Universul, martie 1951 (Anul 68, nr. 49-75)

1951-03-01 / nr. 49

„Dacă premierul Attlee s’ar pricepe în ştiinţele financiare sau economice, el ar înţellege mari greutate că niciun Stat, inclusiv Statul Sovietic, nu poate să desfăşoare în toată amploarea sa industria civilă, să înceapă mari construcţii de felul staţiunilor hidroelectrice de pe Volga, Nipru, Amu Daria, care necesită cheltueli bugetare de zeci de miliarde, să continue o politică de reducere sistematică a prețurilor la mărfurile de larg consum, care d­e ase­menea­­necesită cheltueli bugetare de zeci de miliarde, să învestească sute de miliarde în opera de refacere a economiei naţionale distruse de ocupanţii germană şi totodată, concomitent cu aceasta, să-şi sporească forţele sale armate, să desvolte industria de război“. „In ce priveşte Uniunea Sovietică, ea va duce şi de acum înainte, cu fermitate, politica de preîntâmpinare a războiului şi de menţinere a păcii“. (Din interview«*! acordat de I. f. S3FA!LI|f ®oi respondent«uluii siarwlni „Pravda“) PĂMÂNTUL ABUNDENŢEI de Acad. N. TITUN Avem înaintea noastră nişte ci­fre. Milioane de oameni sovietici le-au citit cu o legitimă mândrie. Acestea sunt cifre ale victoriilor, cifrele vieţii. Mă refer la comuni­catul Direcţiei centrale a statisti­cei de pe lângă Consiliul de Mi­niştri al U.R.S.S., despre rezulta­tul îndeplinir­ri­i Planului de Stat pentru desvoltarea economiei na­ţionale a U.R.S.S. în 1950. Cuvintele seimé, telegrafice, de un calm epic ale acestui comuni­cat conţin o emoţionantă poveste a marilor realizări ale Statului So­vietic, a eroismului unui popor constructor, a cuceririlor din ulti­mul an ale Planului Cincinal stali­nist de după război. Cifrele vorbesc intr’un mod extrem de concludent despre înflorirea industriei şi a producţiei ei, despre progresul a­­griculturii şi construcţiilor cultu­rale, despre creşterea schimbului de mărfuri şi despre bunăstarea oamenilor. Industria progresează pe baza celei mai înaintate tehnici din­ lu­me. Această tehnică atotputernică înzestrează economia naţională, ri­dică nivelul de mecanizare a mun­cilor grele, intensifica şi grăbeşte procesele de producţie, eliberează pe om de greaua muncă fizică. A­­nul trecut, industria naţională a creiat peste 400 de noi tipuri şi mărci de maşini şi mecanisme, a pus la punct fabricarea a nume­roase maşini pentru adâncirea me­canizării industriei grele şi uşoa­re, a agriculturii şi transporturilor. Uniunea Sovietică a devenit mai bogată şi mai puternică, venitul ei naţional a sporit imens, iar nive­lul­­aaţirial şi cultural al oameni­lor muncii s’a ridicat şi mai mult. Oamenii sovietici beneficiază pe o scară mai largă de binefacerile vie­ţii spirituale bogate şi raţionale, pentru ei s-au deschis noi universi­tăţi, laboratoare, biblioteci, teatre şi muzee. Şomajul a fost lichidat in Ţara Sovietică, in care clasele exploata­toare au dispărut pentru totdeauna. Anul trecut, numărul muncitorilor şi al funcţionarilor a sporit cu 2 milioane de oameni. Ţara Sovietică este o ţară a a­­bun­de­nţei şi a recoltelor bogate. Ţărănimea colhoznică se sprijină pe un puternic şi permanent ajutor din partea statului, ea îşi însuşeşte cele mai bune realizări ale ştiinţei şi tehnicei, creează imense resurse de produse alimentare şi de materii prime pentru industrie. 112 miliarde kilograme, iată ci­fra semnificativă a recoltei glo­bale de cereale a anului trecut. A­­ceastă cifră depăşeşte cu 4,8 mi­liarde kilograme cereale recolta anului antebelic 1940. Au sporit mult recoltele de bumbac, sfeclă de zahăr, zarzavat, cartofi şi de multe alte culturi agricole. Recolta globală de bumbac reprezintă 3.759.000 tone, iar recolta de sfe­clă de zahăr a depăşit recolta a­­nului 1949 cu 1.200.000. Suprafe­ţele de însămânţare au sporit în comparaţie cu anul 1949 cu 6.600.000 ha., dintre care grâul re­­prezintă 1.700.000 ha., iar bumba­cul peste 500.000 ha. Mecanizarea agriculturii crește din an în an. Ea a primit din par­tea Statului numai în 1950 peste 180.000 tractoare convertite în tractoare de 15 H.P., 46.000 com­bine, 82.000 autocamioane și peste 1.700.000 diferite maşini agricole. Paralel cu creşterea agriculturii a fost înfrântă rămânerea în urmă a uneia dintre cele mai importante ramuri ale agriculturii, creşterea vitelor productive. Se făcuse sim­ţită puterea planului trienal pentru desvoltarea creşterii vitelor din proprietatea colhozurilor şi sov­hozurilor. Intr’un singur an, şeptelul de vite al colhozu­rilor a sporit cu 20 la sută la vaci, cu 28 la sută la porci, cu 15 la sută la cai, cu 13 la sută la oi şi capre. Numărul păsărilor a spo­rit cu 44 la sută. Poporul sovietic îşi datorează victoriile ideilor atotbiruitoare ale lui Lenin­ Stalin, înţeleptului par­tid bolşevic, puterii sovietice, ge­niului lui Stalin. Forţa economiei naţionale so­vietice constă in faptul că ea se desvoltă pe o bază ştiiinţifică. Ştiinţa sovietică este cea mai îna­intată ştiinţă din lume. Ea este legată prin mii de fire cu învăţă­tura lui Marx-Engels.Lenin-Stalin, ea subordonează toate cunoştinţele şi descoperirile ei marelui scop de construire a noii societăţi comu­niste. In nici o ţară din lume ştiinţa n’a mers atât de departe ca în Uniunea Sovietică, unde ea re­­zolva intr’un fel nou şi revolutio­nar probleme dintre cele mai im­portante din domeniul matemati­cei, fizicei, chimiei, geologiei, me­­dicinei, ştiinţelor naturale. Cifrele referitoare la victoriile noastre, publicate de Direcţia cen­trală a statisticei, au o trăsătură caracteristică, ele exprimă o mun­că paşnică. In numele­ păcii se face secarea lacurilor con­hidice din Georgia şi se transformă în plantaţii de bumbac nisipurile mişcătoare din Cara-Cum. In numele păcii, Volga devine o arteră legată de cinci mări şi tot in numele păcii se ri­dică construcţiile uriaşe ale comu­nismului. In numele păcii se con­­struesc marile edificii din Moscova şi se coc grăunţele spicelor grele. In ţara în care a triumfat paşni­ca ştiinţă micturinistă a vieţii, ro­deşte pământul abundenţei. UNIVERSUL Nr. 49 Citind articolele de mai jos oricine poate înţelege şi mai bine justeţea cuvintelor lui I. V. Stalin. Articolul academicianului Costiacov prezintă în toată amploarea lor construcţiile de hidrocentrale şi de canale de irigaţie care se desfăşoară în Uniunea Sovietică şi care n’ar putea avea loc dacă Statul Sovietic ar duce o politică de înarmare. Articolul academicianului Ţîţîn expune realizările agriculturii sovietice în perioada de după război, realizări cari n’ar fi putut fi obţinute dacă Statul Sovietic n’ar închina străduinţele sale construcţiei paşnice. Articolul economistului Cronrod demonstrează că tăria monetei sovietice se datoreşte tocmai înfloririi continue a economiei paşnice a Uniunii Sovietice, pe când monetele ţărilor capitaliste se depreciază neîncetat, în urma cursei înarmărilor, în urma politicii lor de deslănțuire a unui nou război. CONSTRUCŢIILE STALINISTE ŞI IRIGAREA DE NOI PĂMÂNTURI 1 U.R.S.S. Noile construcţii staliniste fie pe Volga, Don, Nipru, Amu,Da­­ria — imensele hidrocentrale e­­lectrice şi canalele de irigaţie — a căror realizare a început-o po­porul sovietic, vor crea condiţii favorabile pentru agricultură pe teritoriile întinse ale stepelor se­cetoase, ale regiunilor de sert.1- deşerturi şi deşerturi din CMI.S.S. Cu ajutorul unei energii electrice ieftine, se vor înfăptui mari pla­nuri pentru irigarea şi aprovizio­­narea cu apă a pământurilor. Peste 50—69 miliarde de metri cubi de apă, care în fiecare an se scurgeau fără nici un folos în mări, vor curge prin canale ca să îmbunătăţească clima şi regimul hidrologic al teritoriilor secetoa­­se din Ţara Sovietică. Digul deja Kuibîşev va forma un imens rezervor de apă. Hidro­centrala electrică de la Kuibîşev, care va produce 10 miliarde kilo­­waţi.ore de energie electrică a­­nual, va da circa 1,5 miliarde kw.­ore pentru irigarea unei su­prafeţe de 1.000.000 ha. de pă­mânt arid în regiunea situată din­colo de Volga. Pompele electrice vor ridica din Volga cantităţi imense de apă pe ooioarele colho­­zurilor şi sovhozurilor de pe malul stâng al fluviului. In această re­giune, apa Volgăi va iriga 25— 50% din întreaga suprafaţă de pământ ce s’ar putea ara. In re­­giuni mai îndepărtate de fluviu, situate mult deasupra nivelului a­­cestuia, va curge cu ajutorul cu­rentului electric apa din nume­roasele rezervorii locale care vor fi construite pe râuri mici și prin vâlcele. Cealaltă mare centrală hidro­electrică de pe Volga, centrala de la Stalingrad, va da anual din cantitatea totală de 10 miliarde kw.corp câte 2 miliarde kw.-ore de energie electrică pentru iriga­­rea unei suprafeţe de 1,5 milioa­ne ha. şi aprovizionarea cu apă a unei suprafeţe de 11,5 milioane ha. de pământ în regiunea Volgăi inferioare şi a Mării Caspice. Volga Îşi va croi drum spre Don şi spre Marea Neagră. Ca­nalul Volga-Don, care se con­sfinţeşte acum, traduce în­ viaţă visul secular al poporului rus de a lega printr’un canal navi­­gabil două dintre cele mai mari fluvii ruse. Canalul Volga-Don va mai juca deasemeni un rol im­portant în înviorarea stepelor se­cetoase din regiunile Rostov şi Stalingrad, unde vor fi irigate 750.000 ha. şi aprovizionate cu apă 2.000.000 ha. de pământ. In­trăm viitor apropiat, aceste stepe vor primi o umiditate dătătoare de viaţă şi vor da reco­le bogate nu numai de grâu şi de alte cul­turi de cereale, dar şi de bumbac, o nouă cultură industrială în acea regiune. Altă bază mare de lucrări de irigaţie şi de aprovizionare cu apă se creează in regiunile de stepă din Ucraina de Sud şi Crimeea de Nord. Ucraina de Sud şi Crimeea sunt cunoscute în lumea întreagă prin solul lor fertil, prin abunden­ţa de căldură şi lumină. Totuşi, aceste regiuni, ca şi­ regiunea Volgăi, suferă deseori de pe urma secetei. După ce vor înlătura in­fluenţa secetei prin irigarea orioa­­relor şi plantarea de păduri, ag­ri­­cultorii sovietici vor spori de 2-3 ori recolta de cereale, de bum­bac şi de alte culturi agricole. Pe fluviul Nipru, în regiunea Cahovca, ce construeşte o puterni­că hidrocentrală electrică cu un rezervor de apă având o capaci­tate de 14 miliarde m­. cubi. Din punctul Zaporojie, va lua naştere din fluviul Nipru canalul din U­­craina de Sud, care va merge spre Parcul de Stat Ascania-Nova până la S­ivas. De acolo, prin ca­­nalul din Crimeea de Sud, apa Niprului va curge până la Cherei. Un sistem de rezervorii de apă şi de canale va permite irigarea u­­nor pământuri roditoare din regiu­nile Herson, Zaporojie, Nicolaev şi Dnepropetrovsk, precum şi din Nordul regiunii Crimeea. Se va crea acolo o nouă bază de cultu­ră a bumbacului cu ajutorul iri­gaţiei. Numărul vitelor şi mai ales a f oilor cu lână subţire va spori în colhozuri şi sovhozuri. Planul stalinist de transformare a naturii a pus în faţa poporului sovietic marea sarcină de trans­formare şi de valorificare a deser­turilor care au stat­­nefolosite timp de secole. Principalul canal tu­rcmen, în l­mgim­e de 1100 km., va fi trasat de la fluviul Amu, Daria şi până la Crasnovodsk, si­­tuat pe ţărmul Mării Caspice. Principalul canal turcresc va fi un fluviu mare şi bogat în apă. El va lua din Amu-Daria 300-400, iar la nevoie chiar 600 m.c. de apă pe secundă. Această apă se va consuma pe drum, fără să se verse în Marea Caspică, pentru irigarea păşunilor, pentru aprovi­zionarea cu apă a localităţilor şi întreprinderilor industriale. Pentru a se putea cultiva bum­bac şi alte plante, 1.300.100 ha. de noi pământiul vor fi aprovizio­nate cu apă în R.S.S. Turcmenă şi în Republica autonomă Cara.C-cl­­oacă. Vor fi aprovizionate cu apă 7 milioane ha. păşuni în deşertul Cara-Cuma. ".Intr’un interval scurt de timp, 5-7 ani, care este rezervat reali­zării construcţiilor staliniste, su­­­prafaţă a­ pă­.'iînfuriior irigate şi a­­provizionate cu apă în Ţara So­vietică va spori cei peste 23 ml. Hoane ha. Mai mult, întreaga re­­ţea de irigaţie va fi reconstruită pe baza ştiinţei moderne a iriga­ţiei, în strânsă colaborare cu oa­­menii muncii eradice, ştiinţa so­­vîetîcă­ continuă să contribue la cauza lupteî pentru belşug. Aca­demia de Ştiinţe a U.It.S.S., Aca­demia de ştiinţe agricole „V. I. Ceo­h" a Uniunii Sovietice, Insti­tutele de cercetări ştiinţifice, sta­ţiunile experimentale şi colhozu­rile înaintate hierează cu perse­­verenţă la rezolvarea sarcinilor ca­re se pun în legătură cu rcs'i. .aajwii modică,..a..„ păsaturilor de transformare a naturii. Cu sprijinul necontenit al gu­vernului sovietic, al Partidului Corpurist şi al lui I. V. Stalin personal, savanţii sovietici vor face faţă cu succes sarcinilor lor. Ei sunt­­ stimulaţi de un scop no­bil: fericirea oamenilor muncii, forţa patriei lor­ socialiste, de Acad. ALEXEI COSTIACOV Regiunea Stalingrad. Un excavator puternic mobil la construcţia canalului­ navigabil Volga-Don v ~~ ’ v w. ,! j vi '.-■1" ne Rubla sovietică, cea mai fermă monetă din Iume de 5. CRONROD Candidat în ştiinţe economice Raporturile dintre situaţia mone­tară şi economia uinei ţări pot fi exprimate foarte simplu. Cum este economia, aşa este şi moneta. O economie sănătoasă, care se des­­voltă în mod progresiv, înseamnă o m­onetă sănătoasă a cărei pu­tere de cumpărare creşte. O eco­nomie bolnavă, care începe să pu­trezească, înseamnă o moneta in­stabilă, înseamnă inflaţie, în­seamnă o putere de cumpărare scăzută a unităţii monetare. Chiar în cele mai mari ţări capita­liste, Statele Unite şi Anglia, fără să mai vorbim de celelalte ţări ca­pitaliste, moneta se scufundă tot mai­ adânc în abisul inflaţiei. .A­­cest lucru se produce sub influenţa cursei înarmărilor, a pregătirilor în vederea unui al treilea război mondial, sub influenţă politicii imperialiste a capitalului monopo­list care duce ofensivă împotriva nivelului de trai al poporului. Dolarul american şi lira sterlină engleză se depreciază tot mai mult pe piaţa internă şi cea ex­ternă, puterea lor de cumpărare de abia reprezintă 40­% din aceea dinainte de război, preţurile se urcă progresiv, iar salariile reale scad. Francul francez, lira italia­nă, trenul japonez s-au depreciat de zeci de ori in comparaţie cu situaţia dinainte de război. Cu totul alta este situaţia furii Sovietice. Ţara Socialismului. Suc­cesele poporului sovietic sunt imense, îndeplinirea şi depăşirea Planului Cincinal de după război, imbitica paşnică a Statului sovie­tic sunt una dintre cele mai im­portante condiţii ale stabilităţii de nesdruncinat a monetei sovietice, ale creşterii sistematice a puterii de cumpărare a rublei sovietice, ale stabilităţii cursului ei. Pe baza unui viguros avânt al economiei U.R.S.S., rubla sovietică a devenit cea mai forte şi cea mai stabilă moneta din lume. In 1947, Guvernul Sovietic a efectuat o reformă monetară şi a desfiinţat sistemul cartelelor, a desvoltat comerţul de articole ali­mentare si industriale la preţuri reduse, in urma acestei reforme, surplusul de bani a fost retras din circulaţie, iar rubla veche a fost înlocuită prihtr’una nouă. In acelaş timp a crescut cursul rublei şi fată­­ie moneteie str­iiae. ’Snhri'rea ''HHUmutită’ ce paterii "de cumpărare a rublei sovietice, pârt­iei cu deprecierea dolarului şi a altor manete din ţările­­imperia­lismului, au dus la faptul că pu­terea de cumpărare a rublei so­vietice este mai mare decât cursul ei oficial. Acest lucru a făcut ne-^ cesar ajustarea cursului oficial al rublei la conţinutul ei faptic in aur, adică urcarea cursului rublei faţă de monetele străine. O imensă însemnătate priici­­pială a avut-o trecerea calculului rublei de la etalon dolar instabil la etalonul aur, trecere realizată con­comitent cu cursul rublei. Acest act al Guvernului Sovie­tic reflectează o schimbare radi­cală in situaţia monetei Ţării So­cialismului şi a monetelor celor mai mari ţări capitaliste. Dolarul a devenit o moneta instabilă, care se depreciază şi nu mai este bunit ca bază pentru stabilirea cursului rublei, cea mai stabilă monetă din lume. De aceea, calcularea cursu­lui rublei nu se mai face la eta­lonul dolar, ci la un etalon mai sta­bil, etalonul aur, in concordanţă cu conţinutul în aur al rublei. Dar pe ce se întemeiază stabili­tatea şi neclintita trăinicie a ma­nelei U.R.S.S. ? Se crede uneori că nu este vor­ba decât de acoperirea aur. To­tuși, lucrurile nu se prezintă toc­mai așa. Dolarul american are o acoperire aur cum n n’a mai avut-o niciodată. In subsolurile băncilor americane se păstrează aur in va­loare de 24 miliarde dolari. Dar „obezitatea și aur“ a Statelor Unita n’au salvat moneta lor de o profundă depreciere. Prin urmare, teoria posibilităţii de a asigura stabilitatea unei manete printr’un stoc de aur atunci când economia începe să putrezească, este gre­şită, încă înainte de război, I. V. Stalin a spus: „Vor înţelege vreodată economiştii ţărilor capitaliste­ că s’au încurcat in mod definitiv cu teoria stocului de aur, ca singură asigurare a stabilităţii monetare?" Stabilitatea monetară a Ţarii So­vietice nu este asigurată câtuşi de puţin numai prin stocul de aur. U.R.S.S. dispune de o acoperire cu lotul nouă, inaccesibilă capita­lismului, a stabilităţii itineb­re. Această acoperire este in primul rând, imensa cantitate, de mărfuri din mâinile statului, care este pusă in circulaţie la preturi sta­bile. Pe baza creşterii economiei socialiste, aceste masse de măr­furi sporesc din an in an. E su­ficient să arătăm că schimbul de mărfuri « sporit in U. R.S.S. mi­mai în cursul anilor 1949 și 1960 ,cu 56«/o in, compargpe, „qh 1946. ■ Creșterea schimbului de‘ mărfuri în U. R.S.S. dovedește ridicarea bunei stări materiale a poporului sovietic, o putere de cumpărare ridicată a rublei sovietice. Aceasta este profunda temelie economică a neclintitei stabilități a monetei sovietice, cea mai sta­bilă monetă din lume. remi In toate domeniile de activitate, oamenii sovietici sunt profund con­structivi, punându-şi întreaga lor putere de muncă în slujba binelui, în slujba păcii. Iată-i pe savanţi, aplecaţi asupra , microscopului, căutând leacul unei boli, sau pe muncitori lucrând cu râvnă pentru a produce cât mai multe mărfuri, iată-i pe ingineri,­­ arhitecţi, tehnicieni, concepând planul unei noi hidrocentrale elec­­trice, care va aduce lumina până în cel mai îndepărtat cătun. Alături de toţi aceştia, artiştii sovietici îşi dedică întreaga lor­­ activitate triumfului adevărului, distrugerii eşafodajului de calomnii şi minciuni, pe care îl folosesc pre­dicatorii unui nou război. In filmul „Misiunea secretă“, cineaştii sovietici dovedesc convin­gător, prin episoade bazate pe do­cumente, duplicitatea din timpul războiului trecut a cercurilor con­ducătoare anglo-americane, în pla­ni­urile cărora nu intra nici măcar distrugerea fascismului. Acţiunea filmului se petrece­­ la sfârşitul celui de al doilea răz­boi mondial. Doi americani — un senator şi un spion — traversează oceanul în iarna anului 1945 sosind la Berlin. Ei au venit să traducă în fapt declaraţia lui Truman, făcută în­­tr’un acces de sinceritate, a doua z­i după agresiunea Germaniei îm­potriva Uniunii Sovietice: „Dacă vom vedea că Germania câştigă, noi trebue să ajutăm Rusia , iar dacă va câştiga Rusia, trebue să ajutăm Germania, şi astfel ei ‘pot să se omoare cât mai mulţi“. Senatorul este bine primit atât în cercurile militare cât şi de ban­cherii şi industriaşii germani. El nu trebue să fie­ prea abil în discuţiile purtate cu Himmler, de curând vândut englezilor, sau cu Bormann, care nu aşteaptă decât o ocazie pentru a face la fel. Senatorul nu este surprins de curtuoazia lui Schuhr care, la sfâr­şitul şedinţei secrete ţinută la Krupp, cu industriaşii germani, ţine să-i mulţumească în numele acestora. Spectatorul înţelege din discu­ţiile purtate tâlcul acestor mulţu­miri , deşi înfrângerea militară a Germaniei înseamnă pentru indus­triaşii germani pierderea poziţiilor pe piaţa mondială, întâlnirea plină de promisiuni cu reprezentantul Wall­ Streetului deschide perspecti­va renaşterii industriei­­germane, ca arsenal al Statelor Unite în Eu­ropa — ,şi asta într’un viitor foar­te apropiat. Iată-l pe senator în cabinetul subteran al lui Himmler, divulgând acestuia data atacului pe care Ar­mata Sovietică îl va declanşa pentru a uşura situaţia despe­rată a armatelor anglo-ameri­cane din Ardeni. In acelaş timp el cere comandamentului ger­man transferarea diviziilor germa­ne pe frontul de răsărit, pentru ca armatele anglo-americane să poată trece fără obstacole prin Germa­­nia și să ocupe Polonia, Cehoslo­vacia, Austria, Ungaria, etc. Printr’un atac puternic, început înainte de termenul fixat, Armata Sovietică înfrânge rezistenţa fas­ciştilor, care se retrag pe întreg frontul, făcând să eşueze şi planu­rile imperialiştilor americani şi englezi. „Misiunea secretă“ a impe­rialiştilor americani s-a dovedit a nu fi prea secretă, deoarece la Berlin americanii au fost urmăriţi necontenit de agerii agenţi sovie­tici Maşa şi Dementiev. Aceştia reuşesc să transmită co­mandamentului sovietic intenţiile „aliaţilor“, precum şi lista spioni­lor hitlerişti în Balcani — spioni care după război trec în slujba imperialismului american. Printre personagiile filmului sunt persoane care există, sau au existat, şi persoane create de imaginaţia scenariştilor. Spectato­rul s’ar putea întreba pe bună dreptate: a venit într’adevăr sena­torul american la Berlin în aju­nul distrugerii totale a hitleris­­mului? Faptele răspund hotărît: da, au existat întâlniri secrete ale con­ducătorilor politici americani cu hitleriştii. Dacă aceştia s’au nu­mit Dulles sau Bernidotte, dacă s'au dus la Berlin — aşa cum ve­dem în film, sau au aterizat în Elveţia— ţara tuturor „neutralită­ţilor“ — pentru a purta convor­biri cu fasciştii, aceasta nu este chiar aşa de important. Important este că în Februarie 1943 Allen Dulles, împuternicitul american, s-a întâlnit cu prinţul Hohenlohe, împuternicitul hitleriş­­tilor pentru a discuta, printre altele, problema unei păci separate cu Germania. Important este că la Lisabona a avut loc o convorbire secretă între fiul lordului Beaverbrook, Eitken, reprezentând Anglia şi Gustav von Keversom, împuternicitul lui Rlben­­tropp, pentru a discuta aceeaşi pace separată cu Germania. Au dus aceşti „reprezentanţi di­plomatici“ discuţii cu Himmler, cu Schellemberg sau cu Borman ? A­­ceasta ne-o mărturiseşte chiar contele Bernadotte, emisar special al Statelor t Unite, în cartea sa „Sfârşitul". Au luat ei parte la vreo consfătuire cu industriaşii germani în vila lui Krupp ? Dacă s’au întâlnit In vila lui Krupp sau la Ministerul industriei aceasta nu este esenţial, esenţialul este că atunci au pus bazele uiei „colaborări“ care astăzi se conere­tizează prin renaşterea­­industriei germane de armament, prin elibe­rarea lui Krupp, prin remilitari­­zarea Germaniei, al cărei popor imperialiştii americani şi englezi vor să-l folosească drept carne de tun în războiul pe care-l pregă­tesc. Vizionând filmul, spectatorul se întreabă, poate, dacă printre a­­genţii de recunoaştere americani există un anume Cavin care a pri­mit de la Scheilemberg lista agen­ţilor fascişti din ţările Bal­canice agenţi cari după înfrângerea Ger­­maniei trebuiau să lucreze pentru biroul de informaţii american ? Iarăşi putem spune că este­ cu totul secundar dacă agentul ame­rican se numea Cavin, dacă listele se aflau în geantă sau intr’un porte-visite, dacă ele i-au fost în­mânate direct de­ Scheilemberg sau de un om al­ acestuia. Princi­palul este că listele agenţilor au fost predate americanilor, aşa după cum arată şi Dr. Gisevius, un colaborator marcant al spiona­jului german, în cartea­ sa „Până la sfârşitul amar" editată în 1948 la Hamburg. Oare pe spectatorul nostru l-ar putea mira cinismul şi perfidia care rees din discuţiile purtate de Churchill în film, când este ştiut că printre perlele de „loialitate“ ale acestuia se numără şi dis­cursul rostit în Parlament în anul 1942: „...există un singur lucru care niciodată nu trebue făcut: să­-ţi îmbrăţişezi aliatul". Iată dlar că fiecare episod al fil­mului este în fond veridic, chiar­­dacă în formă se prezintă poate puţin altfel decât s-a întâmplat. Dacă scenariştii şi-au permis să inventeze câteva personagii, pen­tru ca acţiunea să fie mai legată, mai vie, acestea nu sunt totuşi ireale, ba, mai mult, ele sunt ca­racteristice. Senatorul din film re­prezintă politicianul american sau englez, perfid, ipocrit, tremurând de frica stăpâniloi soi din Wall­street, caracterizaţi in film prin Dillon şi Vanderkorn.. Agentul Cavii este spionul care putea fi întâlnit după război la procesul lui Traicio Koslov, al Cardinalului Mindzentyi, sau al lui László Rajk. . Bătrânul industriaş german din film este prototipul industriaşilor germani care, pentru a-ş menţine privilegiile, au propus după cel de al doilea război mondial, vânzarea Germaniei imperialismului ameri­can tot aşa cum din 1918 au făcut o propunere asemănătoare mareşa­lului Foch, prin care Germania avea să devină o ţară sub manda­tul Franţei. Poate că senatorul american­­ venit la Berlin nu a apelat la serviciile aviatorului american, pentru a trece în Anglia.­­ Dar reacţia aviatorului care-l pălim­eş­­te pe senator este reacţia poporu­lui american care nu mai doreşte un nou război. Aviatorul american poate fi regăsit în orice om cinstit din ţările capitaliste care-şi păl­­mueşte guvernanţii prin greve, de­monstraţii şi­ meetinguri, dovedind dorinţa sa de pace Deasemeni, poate fiu există pa­trioţi germani care să semene la înfăţişare cu , cei pe care îi ve­dem în film. Insă aceşti patrioţi există,­­sunt mulţi, în toată Ger­mania, şi ei luptă pentru o­­Ger­manie unită, pentru a nu mai fi un nou război in lume, chiar dacă aceste dorinţă ale lor mi sunt pe placul industriaşilor germani. In film mai vedem pe agenţii serviciului de inforrrtaţii sovietic, Maşa şi Dementiev. Te ei îî carac­terizează eroismul pus în slujba Patriei, pentru care sunt capabili de orice sacrificiu, pe ei îi carac­terizează dragostea de viața, de muncă constructivă pusă în slujba­ progresului, hotărîrea de a lupta­ pentru pace. Filmul „Misiunea Secretă“ nu numai că este profund veridic dar, are o deosebită valoare prin a­­ceea că se ridică la o înaltă ge­neralizare, fiecare personagiu fiind reprezentativ. . Din respectarea adevărului, din munca însufleţită a realizatorilor acestui film, rezultă şi înalta ţi­nută artistică. .Regisorul M. Romm a căutat, înainte de toate, să desvălu­e­­ cât mai complet conţinutul politic al scenariului scris de Constantin Isaev şi Mihail Maclearski. In rolul destul de dificil al cla­­şei, dar dus cu succes până la capăt, o găsim pe Elena Cuzminn.. Ea a trebuit să joace un rol du­­­blu, cel al hitleristei Marta —­cu, privirea rece, expresia buzelor dis­preţuitoare, şi faţa împietrită — şi al Maşei, femee sovietică simplă, însufleţită de o dragoste fierbinte pentru Patria sa­ şi pentru copilul său, lăsat la A Moscova. In ciuda greutăţilor, Elena Cuzmina a reu­şit, pentru că ştia că şi de ea depinde realizarea filmului care va­ arăta în adevărata lumină pe cei care astăzi zăngănesc armele răz­boiului dîft nou. Ea a reuşit, de­oarece înain­te de a fi artistă este o femeie sovietică şi­­ deci luptă­toare p pentru pace. Chiar ea splune: „Aş fi fericită să ştiu că prin interpretarea, rolului Maşei Gluco­­va, am adus şi eu o contribuţie la­ lupta pentru apărarea păcii“. Rolul senatorului este interpre­tat de V. Comisarev, care a creat tipul caracteristic al politicianului capitalist, aţâţător, la război, veros şi perfid, fără să-i ,negljeze...ca­racteristicile particulare, operato­­rul B. Valcec ,.n dat .dovadă , de o deosebită măestrie mai ales în scenele în care este redată pano­rama Berlinului în ruine, care a­­mintește soarta celor care au în­cercat să răpească libertatea oa­menilor Sovietici. Sunt bine realizată, scenele­­fi­nale în care popoarele sărbăto­resc victoria".— fie la Moscova, New-York, Londra etc. Aceste sce­ne sugerează spectatorului forță imensă a partizanilor păcii, care-l face pe Churchill să afirme plin de ură: „N’an­ câştigat noi acest război, ci Ruşii... Prost război. Proastă şi neruşinată pa­ce... Nouă ne trebue un nou răz­boi­.­ Rusia trebue să fie nimicită“. La fel de posomorâţi şi cinici sunt şi cei doi, senatorul şi Ca­vic: „Noi trebue să ne pregătim pentru un nou război. Chiar dacă pentru acesta jumătate din omeni­re ar plăti cu viaţa“. Desvăluind hidoasa faţă a celor care vor să deslănţuiască un nou măcel, „chiar dacă pentru aceasta jumătate din omenire ar plăti cu viaţa“ filmul „Misiunea Secretă“ este o puternică contribuţie la lupta pentru pace. 1 Alexandru Drucan Bufetele de aiimentaţie publică In diferite colţuri ale Capitalei au apărut bufete de alimentaţie publică,­ unde cetăţenii găsesc gus­tar’, ceai, cafea, băuturi şi alte produse ocupându-se de felul cum func­ţionează aceste bufete, d. Sever Dogaru­, din Direcţia Alimentaţiei Publice, arată, înîr’un articol d­i*»’h­­­ai in revista „Comerţul Interior“, că nu toate bufetele sunt preocu­pate să-şi , asigure un sortiment bogat de preparate. Se indică — arată d-sa — ca minimum de sortiment de preparate şi produse: 15 feluri de preparate, , 2 feluri de mezeluri, 2 feluri de brânzeturi, 2 feluri de dulciuri şi 2 feluri de salate sau murături la bufetele centrale, iar pentru cele­lalte bufete, 10 feluri de prepa­rate, două feluri de mezeluri, un fel de brânzeturi, un fel de­ dul­ciuri şi două feluri de salate. Că,acest, minimum poate fi mult­ depăşit, o dovedeşte bufetul „Uni­­ver­sităţii” din Bucureşti, care des­face zilnic cca. 28 m­c.parate Descentralizarea comerţului de Stat O importantă reorganizare a co­merţului de Stat este în curs de realizare. Această reorganizare are la bază o largă descentralizare a­ comerţului de Stat din punct de vedere organizatoric, creindu-se organizaţii comerciale a căror con­ducere nemijlocită să revină Co­mitetelor Executive ale Sfaturilor Populare, prin secţiunile lor co­merciale. Organele locale ale puterii de Stat, primind această sarcină, pre­iau şi răspunderea desfăşurării in bune condiţiiuri a activităţii orga­nizaţiilor comerciale de subordona­re locală, precum şi a bunei apro­vizionări a populaţiei. Ministerul Comerţului Inferior coordonează şi controlează întregul comerţ p­tern stabileşte norme ge­nerale, ele. In felul acesta se rea­lizează unitatea de conducere jiol­ti­­co-economică a comerţului. Trebue semnării de asemenea că Ministerul Comerţului Interior păs­trează sub conducerea sa nemij­locită unele mari magazine şi res­taurante. CRONICA FILMULUI „MISIUNEA SECRETĂ“ Scenă din filmul „Mi­siunea secretă O fabrică de făină de peşte La Tulcea va începe să funcţio­neze în curând o fabrică de făină de peşte. Deşeurile de peşte, peştele fără valoare comercială, racia, deşeuri­le de delfin, etc. constitue materia primă pentru fabricarea fainei de peşte. Făina de peşte, ca produs prin­cipal şi grăsimea industrială ca produs secundar, rezultată din de­­gresarea faunei, constitue două produse pentru care materia primă există in cantităţi foarte mari şi care reprezintă bune îngrăşăminte pentru agricultură, alimente pen­tru îm­grăşătorii de animale şi ma­terii prime ,pentru fabricile de să­pun şi tăbăcării. Ciment de calitate superioară Muncitorii şi tehnicienii fabricii de ciment „Ideal“ din Cernavoda au trecut la fabricarea unui ciment de calitate superioară. Noul ciment prezintă o rezisten­ţă mai mare şi se usucă mai re­pede. In felul acesta, construcțiile care folosesc noul ciment pot fi terminate mai curând. CONSTATĂRILE UNUI CONSUMATOR Vvmsate e££z& paglisa 3-a) 60 şi 70 Iei , morcovii se vin­deau in centru cu 22 Iei kg., iar la periferie cu 25-26 , preţul la us­turoi, cere la magazinele din cen­tru era de 74 lei ,l­g„ la perife­rie era 02 lei Chiar dacă diferenţa s’ar explica prin faptul că uneie magazine deţineau încă stocuri mai vechi de marfă, care se găseau inregistrate cu preţurile în vigoare In momentul când au fost luate în primire, necesitatea menţinerii uni­­­­iarii preţurilor nu este mai puţin întemeiată, ca să nu reclame mă­suri de corectare. Pe de altă parte, conducerea unora din unităţile de desfacere nu arată destulă diligenţă în ce pri­veşte împrospătarea mărfurilor în magazinele respective. Refacerea stocurilor epuizate se face uneori cu întârzieri, aşa cum s-a întâm­plat în ultimul timp pe unele pieţe cu produsele rădăcinoase (ţelină, morcovi, sfeclă roşie), cu cartofii, ceapa, etc In ce priveşte condiţiunile în care este servită clientela, s’au produs, incontestabil, simţitoare îmbunătăţiri. La vânzarea multor produse neraţionale p.­Mi se face odată cu livrarea mărfii, di­rect funcţionarului distribuitor, fără să se mai emită bon şi fără nevoia prezentării la cassă. Tot astfel, la distribuirea produselor raţionate, pichetele cu raţia individ­ilă sunt pregătite din vreme, astfel încât distribuţia merge foarte repe­e. Un pas bun s’a făcut şi in di­recţia pregătirii profesionale a personalului din magazine, care î­n general are o conduită corectă la relaţiile cu clientela O bună fi­gură face, de pildă, personalul din magazinele-model ale Ministerului Industriei Alimentare, din multe magazine alimentare şi multe din cooperativele de consum şi de pro­ducţie meşteşugărească. Sunt totuşi unii salariaţi care îşi înţeleg cu totul greşit îndatoririle. Astfel, în piaţa ,,7 Noembrie”, în zilele când se distribue unele artico­le, se întâmplă că cei dintâi caii vin să fie serviţi la începerea dis­tribuţiei, sunt chiar unii din per­sonalul distribuitor al diferitelor compartimente ale pieţei, nesoco­tind rând afiala publicului. Desigur că o asemenea situaţie ar putea fi evitată, dacă s’ar rezerva o cotă anumită pentru personal, care să i se distribue în orele când înce­tează serviciul. Dacă aparatul de producţie işi dă toate silinţele să sporeasc massa bunurilor de larg consun in aceeaşi măsură se cuvine c şi aparatul de circulaţie şi distri­bu­ţie a imnurilor produse să fine troneze in condijiuni cât mai mul­ţumitoare pentru consumator. in sev.,, o cât mai temeinic organizere­a colectărilor şi achi­ziţionărilor la locul de producţii o cât mai jristă repartiţie a măr­furilor către centrele de distribu­ţie, o împrospătare a stocurilor î timp util, şi totodată formarea ci­frelor de conducere şi a persona­lilui distribuitor — sunt măsui menite să răspundă cât mai co­rect şi cât mai satisfăcător cerin­ţelor consumatorilor. Dispoziţiile furte in această pr­iinţă, atât in c­a­liu­l Planului d Stat, cât şi in planurile de munt ale fiecărui sector şi are fiecări unităţi din comerţul de Stat şi ci cooperatist, ci se găşuesc o aprov­­ionare ia timp şi din ce în c mai bună a centrelor de distribu­ţie, ceeare va înîesnî îndeplinire sarcinei lor, aceia de a prre I dispoziţia p'r-'e­ marfă tună. 1 preţuri imitare şi în cantităţi car să acopere nevoile zilnice in cot timiă creştere ale massei coosti ma tori lor. Hsrp'amb îcresc

Next