Universul, noiembrie 1950 (Anul 67, nr. 252-276)

1950-11-01 / nr. 252

Manifestări in cadrul Lu­nii Prieteniei Româno-Sovieti­ce PROF. V. L EVGRAfOV. I. E. GLUŞCENKO 1 17. P. TROITKAIA IN VIZITĂ LA TIMIŞOARA •TIMIŞOARA, 30 — Luni au so­sit la Timişoara prof. V. E. Evgra­­fov, prof. I. E. Gluşcenko ţi­7., P. Troiţkaia, membri ai delegaţiei oa­menilor de ştiinţă şi cultură sovie­tici care participă la festivităţile din cadrul Lunii Prieteniei Româno- Sovietice. Cu acest prilej, prof I. E. Gluş­­cenko a vizitat staţiunea experimen­tală ICAR din Lovrin, regiunea Ti­mişoara, interesându-se de felul în care se face creşterea şi selecţio­narea plantelor. In cursul după amiezii I. E. Gluş­­cenco a conferenţiat la Institutul Agrotehnic din Timişoara, despre „Agrobiologia sovietică şi princi­piile si de bază”. Numeroasa asistenţă a ascultat cu viu Interes expunerea ,sub­­lin­iind-o cu îndelungate aplauze. In aceeaşi zi, V. E. Evgrafov a conferenţiat în faţa studenţilor u­­niversităţîi serale de marxism-le­ninism din Timişoara, despre „Lu­crările tovarăşului Iosif Vissariono­­vîci Stalin în problemele de lingvis­tică, un nou aport în ştiinţa mar­­xist-leninistă”. Cuvântul introductiv a fost ros­tit de prof. dr. Benedict Menkeş, preşedintele filialei Timişoara a Societăţii pentru Răspândirea Ştiin­ţei şi Culturii în R.P.R. Şedinţa festivă a Universităţii serale de marxism-leninism, s'a transformat î­ntr’o puternică mani­festaţie de dragoste şi recunoştinţă faţă de marea Ţară a socialismului şi faţă de tovarăşul Stalin. Z. P. Troiţkaia a vizitat Ate­lierele principale C.F.R.-Timişoara, depoul d© locomotive C.F.R. şi a­­telierele de tramvaie ITAS, inte­resându-se de mersul producţiei şi in special de construirea noilor tramvaie Pullman fabricate pentru prima oară în atelierele de tram­vaie din Timişoara. In după amiaza­ aceleia­şi zile, Z. P. Troiţkaia a vorbit în sala „Şte­fan Plavăţ”, în faţa activului UFDR, despre drepturile femeilor în statele de democraţie populară şi lupta lor pentru pace şi socia­lism. „LUPTÂND ÎMPOTRIVA PUTREDEI IDEOLOGII BURGHEZE, CULTURA SOVIETICĂ APĂRĂ DEMOCRAŢIA ŞI PACEA“ Conferinţa acad. prof. C. Balmuş Sub auspiciile Comitetului Na­ţional pentru organizarea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice, acad. prof. C. Balmuş, rectorul Univer­sităţii ,,C. I. Partion” din Bucu­reşti, a ţinut Sâmbătă seara, la Casa Prieteniei Româno-Sovietice, o conferinţă intitulată „Luptând împotriva putredei ideologii bur­gheze, cultura sovietică apără democraţia şi pacea". Conferenţiarul a arătat că po­poarele din întreaga lume văd din ce în ce mai limpede că desvol­tarea şi înflorirea societăţii uma­ne sunt legate de victoria socia­lismului, iar victoria socialismu­lui reprezintă, pe tărâm ideologic, victoria celei mai înalte cul­turi, cultura Statului Sovietic, a statului care de 30 anli S-a afirmat mereu ca apărător al păcii şi in­dependenţei popoarelor, ca apără­tor al culturii şi al libertăţii de gândire. Lupta dusă de Uniunea Sovietică pentru pace şi pentru cultură decurge din însăşi struc­tura regimului sovietic. Desvălu­ind prin numeroase exemple toată putreziciunea ideo­­­­logiei burgheze, acad. prof. C. Balmuş a subliniat lupta dusă de­­ reprezentanţii culturii sovietice , pentru demascarea caracterului de clasă al acestei ideologii. Cultura sovietică, care se dis­tinge prin aceea că aparţine po­porului, prin caracterul ei multi­naţional, prin faptul că ea preia şi desvoltă tot ce e mai bun şi m­ai avansat în cultura trecutului, prin caracterul ei patriotic şi par­­­tinic, este cultura cea mai înaltă a timpurilor noastre, cultura vii­­torului. Republica Socialistă Sovietică Estonă Umăr la umăr cu clasa munci­toare şi ţărănimea din întreaga Rusie, poporul estonian a pornit în 1917 lupta revoluţionară, doborân­­du­-i pe asupritori şi cucerindu-şi libertatea. Curând însă după revo­luţie, teritoriul Estoniei a fost o­­cupat de cotropitorii germani, ur­maşii cavalerilor teutoni pe care-i fugărise Alexandru Nevski după bătălia ce a avut loc tot pe aceste pământuri. Cotropitorii germani au înăbuşit în sânge revoluţia poporului estonian. Dar in 1918, flăcările revoluţiei renăscute, au ars din temelii regimurile impuse de către ocupanţii germani, iar în locul lor a fost instalată din nou puterea poporului. In ajutorul bur­gheziei estone ca şi a celei letone şi lituaniene, au sărit atunci im­perialiştii Antantei. Ei i-au­ ajutat pe exploatatori să instaureze din nou regimurile reacţionare care aveau să ţină masele populare sub cea mai cruntă asuprire şi mizerie timp de douăzeci de ani. Dar poporul nu a încetat lupta. Iar în 1940 s’a înălţat de­ssupra ţări­­r sale şi mai falnic, drapelul sovietelor. La rugămintea adresată Sovietului Suprem al U.R.S.S. de către oamenii muncii estoni, le­toni şi lituanieni, ţările baltice au fost primite în familia frăţească a Marei Uniuni. Aşa s-a născut şi Republica So­cialistă Sovietică Estonă. Munca de construcţie socialistă, care începuse în 1940, a fost în­treruptă un an mai târziu, de a­­ceiaşi cotropitori care, cu ani în urmă, răpiseră libertatea şi drep­tul la o viaţă mai bună popoarelor baltice. Dar şi de data aceasta poporul eston a ştiut să răspundă hoardelor imperialiste. Corpul es­toni­an al Armatei Sovietice care a căpătat apoi titlul de „corp de gardă” ca şi sutele de detaşa­mente de partizani, au luptat cu vitejie pentru apărarea Uniunii Sovietice. Aproape 20 de mii de soldaţi, ofiţeri şi generali din Corpul esto­nian au fost decoraţi cu ordine şi medalii sovietice, pentru bravură pe câmpul de luptă. Printre ei se numără şi cei 9 eroi ai Uniunii Sovietice, care sunt astăzi mândria popor’ ’”5 estonian, încheierea victorioasă a Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a îndreptat preocupările poporului estonian spre munca paşnică de reconstruire a distrugerilor prici­nuite de hitlerişti. Ritmul creşterii economiei naţionale a­ fost intr’a­­devăr uimitor în perioada postbe­lică, atingând în 1950 de patru ori nivelul producţiei din 1945. A cres­cut producţia articolelor de mare consum. S’a desvoltat o nouă ra­mură industrială: fabricarea gaze­lor din şisturi bituminoase. Toate aceste realizări ni sunt altceva de­cât rezultatele concrete, ale creş­terii productivităţii muncii, dato­rită faptului că oamenii muncii estonieni sunt conştienţi că astăzi nu mai muncesc pentru folosul burgheziei estoniene. Astfel, de pildă muncitoarea Katy Pross, de la uzina de construcţii de maşini, a realizat în patru ani şi jumătate 15 norme anuale, iar strungarul Oswald Opper, de la uzina „TLMA­­RINE“, execută întotdeauna planul în proporţie de 300 la sută. Ca ei sunt sute şi mii de cetăţeni ai R.S.S. Estonă. Deosebit de importante victorii au obţinut oamenii muncii din tâ­năra Republică Estonă şi in dome­niul agriculturii. Astăzi, peste 80*'» din gospodăriile ţărăneşti sunt unite în colhozuri. Deasemeni o puternică campanie de electrifi­care a satelor a fost începută în R.S.S. Estonă. La î Ianuarie 1950 erau deja electrificate in întregime 24 staţiuni de maşini şi tractoare, 59 sovhozuri şi 482 de colhozuri. O nouă cultură, naţională în formă şi socialistă în conţinut, se desvoltă în tânăra republică socia­listă. In Estonia se află astăzi o vastă reţea de şcoli de şapte ani, şcoli medii, 8 şcolă superioare şi o Academie de Ştiinţe. Literatura­­ estoniană numără scriitori al căror nume sunt cu­noscute acum nu numai în Uniu­nea Sovietică, ci şi în multe alte ţări. August Jacobson, Juhan Solîmuul, Hans Leberecht, sunt (doar câteva nume care aduc aminti* de valoroase opere literare dis­tinse cu „Premiul Stalin”. Cartea a devenit în R.S.S. Estonă un bun al maselor muncitoare. In ultimii zece ani au fost editate, în limba estonă, 5.116 cărţi într’un tiraj de 32.500.000 exemplare. Arta isvorâtă din rândurile poporului fericit că trăeşte în ma­rea epocă stalinistă, a cunoscut o înflorire neamaiîntâlnită. In cele peste 4.186 de cercuri ale artişti­lor amatori care cuprind 70.000 de oameni ai muncii, cresc şi se des­­voltă talente ale căror posibilităţi artistice erau înăbuşite sub regi­murile trecute de exploatare şi a­­soprire. Eminenţii compozitori es­tonieni ca Eugen Karn, Gustav Ernesax, Arro şi mulţi alţii, au creat o întreagă serie de opere mu­zicale inspirate din lupta şi munca poporului estonian, opere care au fost distinse cu „Premiul Stalin“. Planul cincinal postbelic a adus poporului estonian odată cu des­voltarea industriei socialiste şi o creştere simţitoare a nivelului de trai al muncitorului şi ţăranului estonian. Preţul mărfurilor de t­ap consum scade pe zi ce trece, iar caiitatea mărfurilor se îmbunătă­­ţeşte. In bugetul republicii sunt a­­locate sume din ce în ce mei meri, destinate ridicării sociate si cultu­rale a oamenilor muncii. As fel, pe când in anul 1945 au fost alocate sume reprezentând 45,4”'« din bu­getul republicii, în 1049 s’a «locut pentru aceleași scopuri 55,35*5 d’n buget. Anul acesta, la 21 Iulie, toporul estoUîan a­ sărbătorit zece ani de la instaurarea Puterii Sovietice în ţara sa. În această zi, praporul es­­tonia­ a sărbătorit totodată dra­gostea seculară ce-1 leagă de praporul frate rus, ca şi dragostea frăţească ce-1 uneşte cu celelalte popoare sovietice de la un capăt la celălalt al Marei Patrii Socialiste. Privirile oamenilor muncii esto­nieni s’au îndreptat în această zi spre capitala scumpei lor patrii, Moscova, acolo unde trăieşte şi lucrează omul care a condus u­­riaşa forţă militară a Statului So­vietic în lupta pentru eliberarea omenirii, care a eliberat şi poporul estonian, deschizându-i astfel pers­pectivele luminoase ale comunis­mului Echipa de dansuri populare estoniene a studenţilor Institutului de Cultură fizică din Tallin „Multe lucruri am aflat despre viaţa fericită a colhoznicilor sovietici“ Ce povestesc ţăranii muncitori întorşi din vizita in Uniunea Sovietică ■ Galaţi 30. — „Duminica asta îftStilă de toamnă târzie n'o voi uita niciodată, că multe lucruri frumoase am aflat despre viaţa fericită şi plină de belşug a oame­nilor sovietici. De experienţa col­hoznicilor ne-am folosit şi până acum, dar astăzi mi-am dat seama că mai avem multe de învăţat până să facem din tânăra noastră Gospodărie Agricolă Colectivă o casă luminoasă şi îmbelşugată, care să serm­ene cu aceea a colhoz­nicilor”. Aşa vorbea Ion Răileanu, mem­bru în Gospodăria Agricolă Colec­tivă Pionierul“ din comuna Bar­im Catargi, raionul Galaţi, îndrep­­tându-se spre casă după consfătui­rea trrjită la şcoala elementară din sat. Şi într’adevăr, plină de învăţă­minte a fost adunarea membrilor Gospodăriei Agricole Colective „Pionierul“, care au ascultat Du­minică dimineaţa tot ce a povestit Petrica Lungeanu, membră în Gos­­podăria Agricolă Colectivă „Ana Ipătescu“ din comuna Braniştea, raionul Galaţi, care de curând s-a înapoiat în sat venind din Uniu­nea Sovietică, unde împreună cu delegaţia ţăranilor muncitori din ţara noastră ,a vizitat fabrici, SMT-uri, combinate, institute de ştiinţe agricole, colhozuri, sovho­zuri şi câte altele. „Am avut minunatul prilej şi bucuria de a vizita Mare­a Ţară a Socialismului, Uniunea Sovietică —i spune ţăranca muncitoare P­e­­trica Lungeanu. Am fost pe la mai multe colhozuri şi m-am convins văzând cu ochii mei, cât de feri­cită este viaţa pe care o trăesc colhoznicii. Peste tot oamenii so­vietici, conduşi de Partidul Bolşe­vic al lui Lenin şi Stalin, au făcut lucru­ri care întrec orice aşteptare şi stârnesc admiraţia. Ei şi-au clădit cu adevărat o viaţă plină de fericire şi belşug. In colhozul „Molotov” din Nabcic am fost acasă la o şefă de echipă, văduvă de război, care luase nu­mai avans pentru zilele lucrate 2.000 kg. grâu. In ograda ei am­­ văzut o vacă cu lapte, oi, stupi şi­­ o mulţime de păsări. In colhozul : „Steaua Polară" am văzut o com­bină care era deservita de 4 oa­meni şi făcea mutica a 400. Tot acolo am văzut mai multe creşe,­­ unde mamele îşi lasă copiii în timp ce ele sunt la muncă, un club al colhozului şi multe alte lucruri care fac fericită viaţa colhoznici­lor”. Şi Petrica Lungeanu a continuat să povestească despre tarlalele în­tinse lucrate numai cu tractorul şi maşinile agricole, după metode a­­grotehnice înaintate, şi despre ro­dul bogat care se obţine pe ele: până la 5.000 kg. grâu la ha., 7.000 kg. porumb, 6.700 kg. orz. Ţăranca muncitoare Cudina Anastasiu, de curând intrată în Gospodărie, asculta cu atenţie în­cordată, începuse să fie nedume­rită şi mai , mai să creadă că tot acest belşug din casele colhoznici­lor se datoreşte unei munci istovi­toare, de 15—16 ore pe zi. Petrica Lungeanu i-a explicat că aceste minunate realizări ale oamenilor sovietici sunt rezultatul unei munci bine organizate și aproape în întregime mecanizate. Cât despre numărul orelor de lu­cru, colhoznicii se bucură de sufi­cient timp liber pentru odihnă, sport, cinematograf, teatru, etc. Consfătuirea se sfârşise, dar grupuri, grupuri, oamenii conti­nuau să discute în curtea şcolii. Erau plini de voioşie, încrezători în viitorul luminos al gospodăriei lor colective şi hotărîţi să pună în practică tot ce au învăţat în urma acestei consfătuiri. E ÎN CINSTEA LUNII PRIE­TENIEI ROMÂNO-SOVIE­TICE Editura „Cartea Rusă ” a tipărit următoarele lu­crări dis­tinse cu „PREMIU­L STALIN” S. BABAEVSCHI: „Lumină deasupra pământului” (O carte care înfăţişează electrificarea satului colhoznic şi pune problema urmărilor acesteia). EM. CAZACUL „Primăvara pe Oder” (Roman inspi­rat de ultimele etape ale Marelui Război pentru Apărarea Patrei). C. FEDIN: „O vară neobişnuită” (Lucrare în­chinată evenimentelor istorice petre­cute in 1910, In Rusia). N. GRIBACEV: Cântarea colhozului „Bolşevic” (traducere A. Tom­a). In cinstea zilei de 7 Noembrie Fruntaşele ia grefeştis­tincă Maria şi Matei Paraschiva au început să lucreze la 48 războaie Ca găzdui s’a răspândit de re­pede printre muncitoarele textiliste dela Industria Bumbacului B ves­tea că, îrn cinstea zilei de 7 No­embrie, fruntaşele în producţie Cincă Maria şi Matei Paraschiva au început să lucreze la câte 48 războaie, iar Boghuilă Ana la 36 războaie. Muncitorii s-au adunat în sala de festivităţi pentru a sărbători victo­ria tovarăşelor lor. I Mefettogul a fost deschis de Ma- I­nolescu Stana. A vorbit apoi Zoia Milder despre succesul în produc­ţie al fruntaşei Maria Cincă. La cuvânt s-au mai înscris apoi multe muncitoare, care şi-au luat angaja- I meniul să sprijine acţiunea frunta­şilor în producţie şi să le urmeze exemplul. A vorbit H. Cohn, directorul în­treprinderii, despre rezultatul obţi­nut de Maria Cincă şi colectivul ei în schimbul de dimineaţă. Nor­ma de acord a fost depăşită cu 44,10 la sută, iar cea de plan cu 15,10%. Acest frumos bilanţ a fost îndelung aplaudat de muncitorii din sală. A luat cuvântul şi Maria Cincă, arătând mun­citorilor că succesul ei, ca şi al celorlalte m­ititaşe se dato­­reşte imensului ajutor pe care Ma­rea Uniune Sovietică îl dă ţării noastre. însuşirea metodelor staha­­noviştilor, bumbacul pe care îl pri­mim din Uniunea Sovietică, toate acestea au ajutat-o să obţină re­zultatele la care a ajuns. „NU mă voi opri nici aici — a spus ea. Voi învăţa mai mult din experienţa stahanoviştilor sovietici, voi merge mereu înainte, pentru a da oamenilor muncii pânză cât mai multă şi de bun­ă calitate”. La sfârşit, o delegaţie de munci­tori a mers în sala Nr. 10 pentru a oferi flori fruntaşelor Matei Pa­­raschiva şi Boghină Ana și ,a le ura spor la muncă. (Agerpres). E­RATA In textul Comunicatului asupra realizării Planului de Stat pe tri­mestrul III 1950, pasagjul privitor la realizările in domeniul campa­niei de lichidare a analfabetismului trebue citit astfel: In domeniul învăţământului, începutul trimestrului III coin­cide cu încheerea anului şcolar 1949-1950. In acest an şcolar s’a continuat campania de lichidare a analfabetismului, fiind cu­prinşi in cursurile de alfabetizare până la 30 Septembrie, 609.090 neştiutori de carte, cu peste 15% mai mult faţă de anul trecut. FEHWcaa Drumul lui Mitrea Nazâru iîîrsssaf» diai pagina i«a) pentru care întâia oară In viaţă, primea plată dreaptă. Pentru fie­care zi­ muncă are de primit 5 kgr. grâu, 2,800 kgr. cartofi, 0,750 kgr. floarea soarelui, 0,642 kgr. porumb şi alte produse. Din când în când Mitrea Na­zâru căta cu mulţumire la oame­nii adunaţi în jurul magaziei, şi faţa lui arsă de soare şi brăzdată de ani mulţi şi grei, era toată un zâmbet. Râdea la oamenii cu care lucrase tot anul, tovarăşii lui de muncă, mulţi şi vrednici, din Gos­podăria Agricolă Colectivă „Vasile Roaită”, din comuna Viişoara, re­giunea Constanţa, Iată-l pe Niculai Contor, care are 463 zile-muncă, Dumitru Mir­­şat, care a făcut 301 zile-muncă, Niculai Glăvanu (362 zile), Oprea Scarlat (353 zile). Şi ei vor avea grâu, cât n’au avut niciodată până acum. Belşugul va intra şi în gos­podăria lor, ca şi în gospodăria lui Mitrea Nazâru. ...Gata şi a doua căruţă.., In prima căruţă, tocmai sus, dea­supra sacilor, s’a urcat Moş Mi­trea, alături de nevastă, de tăiatul lui cel mare şi de prâslea. In cea de a doua căruţă, mezinul şi fata. Cu bucurie l-au salutat oamenii: „Să trăeşti, moş Mitrea!“, „Să-l stăpâneşti sănătos şi la anul să ia’l mai mult” ! — Asta cred şi eu ! le-a răspuns bătrânul, pornind căruţa. Trupul cailor era însoţit de ura­­lele sătenilor,d­in timp ce Mitrea Nazâru, de pe înălţimea sacilor, mândru nevoie mare, Îşi răsucea mustaţa căruntă, ştergându-şi pe furiş o lacrimă. O lacrimă de fe­ricire. Pentru prima oară in viaţa lui, se simte bogat, liber şi mul­ţumit. Gândurile îi sboară fără veste la trecutul lui amar... Deodată, la un colţ de drum, a tras de hăţuri şi a oprit căruţa. Bătrânul a coborît liniştit, a mân­gâiat calul pe fruntea lată şi ne­tedă, apoi a trecut în spate, unde a schimbat locul unui sac, l-a pus mai spre vârf. — Ce-i tată, nu stau bine sacii? Bătrânul a zâmbit, clinind sire­ din ochi — Aș, de unde!... Am oprit dinadins în fața casei chiaburului Oprea Boronete. L-am văzut că pândește de după perdele. E cu­rios să vadă cât am luat. Las’ să se uite ! Cu cât se uită mai mult cu atât ii ies mai tare ochii din cap, de ciudă. Când lucram la el, ii venea bine la îndemână: ,,Mî­n­treo, fă-mi asta, fă-mi cealaltă...” Odată, lucram la batoză, nemân­cat de două zile. La un moment dat, munca grea m’a doborît. Am căzut jos, cât p’aci să-mi intre furca’n ochi... Să fi văzut cum m’a luat chiabutu! cu vocea blân­dă: „Ai obosit, Mitrea. Uite, ia o înghiţitură de ţuică, să te mai în­tăreşti". „Nu de băut îmi e, zic eu­, dă-mi ceva de mâncare”. „De mâncare, n'am acum, vedem noi după ce-oi găta treaba... Mai ia o înghiţitură şi du-te la muncă, alt­fel chem un altul”. După treaba asta, am zăcut trei săptămâni la pat. Iar blestematul de chiabur, c’altfel nu-i pot spune, zicea: „Dă-l încolo de ţăran, dacă-l o­­mor, îl plătesc, că d’aia am bani. Până atunci să rabde !” . ...Căruţele ajunseră în faţa cas­­ei. Când a fost vorba să intru la „colectivă”, continuă moş Mitrea, numai venin Improşcau chiaburii, că o fi vai şi amar de capul nos­tru, c’om veni la ei să cerşim de lucru... Dar acum, roadele se văd. Cât n’am putut să-mi fac în zeci de ani, de am muncit ba pe cele 10 pogoane ale mele, ba pe la mo­şieri sau chiaburi, mi-am făcut de când sunt în colectivă, mi-am­ re­parat casa, mi-am făcut gard nou de scânduri. Vaca mea are nutreţ din belşug, am căpătat 12.000 kg. de paie, 3.000 kg.­ pleavă şi câte altele. Iar pentru păsările din curte, slavă Domnului, am câţiva saci cu porumb. Ar putea chiaburii de-acum încolo să spună câte le-ar trece prin cap, ţăranii săraci şi mijlocaşi Îşi cunosc drumul. Drumul gospodăriei colective şi al muncii laolaltă, cu tractoarele şi maşinile, drumul care duce la bel­­şug. Iar in fiecare toamnă,­­ a în­cheiat Mitrea Nazâru — va fi sărbătoare pentru ţăranii munci­tori. Ne vom împărţi, ca şi acum, roadele muncii noastre. Bucurie din bucuria noastră. ...Şi în seara aceea a fost săr­bătoare în casa lui Mitrea Nazâru, ca dealtfel, în casele tuturor celor ce munciseră în Gospodăria co­lectivă din Vîişoara. In magaziile lor intraseră saci grei, cu grâu, cât nu avuseseră niciodată. Şi grâu! acesta le da Încredere şi curaj. Dacă mai era vreunul nehotărit,­­ ca de pildă Nicolae Jepeş, care , în loc să muncească în­ Gospodă­rie, argăţise pe la chiaburi, acum , el priveşte cu jind la carele încăr­cate ale celor ce munciseră cu dragoste, îi pare rău, dar ştie el ce are de făcut de-acum în­colo: să lucreze alături de ceilalţi co­lectivişti, cu nădejde, să păşească pe drumul pe care a mers Mitrea Nazâru şi ceilalţi colectivişti: dru­mul belşugului. N. Peraschia» Opera de Stat a dat un spectacol la uzinele „23 August“ In cinstea Lunii Prieteniei Ro­­mâno-Sovietice, Opera de Stat din Bucureşti a dat o serie de repre­zentaţii extraordinare. De un deosebit succes s-a bu­curat prezentarea operei „Bărbie­­ rul din Sevilla” la Uzinele „28 August”. Muncitorii veniţi în număr mare la reprezentaţie au aplaudat căl­duros pe interpreţi. Muncitorii de l­a Uzina 23 August urmărind spectacolul Cetăţenii se pregătesc de alegeri Prepunea alături de toţi oamenii moca sprijină alegerile de deputaţi ai Sfaturilor Populare de Arhim. VALERIAN ZAHARI7V Biserica Ortodoxă sprijină cinstit toate eforturile poporului muncitor, care prin muncă, năzueşte spre construirea unei vieţi mai bune şl mal frumoase.­intre legiuirile menite a ajuta Opera de construire a unei noi vieţi este şi noua reformă adminis­trativă prin care ţara s’a împărţit In regiuni şi raioane. Această operă măreaţă menită a ajuta la maximum desvoltarea eco­nomică şi culturală a poporului, este una din cele mai de seamă reali­zări ale regimului de democraţie populară de la noi. Vechiile guvernări ale fostelor partide „istorice” au făcut şi ele nenumărate încercări de organizare administrativă, dar pentru că cei cari le legiferau nu urmăreau re­zolvarea intereselor obşteşti, ci sa­tisfacerea intereselor clasei stăpâ­ni­toare din care făceau parte, toate aceste încercări nu’au ajutat cu nimic desvoltarea economică şi culturală, din contra prin aceste Încercări nereuşite ei au mărit şi mai m­ult confuzia şi haosul în gospodăria ţării. Regimul democraţiei populare, având în vedere interesul general şi obştesc, a putut realiza, prin noua orânduire administrativă a ţării, o operă sănătoasă şi trainică, care va aduce mari servicii poporu­lui nostru, în drumul său spre so­cialism. Noua aşezare administra­tivă este flfta din principalele pietre de jertfelie ale vieţii democratice, fiind menită să garanteze trăiri sfera noii vieţi de stat şi să-i asigure acestuia posibilităţi nelimitate de desvoltare. Multe şi măreţe sunt victoriile dobândit© de democraţia n­oastră populară până acum, dar el© sunt numai o mică parte a ceea ce ur­mează a se aduce la îndeplinire de acum înainte. Măreţele opere din câmpul vieţii publice, ce urmează a se înfăptui, trebuesc realizate prin oameni, iar pe aceşti oameni urmează a-i da alegerile de deputaţi ai Sfaturilor Populare. In trecutul apropiat, conducerea treburilor publice era un privilegiu al clasei Stăpânitoare. Odraslele potentaţilor erau tu­iruite din leagăn să fie miniştri, deputaţi, primari, prefecţi şi altfel de demnitari, chiar dacă se năşteau puţin înzestraţi din punct de vedere intelectual. Le­gea nouă, votată recent de Marea Adunare Naţională, pune capăt pri­vilegiilor redrepte de clasă şi de naştere, chemând la conducerea tre­burilor publice pe toţi cetăţenii, cari au împlinit vârsta de 18 ani, indiferent de sex, naţiune, religie, grad de cultură sau rasă. Vechile stăpâniri dogmatizaseră principiul fals, că numai elitele pot conduce soarta ţării, massele spu­neau ei r­eavând putinţa de a se conduce prin ele înşile, fiind inca­pabile prin construcţia lor biologică a face aceasta. Noua lege cheamă massele populare la conducerea tre­burilor publice, făcând din institu­ţiile publice, adevărate şcoli de pregătire a oamenilor din popor, în care se vor forma complet oamenii de stat de tip nou, care-şi vor în­china munca şi întreaga lor viaţă, numai binelui public. Erezia inca­pacităţii oamenilor din popor la con­ducere a fost înlăturată de regimul nostru democratic cu fapte conclu­dente. Întrucât pe teren în cei câţiva ani, oamenii din popor, che­maţi în funcţii de răspundere a treburilor publice, s’au achitat cu mult mai bine decât odraslele boe­­reşti din trecut, descoperindu-se In popor un imens rezervor de talente şi oameni de capacitate. Preoţimea ortodoxă în frunte cu Sf. Sinod a primit cu bucurie noua aşezare administrativă a ţării şi ves­tea convocării corpului electoral. Ea va da tot concursul său, pentru ca roadele acestei măsuri să fie bogate şi să ducă la progresul cel mai de­săvârşit al poporului. Preoţimea nu uita că vechii politicieni s'au folo­sit de influenţa preotului şi a În­văţătorului la sate, numai în inte­resul lor personal. Preoţii şi învă­ţătorii au rămas, ca şi­­ intregul popor, numai cu făgăduelile fru­moase ale vechilor guvernanţi. În­şelată în trecut cu făgădueli min­cinoase, astăzi preofţimea îşi dă seama că se croieşte o viaţă nouă, mai dreaptă şi mai fericită pentru po­por, de aceea ea dă şi va da tot coficttr­ul său pentru buna desfă­şurare a alegerilor şi pentru ca la aceste alegeri să participe toţi oa­menii muncii alegând pe cei mai buni dintre ei pentru funcţiunea de mare răspundere de ei ai Sfaturilor Populare. Itealia Bălan învăţătoare din Bucureşti, ne întreabă când şi unde va putea ridica certificatul de alegător.­­ Eliberarea certificatelor de ale­­­­gător va începe îndată după ce­­ înscrierile în registrele electorale­­ devin definitive, adică după ce re­gistrele electorale vor fi afişate, astfel încât cetăţenii să poată face întâmpinare, pentru cazurile de în­scrieri greşite sau omisiuni. In consecinţă, eliberarea certi­­ficatelor de alegător va începe la 15 Noembrie a. c. Certificatele de alegător se eli­berează de către Comitetele Pro­vizorii. Locurile şi datele exacte când cetăţenii îşi vor putea ridica certificatele, se vor anunţa din vreme. Certificatele de alegător se vor elibera alegătorilor personal, în afară de cazurile când aceştia nu se pot prezenta din motive de for­ţă majoră. In acest caz, certifica­tul se va elibera titlu­i împuternicit al alegătorului. Militarii vor primi certificatele de alegători prin unităţile sau serv­­­viciile în care sunt încadraţi. Se e­liber­ează un singur certi­ficat de alegător, pentru alegerile diferitelor Sfaturi Populare (co­munal, orăşenesc, raional şi regio­nal). Eliberarea certificatelor se va face până în ajunul zilei alegeri­lor, adică până la 2 Decembrie a. c. In cazuri cu totul excepţionale şi bine întemeiate, certificatul va putea fi eliberat şi în ziua alege­­rilor, la secţia de votare din care face parte alegătorul. RĂSPUNSURI CĂTRE CITITORI Când şi amde se vor elibera certificatele de alegători CANDIDATUL INN MANTA IN MIJLOCUL ALEGĂTORILOR . Duminică. La „Casa Alegătorului“ din Fe­rentari este astăzi o afluenţă cu mult mai mare decât în alte zile. Dar nu numai pentru că este o zi de odihnă. Oamenii din cartier au fost incunoştiinţaţi că la orele şase di­pă amiază, în cadrul unui festi­val artistic, îşi va da concursul şi actorul Ion Manta, de la Teatrul Municipal, propus candidat în ale­gerile pentru Sfaturile Populare. Şi propus chiar pentru Raionul „Lenin“, din care fac carte şi Fe­rentarii. Cetăţenii din canto­­­s au adunat un număr mare la „Casa Alegăto­rului“ pentru a primi pe cel pe­­ care l-au văzut jucând în nume­roase piese, f­e cel propus din rândul oamenilor artei să fie ales denotat în Sfaturile Populare Mulţi dintre ei îl cunosc ,­e­­su­nat pe actorul Ion Manta, pentru că nu odată acesta a venit în mijlocul lor, la un Ateneu Popular sau­­a I o festivitate, nu odată s’a oprit In drumul lui spre casă, pentru a sta de vorbă cu un muncitor sau un intelectual, cu o gospodină sau cu un student, pentru a discuta îm­preună despre treburile obşteşti, despre nevoile cetăţeneşti. Acum cei care îl ştiu, doar după­­ scenă, ca şi cei care îl cunosc şi­­ din viaţa de toate zilele, au un minunat prilej de a se întreţine cu­­ el, de a frământa împreună, aici la­­ „Casa Alegătorului“, probleme le- l­gate de apropiatul eveniment al­­ alegerilor. Iată de ce, atunci când Ion Man­ta termină de recitat poezia „Liber­tate“, de Alexandru Petöfi, cetăţe­nii veniţi la „Casa Alegătorului“ din Ferentari îi pun nenumărate întrebări cu privire la alegeri. Actorul stă de vorbă prieteneşte cu cei care la 3 Decembrie vor fi şi alegătorii lui, el le arată, printre altele şi sarcinile care revin oa­menilor de artă şi de cultur­ă din ţara noastră şi subliniază nu numai îndatoririle lor de profesionişti, ci deopotrivă rolul important pe care-l au în calitate de cetăţeni. — „Artiştii, scriitorii, poeţii sau muzicienii — a spus Ion Man­ta — sunt luptători activi în fron­tul păcii, ei participă cu însufleţi­re la munca şi lupta întregului popor muncitor pentru făurirea li­nei vieţi mai bune în ţara noastră”. Ion Manta, candidat al colectivu­lui Teatrului Municipal în ale­gerile pentru Sfaturile Populare, activea­ză neobosit pentru a răspunde la cinstea acestei sarcini, el se stră­duieşte să fie un exemplu pentru colegii săi. — „Ştiu—ne spune el—că pe umerii mei apasă o şi mai mare răspundere decât până acum. Va trebui, pentru a corespunde încre­derii care mi s’a acordat, să nu precupeţesc nici un efort în mun­ca mea de fiecare clipă. Şi nu voi precupeţi...“. S. N. Toţi cetăţenii cu drept de vot s’au înscris în registrele electorale in corn. Mogoşoaia Toţi cei 1030 cetăţeni cu drept de vot din comuna Mogoşoaia s’au înscris în registrele electorale, până la sfârşitul săptămânii trecute. Cei 36 agitatori din comună, or­ganizaţi în echipe, au vizitat toate gospodăriile oamenilor muncii din comună. Cunoscând bine legea elec­torală pe care au analizat-o în se­­minarii colective, ei au ştiut să mobilizeze la timp pe cetăţeni pen-­­ tru a se înscrie în listele electo-­­ rale. „In trecut nici nu visam ca noi , femeile să putem vota, spune vă­duva Ioana Iancu. Astăzi însăi voi­­ vota împreună cu copiii mei. Sunt fericită că din casa rr,eii vor merge­­ 13 voturi pentru întărirea regimu-­­ lui nostru de democraţie populară“.­­ Şi Stan Ristea, muncitor agricol, care, lucrând după metodele agro­tehnice sovietice, a obţinut anul acesta 1.300 kg. grâu la hectar, s’a înscris în registrul electoral, şî Marin Nicolae şi Bucur Popa şi Grigore Sârbu, toţi mânaţi de a-­­ ceeaşi hotărîre de a vota pentru­­ întărirea Patriei, pentru pace, pen-­­ tru viitorul fericit al poporului­­ muncitor Nu vor vota elementele duşmă­noase regimului nostru, care au adunat averi din exploatarea­­ po­porului muncitor şi care nu au nimic comun cu lupta acestuia pentru făurirea unei vieţi fericite. Printre cei care nu vor vota se numără şi chiaburul Manolescu Ion, proprie­tar al unui bloc la Bucureşti, câr­­cium­arul Alexandru Ionescu şi Constantin Gheorghe, fost legio­nar, ale cărui acte banditeşti sunt bine cunoscute în comună. Ei au fost demascaţi de ţăranii muncitori şi excluşi de la dreptul de vot. Spre reglementarea obligaţiilor chiriaşilor din Iosuf. Nu este întotdeauna comodă viaţa într’un bloc. Eşti mereu la discreţia vecinilor, şi de aceea trebue să suferi, pentru că nu fiecare este conştient de situaţia creată de viaţa în, colectiv.­­ Din acest motiv, de foarte dese ori, ascensorul nu funcţionează, şi nici lumina pe scară, pentru că taxele comune de electricitate nu au fost achitate la timp. Acelaş lucru se repetă şi cu apa. Dintr-un maldăr întreg de re­clamaţii pe care le-am cercetat la Comitetul Provizoriu al Capi­talei, am găsit unul extrem de semnificativ. Astfel, in strada arh. Burcuş la numărul 10, într-un imo­bil naţionalizat, unul din locatari Penza, a schimbat instalaţia elec­trică pe scări, nu îşi plăteşte cota de apă, iar podul casei i-a făcut magazie de lemne şi în acelaş timp şi un atelier de reparat mo­bile, contravenind cu totul ordo­nanţelor in vigoare. Evident că măsurile Împotriva acestui ins care nu respectă avu­tul public nu vor întârzia. Şi reclamaţii de acest fel se­­ găsesc Înregistrate la Spaţiile ior­i native ale Raioanelor, la Comite­tele de Raioane, la Judecătoriile Populare şi la Circ. de miliţie, Blocul din Calea Griviţei 39, stă cu liftul splcat de luni de zile din motive asemănătoare celor a­­­flin­tite-m­ai înainte. Legiuitorul nostru a Înţeles să statueze anumite obligaţii pentru locatarii blocurilor d­in Buletinul Oficial din 30 A­­prilie 1949, şi într’unul din Fe­bruarie a acestui an, au apărut­­ aceste dispoziţii.­­ Pentru fiecare locatar al unui bloc, taxele de apă şi gunoi, — arată art. 12 din lege. — se socotesc după numănul persoane­lor care locuesc sau folosesc în mod permanent încăperile închi­riate. La apartamentele care au baie, taxele de apă se vor socoti adău­­gindu-se două persoane în plus, peste numărul locatarilor aparta­mentului. In cazul când imobilul are contoare de apă în fiecare a­­partament, taxele de apă vor fi plătite potrivit indicaţiilor aces­tora. Plata căldurii se face după su­­prafaţa de încălzire a radiatoare­lor din fiecare apartament. In ceea ce priveşte taxele de fo­losinţa ascensorului, ele se calcu­lează, tot după numărul locatari­lor, cu excepţia acelora care exercitând o profesiune sau vreun comerţ la etaj, trebue să plătească de cinci ori cota. Plata la timp a acestor taxe este o datorie cetăţenească, în­trucât, astfel se ajunge la o bună asigurare a funcţionării căldurii, apei, a ascensorului etc. Neplata la timp poate duce la unele consecinţe mai grave, prin degradarea imobilelor etc. Pentru că vechiul text al legii nu prevedea sancţiuni contra a­­celora care nu-şi respectă obli­gaţiile, legiuitorul a venit cu o modificare, în acest an, care pre­cizează că: se pedepseşte cu o lună până la doi ani Închisoare acei cari se sustrag de la plata contribuţiei la taxele şi cheltuelile­­ de folosinţă, administraţie şi în­treţinere prevăzute prin cont­ro­l. In cazul când tribunalul apreciază că sunt circumstanţe unic neante, aceste p­edepse se transformă în amendă de 1.000 Iei". Toate aceste prevederi au fost înainte de naţionalizarea imobile­lor. Cum astăzi majoritatea imo­bilelor au intrat în patrimoniul Statului, care le administrează prin intermediul Comitetelor Pro­vizorii, este de datoria autorităţi­lor să statueze precis obligaţiile care revin chiriaşilor din acesta imobile, întreprinderea de Localuri şi Locuinţe din Bucureşti, care admi­nistrează imobilele din Capitală şi suburbane, lucrează în prezent la întocmirea unui regulament, c-­are să statueze obligaţiile chi­riaşilor din imobilele naţionali­zate. Se pare că prima abatere de la obligaţiile comune­­, un aver­tisment cu un termen ele cinci zile pentru reintrarea în lega­litate, iar la a doua abatere gra­vă, se va proceda la evacuarea Chiriaşului recalcitrant, fără a i se atribui o nouă locuinţă. Măsurile acestea sunt n­rerinscart de a fi luate, pentru a se asigura o bună păstrare a bunurilor S­a­­tului, bunuri care sunt comuna întregului popor. Statuând astfel, vom asigura o desfăşurare normală a vieţii din blocurile cu mai multe aparta­mente. S. Chira

Next