Universul, septembrie 1951 (Anul 68, nr. 204-229)

1951-09-01 / nr. 204

0RBSS B 08E CULTURA ŞI VIAŢA Dragostea de Patrie ogindită in activitatea compozitorilor noştri De vorbă cu compozitorul Ion Chirescu, directorul conservatorului de Stat „Ciprian Porumbescu” Compozitorul Ion Chirescu este unul dintre fruntaşii muzicii noa­stre care a urmărit totdeauna cu dragoste cântecele şi jocurile po­porului nostru muncitor, pătrun­­zându-se de bogăţia şi frumuseţea lor nepreţuită. Apropiindu-şi ne­contenit această limbă muzicală naturală a făurit în spiritul ei, o seamă de cântece minunate, cum e de pildă „Doruleţul". Compozitorul Chirescu nu s’a prosternat nicicând în faţa ,,cul­turii" muzicale decadente apuse­ne, afirmând dimpotrivă, dealun­­gul unei întregi vieţi de muncă, pe tărâmul muzicii româneşti, în­crederea în forţele creatoare ale poporului nostru. In toată opera lui Ion Chirescu vibrează o fierbinte dragoste de patrie şi un puternic ataşament faţă de­ munca şi lupta poporului ce îşi clădeşte azi noua sa viaţă liberă şi fericită. Ne-am adresat compozitorului Ion Chirescu în dorinţa de a cu­noaşte atât viaţa şi opera sa cât şi gândul său cu privire la oglin­direa în creaţia muzicală, a dra­gostei de patrie şi de popor. Compozitorul Chirescu ne-a de­clarat următoarele: ,,Am pornit din mijlocul po­­porului, de acolo de unde purcede măreţul canal ce se adânceşte ne­contenit spre Marea Neagră. Pe vremea copilăriei mele, Cerna­vodă era un sătuleţ care îşi du­cea viaţa şi obiceiurile lui de ţa­ră. Dumineca se făcea horă, de fiecare dată în altă mahala, fie în cea românească, fie în cea tur­cească sau tătărească, pentru că în Cernavodă au trăit totdeauna mai multe neamuri laolaltă. Urmăream cu mult interes pe muzicanţii populari ale căror cân­­tece, româneşti şi altele, le de­prinsesem bine, reproducându-le cât mai just. Pot spune că cea dintâi şcoală muzicală a mea a fost hora. Acolo am îndrăgit cân­tecele populare, acolo mi-am aflat vocaţia pentru muzică. Pe de altă parte tatăl meu, om cu vederi mai largi, m-a înscris, când a venit vremea să mă dea la şcoală, nu numai la cea româ­nească ci şi la aceea turcească. S’a sădit astfel în mine o înţele­gere şi o dragoste faţă de oameni, indiferent de neamul şi credinţa lor, o preţuire pentru obiceiurile şi viaţa şi desigur pentru cânte­cele tuturora. Mai târziu primind dela marele nostru Dumitru Chiriac sarcina de a conduce corul CARMEN, înfiin­ţat şi crescut de­ el, m’am adân­cit în cercetarea cântecului nostru popular. Acest fapt a fost de o mare importanţă pentru mine, căci m’a ferit de­­ orice influenţă nesănătoasă, cosmopolită. Am sorbit mult din izul nos­tru popular şi din învăţătura ma­rilor maeştri ruşi ai muzicii. Valorosul muzician Sveşnicov, conducătorul corului rus a găsit cuvinte măgulitoare, atunci când, venind în mijlocul nostru, a in­terpretat cu cunoscuta-i măestrie, ,,Doruleţul’’: „Muzica d-tale o cântăm cu cea mai mare plăcere, căci scrii în sti­lul clasicilor noştri şi dai fiecă­rui grup diin ansamblu ceea ce trebue să cânte". Am scris în spiritul muzicii po­porului nostru din totdeauna. In deosebi după 23 August însă, mu­­zică mea a prins a avea un nou conţinut, căutând să exprim nă­zuinţele şi gândurile poporului, lupta lui pentru făurirea noii sale vieţi. Aşa bunăoară în „Multe ţări multe surori" am căutat să evoc calda prietenie ce ne leagă de toate ţările de democraţie populară strâns unite în jurul Uniunii Sovietice, după cum în „Ţi-am trimis un cojocel’’ am ex­primat sentimentele de dragoste ale poporului nostru faţă de eli­beratorul ţării, Generalissimul Stalin. Munca avântată a poporului no­stru pentru construirea socialis­mului şi-a găsit expresie în cân­tecele „Tractoristul”, „Nalt e grâul şi măşcat” şi „Slăvim o viaţă nouă”. In „Se ivi o veste bună” am ex­­primat bucuria poporului munci­tor când a aflat de construirea Canalului Dunăre-Marea­ Neagră, după cum în cântecul „Mare bucu­rie în ţară’’ am căutat să oglin­desc însufleţirea poporului cu pri­lejul aniversării a 30 de ani de glorioasă existenţă şi luptă a par­­tidului clasei muncitoare. Dorinţa cea mare a poporului nostru, aceea de a apăra cu orice preţ pacea şi-a aflat de asemenea, ecou în „Hora Păcii” şi în „Cân­tecul Partizanilor Păcii”. Dacă am izbutit sau nu, aceas­ta nu o voi spune eu. Pot afirma însă cu toată convingerea, senti­mentul puternic pe care îl am că, scriind aceste câtece, îmi îm­plinesc cât mai bine datoria faţă de poporul căruia aparţin, şi care mi-a inspirat întreaga mea crea­ţie muzicală. Numai punându-şi arta în slujba poporului, artistul poate să-şi dovedească patriotis­mul. Această dragoste faţă de Pa­trie şi de popor ne străduim zi de zi, să o sădim cât mai adânc, în sufletele tinerelor noastre vlăs­tare’’ — şi-a încheiat declaraţiile sale directorul Conservatorului de Stat „Ciprian Porumbescu’’, compozitorul Ion ■ Chirescu. 3. V.-P. ,Poezia noastră cântă viaţa“ . Uniunea Scriitorilor din R.P.R. organizează Duminică 2 .Septembrie, ora 10 diminea­­ţa în sala Teatrului Naţional- Studio, un matineu literar cu tema : „Poezia noastră cântă viaţa“. In program poezii de: A. Toma, Mihai Beniuc, Maria Banuş, Eugen Jebeleanu, Dan Deşliu, Veronica Porumbacu şi alţii, îşi vor da concursul artiştii George Vraca, Mihai Popescu, N. Brancomir, N. Siretean­u, Gh. Demetru, Iulian Necşulescu Sandina Stan. Intrarea liberă. şi Să-i spui lui Ion Alexei... Pe malul Bistriţiei, pe o movili­ţă de pământ înconjurată de flori, stă o femee. Privirea îi e îndreptată în susul apei. Din când în când, îşi netezeşte cu o mână părţii cărunt. De după Ceahlău a­­pare soarele. Razele lui luminea­ză cerul senin. Câţiva nori, uşori ca fulgii, plutesc la înălţimi. Apa îşi murmură cântul. Femeea devine deodată atentă. După cotul râului se vede apă­rând dinspre Hălăoaia o plută. Prima din dimineaţa aceasta. „Hai, plutaş — şi moaşa din Broşteni îşi strânge palmele pâl­nie la gură. — Hai, plutaş, să-i spui lui Ion Alexei că femeia lui i-a născut azi în zori un băiat. Mama şi copilul sunt sănătoşi. Se află la casa de naştere din sat’“ Şi pluta aleargă iute pe apa învolburată ducând cu ea vestea. Femeia lui Ion Alexei din Cotâr­­gaşi a născut la casa de naşteri. Faptul că, într’un loc depărtat de oraş, o femee a născut într’o casă de naşteri, fiind asistată de un medic şi o moaşă, nu mai pare azi nimănui lucru curios. A­­proape toţi copii se nasc azi la noi în ţară în case de naşteri, spi­tale, maternităţi. Tuturor le este acordată asistenţa medicală gra­tuită. S’a întâmplat în comuna Biha­­ria (regiunea Bihor) ca Ana László să nască acasă. Chiar a doua zi s-a oprit în faţa porţii casei ei o gabrioletă. Venise medicul cir­cumscripţiei sanitare să vadă co­pilul şi mama, să le acorde îngri­jirea necesară. Ne amintim cu toţii de vremu­rile când România era ţara cu cea mai mare mortalitate infantilă din Europa. Din 500.000 cât repre­zenta numărul aproximativ al fe­meilor care năşteau într’un an în ţara noastră, mureau anual, în timpul regimurilor trecute, între 4000 -—8000 femei. Năşteau pe câmp, printre buruieni şi muşu­roaie de furnici, prin grajduri, pe paie, având la căpătâi doar vita, pe paturi de scânduri, în cum­plită mizerie. Şi nu e deci de mi­rare că femeile mureau. Oftau cei din jur şi spuneau: a murit cu zile. Trecând azi, fie pe uliţele sate­lor, fie pe străzile oraşelor, ve­dem firme mari prinse în porţi. Casă de naştere. Policlinică. Dis­pensar materno-infantil. Prin geam se aud scâncete sau râsete de copii. Astăzi se face simţită grija Statului pentru ge­neraţia de mâine, pentru cei care o cresc. La sfârşitul anului trecut a­­veam în ţară 918 case de naşte­re.­­In urmă cu 7 ani, această instituție atât de necesară ocroti­rii m­amei şi copilului la ţară, nici nu exista). Astăzi avem 2389 bucătării die­tetice, ceea ce reprezintă o creş­tere de peste 150°/o faţă de nu­mărul celor existente în 1948 (şi aceste instituţii lipseau cu totul în urmă cu 7 ani). In 1950, numărul dispensarelor materno-infantile ajunsese la 149, în afară de cele 129 dispensare de copil. La odihnă, la munte şi la mare, au plecat în fiecare an şi mai fi­res în anul acesta zeci de­ mii de copii. Atunci însă când vorbim de protecţia mamei şi a copilului în Patria noastră, nu trebue să ui­tăm ajutorul familial de Stat. Nu­meroase familii cu copii mai mulţi, numeroase mame care-şi cresc singure copiii, primesc lu­nar ajutoare băneşti. Mulţumită acestor realizări, în ţara noastră mortalitatea infantilă a scăzut simţitor. Natalitatea cre­şte. Copnii sunt sănătoşi şi plui de vitalitate. Viitorul este al lor. Fericirea şi surâsul înfloresc pe feţele copiilor, ale mamelor lor. Bucuria vieţii le străluceşte în ochi. Adina Borrtaş Pentru apărarea sănătăţii mamei şi a copilului Pentru a rrmtribui Ta TmhimntS- Tot în H.nntpa­rîieri de 23 A Pentru a contribui la îmbunătă­ţirea stării sanitare a mamei şi a copilului, Sfatul Popular al Re­giunii Cluj a realizat, în cinstea zileii de 23 August o serie de noui aşezăminte sanitare. Astfel la 23 August au fost inaugurate în regiunea Cluj 11 case de naştere noul şi anume în comunele şi satele: Chechiş (r. Ji­bou), Corneşti (r. Gherla), Arada, Scărişoara, Vidra-Poeni (r. Câm­peni), Rădeşti, Ponor, Lopadea Nouă (r. Aiud), în oraşul A­iud­, Nădăşel (r. Cluj) şi Ceanul Mare (r. Turda). Totodată au mai fost înfiinţate staţionare sezoniere pentru copii la Roşia Montană (r. Câmpeni), Răsboeni (r. Aiud), Tritenii de Jos, Ceanul Mare (r. Turda) şi Nădăşel (r. Cluj), precum şi un dispensar rural de copii, cu sta­ţionar, în comuna Câţcău (r. Dej). Tot în cinstea zilei de 23 Au­gust au mai fost înfiinţate 13 puncte farmaceutice pe lângă cooperativele săteşti şi 2 farmacii la Câmpeni şi la Gherla. UN NOU SPITAL PENTRU COPII In cinstea zilei de 23 August, s-a inaugurat la Brăila un nou spital de copii. Spitalul este înzestrat cu 60 pa­turi, rufărie, aparatura necesară. El este condus de un colectiv bine pregătit din­ punct de vedere profesional. înfiinţarea acestei noi­­instituţii sanitare pentru copii, împreună cu Casa Copilului înfiinţată în preajma zilei de 1 Iunie tot în raionul nostru, constitue aspecte grăitoare ale grijii regimului nos­tru de democrație populară pen­tru mamă și copil. UNIVERSUL Nr. 204 A apărut în limbile: rusă, română, germană, franceză, engleză şi spaniolă : „PENTRU PACE TRAINICĂ, PENTRU DEMOCRAŢIE POPULARĂ!” Bucureşti. Organ al Biroului Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti. Nr. 35 (147) Cuprinde : ARTICOL DE FOND : Puternica şi invincibila mişcare a zilelor noastre. ★ ' n Manifestul electoral al Partidului Comunist din India ★ 4M. G. KLIMENT : Industria cehoslovacă în al trei­lea an al planului cincinal. C. MARCUCCI : Gazete de întreprindere în Ita­lia. STANISLAW RADKIEWICZ : Zdrobirea complotului antipopu­lar din Polonia. ISTVÁN DENES : Ajutorul şi rezerva de luptă a Partidului celor ce muncesc din Ungaria. JOHN GOLLAN : Partidul Comunist din Marea Britanie în fruntea luptei îm­potriva dominaţiei americane, în ţară. JAN MAREK : Note politice. Informaţii de vânzare la magazinele „Librăria Noastră" și la toate chioşcu­rile. Lei 8 P­o­E­­T Gh. Cobuc şi Gia. Vizirii in finala campionatului R. P. R. de te­nnis Vineri au continuat pe terenurile Progresul jocurile de tennis contând pentru­­Campionatele RFR. In semi­finale nu au lipsit surprizele, Gh. Cobzuc eliminând pe C. Caralulis. Acesta n’a avut condiţie fizică şi în plus a lăsat impresia că nu se aco­modează cu căldura zilei. De cealaltă parte Cobzuc s’a prezentat bine pre­­gătit ca urmare a adoptării metodelor sovietice de antrenament. Gh. Viziru fără să fi făcut un joc de factură înaltă a dispus în patru se­turi de T. Bsdin care a fost mai slab decât în ultimul timp. La simplu femei I. Todorovschi si E. Stăncescu s-au calificat în finală, dispunând după cum era de așteptat de Benedek si respectiv Andreescu. Rezultatele tehnice înregistrate au fost următoarele: SIMPLU BARB­ATI CAT. I G. Cobzuc — C. Caralulis 6-2, 3-6, 6-0, 6-2, G. Viziru — T. Elin 6-3, 6-2, 3-6, SIMPLU FEMEI CAT. I I. Todorovschi — I. Benedek 6-3, 4-6, 6-1, E. Stăncescu — R. Andreescu 6-2, 6-11. Jocurile vor continua astăzi pe a­­celeaşi terenuri, dimineaţa disputân­­du-se partide de categoria II-a iar după amiază semifinalele cat. I la dublu mixt şi dublu bărbaţi. Programul va începe după amiază la ora 14.30, având aspectul urmă­tor: DUBLU MIXT CAT. I I. Todorovschi, T. Bădin - E. Stăn­cescu, C. Schmidt. Pustay, Pustay - Siegler Caralulis. DUBLU BARBAŢI CAT. I G. Viziru, M. Viziru­­ - G. Cob­zuc, T. Bădin, C. Caralulis, C. Schmidt - Chivaru, Ivan T. In Editura Partidului Muncitoresc Român a apărut: C. E. VOROŞILOV , CUVÂNTARE ROSTITA LA ADUNAREA FES­TIVA DIN BUCUREŞTI CONSACRATA CELEI DE A 7-A ANIVERSARI A ELIBERĂRII ROMÂNIEI DE CĂ­TRE ARMATA SOVIETICA. PARTICIPAREA DELEGAŢIEI TINERETULUI DIN R.P.R. LA FESTIVALUL MONDIAL DE LA BERM­ Expunerea d-lui Gh. Fiorescu prim secretar a­ C C. a­ U. T. M. conducătorul delegaţiei Delegaţia care a reprezentat ti­neretul din R.P.R. la cel de al 1ll-lea Festival Mondial al Tine­retului şi Studenţilor pentru Pace şi la cea de a XI-a Ediţie a Jocu­rilor Mondiale Universitare de A­ară, desfăşurate la Berlin, a ţi­nut Vineri o conferinţă de presă,­­în cadrul căreia d. Gh. Fiorescu, prim secretar al CC al U.T.M., conducătorul delegaţiei, a făcut reprezentanţilor presei române şi străine, din Capitală, o expunere asupra desfăşurării manifestaţii­lor de la Berlin şi asupra par­ticipării delegaţiei tineretului din R.P.R. D. Gh. Fiorescu a arătat că Festivalul de la Berlin a dovedit că tânăra­­generaţie îşi dă seama că a crescut răspunderea ei în problemele păcii, că pacea nu poate fi obţinută şi păstrată nu­ mai năzuind pasiv spre ea, ci că ea trebue cucerită şi­­apărată prin­­tr’o luptă grea, de zi cu zi. La Berlin, tineretul a arătat că e pregătit şi hotărît să apere pacea, oricare ar fi greutăţile care i-ar sta în cale. Mărturie acestui lu­cru stă hotărîrea şi curajul cu care tinerii din ţările capitaliste au înfruntat persecuţiile şi repre­siunile la care i-au supus guver­nele imperialiste, în urma ordine­lor Wall­ Street-ului. Vorbitorul a scos în evidenţă, prin cazuri concrete, modul bru­tal cum autorităţile imperialiste au căutat să împiedice tineretul să ia parte la Festival, şi pro­vocările la care s-au dedat au­torităţile americane de ocupaţie chiar în timpul Festivalului. Aceste acte brutale, în loc să ducă la rezultatul scontat­ de imperialişti ,au dus la o şi mai mare îndârjire din partea tine­rilor. Aceştia au răspuns printr’o şi mai mare întărire a vigilenţei lor, a prieteniei şi solidarităţii, Festivalul desfăşurându-se într’o minunată atmosferă de calm şi prietenie. D. Gh. Fiorescu a vorbit în con­tinuare despre rezultatele con­cursurilor internaţionale. Momente culminante ale Festi­valului au fost măreaţa festivitate de deschidere şi marea manifesta­ţie împotriva remilitarizării Ger­maniei,­ la care au participat a­­proape 2.000.000 tineri germani, printre care 35.000 din Germa­nia Occidentală şi au defilat cu numele tovarăşu­lui "Stalin" pe buze, purtând panouri, portr­ete şi lo­zinci, care arătau prietenia lor faţă de marea Uniune Sovietică şi de ţările de democraţie popu­lară, hotărîrea de a se opune des­­membrării Germaniei şi remilita­rizării Germaniei Occidentale. A­­ceastă manifestaţie a dovedit dra­gostea pe care tineretul german o poartă marelui Stalin, care l-a eliberat din ghiarele fascismului hitlerist şi i-a deschis perspectiva unei vieţi luminoase. S-a trimis tovarăşului Stalin un mesagiu semnat de 4.145.838 tineri ger­mani. La 16 August a avut loc o mare demonstraţie în cadrul Zilei In­ternaţionale a solidarităţii cu lup­ta tineretului din colonii. Dease­menea a avut loc o măreaţă în­trunire a celor mai activi tineri luptători pentru pace, fruntaşi în campania de strângere de semnă­turi pe Apelul pentru un Pact al Păcii. Tinerii americani şi-au ma­nifestat şi cu acest prilej ura lor faţă de Truman şi guvernul său, arătând că Truman este omul bancherilor şi magnaţilor indu­striei. Tinerii americani au îmbră­ţişat pe tinerii coreeni aflaţi în sală şi i-au asigurat de dragostea şi solidaritatea lor. Dl. Gh. Fiorescu a vorbit în con­tinuare despre Republica Interna­ţională a Pionierilor „Ernst Thael­­man” care a funcţionat concomi­tent cu Festivalul şi despre cea de a XI-a Ediţie a Jocurilor Mon­diale Universitare de Vară, care s-a desfăşurat cu acest prilej şi care a avut o amploare nemaiîn­tâlnită în istoria sportului studen­ţesc internaţional. Delegaţia tineretului din R.P.R. — a spus în continuare d. Gh. Fiorescu’ — s’a străduit, în tot timpul şederii sale la Berlin, să reprezinte cu cinste culorile Pa­triei noastre şi să prezinte viaţa, munca şi lupta poporului nostru pentru pace şi socialism. Vorbitorul a relevat succesele deosebite ale ansamblurilor artis­tice, soliştilor şi poeţilor noştri în cadrul concursurilor de la Berlin. De un deosebit succes s-a bucurat Expoziţia „Viaţa tineretului Re­publicii Populare Române”, care a fost vizitată de peste 40.000 vizi­tatori, precum şi cele 33 specta­cole oferite de delegaţia noastră pe scenele celor mai mari teatre din Berlin şi pe scene în aer li­ber. ■ Filmele prezentate de delegaţia noastră precum şi materialul pro­pagandistic difuzat, s-au bucurat deasemenea de o mare preţuire din partea participanţilor la Festival. Succese frumoase au obţinut sportivii din R.P.R. în cadrul con­cursurilor internaţionale de la Ber­lin. Toate aceste sucese ale delega-­­­ţiei noastre — a spus d. Gh. Fio­rescu — nu sunt întâmplătoare. Ele se datoresc sprijinului dat de partidul nostru drag, în frunte cu iubitul conducător al poporului nos­tru, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, şi de guvernul ţării noastre, care au creat tineretului posibilităţi a­­tât de frumoase de d­esvoltare şi datorită cărora tineretului ţării noastre i se deschide o viaţă atât de luminoasă, cu perspective atât de măreţe. Noi suntem mândri de preţuirea pe care au acordat-o delegaţiile popoarelor lumii, culturii şi artei noastre; suntem mândri că la Berlin am putut vedea incăodată că­ ţara noastră, care era în trecut o­ ţară înapoiată, a ajuns datorită lup­tei poporului nostru condus de par­tid şi datorită marelui ajutor dat de Uniunea Sovietică şi de tovarăşul Stalin, o ţară înaintată, a cărei, cul­tură şi artă sunt privite cu dra­goste de tineretul popoarelor lu­mii. In continuare, d. Gh. Fiorescu a subliniat că Festivalul de la Berlin a constituit un mare pas înainte in desvoltarea unităţii de luptă a tine­retului mondial, sub steagul Fede­­raţiei Mondiale a Tineretului De­mocrat, în slujba cauzei păcii şi a prieteniei între popoare. Festivalul de la Berlin­­ a spus în încheere d. Gh. Fiorescu — a­­ dovedit odată mai mult dragostea nemărginită pe care tineretul lumii întregi o poartă Uniunii Sovietice, tineretului sovietic şi marelui Stalin. Expunerea d. Gh. Fiorescu a fost viu aplaudată. Au urmat întrebări puse de zia­rişti, la care au răspuns membri ai delegaţiei tineretului din R.P R., arătând între altele elanul cu care tinerii şi populaţia muncitoare din Berlin au contribuit la pregătirea­­ şi buna reuşită a Festivalului, pri­mirea călduroasă făcută delegaţiei noastre în ţările de democraţie populară prin care a trecut și în R.D. Germană, etc. (Agerpres). DESPRE EDUCAŢIA COPIILOR NOŞTRI de A. 3. MACAXENCO Ce este autoritatea? In această privinţă, multă lume are păreri cam­ încurcate, dar, în general, e dispusă să creadă că autorita­tea vine de la natură. Şi pentru că, în familie, oricine are nevoe de autoritate, în locul unei autori­tăţi adevărate, naturale, o parte însemnată din părinţi, întrebuin­ţează surogate de fabricaţie pro­prie. Aceste surogate se văd de­seori în familiile noastre, pro­prietatea lor generală este aceea că se prepară anume în scopuri pedagogice. Se crede că autori­tatea e necesară pentru copii şi, în funcţie de diferite puncte de vedere asupra copiilor, se fabri­că diferite feluri de surogate. In însăşi persoana părinţilor trebue să fie cuprinsă autoritatea independent de atitudinea lor faţă de copii, dar autoritatea nu este un talent special. Rădăcinile ei se găsesc totdeauna în acelaş loc, în purtarea părinţilor inclu­zând acolo toate compartimente­le purtării sau, cu alte cuvinte, întreaga viaţă a tatălui şi a ma­mei, munca, gândirea, obiceiuri­le, sentimentele şi năzuinţele. Este imposibil să se arate pe scurt un calapod pentru această purtare, dar totul se reduce la următoarea cerere: părinţii tre­bue să ducă ei înşişi o viaţă bo­gată, conştientă şi morală. A­­ceasta înseamnă că şi faţă eile copiii lor trebue să fie la o anu­mită înălţime, dar la una fi­rească şi omenească, nu la o înălţime anume creată pentru uzul copiilor. Dragi părinţi, tonul general se creează prin propria voastră via­ţă şi prin propria voastră pur­tare. Metodele pedagogice cele mai juste, cele mai raţionale şi cele mai gândite nu aduc­­nici un folos, dacă tonul general al vieţii voastre este prost. Şi, dim­potrivă, numai un ton general just vă poate sugera metodele juste de tratare a copilului și, înainte de toate formele juste de disciplină, muncă, libertate, joa­­că și... autoritate. ...Tatăl vine de la lucru la ore­le 5. Este instalator electrician la o uzină. Pe când își trage cis­mele grele, pline de praf şi de ulei, băiatul lui, Vasia, în vârstă de 4 ani, stă pe vine în faţa pa­tului tatălui său, gâfâe ca un bă­trân şi priveşte ţintă cu ochişorii cenuşii şi cu un aer de preocu­pare duşumeaua întunecată. Sub pat nu se vede nimic. Vasia alear­gă neliniştit la bucătărie, ocole­şte repede, tropăind, masa mare din sufragerie şi agaţă cu picioa­rele preşul întins în odae. O ju­mătate de minut mai târziu, se întoarce la tatăl său, fugind li­niştit şi grav, flutură o pereche de ghete şi se strâmbă la el cu obrajii lui curaţi, drăguţi. Tatăl său îi spune: — Mulţumesc, fiule, dar pre­şul trebue să-l îndrepţi. încă o cursă executată într’o fugă tot atât de gravă şi ordinea se restabileşte în odae­— Aşa se face, spune tatăl, şi se duce la bucătărie să se spele. Copilul târăşte cu greutate în urma lui cişmele grele şi se uită cu încordare la preşul pe care îl calcă. Dar obstacolul este trecut cu bine. Vasia fuge mai repede îşi ajunge din urmă tatăl şi în­treabă: — Mi-ai adus coşul? Mi-ai adus coşul pentru locomotivă? — Cum să nu! răspunde tatăl. După masă începem. Vasia a avut noroc: s’a năs­cut în perioada de după Octom­brie, are un tată frumos, în orice caz îi place mult lui Vasia. Are aceiaşi ochi ca şi copilul, cenuşii, cu o privire calmă şi puţin cam ironică, o gură serioasă şi mustăţi plăcute. Când treci cu degetul prin ele, constaţi pe neaşteptate, de fiecare dată că sunt mătăsoa­se şi moi, dar de îndată ce iei degetul, sar ca nişte arcuri şi par iarăşi supărăcioase şi înţe­pătoare. Mama lui Vasia e, de a­­semenea, frutm­oasă, mai frumoasă decât alte mame. Are obrajii şi buzele calde şi fragede. Uneori, se pare că vrea să-i spună ceva lui Vasia, îl priveşte şi buzele i se mişcă uşor de tot. Nici nu poţi să-ţi dai seama dacă zâmbeşte sau nu­ In aseme­­nea clipe viaţa i se pare lui Va­­sia deosebit de frumoasă! ...Să-ţi pui ghetele, dimineaţa, e lucrul cel mai greu. Vasia ştie demult să treacă şiretul prin gaură, dar după ce şiretul trece prin toate găurile, el îşi dă sea­ma că a ieşit prost. Vasia reface şi iese bine. Atunci, se uită cu simpatie la ghete şi spune maică-si: — Leagă ! Dacă şiretul e bine trecut prin găuri, mama leagă, dar dacă nu-i bine, spune: — Nu-i bine. Ce-i cu tine? Vasia se uită mirat la gheaţă Şi îşi dă seama că a greşit cu adevărat­ îşi strânge buzele, se uită supărat la ghieată și se pune din nou pe lucru. Nu-i vine in cap să-și contrazică mama, nici nu știe măcar cum se face a­sta. •— Acum e bine? Leagă ! — Mama se lasă în genunchi și leagă, iar Vasia se uită viclean la gheata cealaltă și vede prima gaură prin care urmează să trea­că acum capătul şiretului. Vasla ştie să se spele, pe mâini, pe faţă, ştie să se spele şi pe dinţi, dar şi aceste munci cer o energie grozavă şi o aten­ţie încordată. La început Vasla se umple de săpun şi de praf­ de dinţi până în ceafă, apoi crează o barcă din mâinile lui mici şi stângace. Isbuteşte să facă o­­bar­că, isbuteşte s’o umple cu apă, dar, până când duce barca la faţă, palmele se îndreaptă îna­inte de vreme Şi apa se varsă pe piept şi pe pântece. Vasia nu-şi spală săpunul şi praful de dinţi ci le­­întinde pe palmele ude. .După fiecare din aceste manevre Vasia îşi cercetează un timp mâi­nile, apoi construeşte din nou o barcă. El caută să frece cu palmele toate locurile suspecte. Mama se­ apropie, pune stăpâ­nii fără cuvinte de­­ prisos pe n­inile lui .Vasia îi apleacă cu o nă­scare blândă dar viguroasă ca­­pul peste lighten şi acţionează fără menajamente pe întregul te­ritoriu al mutrişoarei copilului Mama are mâini calde, moi şi parfumate. Ele îl bucură mult pe­ Vasia, dar, cu toate acestea, teh­nica neînsuşită a spălatului con­­tinuă să-l stingherească.Această situaţie îi oferă mai multe soluţii originale. Ar putea să facă mofturi, să1 protesteze ca un bărbat. .,Las’ că mă spăl singur!“ Ar putea să treacă in­cidentul sub tăcere, dar cel mai bun lucru e să râdă şi scăpând din mâinile mamei să privească vesel cu ochii lui uzi şi lucioşi. In familia Nazarov ultima me­todă e cea mai întrebuinţată, pentru că sunt o­ameni veseli. După ce se satură de râs, Vasia se apucă să spele peria de dinţi. Acesta e lucrul cel mai plăcut. N’ai decât să uzi peria cu apă să-i freci perii şi se face curată singură.. Prima sarcină socială a lui Va­sia au fost cişmele şi ghetele ta­­tălui său. Părinţii îi mai dau lui Vasia şi alte însărcinări: să aducă chibriturile, să pună un scaun la loc, să îndrepte faţa de masă să ridice o hârtie, dar toate ace­­stea sunt campanii întâmplătoare pe când cişmele şi ghetele sunt o muncă permanentă, o datorie care nu poate fi uitată.Viaţa mergea înainte. Vasla mergea şi el înainte. In impart­­ţia jucăriilor lui mai erau auto­mobile şi locomotive. Mai trăia hopa Mitică, îmbătrânit şi jer­pe­­­lit, într'o cutie frumoasă, mai erau aşezate încă materiale pen­tru construirea podului şi cuiele mici în cea mai desăvârşită or­dine, dar, toate acestea erau de domeniul trecutului- Vasia se o­­preşte uneori în faţa împărăţiei jucăriilor lui şi se gândeşte la soarta lor dar nici una din dorin­ţele lui arzătoare nu se mai, lea­gă de ele. E atras afară, la copil, unde se desfăşoară războaie, unde se construesc leagăne, unde tră-­, esc cuvinte noui: „inter dreapta” şi „fundaş“, unde se visează la datul cu săniuţa de pe deal. într’o zi, tatăl şi fiul se întâl­niră în faţa împărăţiei jucăriilor.­­Tatăl spuse: — Vasla, se vede din toate că ai să construieşti podul câţteţ ai să fii mare, un pod adevărat pe­ste o apă adevărată-Vasia se gândi şi răspunse grav: — E mai bine aşa, numai că trebue să învăţ mult cum să cons­­trUESc. Dar ce fac acum? — Acum, o să construim o să­niuţă. In curând o să ningă. — O săniuţă pentru mine şi una pentru M’tia. —­ Se înţelege. Asta-i o ehe,, ştie. Acum, vine alta: astă vară te-ai cam stricat. — In ce fel? — Nu mai faci ordine pe eta­jeră decât. rar. Ziarele nu sunt strânse, florile nu sunt udate. A­­,cum ești mare și trebue să-ți mă­resc sarcinile. Dimineața, ai să mături odăile. — Dar să cumperi o mătură bună, spuse Vasia. Povestea lui Vasia sa ter­minat. Ea n’a avut de scop să­­ propună vreo morală. Am vrut să zugrăvesc în ea fără vicleşu­guri o părticică din viaţă, unul din acele fragmente, de­­toate zi­lele, care se desfăşoară cu sutele înaintea ochilor noştri şi care par vrednice de atenţie numai pentru puţini c­intre noi. ...Copilul e un om viu- El nu este câtuşi de puţin un ornament în viaţa noastră, ci-i o viaţă in­dividuală,­ complexă şi bogată­...Dar dacă autoritatea voastră, ca o momie colorată şi nemişca­tă nu va face decât să stea ală­turi de această viaţă a copilului, dacă chipul copilului, mimica, zâmbetele, meditaţiile şi lacrimi­­le lui trec prin faţa voastră fără să lase vreo urmă; dacă faţa pă­­rintelui nu oglindeşte pe aceea a cetăţeanului, autoritatea voa­stră nu face două parale, oricare ar fi mânia sau cureaua cu care este înarmată. Dacă vă bateţi copilul, pentru el este în orice caz o tragedie, o tragedie a durerii şi a supără­­rii sau o tragedie a obişnuinţei nepăsării şi a răbdării crude de copil. Dar tragedia aceasta e o tra­gedie a copilului. Chiar d-ta în­suţi, bărbat în toată firea, om puternic, personalitate şi cetă­ţean, fiinţă cu creer şi cu muşchi, d-ta care loveşti trupul gingaş, în creştere înceată, ce eşti d-ta? In primul rând d-ta eşti din cale afară de comic şi, dacă nu ne-ar fi milă de copilul d-tale am­ putea să râdem cu la­crimi observându-ţi barbaria pe­dagogică. Credeţi că disciplina are nevoi de aşa ceva? La asemenea, părinţi, disciplina, nu există niciodată. Copiilor le e pur­­şi simplu frică de părinţii lor şi ei caută să fie cât mai de­parte de autoritatea şi puterea lor .Deseori, alături de despotismul părintesc isbuteşte să trăiască şi să-şi facă de cap despotismul co­pilului, despotism care nu este mai puţin sălbatec şi­­destructiv. In majoritatea cazurilor, capr­. Ciul se naşte ca o protestare fi­rească împotriva despotismului părintesc care se manifestă tot­deauna, în orice abuz de putere, în orice exces: exces de drago­ste, asprime, mângâere, hrană, enervare, orbire şi înţelepciune’ Mai târziu, capriciul nu mai e o protestare ci o formă permanen­tă şi obişnuită de contact între părinţi şi copii. In condiţiile despotismului mn­aiproc se pierd ultimele rămăşiţe ale disciplinei şi ale procesului educativ sănătos.­­Ibtr’un colectiv just de fami­­­lie, unde autoritatea părintească nu este înlocuită prin niciun su­rogat nu se simte nevoe de pro­cedee imorale și urîte de discipli­nare. In asemenea familie există totdeauna ordine deplină, subor­donarea Si ascultarea necesară-Nu încăpăţânată, nici mânie, nici strigăte, nici rugăminţi, nici insistenţe,­ ci o dispoziţie calmă şi serioasa. Iată prin ce trebue să exteriorizeze tehnica disciplinei în familie. (din ,Cartea pentru părinţi“) MODA NOASTRĂ Rochie sport cu buzunare mari aplicate la fol și corsaj. Două cute adânci. _ ' Foi albe in cute duble. Jache­ţică roşie cu mâneci trei sferturi.' Buzunare mari, aplicate.1 CONSERVE PENTRU IARNĂ Fasolea şi dovleceii se mai pot păstra pentru iarnă uscate. Se opă­resc câteva minute legumele în apă clocotită, se scurg, se svântă şi se­ pun la uscat la soare sau în pod, când e căldură mare, mai ales în podul caselor acoperite cu tablă. Din când în când se întorc legumele pe o parte şi pe alta până ce pierd tot lichidul din ele şi devin chircite şi micuţe. Când se frâng la îndoit sunt us­cate pe deplin. Se păstrează în săculeţe, la loc uscat. Iarna, după ce se spală în 2-3 ape de praf, se pun la muiat peste noapte în apă călduţă. Ele absorb apa şi se umflă la loc. Apa acea­sta, în care le-am ţinut muiate, ser­veşte la fiertul legumelor şi la prepararea lor. CONSERVE DE DOVLECEI. — Se aleg dovlecei tineri, mici şi foarte proaspeţi, se rad uşor cu cuţitul şi se taie bucăţi. Se aşea­ză în borcane puse pe o tavă de metal sau pe două cuţite încruci­şate ca să nu plesnească borcanul când turnăm în el apă clocotită. După ce am aşezat dovleceii turnăm peste ei apă clocotită cu sare, legăm gura borcanului şi fierbem timp de o oră în cazane­­lui de conserve. Din acest fel de conserve se prepară soteuri, pilaf, ciorbe, mâncare cu sau fără carne. Dovleceii pentru umplut nu se rad, ci se aşează în borcan, se toarnă peste ei apă rece fără sare şi se fierb timp de o oră în căzănel. Dovleceii în floare, pentru ape­ritive sau mâncăruri reci, se pră­jesc în ulei până se moaie, se a­­şează în horcane cu zeama ce au lăsat, se leagă borcanele și se fierb în căzănel câte o oră, două zile consecutiv.

Next