Universul, martie 1951 (Anul 68, nr. 49-75)
1951-03-01 / nr. 49
„Dacă premierul Attlee s’ar pricepe în ştiinţele financiare sau economice, el ar înţellege mari greutate că niciun Stat, inclusiv Statul Sovietic, nu poate să desfăşoare în toată amploarea sa industria civilă, să înceapă mari construcţii de felul staţiunilor hidroelectrice de pe Volga, Nipru, Amu Daria, care necesită cheltueli bugetare de zeci de miliarde, să continue o politică de reducere sistematică a prețurilor la mărfurile de larg consum, care de asemeneanecesită cheltueli bugetare de zeci de miliarde, să învestească sute de miliarde în opera de refacere a economiei naţionale distruse de ocupanţii germană şi totodată, concomitent cu aceasta, să-şi sporească forţele sale armate, să desvolte industria de război“. „In ce priveşte Uniunea Sovietică, ea va duce şi de acum înainte, cu fermitate, politica de preîntâmpinare a războiului şi de menţinere a păcii“. (Din interview«*! acordat de I. f. S3FA!LI|f ®oi respondent«uluii siarwlni „Pravda“) PĂMÂNTUL ABUNDENŢEI de Acad. N. TITUN Avem înaintea noastră nişte cifre. Milioane de oameni sovietici le-au citit cu o legitimă mândrie. Acestea sunt cifre ale victoriilor, cifrele vieţii. Mă refer la comunicatul Direcţiei centrale a statisticei de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S., despre rezultatul îndeplinirrii Planului de Stat pentru desvoltarea economiei naţionale a U.R.S.S. în 1950. Cuvintele seimé, telegrafice, de un calm epic ale acestui comunicat conţin o emoţionantă poveste a marilor realizări ale Statului Sovietic, a eroismului unui popor constructor, a cuceririlor din ultimul an ale Planului Cincinal stalinist de după război. Cifrele vorbesc intr’un mod extrem de concludent despre înflorirea industriei şi a producţiei ei, despre progresul agriculturii şi construcţiilor culturale, despre creşterea schimbului de mărfuri şi despre bunăstarea oamenilor. Industria progresează pe baza celei mai înaintate tehnici din lume. Această tehnică atotputernică înzestrează economia naţională, ridică nivelul de mecanizare a muncilor grele, intensifica şi grăbeşte procesele de producţie, eliberează pe om de greaua muncă fizică. Anul trecut, industria naţională a creiat peste 400 de noi tipuri şi mărci de maşini şi mecanisme, a pus la punct fabricarea a numeroase maşini pentru adâncirea mecanizării industriei grele şi uşoare, a agriculturii şi transporturilor. Uniunea Sovietică a devenit mai bogată şi mai puternică, venitul ei naţional a sporit imens, iar nivelulaaţirial şi cultural al oamenilor muncii s’a ridicat şi mai mult. Oamenii sovietici beneficiază pe o scară mai largă de binefacerile vieţii spirituale bogate şi raţionale, pentru ei s-au deschis noi universităţi, laboratoare, biblioteci, teatre şi muzee. Şomajul a fost lichidat in Ţara Sovietică, in care clasele exploatatoare au dispărut pentru totdeauna. Anul trecut, numărul muncitorilor şi al funcţionarilor a sporit cu 2 milioane de oameni. Ţara Sovietică este o ţară a abundenţei şi a recoltelor bogate. Ţărănimea colhoznică se sprijină pe un puternic şi permanent ajutor din partea statului, ea îşi însuşeşte cele mai bune realizări ale ştiinţei şi tehnicei, creează imense resurse de produse alimentare şi de materii prime pentru industrie. 112 miliarde kilograme, iată cifra semnificativă a recoltei globale de cereale a anului trecut. Această cifră depăşeşte cu 4,8 miliarde kilograme cereale recolta anului antebelic 1940. Au sporit mult recoltele de bumbac, sfeclă de zahăr, zarzavat, cartofi şi de multe alte culturi agricole. Recolta globală de bumbac reprezintă 3.759.000 tone, iar recolta de sfeclă de zahăr a depăşit recolta anului 1949 cu 1.200.000. Suprafeţele de însămânţare au sporit în comparaţie cu anul 1949 cu 6.600.000 ha., dintre care grâul reprezintă 1.700.000 ha., iar bumbacul peste 500.000 ha. Mecanizarea agriculturii crește din an în an. Ea a primit din partea Statului numai în 1950 peste 180.000 tractoare convertite în tractoare de 15 H.P., 46.000 combine, 82.000 autocamioane și peste 1.700.000 diferite maşini agricole. Paralel cu creşterea agriculturii a fost înfrântă rămânerea în urmă a uneia dintre cele mai importante ramuri ale agriculturii, creşterea vitelor productive. Se făcuse simţită puterea planului trienal pentru desvoltarea creşterii vitelor din proprietatea colhozurilor şi sovhozurilor. Intr’un singur an, şeptelul de vite al colhozurilor a sporit cu 20 la sută la vaci, cu 28 la sută la porci, cu 15 la sută la cai, cu 13 la sută la oi şi capre. Numărul păsărilor a sporit cu 44 la sută. Poporul sovietic îşi datorează victoriile ideilor atotbiruitoare ale lui Lenin Stalin, înţeleptului partid bolşevic, puterii sovietice, geniului lui Stalin. Forţa economiei naţionale sovietice constă in faptul că ea se desvoltă pe o bază ştiiinţifică. Ştiinţa sovietică este cea mai înaintată ştiinţă din lume. Ea este legată prin mii de fire cu învăţătura lui Marx-Engels.Lenin-Stalin, ea subordonează toate cunoştinţele şi descoperirile ei marelui scop de construire a noii societăţi comuniste. In nici o ţară din lume ştiinţa n’a mers atât de departe ca în Uniunea Sovietică, unde ea rezolva intr’un fel nou şi revolutionar probleme dintre cele mai importante din domeniul matematicei, fizicei, chimiei, geologiei, medicinei, ştiinţelor naturale. Cifrele referitoare la victoriile noastre, publicate de Direcţia centrală a statisticei, au o trăsătură caracteristică, ele exprimă o muncă paşnică. In numele păcii se face secarea lacurilor conhidice din Georgia şi se transformă în plantaţii de bumbac nisipurile mişcătoare din Cara-Cum. In numele păcii, Volga devine o arteră legată de cinci mări şi tot in numele păcii se ridică construcţiile uriaşe ale comunismului. In numele păcii se construesc marile edificii din Moscova şi se coc grăunţele spicelor grele. In ţara în care a triumfat paşnica ştiinţă micturinistă a vieţii, rodeşte pământul abundenţei. UNIVERSUL Nr. 49 Citind articolele de mai jos oricine poate înţelege şi mai bine justeţea cuvintelor lui I. V. Stalin. Articolul academicianului Costiacov prezintă în toată amploarea lor construcţiile de hidrocentrale şi de canale de irigaţie care se desfăşoară în Uniunea Sovietică şi care n’ar putea avea loc dacă Statul Sovietic ar duce o politică de înarmare. Articolul academicianului Ţîţîn expune realizările agriculturii sovietice în perioada de după război, realizări cari n’ar fi putut fi obţinute dacă Statul Sovietic n’ar închina străduinţele sale construcţiei paşnice. Articolul economistului Cronrod demonstrează că tăria monetei sovietice se datoreşte tocmai înfloririi continue a economiei paşnice a Uniunii Sovietice, pe când monetele ţărilor capitaliste se depreciază neîncetat, în urma cursei înarmărilor, în urma politicii lor de deslănțuire a unui nou război. CONSTRUCŢIILE STALINISTE ŞI IRIGAREA DE NOI PĂMÂNTURI 1 U.R.S.S. Noile construcţii staliniste fie pe Volga, Don, Nipru, Amu,Daria — imensele hidrocentrale electrice şi canalele de irigaţie — a căror realizare a început-o poporul sovietic, vor crea condiţii favorabile pentru agricultură pe teritoriile întinse ale stepelor secetoase, ale regiunilor de sert.1- deşerturi şi deşerturi din CMI.S.S. Cu ajutorul unei energii electrice ieftine, se vor înfăptui mari planuri pentru irigarea şi aprovizionarea cu apă a pământurilor. Peste 50—69 miliarde de metri cubi de apă, care în fiecare an se scurgeau fără nici un folos în mări, vor curge prin canale ca să îmbunătăţească clima şi regimul hidrologic al teritoriilor secetoase din Ţara Sovietică. Digul deja Kuibîşev va forma un imens rezervor de apă. Hidrocentrala electrică de la Kuibîşev, care va produce 10 miliarde kilowaţi.ore de energie electrică anual, va da circa 1,5 miliarde kw.ore pentru irigarea unei suprafeţe de 1.000.000 ha. de pământ arid în regiunea situată dincolo de Volga. Pompele electrice vor ridica din Volga cantităţi imense de apă pe ooioarele colhozurilor şi sovhozurilor de pe malul stâng al fluviului. In această regiune, apa Volgăi va iriga 25— 50% din întreaga suprafaţă de pământ ce s’ar putea ara. In regiuni mai îndepărtate de fluviu, situate mult deasupra nivelului acestuia, va curge cu ajutorul curentului electric apa din numeroasele rezervorii locale care vor fi construite pe râuri mici și prin vâlcele. Cealaltă mare centrală hidroelectrică de pe Volga, centrala de la Stalingrad, va da anual din cantitatea totală de 10 miliarde kw.corp câte 2 miliarde kw.-ore de energie electrică pentru irigarea unei suprafeţe de 1,5 milioane ha. şi aprovizionarea cu apă a unei suprafeţe de 11,5 milioane ha. de pământ în regiunea Volgăi inferioare şi a Mării Caspice. Volga Îşi va croi drum spre Don şi spre Marea Neagră. Canalul Volga-Don, care se consfinţeşte acum, traduce în viaţă visul secular al poporului rus de a lega printr’un canal navigabil două dintre cele mai mari fluvii ruse. Canalul Volga-Don va mai juca deasemeni un rol important în înviorarea stepelor secetoase din regiunile Rostov şi Stalingrad, unde vor fi irigate 750.000 ha. şi aprovizionate cu apă 2.000.000 ha. de pământ. Intrăm viitor apropiat, aceste stepe vor primi o umiditate dătătoare de viaţă şi vor da recole bogate nu numai de grâu şi de alte culturi de cereale, dar şi de bumbac, o nouă cultură industrială în acea regiune. Altă bază mare de lucrări de irigaţie şi de aprovizionare cu apă se creează in regiunile de stepă din Ucraina de Sud şi Crimeea de Nord. Ucraina de Sud şi Crimeea sunt cunoscute în lumea întreagă prin solul lor fertil, prin abundenţa de căldură şi lumină. Totuşi, aceste regiuni, ca şi regiunea Volgăi, suferă deseori de pe urma secetei. După ce vor înlătura influenţa secetei prin irigarea orioarelor şi plantarea de păduri, agricultorii sovietici vor spori de 2-3 ori recolta de cereale, de bumbac şi de alte culturi agricole. Pe fluviul Nipru, în regiunea Cahovca, ce construeşte o puternică hidrocentrală electrică cu un rezervor de apă având o capacitate de 14 miliarde m. cubi. Din punctul Zaporojie, va lua naştere din fluviul Nipru canalul din Ucraina de Sud, care va merge spre Parcul de Stat Ascania-Nova până la Sivas. De acolo, prin canalul din Crimeea de Sud, apa Niprului va curge până la Cherei. Un sistem de rezervorii de apă şi de canale va permite irigarea unor pământuri roditoare din regiunile Herson, Zaporojie, Nicolaev şi Dnepropetrovsk, precum şi din Nordul regiunii Crimeea. Se va crea acolo o nouă bază de cultură a bumbacului cu ajutorul irigaţiei. Numărul vitelor şi mai ales a f oilor cu lână subţire va spori în colhozuri şi sovhozuri. Planul stalinist de transformare a naturii a pus în faţa poporului sovietic marea sarcină de transformare şi de valorificare a deserturilor care au statnefolosite timp de secole. Principalul canal turcmen, în lmgime de 1100 km., va fi trasat de la fluviul Amu, Daria şi până la Crasnovodsk, situat pe ţărmul Mării Caspice. Principalul canal turcresc va fi un fluviu mare şi bogat în apă. El va lua din Amu-Daria 300-400, iar la nevoie chiar 600 m.c. de apă pe secundă. Această apă se va consuma pe drum, fără să se verse în Marea Caspică, pentru irigarea păşunilor, pentru aprovizionarea cu apă a localităţilor şi întreprinderilor industriale. Pentru a se putea cultiva bumbac şi alte plante, 1.300.100 ha. de noi pământiul vor fi aprovizionate cu apă în R.S.S. Turcmenă şi în Republica autonomă Cara.C-cloacă. Vor fi aprovizionate cu apă 7 milioane ha. păşuni în deşertul Cara-Cuma. ".Intr’un interval scurt de timp, 5-7 ani, care este rezervat realizării construcţiilor staliniste, suprafaţă a pă.'iînfuriior irigate şi aprovizionate cu apă în Ţara Sovietică va spori cei peste 23 ml. Hoane ha. Mai mult, întreaga reţea de irigaţie va fi reconstruită pe baza ştiinţei moderne a irigaţiei, în strânsă colaborare cu oamenii muncii eradice, ştiinţa sovîetîcă continuă să contribue la cauza lupteî pentru belşug. Academia de Ştiinţe a U.It.S.S., Academia de ştiinţe agricole „V. I. Ceoh" a Uniunii Sovietice, Institutele de cercetări ştiinţifice, staţiunile experimentale şi colhozurile înaintate hierează cu perseverenţă la rezolvarea sarcinilor care se pun în legătură cu rcs'i. .aajwii modică,..a..„ păsaturilor de transformare a naturii. Cu sprijinul necontenit al guvernului sovietic, al Partidului Corpurist şi al lui I. V. Stalin personal, savanţii sovietici vor face faţă cu succes sarcinilor lor. Ei sunt stimulaţi de un scop nobil: fericirea oamenilor muncii, forţa patriei lor socialiste, de Acad. ALEXEI COSTIACOV Regiunea Stalingrad. Un excavator puternic mobil la construcţia canalului navigabil Volga-Don v ~~ ’ v w. ,! j vi '.-■1" ne Rubla sovietică, cea mai fermă monetă din Iume de 5. CRONROD Candidat în ştiinţe economice Raporturile dintre situaţia monetară şi economia uinei ţări pot fi exprimate foarte simplu. Cum este economia, aşa este şi moneta. O economie sănătoasă, care se desvoltă în mod progresiv, înseamnă o monetă sănătoasă a cărei putere de cumpărare creşte. O economie bolnavă, care începe să putrezească, înseamnă o moneta instabilă, înseamnă inflaţie, înseamnă o putere de cumpărare scăzută a unităţii monetare. Chiar în cele mai mari ţări capitaliste, Statele Unite şi Anglia, fără să mai vorbim de celelalte ţări capitaliste, moneta se scufundă tot mai adânc în abisul inflaţiei. .Acest lucru se produce sub influenţa cursei înarmărilor, a pregătirilor în vederea unui al treilea război mondial, sub influenţă politicii imperialiste a capitalului monopolist care duce ofensivă împotriva nivelului de trai al poporului. Dolarul american şi lira sterlină engleză se depreciază tot mai mult pe piaţa internă şi cea externă, puterea lor de cumpărare de abia reprezintă 40% din aceea dinainte de război, preţurile se urcă progresiv, iar salariile reale scad. Francul francez, lira italiană, trenul japonez s-au depreciat de zeci de ori in comparaţie cu situaţia dinainte de război. Cu totul alta este situaţia furii Sovietice. Ţara Socialismului. Succesele poporului sovietic sunt imense, îndeplinirea şi depăşirea Planului Cincinal de după război, imbitica paşnică a Statului sovietic sunt una dintre cele mai importante condiţii ale stabilităţii de nesdruncinat a monetei sovietice, ale creşterii sistematice a puterii de cumpărare a rublei sovietice, ale stabilităţii cursului ei. Pe baza unui viguros avânt al economiei U.R.S.S., rubla sovietică a devenit cea mai forte şi cea mai stabilă moneta din lume. In 1947, Guvernul Sovietic a efectuat o reformă monetară şi a desfiinţat sistemul cartelelor, a desvoltat comerţul de articole alimentare si industriale la preţuri reduse, in urma acestei reforme, surplusul de bani a fost retras din circulaţie, iar rubla veche a fost înlocuită prihtr’una nouă. In acelaş timp a crescut cursul rublei şi fatăie moneteie striiae. ’Snhri'rea ''HHUmutită’ ce paterii "de cumpărare a rublei sovietice, pârtiei cu deprecierea dolarului şi a altor manete din ţărileimperialismului, au dus la faptul că puterea de cumpărare a rublei sovietice este mai mare decât cursul ei oficial. Acest lucru a făcut ne-^ cesar ajustarea cursului oficial al rublei la conţinutul ei faptic in aur, adică urcarea cursului rublei faţă de monetele străine. O imensă însemnătate priicipială a avut-o trecerea calculului rublei de la etalon dolar instabil la etalonul aur, trecere realizată concomitent cu cursul rublei. Acest act al Guvernului Sovietic reflectează o schimbare radicală in situaţia monetei Ţării Socialismului şi a monetelor celor mai mari ţări capitaliste. Dolarul a devenit o moneta instabilă, care se depreciază şi nu mai este bunit ca bază pentru stabilirea cursului rublei, cea mai stabilă monetă din lume. De aceea, calcularea cursului rublei nu se mai face la etalonul dolar, ci la un etalon mai stabil, etalonul aur, in concordanţă cu conţinutul în aur al rublei. Dar pe ce se întemeiază stabilitatea şi neclintita trăinicie a manelei U.R.S.S. ? Se crede uneori că nu este vorba decât de acoperirea aur. Totuși, lucrurile nu se prezintă tocmai așa. Dolarul american are o acoperire aur cum n n’a mai avut-o niciodată. In subsolurile băncilor americane se păstrează aur in valoare de 24 miliarde dolari. Dar „obezitatea și aur“ a Statelor Unita n’au salvat moneta lor de o profundă depreciere. Prin urmare, teoria posibilităţii de a asigura stabilitatea unei manete printr’un stoc de aur atunci când economia începe să putrezească, este greşită, încă înainte de război, I. V. Stalin a spus: „Vor înţelege vreodată economiştii ţărilor capitaliste că s’au încurcat in mod definitiv cu teoria stocului de aur, ca singură asigurare a stabilităţii monetare?" Stabilitatea monetară a Ţarii Sovietice nu este asigurată câtuşi de puţin numai prin stocul de aur. U.R.S.S. dispune de o acoperire cu lotul nouă, inaccesibilă capitalismului, a stabilităţii itinebre. Această acoperire este in primul rând, imensa cantitate, de mărfuri din mâinile statului, care este pusă in circulaţie la preturi stabile. Pe baza creşterii economiei socialiste, aceste masse de mărfuri sporesc din an in an. E suficient să arătăm că schimbul de mărfuri « sporit in U. R.S.S. mimai în cursul anilor 1949 și 1960 ,cu 56«/o in, compargpe, „qh 1946. ■ Creșterea schimbului de‘ mărfuri în U. R.S.S. dovedește ridicarea bunei stări materiale a poporului sovietic, o putere de cumpărare ridicată a rublei sovietice. Aceasta este profunda temelie economică a neclintitei stabilități a monetei sovietice, cea mai stabilă monetă din lume. remi In toate domeniile de activitate, oamenii sovietici sunt profund constructivi, punându-şi întreaga lor putere de muncă în slujba binelui, în slujba păcii. Iată-i pe savanţi, aplecaţi asupra , microscopului, căutând leacul unei boli, sau pe muncitori lucrând cu râvnă pentru a produce cât mai multe mărfuri, iată-i pe ingineri, arhitecţi, tehnicieni, concepând planul unei noi hidrocentrale electrice, care va aduce lumina până în cel mai îndepărtat cătun. Alături de toţi aceştia, artiştii sovietici îşi dedică întreaga lor activitate triumfului adevărului, distrugerii eşafodajului de calomnii şi minciuni, pe care îl folosesc predicatorii unui nou război. In filmul „Misiunea secretă“, cineaştii sovietici dovedesc convingător, prin episoade bazate pe documente, duplicitatea din timpul războiului trecut a cercurilor conducătoare anglo-americane, în planiurile cărora nu intra nici măcar distrugerea fascismului. Acţiunea filmului se petrece la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Doi americani — un senator şi un spion — traversează oceanul în iarna anului 1945 sosind la Berlin. Ei au venit să traducă în fapt declaraţia lui Truman, făcută într’un acces de sinceritate, a doua zi după agresiunea Germaniei împotriva Uniunii Sovietice: „Dacă vom vedea că Germania câştigă, noi trebue să ajutăm Rusia , iar dacă va câştiga Rusia, trebue să ajutăm Germania, şi astfel ei ‘pot să se omoare cât mai mulţi“. Senatorul este bine primit atât în cercurile militare cât şi de bancherii şi industriaşii germani. El nu trebue să fie prea abil în discuţiile purtate cu Himmler, de curând vândut englezilor, sau cu Bormann, care nu aşteaptă decât o ocazie pentru a face la fel. Senatorul nu este surprins de curtuoazia lui Schuhr care, la sfârşitul şedinţei secrete ţinută la Krupp, cu industriaşii germani, ţine să-i mulţumească în numele acestora. Spectatorul înţelege din discuţiile purtate tâlcul acestor mulţumiri , deşi înfrângerea militară a Germaniei înseamnă pentru industriaşii germani pierderea poziţiilor pe piaţa mondială, întâlnirea plină de promisiuni cu reprezentantul Wall Streetului deschide perspectiva renaşterii industrieigermane, ca arsenal al Statelor Unite în Europa — ,şi asta într’un viitor foarte apropiat. Iată-l pe senator în cabinetul subteran al lui Himmler, divulgând acestuia data atacului pe care Armata Sovietică îl va declanşa pentru a uşura situaţia desperată a armatelor anglo-americane din Ardeni. In acelaş timp el cere comandamentului german transferarea diviziilor germane pe frontul de răsărit, pentru ca armatele anglo-americane să poată trece fără obstacole prin Germania și să ocupe Polonia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria, etc. Printr’un atac puternic, început înainte de termenul fixat, Armata Sovietică înfrânge rezistenţa fasciştilor, care se retrag pe întreg frontul, făcând să eşueze şi planurile imperialiştilor americani şi englezi. „Misiunea secretă“ a imperialiştilor americani s-a dovedit a nu fi prea secretă, deoarece la Berlin americanii au fost urmăriţi necontenit de agerii agenţi sovietici Maşa şi Dementiev. Aceştia reuşesc să transmită comandamentului sovietic intenţiile „aliaţilor“, precum şi lista spionilor hitlerişti în Balcani — spioni care după război trec în slujba imperialismului american. Printre personagiile filmului sunt persoane care există, sau au existat, şi persoane create de imaginaţia scenariştilor. Spectatorul s’ar putea întreba pe bună dreptate: a venit într’adevăr senatorul american la Berlin în ajunul distrugerii totale a hitlerismului? Faptele răspund hotărît: da, au existat întâlniri secrete ale conducătorilor politici americani cu hitleriştii. Dacă aceştia s’au numit Dulles sau Bernidotte, dacă s'au dus la Berlin — aşa cum vedem în film, sau au aterizat în Elveţia— ţara tuturor „neutralităţilor“ — pentru a purta convorbiri cu fasciştii, aceasta nu este chiar aşa de important. Important este că în Februarie 1943 Allen Dulles, împuternicitul american, s-a întâlnit cu prinţul Hohenlohe, împuternicitul hitleriştilor pentru a discuta, printre altele, problema unei păci separate cu Germania. Important este că la Lisabona a avut loc o convorbire secretă între fiul lordului Beaverbrook, Eitken, reprezentând Anglia şi Gustav von Keversom, împuternicitul lui Rlbentropp, pentru a discuta aceeaşi pace separată cu Germania. Au dus aceşti „reprezentanţi diplomatici“ discuţii cu Himmler, cu Schellemberg sau cu Borman ? Aceasta ne-o mărturiseşte chiar contele Bernadotte, emisar special al Statelor t Unite, în cartea sa „Sfârşitul". Au luat ei parte la vreo consfătuire cu industriaşii germani în vila lui Krupp ? Dacă s’au întâlnit In vila lui Krupp sau la Ministerul industriei aceasta nu este esenţial, esenţialul este că atunci au pus bazele uiei „colaborări“ care astăzi se coneretizează prin renaştereaindustriei germane de armament, prin eliberarea lui Krupp, prin remilitarizarea Germaniei, al cărei popor imperialiştii americani şi englezi vor să-l folosească drept carne de tun în războiul pe care-l pregătesc. Vizionând filmul, spectatorul se întreabă, poate, dacă printre agenţii de recunoaştere americani există un anume Cavin care a primit de la Scheilemberg lista agenţilor fascişti din ţările Balcanice agenţi cari după înfrângerea Germaniei trebuiau să lucreze pentru biroul de informaţii american ? Iarăşi putem spune că este cu totul secundar dacă agentul american se numea Cavin, dacă listele se aflau în geantă sau intr’un porte-visite, dacă ele i-au fost înmânate direct de Scheilemberg sau de un om al acestuia. Principalul este că listele agenţilor au fost predate americanilor, aşa după cum arată şi Dr. Gisevius, un colaborator marcant al spionajului german, în cartea sa „Până la sfârşitul amar" editată în 1948 la Hamburg. Oare pe spectatorul nostru l-ar putea mira cinismul şi perfidia care rees din discuţiile purtate de Churchill în film, când este ştiut că printre perlele de „loialitate“ ale acestuia se numără şi discursul rostit în Parlament în anul 1942: „...există un singur lucru care niciodată nu trebue făcut: să-ţi îmbrăţişezi aliatul". Iată dlar că fiecare episod al filmului este în fond veridic, chiardacă în formă se prezintă poate puţin altfel decât s-a întâmplat. Dacă scenariştii şi-au permis să inventeze câteva personagii, pentru ca acţiunea să fie mai legată, mai vie, acestea nu sunt totuşi ireale, ba, mai mult, ele sunt caracteristice. Senatorul din film reprezintă politicianul american sau englez, perfid, ipocrit, tremurând de frica stăpâniloi soi din Wallstreet, caracterizaţi in film prin Dillon şi Vanderkorn.. Agentul Cavii este spionul care putea fi întâlnit după război la procesul lui Traicio Koslov, al Cardinalului Mindzentyi, sau al lui László Rajk. . Bătrânul industriaş german din film este prototipul industriaşilor germani care, pentru a-ş menţine privilegiile, au propus după cel de al doilea război mondial, vânzarea Germaniei imperialismului american tot aşa cum din 1918 au făcut o propunere asemănătoare mareşalului Foch, prin care Germania avea să devină o ţară sub mandatul Franţei. Poate că senatorul american venit la Berlin nu a apelat la serviciile aviatorului american, pentru a trece în Anglia. Dar reacţia aviatorului care-l pălimeşte pe senator este reacţia poporului american care nu mai doreşte un nou război. Aviatorul american poate fi regăsit în orice om cinstit din ţările capitaliste care-şi pălmueşte guvernanţii prin greve, demonstraţii şi meetinguri, dovedind dorinţa sa de pace Deasemeni, poate fiu există patrioţi germani care să semene la înfăţişare cu , cei pe care îi vedem în film. Insă aceşti patrioţi există,sunt mulţi, în toată Germania, şi ei luptă pentru oGermanie unită, pentru a nu mai fi un nou război in lume, chiar dacă aceste dorinţă ale lor mi sunt pe placul industriaşilor germani. In film mai vedem pe agenţii serviciului de inforrrtaţii sovietic, Maşa şi Dementiev. Te ei îî caracterizează eroismul pus în slujba Patriei, pentru care sunt capabili de orice sacrificiu, pe ei îi caracterizează dragostea de viața, de muncă constructivă pusă în slujba progresului, hotărîrea de a lupta pentru pace. Filmul „Misiunea Secretă“ nu numai că este profund veridic dar, are o deosebită valoare prin aceea că se ridică la o înaltă generalizare, fiecare personagiu fiind reprezentativ. . Din respectarea adevărului, din munca însufleţită a realizatorilor acestui film, rezultă şi înalta ţinută artistică. .Regisorul M. Romm a căutat, înainte de toate, să desvălue cât mai complet conţinutul politic al scenariului scris de Constantin Isaev şi Mihail Maclearski. In rolul destul de dificil al claşei, dar dus cu succes până la capăt, o găsim pe Elena Cuzminn.. Ea a trebuit să joace un rol dublu, cel al hitleristei Marta —cu, privirea rece, expresia buzelor dispreţuitoare, şi faţa împietrită — şi al Maşei, femee sovietică simplă, însufleţită de o dragoste fierbinte pentru Patria sa şi pentru copilul său, lăsat la A Moscova. In ciuda greutăţilor, Elena Cuzmina a reuşit, pentru că ştia că şi de ea depinde realizarea filmului care va arăta în adevărata lumină pe cei care astăzi zăngănesc armele războiului dîft nou. Ea a reuşit, deoarece înainte de a fi artistă este o femeie sovietică şi deci luptătoare p pentru pace. Chiar ea splune: „Aş fi fericită să ştiu că prin interpretarea, rolului Maşei Glucova, am adus şi eu o contribuţie la lupta pentru apărarea păcii“. Rolul senatorului este interpretat de V. Comisarev, care a creat tipul caracteristic al politicianului capitalist, aţâţător, la război, veros şi perfid, fără să-i ,negljeze...caracteristicile particulare, operatorul B. Valcec ,.n dat .dovadă , de o deosebită măestrie mai ales în scenele în care este redată panorama Berlinului în ruine, care amintește soarta celor care au încercat să răpească libertatea oamenilor Sovietici. Sunt bine realizată, scenelefinale în care popoarele sărbătoresc victoria".— fie la Moscova, New-York, Londra etc. Aceste scene sugerează spectatorului forță imensă a partizanilor păcii, care-l face pe Churchill să afirme plin de ură: „N’an câştigat noi acest război, ci Ruşii... Prost război. Proastă şi neruşinată pace... Nouă ne trebue un nou război. Rusia trebue să fie nimicită“. La fel de posomorâţi şi cinici sunt şi cei doi, senatorul şi Cavic: „Noi trebue să ne pregătim pentru un nou război. Chiar dacă pentru acesta jumătate din omenire ar plăti cu viaţa“. Desvăluind hidoasa faţă a celor care vor să deslănţuiască un nou măcel, „chiar dacă pentru aceasta jumătate din omenire ar plăti cu viaţa“ filmul „Misiunea Secretă“ este o puternică contribuţie la lupta pentru pace. 1 Alexandru Drucan Bufetele de aiimentaţie publică In diferite colţuri ale Capitalei au apărut bufete de alimentaţie publică, unde cetăţenii găsesc gustar’, ceai, cafea, băuturi şi alte produse ocupându-se de felul cum funcţionează aceste bufete, d. Sever Dogaru, din Direcţia Alimentaţiei Publice, arată, înîr’un articol di*»’hai in revista „Comerţul Interior“, că nu toate bufetele sunt preocupate să-şi , asigure un sortiment bogat de preparate. Se indică — arată d-sa — ca minimum de sortiment de preparate şi produse: 15 feluri de preparate, , 2 feluri de mezeluri, 2 feluri de brânzeturi, 2 feluri de dulciuri şi 2 feluri de salate sau murături la bufetele centrale, iar pentru celelalte bufete, 10 feluri de preparate, două feluri de mezeluri, un fel de brânzeturi, un fel de dulciuri şi două feluri de salate. Că,acest, minimum poate fi mult depăşit, o dovedeşte bufetul „Universităţii” din Bucureşti, care desface zilnic cca. 28 mc.parate Descentralizarea comerţului de Stat O importantă reorganizare a comerţului de Stat este în curs de realizare. Această reorganizare are la bază o largă descentralizare a comerţului de Stat din punct de vedere organizatoric, creindu-se organizaţii comerciale a căror conducere nemijlocită să revină Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare, prin secţiunile lor comerciale. Organele locale ale puterii de Stat, primind această sarcină, preiau şi răspunderea desfăşurării in bune condiţiiuri a activităţii organizaţiilor comerciale de subordonare locală, precum şi a bunei aprovizionări a populaţiei. Ministerul Comerţului Inferior coordonează şi controlează întregul comerţ ptern stabileşte norme generale, ele. In felul acesta se realizează unitatea de conducere jioltico-economică a comerţului. Trebue semnării de asemenea că Ministerul Comerţului Interior păstrează sub conducerea sa nemijlocită unele mari magazine şi restaurante. CRONICA FILMULUI „MISIUNEA SECRETĂ“ Scenă din filmul „Misiunea secretă O fabrică de făină de peşte La Tulcea va începe să funcţioneze în curând o fabrică de făină de peşte. Deşeurile de peşte, peştele fără valoare comercială, racia, deşeurile de delfin, etc. constitue materia primă pentru fabricarea fainei de peşte. Făina de peşte, ca produs principal şi grăsimea industrială ca produs secundar, rezultată din degresarea faunei, constitue două produse pentru care materia primă există in cantităţi foarte mari şi care reprezintă bune îngrăşăminte pentru agricultură, alimente pentru îmgrăşătorii de animale şi materii prime ,pentru fabricile de săpun şi tăbăcării. Ciment de calitate superioară Muncitorii şi tehnicienii fabricii de ciment „Ideal“ din Cernavoda au trecut la fabricarea unui ciment de calitate superioară. Noul ciment prezintă o rezistenţă mai mare şi se usucă mai repede. In felul acesta, construcțiile care folosesc noul ciment pot fi terminate mai curând. CONSTATĂRILE UNUI CONSUMATOR Vvmsate e££z& paglisa 3-a) 60 şi 70 Iei , morcovii se vindeau in centru cu 22 Iei kg., iar la periferie cu 25-26 , preţul la usturoi, cere la magazinele din centru era de 74 lei ,lg„ la periferie era 02 lei Chiar dacă diferenţa s’ar explica prin faptul că uneie magazine deţineau încă stocuri mai vechi de marfă, care se găseau inregistrate cu preţurile în vigoare In momentul când au fost luate în primire, necesitatea menţinerii uniiarii preţurilor nu este mai puţin întemeiată, ca să nu reclame măsuri de corectare. Pe de altă parte, conducerea unora din unităţile de desfacere nu arată destulă diligenţă în ce priveşte împrospătarea mărfurilor în magazinele respective. Refacerea stocurilor epuizate se face uneori cu întârzieri, aşa cum s-a întâmplat în ultimul timp pe unele pieţe cu produsele rădăcinoase (ţelină, morcovi, sfeclă roşie), cu cartofii, ceapa, etc In ce priveşte condiţiunile în care este servită clientela, s’au produs, incontestabil, simţitoare îmbunătăţiri. La vânzarea multor produse neraţionale p.Mi se face odată cu livrarea mărfii, direct funcţionarului distribuitor, fără să se mai emită bon şi fără nevoia prezentării la cassă. Tot astfel, la distribuirea produselor raţionate, pichetele cu raţia individilă sunt pregătite din vreme, astfel încât distribuţia merge foarte repee. Un pas bun s’a făcut şi in direcţia pregătirii profesionale a personalului din magazine, care în general are o conduită corectă la relaţiile cu clientela O bună figură face, de pildă, personalul din magazinele-model ale Ministerului Industriei Alimentare, din multe magazine alimentare şi multe din cooperativele de consum şi de producţie meşteşugărească. Sunt totuşi unii salariaţi care îşi înţeleg cu totul greşit îndatoririle. Astfel, în piaţa ,,7 Noembrie”, în zilele când se distribue unele articole, se întâmplă că cei dintâi caii vin să fie serviţi la începerea distribuţiei, sunt chiar unii din personalul distribuitor al diferitelor compartimente ale pieţei, nesocotind rând afiala publicului. Desigur că o asemenea situaţie ar putea fi evitată, dacă s’ar rezerva o cotă anumită pentru personal, care să i se distribue în orele când încetează serviciul. Dacă aparatul de producţie işi dă toate silinţele să sporeasc massa bunurilor de larg consun in aceeaşi măsură se cuvine c şi aparatul de circulaţie şi distribuţie a imnurilor produse să fine troneze in condijiuni cât mai mulţumitoare pentru consumator. in sev.,, o cât mai temeinic organizerea colectărilor şi achiziţionărilor la locul de producţii o cât mai jristă repartiţie a mărfurilor către centrele de distribuţie, o împrospătare a stocurilor î timp util, şi totodată formarea cifrelor de conducere şi a personalilui distribuitor — sunt măsui menite să răspundă cât mai corect şi cât mai satisfăcător cerinţelor consumatorilor. Dispoziţiile furte in această priinţă, atât in caliul Planului d Stat, cât şi in planurile de munt ale fiecărui sector şi are fiecări unităţi din comerţul de Stat şi ci cooperatist, ci se găşuesc o aprovionare ia timp şi din ce în c mai bună a centrelor de distribuţie, ceeare va înîesnî îndeplinire sarcinei lor, aceia de a prre I dispoziţia p'r-'e marfă tună. 1 preţuri imitare şi în cantităţi car să acopere nevoile zilnice in cot timiă creştere ale massei coosti ma tori lor. Hsrp'amb îcresc