici sunt rezultatul unei munci bine organizate și aproape în întregime mecanizate. Cât despre numărul orelor de lucru, colhoznicii se bucură de suficient timp liber pentru odihnă, sport, cinematograf, teatru, etc. Consfătuirea se sfârşise, dar grupuri, grupuri, oamenii continuau să discute în curtea şcolii. Erau plini de voioşie, încrezători în viitorul luminos al gospodăriei lor colective şi hotărîţi să pună în practică tot ce au învăţat în urma acestei consfătuiri. E ÎN CINSTEA LUNII PRIETENIEI ROMÂNO-SOVIETICE Editura „Cartea Rusă ” a tipărit următoarele lucrări distinse cu „PREMIUL STALIN” S. BABAEVSCHI: „Lumină deasupra pământului” (O carte care înfăţişează electrificarea satului colhoznic şi pune problema urmărilor acesteia). EM. CAZACUL „Primăvara pe Oder” (Roman inspirat de ultimele etape ale Marelui Război pentru Apărarea Patrei). C. FEDIN: „O vară neobişnuită” (Lucrare închinată evenimentelor istorice petrecute in 1910, In Rusia). N. GRIBACEV: Cântarea colhozului „Bolşevic” (traducere A. Toma). In cinstea zilei de 7 Noembrie Fruntaşele ia grefeştistincă Maria şi Matei Paraschiva au început să lucreze la 48 războaie Ca găzdui s’a răspândit de repede printre muncitoarele textiliste dela Industria Bumbacului B vestea că, îrn cinstea zilei de 7 Noembrie, fruntaşele în producţie Cincă Maria şi Matei Paraschiva au început să lucreze la câte 48 războaie, iar Boghuilă Ana la 36 războaie. Muncitorii s-au adunat în sala de festivităţi pentru a sărbători victoria tovarăşelor lor. I Mefettogul a fost deschis de Ma- Inolescu Stana. A vorbit apoi Zoia Milder despre succesul în producţie al fruntaşei Maria Cincă. La cuvânt s-au mai înscris apoi multe muncitoare, care şi-au luat angaja- I meniul să sprijine acţiunea fruntaşilor în producţie şi să le urmeze exemplul. A vorbit H. Cohn, directorul întreprinderii, despre rezultatul obţinut de Maria Cincă şi colectivul ei în schimbul de dimineaţă. Norma de acord a fost depăşită cu 44,10 la sută, iar cea de plan cu 15,10%. Acest frumos bilanţ a fost îndelung aplaudat de muncitorii din sală. A luat cuvântul şi Maria Cincă, arătând muncitorilor că succesul ei, ca şi al celorlalte mititaşe se datoreşte imensului ajutor pe care Marea Uniune Sovietică îl dă ţării noastre. însuşirea metodelor stahanoviştilor, bumbacul pe care îl primim din Uniunea Sovietică, toate acestea au ajutat-o să obţină rezultatele la care a ajuns. „NU mă voi opri nici aici — a spus ea. Voi învăţa mai mult din experienţa stahanoviştilor sovietici, voi merge mereu înainte, pentru a da oamenilor muncii pânză cât mai multă şi de bună calitate”. La sfârşit, o delegaţie de muncitori a mers în sala Nr. 10 pentru a oferi flori fruntaşelor Matei Paraschiva şi Boghină Ana și ,a le ura spor la muncă. (Agerpres). ERATA In textul Comunicatului asupra realizării Planului de Stat pe trimestrul III 1950, pasagjul privitor la realizările in domeniul campaniei de lichidare a analfabetismului trebue citit astfel: In domeniul învăţământului, începutul trimestrului III coincide cu încheerea anului şcolar 1949-1950. In acest an şcolar s’a continuat campania de lichidare a analfabetismului, fiind cuprinşi in cursurile de alfabetizare până la 30 Septembrie, 609.090 neştiutori de carte, cu peste 15% mai mult faţă de anul trecut. FEHWcaa Drumul lui Mitrea Nazâru iîîrsssaf» diai pagina i«a) pentru care întâia oară In viaţă, primea plată dreaptă. Pentru fiecare zi muncă are de primit 5 kgr. grâu, 2,800 kgr. cartofi, 0,750 kgr. floarea soarelui, 0,642 kgr. porumb şi alte produse. Din când în când Mitrea Nazâru căta cu mulţumire la oamenii adunaţi în jurul magaziei, şi faţa lui arsă de soare şi brăzdată de ani mulţi şi grei, era toată un zâmbet. Râdea la oamenii cu care lucrase tot anul, tovarăşii lui de muncă, mulţi şi vrednici, din Gospodăria Agricolă Colectivă „Vasile Roaită”, din comuna Viişoara, regiunea Constanţa, Iată-l pe Niculai Contor, care are 463 zile-muncă, Dumitru Mirşat, care a făcut 301 zile-muncă, Niculai Glăvanu (362 zile), Oprea Scarlat (353 zile). Şi ei vor avea grâu, cât n’au avut niciodată până acum. Belşugul va intra şi în gospodăria lor, ca şi în gospodăria lui Mitrea Nazâru. ...Gata şi a doua căruţă.., In prima căruţă, tocmai sus, deasupra sacilor, s’a urcat Moş Mitrea, alături de nevastă, de tăiatul lui cel mare şi de prâslea. In cea de a doua căruţă, mezinul şi fata. Cu bucurie l-au salutat oamenii: „Să trăeşti, moş Mitrea!“, „Să-l stăpâneşti sănătos şi la anul să ia’l mai mult” ! — Asta cred şi eu ! le-a răspuns bătrânul, pornind căruţa. Trupul cailor era însoţit de uralele sătenilor,din timp ce Mitrea Nazâru, de pe înălţimea sacilor, mândru nevoie mare, Îşi răsucea mustaţa căruntă, ştergându-şi pe furiş o lacrimă. O lacrimă de fericire. Pentru prima oară in viaţa lui, se simte bogat, liber şi mulţumit. Gândurile îi sboară fără veste la trecutul lui amar... Deodată, la un colţ de drum, a tras de hăţuri şi a oprit căruţa. Bătrânul a coborît liniştit, a mângâiat calul pe fruntea lată şi netedă, apoi a trecut în spate, unde a schimbat locul unui sac, l-a pus mai spre vârf. — Ce-i tată, nu stau bine sacii? Bătrânul a zâmbit, clinind sire din ochi — Aș, de unde!... Am oprit dinadins în fața casei chiaburului Oprea Boronete. L-am văzut că pândește de după perdele. E curios să vadă cât am luat. Las’ să se uite ! Cu cât se uită mai mult cu atât ii ies mai tare ochii din cap, de ciudă. Când lucram la el, ii venea bine la îndemână: ,,Mîntreo, fă-mi asta, fă-mi cealaltă...” Odată, lucram la batoză, nemâncat de două zile. La un moment dat, munca grea m’a doborît. Am căzut jos, cât p’aci să-mi intre furca’n ochi... Să fi văzut cum m’a luat chiabutu! cu vocea blândă: „Ai obosit, Mitrea. Uite, ia o înghiţitură de ţuică, să te mai întăreşti". „Nu de băut îmi e, zic eu, dă-mi ceva de mâncare”. „De mâncare, n'am acum, vedem noi după ce-oi găta treaba... Mai ia o înghiţitură şi du-te la muncă, altfel chem un altul”. După treaba asta, am zăcut trei săptămâni la pat. Iar blestematul de chiabur, c’altfel nu-i pot spune, zicea: „Dă-l încolo de ţăran, dacă-l omor, îl plătesc, că d’aia am bani. Până atunci să rabde !” . ...Căruţele ajunseră în faţa casei. Când a fost vorba să intru la „colectivă”, continuă moş Mitrea, numai venin Improşcau chiaburii, că o fi vai şi amar de capul nostru, c’om veni la ei să cerşim de lucru... Dar acum, roadele se văd. Cât n’am putut să-mi fac în zeci de ani, de am muncit ba pe cele 10 pogoane ale mele, ba pe la moşieri sau chiaburi, mi-am făcut de când sunt în colectivă, mi-am reparat casa, mi-am făcut gard nou de scânduri. Vaca mea are nutreţ din belşug, am căpătat 12.000 kg. de paie, 3.000 kg. pleavă şi câte altele. Iar pentru păsările din curte, slavă Domnului, am câţiva saci cu porumb. Ar putea chiaburii de-acum încolo să spună câte le-ar trece prin cap, ţăranii săraci şi mijlocaşi Îşi cunosc drumul. Drumul gospodăriei colective şi al muncii laolaltă, cu tractoarele şi maşinile, drumul care duce la belşug. Iar in fiecare toamnă, a încheiat Mitrea Nazâru — va fi sărbătoare pentru ţăranii muncitori. Ne vom împărţi, ca şi acum, roadele muncii noastre. Bucurie din bucuria noastră. ...Şi în seara aceea a fost sărbătoare în casa lui Mitrea Nazâru, ca dealtfel, în casele tuturor celor ce munciseră în Gospodăria colectivă din Vîişoara. In magaziile lor intraseră saci grei, cu grâu, cât nu avuseseră niciodată. Şi grâu! acesta le da Încredere şi curaj. Dacă mai era vreunul nehotărit, ca de pildă Nicolae Jepeş, care , în loc să muncească în Gospodărie, argăţise pe la chiaburi, acum , el priveşte cu jind la carele încărcate ale celor ce munciseră cu dragoste, îi pare rău, dar ştie el ce are de făcut de-acum încolo: să lucreze alături de ceilalţi colectivişti, cu nădejde, să păşească pe drumul pe care a mers Mitrea Nazâru şi ceilalţi colectivişti: drumul belşugului. N. Peraschia» Opera de Stat a dat un spectacol la uzinele „23 August“ In cinstea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice, Opera de Stat din Bucureşti a dat o serie de reprezentaţii extraordinare. De un deosebit succes s-a bucurat prezentarea operei „Bărbie rul din Sevilla” la Uzinele „28 August”. Muncitorii veniţi în număr mare la reprezentaţie au aplaudat călduros pe interpreţi. Muncitorii de la Uzina 23 August urmărind spectacolul Cetăţenii se pregătesc de alegeri Prepunea alături de toţi oamenii moca sprijină alegerile de deputaţi ai Sfaturilor Populare de Arhim. VALERIAN ZAHARI7V Biserica Ortodoxă sprijină cinstit toate eforturile poporului muncitor, care prin muncă, năzueşte spre construirea unei vieţi mai bune şl mal frumoase.intre legiuirile menite a ajuta Opera de construire a unei noi vieţi este şi noua reformă administrativă prin care ţara s’a împărţit In regiuni şi raioane. Această operă măreaţă menită a ajuta la maximum desvoltarea economică şi culturală a poporului, este una din cele mai de seamă realizări ale regimului de democraţie populară de la noi. Vechiile guvernări ale fostelor partide „istorice” au făcut şi ele nenumărate încercări de organizare administrativă, dar pentru că cei cari le legiferau nu urmăreau rezolvarea intereselor obşteşti, ci satisfacerea intereselor clasei stăpânitoare din care făceau parte, toate aceste încercări nu’au ajutat cu nimic desvoltarea economică şi culturală, din contra prin aceste Încercări nereuşite ei au mărit şi mai mult confuzia şi haosul în gospodăria ţării. Regimul democraţiei populare, având în vedere interesul general şi obştesc, a putut realiza, prin noua orânduire administrativă a ţării, o operă sănătoasă şi trainică, care va aduce mari servicii poporului nostru, în drumul său spre socialism. Noua aşezare administrativă este flfta din principalele pietre de jertfelie ale vieţii democratice, fiind menită să garanteze trăiri sfera noii vieţi de stat şi să-i asigure acestuia posibilităţi nelimitate de desvoltare. Multe şi măreţe sunt victoriile dobândit© de democraţia noastră populară până acum, dar el© sunt numai o mică parte a ceea ce urmează a se aduce la îndeplinire de acum înainte. Măreţele opere din câmpul vieţii publice, ce urmează a se înfăptui, trebuesc realizate prin oameni, iar pe aceşti oameni urmează a-i da alegerile de deputaţi ai Sfaturilor Populare. In trecutul apropiat, conducerea treburilor publice era un privilegiu al clasei Stăpânitoare. Odraslele potentaţilor erau tuiruite din leagăn să fie miniştri, deputaţi, primari, prefecţi şi altfel de demnitari, chiar dacă se năşteau puţin înzestraţi din punct de vedere intelectual. Legea nouă, votată recent de Marea Adunare Naţională, pune capăt privilegiilor redrepte de clasă şi de naştere, chemând la conducerea treburilor publice pe toţi cetăţenii, cari au împlinit vârsta de 18 ani, indiferent de sex, naţiune, religie, grad de cultură sau rasă. Vechile stăpâniri dogmatizaseră principiul fals, că numai elitele pot conduce soarta ţării, massele spuneau ei reavând putinţa de a se conduce prin ele înşile, fiind incapabile prin construcţia lor biologică a face aceasta. Noua lege cheamă massele populare la conducerea treburilor publice, făcând din instituţiile publice, adevărate şcoli de pregătire a oamenilor din popor, în care se vor forma complet oamenii de stat de tip nou, care-şi vor închina munca şi întreaga lor viaţă, numai binelui public. Erezia incapacităţii oamenilor din popor la conducere a fost înlăturată de regimul nostru democratic cu fapte concludente. Întrucât pe teren în cei câţiva ani, oamenii din popor, chemaţi în funcţii de răspundere a treburilor publice, s’au achitat cu mult mai bine decât odraslele boereşti din trecut, descoperindu-se In popor un imens rezervor de talente şi oameni de capacitate. Preoţimea ortodoxă în frunte cu Sf. Sinod a primit cu bucurie noua aşezare administrativă a ţării şi vestea convocării corpului electoral. Ea va da tot concursul său, pentru ca roadele acestei măsuri să fie bogate şi să ducă la progresul cel mai desăvârşit al poporului. Preoţimea nu uita că vechii politicieni s'au folosit de influenţa preotului şi a Învăţătorului la sate, numai în interesul lor personal. Preoţii şi învăţătorii au rămas, ca şi intregul popor, numai cu făgăduelile frumoase ale vechilor guvernanţi. Înşelată în trecut cu făgădueli mincinoase, astăzi preofţimea îşi dă seama că se croieşte o viaţă nouă, mai dreaptă şi mai fericită pentru popor, de aceea ea dă şi va da tot coficttrul său pentru buna desfăşurare a alegerilor şi pentru ca la aceste alegeri să participe toţi oamenii muncii alegând pe cei mai buni dintre ei pentru funcţiunea de mare răspundere de ei ai Sfaturilor Populare. Itealia Bălan învăţătoare din Bucureşti, ne întreabă când şi unde va putea ridica certificatul de alegător. Eliberarea certificatelor de alegător va începe îndată după ce înscrierile în registrele electorale devin definitive, adică după ce registrele electorale vor fi afişate, astfel încât cetăţenii să poată face întâmpinare, pentru cazurile de înscrieri greşite sau omisiuni. In consecinţă, eliberarea certificatelor de alegător va începe la 15 Noembrie a. c. Certificatele de alegător se eliberează de către Comitetele Provizorii. Locurile şi datele exacte când cetăţenii îşi vor putea ridica certificatele, se vor anunţa din vreme. Certificatele de alegător se vor elibera alegătorilor personal, în afară de cazurile când aceştia nu se pot prezenta din motive de forţă majoră. In acest caz, certificatul se va elibera titlui împuternicit al alegătorului. Militarii vor primi certificatele de alegători prin unităţile sau servviciile în care sunt încadraţi. Se eliberează un singur certificat de alegător, pentru alegerile diferitelor Sfaturi Populare (comunal, orăşenesc, raional şi regional). Eliberarea certificatelor se va face până în ajunul zilei alegerilor, adică până la 2 Decembrie a. c. In cazuri cu totul excepţionale şi bine întemeiate, certificatul va putea fi eliberat şi în ziua alegerilor, la secţia de votare din care face parte alegătorul. RĂSPUNSURI CĂTRE CITITORI Când şi amde se vor elibera certificatele de alegători CANDIDATUL INN MANTA IN MIJLOCUL ALEGĂTORILOR . Duminică. La „Casa Alegătorului“ din Ferentari este astăzi o afluenţă cu mult mai mare decât în alte zile. Dar nu numai pentru că este o zi de odihnă. Oamenii din cartier au fost incunoştiinţaţi că la orele şase dipă amiază, în cadrul unui festival artistic, îşi va da concursul şi actorul Ion Manta, de la Teatrul Municipal, propus candidat în alegerile pentru Sfaturile Populare. Şi propus chiar pentru Raionul „Lenin“, din care fac carte şi Ferentarii. Cetăţenii din cantos au adunat un număr mare la „Casa Alegătorului“ pentru a primi pe cel pe care l-au văzut jucând în numeroase piese, fe cel propus din rândul oamenilor artei să fie ales denotat în Sfaturile Populare Mulţi dintre ei îl cunosc ,esunat pe actorul Ion Manta, pentru că nu odată acesta a venit în mijlocul lor, la un Ateneu Popular saua I o festivitate, nu odată s’a oprit In drumul lui spre casă, pentru a sta de vorbă cu un muncitor sau un intelectual, cu o gospodină sau cu un student, pentru a discuta împreună despre treburile obşteşti, despre nevoile cetăţeneşti. Acum cei care îl ştiu, doar după scenă, ca şi cei care îl cunosc şi din viaţa de toate zilele, au un minunat prilej de a se întreţine cu el, de a frământa împreună, aici la „Casa Alegătorului“, probleme le- lgate de apropiatul eveniment al alegerilor. Iată de ce, atunci când Ion Manta termină de recitat poezia „Libertate“, de Alexandru Petöfi, cetăţenii veniţi la „Casa Alegătorului“ din Ferentari îi pun nenumărate întrebări cu privire la alegeri. Actorul stă de vorbă prieteneşte cu cei care la 3 Decembrie vor fi şi alegătorii lui, el le arată, printre altele şi sarcinile care revin oamenilor de artă şi de cultură din ţara noastră şi subliniază nu numai îndatoririle lor de profesionişti, ci deopotrivă rolul important pe care-l au în calitate de cetăţeni. — „Artiştii, scriitorii, poeţii sau muzicienii — a spus Ion Manta — sunt luptători activi în frontul păcii, ei participă cu însufleţire la munca şi lupta întregului popor muncitor pentru făurirea linei vieţi mai bune în ţara noastră”. Ion Manta, candidat al colectivului Teatrului Municipal în alegerile pentru Sfaturile Populare, activează neobosit pentru a răspunde la cinstea acestei sarcini, el se străduieşte să fie un exemplu pentru colegii săi. — „Ştiu—ne spune el—că pe umerii mei apasă o şi mai mare răspundere decât până acum. Va trebui, pentru a corespunde încrederii care mi s’a acordat, să nu precupeţesc nici un efort în munca mea de fiecare clipă. Şi nu voi precupeţi...“. S. N. Toţi cetăţenii cu drept de vot s’au înscris în registrele electorale in corn. Mogoşoaia Toţi cei 1030 cetăţeni cu drept de vot din comuna Mogoşoaia s’au înscris în registrele electorale, până la sfârşitul săptămânii trecute. Cei 36 agitatori din comună, organizaţi în echipe, au vizitat toate gospodăriile oamenilor muncii din comună. Cunoscând bine legea electorală pe care au analizat-o în seminarii colective, ei au ştiut să mobilizeze la timp pe cetăţeni pen- tru a se înscrie în listele electo- rale. „In trecut nici nu visam ca noi , femeile să putem vota, spune văduva Ioana Iancu. Astăzi însăi voi vota împreună cu copiii mei. Sunt fericită că din casa rr,eii vor merge 13 voturi pentru întărirea regimu- lui nostru de democraţie populară“. Şi Stan Ristea, muncitor agricol, care, lucrând după metodele agrotehnice sovietice, a obţinut anul acesta 1.300 kg. grâu la hectar, s’a înscris în registrul electoral, şî Marin Nicolae şi Bucur Popa şi Grigore Sârbu, toţi mânaţi de a- ceeaşi hotărîre de a vota pentru întărirea Patriei, pentru pace, pen- tru viitorul fericit al poporului muncitor Nu vor vota elementele duşmănoase regimului nostru, care au adunat averi din exploatarea poporului muncitor şi care nu au nimic comun cu lupta acestuia pentru făurirea unei vieţi fericite. Printre cei care nu vor vota se numără şi chiaburul Manolescu Ion, proprietar al unui bloc la Bucureşti, cârciumarul Alexandru Ionescu şi Constantin Gheorghe, fost legionar, ale cărui acte banditeşti sunt bine cunoscute în comună. Ei au fost demascaţi de ţăranii muncitori şi excluşi de la dreptul de vot. Spre reglementarea obligaţiilor chiriaşilor din Iosuf. Nu este întotdeauna comodă viaţa într’un bloc. Eşti mereu la discreţia vecinilor, şi de aceea trebue să suferi, pentru că nu fiecare este conştient de situaţia creată de viaţa în, colectiv. Din acest motiv, de foarte dese ori, ascensorul nu funcţionează, şi nici lumina pe scară, pentru că taxele comune de electricitate nu au fost achitate la timp. Acelaş lucru se repetă şi cu apa. Dintr-un maldăr întreg de reclamaţii pe care le-am cercetat la Comitetul Provizoriu al Capitalei, am găsit unul extrem de semnificativ. Astfel, in strada arh. Burcuş la numărul 10, într-un imobil naţionalizat, unul din locatari Penza, a schimbat instalaţia electrică pe scări, nu îşi plăteşte cota de apă, iar podul casei i-a făcut magazie de lemne şi în acelaş timp şi un atelier de reparat mobile, contravenind cu totul ordonanţelor in vigoare. Evident că măsurile Împotriva acestui ins care nu respectă avutul public nu vor întârzia. Şi reclamaţii de acest fel se găsesc Înregistrate la Spaţiile iori native ale Raioanelor, la Comitetele de Raioane, la Judecătoriile Populare şi la Circ. de miliţie, Blocul din Calea Griviţei 39, stă cu liftul splcat de luni de zile din motive asemănătoare celor aflintite-mai înainte. Legiuitorul nostru a Înţeles să statueze anumite obligaţii pentru locatarii blocurilor din Buletinul Oficial din 30 Aprilie 1949, şi într’unul din Februarie a acestui an, au apărut aceste dispoziţii. Pentru fiecare locatar al unui bloc, taxele de apă şi gunoi, — arată art. 12 din lege. — se socotesc după numănul persoanelor care locuesc sau folosesc în mod permanent încăperile închiriate. La apartamentele care au baie, taxele de apă se vor socoti adăugindu-se două persoane în plus, peste numărul locatarilor apartamentului. In cazul când imobilul are contoare de apă în fiecare apartament, taxele de apă vor fi plătite potrivit indicaţiilor acestora. Plata căldurii se face după suprafaţa de încălzire a radiatoarelor din fiecare apartament. In ceea ce priveşte taxele de folosinţa ascensorului, ele se calculează, tot după numărul locatarilor, cu excepţia acelora care exercitând o profesiune sau vreun comerţ la etaj, trebue să plătească de cinci ori cota. Plata la timp a acestor taxe este o datorie cetăţenească, întrucât, astfel se ajunge la o bună asigurare a funcţionării căldurii, apei, a ascensorului etc. Neplata la timp poate duce la unele consecinţe mai grave, prin degradarea imobilelor etc. Pentru că vechiul text al legii nu prevedea sancţiuni contra acelora care nu-şi respectă obligaţiile, legiuitorul a venit cu o modificare, în acest an, care precizează că: se pedepseşte cu o lună până la doi ani Închisoare acei cari se sustrag de la plata contribuţiei la taxele şi cheltuelile de folosinţă, administraţie şi întreţinere prevăzute prin control. In cazul când tribunalul apreciază că sunt circumstanţe unic neante, aceste pedepse se transformă în amendă de 1.000 Iei". Toate aceste prevederi au fost înainte de naţionalizarea imobilelor. Cum astăzi majoritatea imobilelor au intrat în patrimoniul Statului, care le administrează prin intermediul Comitetelor Provizorii, este de datoria autorităţilor să statueze precis obligaţiile care revin chiriaşilor din acesta imobile, întreprinderea de Localuri şi Locuinţe din Bucureşti, care administrează imobilele din Capitală şi suburbane, lucrează în prezent la întocmirea unui regulament, c-are să statueze obligaţiile chiriaşilor din imobilele naţionalizate. Se pare că prima abatere de la obligaţiile comune, un avertisment cu un termen ele cinci zile pentru reintrarea în legalitate, iar la a doua abatere gravă, se va proceda la evacuarea Chiriaşului recalcitrant, fără a i se atribui o nouă locuinţă. Măsurile acestea sunt nrerinscart de a fi luate, pentru a se asigura o bună păstrare a bunurilor Satului, bunuri care sunt comuna întregului popor. Statuând astfel, vom asigura o desfăşurare normală a vieţii din blocurile cu mai multe apartamente. S. Chira