Veselia, 1923 (Anul 31, nr. 1-51)

1923-01-11 / nr. 1

VT "•‘^^TSiSiiifi î Viimm 1 : .....tlglEUA BE flUUl MOSJ JOI li la'tun’ Gl.^ luând un calendar nou,* să mă d­uH din curio­­zitate p­e fuile rlela, sfârșit, înh'ehându.mă (mă urlaţi dară dau în pătariuna »1**1 Radu Cos­­min) ce-o să mai fie­ și atunci.'Rezultatul » ii.st întotdeauna (îmi închipui că aţi ghicit) nul ? taina viitorului "am putut-o afla. Dar­­punând calendarul în perete, blocul ,a ră­­»nit- răsfo­t. bosumflat : frumoase oHh»e a l,«t'l,iub­ior presate, fiecare la l­ocul ei. fusese violată. îşi un simţiflt&iH de uşor respect m# • aprindea: fără să aflu nimic, funssem­­miră cf‘­a din farmecul neauitoscntuUii ' •Jir. ii.. ilriMitii Revelionul celor doi prieteni Cei doi prieteni, Vasile Ionescu şi Si­lică Popescu s’au întâlnit la o bodegă din centru. Nu se văzuseră de mult, de mai b­ne de trei ani. Au fost nedespărţiţi la copi­lărie. La şcoală au fost colegi de bancă şi, cuhne, când au fost prin liceu, au iubit aceeaşi servitoare. Marita, fatăibună *1 «tu tr»nws n •••■ lei şi două perechi de case pe şoseaua Basarab. Eu stau la No 505. Dar tu ? Ionescu n.u se lăsă mai pe jos. — Şi eu am nemerit binişor. Nevastă­­mea e licenţiată în drept, are o sfoară de moşioară la Chiaji­a şi trei perechi de case pe strada Viitor. Eu stau la No 300, vis’a-vis de Bratulescu. » GURA UIMEI . Sosit proaspăt din Tg. Mureş. Laton R. I.vu curiositatea,ide a vizita un local de noapte din Bucureşti. Rău, mânea şi petrecu ic lege- Dar. va', ceasul socotelii sosi. S­ i d­ -a c'insum­atie­- iulie« nici mai mult, nici mai puţin, ia I7tvi de iei. Din fer'cir*' pentru el. nimerise îidr'un iu­­,.d reputat pentru preţurile­­sale moderate. Aiurea Tur fi costat de cinci ori atât. . Diotul . fracţie " n'avea decât cinci sute de lei la el, în zadar î­i oferi, gemând, patronu­lui nemilos. Acesta, cu un gest­ demn, refuză­­ t­­ tractarea. La să sfârşim , afacerea se isprăvi la secţie, l­ V.Valon­ B. i se încheie cuvenitul proces vn­bal, iar acum câteva zile avu loc şi jude­car­ea procesului. Dar care îi fu plăcuta surprindere de a se vedea condamnat să plătească după lista ele dei copilărie nu se mai întâlniseră. Amândoi apucaseră căi deosebite- Io­­nescu se făcuse funcţionar la Poştă, iar cellalt, Popescu la Gară. Ionescu se'ncurcase cu o modistă de pe Staârdan şi-şi ducea zilele amărâte îr lu­’o magherniţă pe strada Vitorului, iar Popescu, cu o fată de la Regie, cu care­­trăia în cea mai neagră sărăcie pe şoseaua Basarab. Amândoi prietenii fură bucuroşi de în­tâlnirea lor neaşteptată. Se sărutară fră­ţeşte şi se­ cinstiră. — La mulţi ani Vasile. — La mulţi ani Silică. — Unde faci reveillonul ? întrebă Po­pescu pe Ionescu. Acesta se umflă în pene, dând peste gât paharul de ţuică. — Ai un frate al nevestii mele, minte Ionescu. E colonel de artilerie. Popescu fu ge­los de neamurile nevestii lui Ionescu, maai ales că rudele consoartei cu care se’n­­curcase ereu, unul vâcsuitor de ghete, altul hamal în gară şi vre-o doi, cei mai pricopsiţi, căruţaşi. — Şi eu îl fac la un cumnat al neves­­ti-mi—Director la Industrie. Ionescu fu de data asta şi el gelos de neamurile nevestii celuilalt, mai ales ca rudele modistei nu-i cam făceau cinste. — Apropo, te-ai însurat bine ? îl în­trebă din nou pe Popescu. — Eu, de, ce să zic, binişor. Nevasta mea e absolventă a Conservatorului, pîa­­nită, franţujită, nemţită şi­­spalăvaselitâ.­ Am luat de zestre vr’o trei sute mii de mai ales că a doua zi, de ziua lor ur­mau să le vie mosafiri la nutsă. — Unde mi-ai fost beţivule, stricatule, păcătosule ? şi alte epitete, care mai de care mai nfigulitoare. Dar Ionescu se opri cu m­âinele î­i şolduri. — I-ascultă fă, sărăcia pământului— până când o s’o mai ducem noi aşa ! După ce că te-am luat din dragoste şi fără zestre! — Dar tu ce precopsealâ-mi ești t­i amărâtul­, cu leafa tai de ofth­anul. Poștă. — Madame, am terminat. Prietenul meu Popescu, mai bocciu ca mine și să vezi ce fată a luat, ce zestre grasă, nu ca tine o sărăcie. M’am saturat. Fă-mi ba­gajul să mă duc. Nu pierdu nici un moment. Scoase din­­tr’un dulap jigărit o pereche de indispen­sabili, nespălaţi, îi legă de ambele capete cu câte o sfoară şi începu să-şi vâre înă­untru bagajul, îndesându’l vârtos cu ce gâsi la îndemână, işi luă toată rufâria, iar ca obiect mai de preţ îşi vară în fun­dul indispensab’lHor ceasornicul deşteptă­tor. Işi făcu astfel o dăsagă umflată ca doi caltaboşi uriaşi şi eşi trântind uşa. Consoarta îl privea batjocoritoare. — Unde te-ai fi­ducând am­ărâtule ? — Unde ? Mă duc la Popescu-prie­tenul meu din copilărie. Are două rânduri de case de la nevastă şi nu cred să mă lăse el pe dru­muri. Aceeaşi scenă se petrecea şi la Po­­pescu. . . Aceleaşi insulte, acelaşi indspensabil legaţi cu sfoară, numai că Popescu, ora VI­V Cronica de Amil Nou. 31 Decembrie La miezul nopţii acesteia, când se vor suci butoanele lămpilor electrice iar în sala mare bogată şi întunecată, răsunând de chi­coti­ri gudulicioase, îşi va­­face apariţia Invă­­filă într un cearceaf alb, mare cât toate zilele, cucoana disperată care va anunţa .,Le roi 'iest mort, vivo le roi“, toată suflarea va şti că pe lume a sosit un musafir aşteptat, mai mult sau mai puţin nou. In toţi anii acelaş, dar invariabil şi serios numit ,,anul nou''. Acest musafir e frumos, e manierat, e bo­gat are toate darurile posibile; dar după scurgerea scurtei sale vieţi, darurile devin cele mai păcătoase defecte'. La un Corbeschi oarecare, soseşte mic, dar umflat la pene, cu vagoane de promisiuni, din care apoi se a­lege praful­.. pe uliţele viitorului (cu v mic). Şi ,cu toate acestea, naivi incorigibili, toți îl aşteptăm şi sperăm. Sperăm că ziua de mâine va fi mai bună ca cea de azi. Când însă e vorba, de ani, apoi speranţa ni­ se trans­formă în siguranţă, nu se poate ca anul viitor să nu aducă schimbări esenţiale, de pildă descălicarea unui guvern compus din oa­meni unul şi unul, care să ne dea nişte pro­misiuni­, pe c­ dre nimeni nu ni le-a mai dat până acum. Asta e o prezicere pe c­are ar putea-o s’o semneze şi domnii Săvescu, The­­odorescu, Salom şi ori­cât»' Malakie veţi pofti fără teamă de greşeală. « Calendarele ) Asemenea fenomenului observat, după care fueoanele care în Iulie iau la purtare pălă­riile de catifea, calendarele noi în ziua de »­­»ml nou sunt aproape demodate. Voga lor n Bici cu HHB i—: fLJa , — - —1 — consumaţie suma de treizeci şi opt de lei iar patronul silit să-i residue cinci sute de lei, amendă pentru neplăcerle cauzate. Mă voi interesa de adresă şi în viitor să mergem cu toţii. Un tânăr diplomat, dintr’o ţară nordică, fusese poftit la o recepţie la Palat­ Când să se scoboare la Palat, i­ se întâmplă un accident: îi căzuse tocul la pantof, îi rupsese? Nu se ştie! Fapt e, că părăsind îndată pe ministrul plenipotenţiar, întoarse culpeul in­­oraş şi opri la un magazin de încălţăminte. Intră, asvârle pantofii vechi şi cumpără alţii noi, de toată frumuseţea. Tânărul diplomat, grăbit să nu întârzie, doar încercă, plăti şi se repezi la cupeu. Sosi la Palat, foarte elegant, dar fără să bage de seamă că de un pantof îi atârna o sfericică cu o bucată de carton verde cu anume cifre pe ea. Colegii nu observară faptul decât când Regele și Regina intra­seră ,şi se făceau presentarile oficiale; toate privirile se îndreptară inctim­fiv asupra cartonului verde. Diplomatul nordic se fă­cuse roşu ca focul, dar Regina, care era pe aproape, îl luă sub protecţia I, şi-l consoli cu o vorbă: “— • — Nu vă mai scuzaţi domnule, întârm­plarea acesta nu dovedeşte decât că aveţi o mare grijă de etichetă. * La un recent dineu diplomatic. Erau de faţă, la un ambasador, toţi colegii amfitrio­nului un mare număr de bărbaţi politici, scriitori, artişti şi femei din lumea mare. Se angajase cu acest prilej şi persoane strein. Tânăra doamn­ă, invitată, fu cât p'aci să-i vină rău, când un chelner svelt distins, ele­gant, deschise larg uşile şi anunţă masa. Vocea profundă şi atingătoare a chelnerului o făcu să tresară. Când îi luă bine seama, simţi ca leşină. Cel care apăruse, era dansa­­torul ei obişnuit, din dancingul X-..., care tocmai îi făcea de câteva zile o curte hidră­cită și la care ea nu fusese cu totul insensi­bilă.­­- Numai ca să te mai pot vedea odată mai mult, mi am luat acest rol, îi spuse el a doua zi. Adevărul este că Nae e un chelner foarte priceput, foarte căutat și foarte înamorat de dancing.* Tranen fleanca

Next