Veselia, 1923 (Anul 31, nr. 1-51)
1923-01-11 / nr. 1
VT "•‘^^TSiSiiifi î Viimm 1 : .....tlglEUA BE flUUl MOSJ JOI li la'tun’ Gl.^ luând un calendar nou,* să mă duH din curiozitate pe fuile rlela, sfârșit, înh'ehându.mă (mă urlaţi dară dau în pătariuna »1**1 Radu Cosmin) ce-o să mai fie și atunci.'Rezultatul » ii.st întotdeauna (îmi închipui că aţi ghicit) nul ? taina viitorului "am putut-o afla. Darpunând calendarul în perete, blocul ,a ră»nit- răsfot. bosumflat : frumoase oHh»e a l,«t'l,iubior presate, fiecare la locul ei. fusese violată. îşi un simţiflt&iH de uşor respect m# • aprindea: fără să aflu nimic, funssemmiră cf‘a din farmecul neauitoscntuUii ' •Jir. ii.. ilriMitii Revelionul celor doi prieteni Cei doi prieteni, Vasile Ionescu şi Silică Popescu s’au întâlnit la o bodegă din centru. Nu se văzuseră de mult, de mai bne de trei ani. Au fost nedespărţiţi la copilărie. La şcoală au fost colegi de bancă şi, cuhne, când au fost prin liceu, au iubit aceeaşi servitoare. Marita, fatăibună *1 «tu tr»nws n •••■ lei şi două perechi de case pe şoseaua Basarab. Eu stau la No 505. Dar tu ? Ionescu n.u se lăsă mai pe jos. — Şi eu am nemerit binişor. Nevastămea e licenţiată în drept, are o sfoară de moşioară la Chiajia şi trei perechi de case pe strada Viitor. Eu stau la No 300, vis’a-vis de Bratulescu. » GURA UIMEI . Sosit proaspăt din Tg. Mureş. Laton R. I.vu curiositatea,ide a vizita un local de noapte din Bucureşti. Rău, mânea şi petrecu ic lege- Dar. va', ceasul socotelii sosi. S i d -a c'insumatie- iulie« nici mai mult, nici mai puţin, ia I7tvi de iei. Din fer'cir*' pentru el. nimerise îidr'un iu,.d reputat pentru preţurilesale moderate. Aiurea Tur fi costat de cinci ori atât. . Diotul . fracţie " n'avea decât cinci sute de lei la el, în zadar îi oferi, gemând, patronului nemilos. Acesta, cu un gest demn, refuză t tractarea. La să sfârşim , afacerea se isprăvi la secţie, l V.Valon B. i se încheie cuvenitul proces vnbal, iar acum câteva zile avu loc şi judecarea procesului. Dar care îi fu plăcuta surprindere de a se vedea condamnat să plătească după lista ele dei copilărie nu se mai întâlniseră. Amândoi apucaseră căi deosebite- Ionescu se făcuse funcţionar la Poştă, iar cellalt, Popescu la Gară. Ionescu se'ncurcase cu o modistă de pe Staârdan şi-şi ducea zilele amărâte îr lu’o magherniţă pe strada Vitorului, iar Popescu, cu o fată de la Regie, cu caretrăia în cea mai neagră sărăcie pe şoseaua Basarab. Amândoi prietenii fură bucuroşi de întâlnirea lor neaşteptată. Se sărutară frăţeşte şi se cinstiră. — La mulţi ani Vasile. — La mulţi ani Silică. — Unde faci reveillonul ? întrebă Popescu pe Ionescu. Acesta se umflă în pene, dând peste gât paharul de ţuică. — Ai un frate al nevestii mele, minte Ionescu. E colonel de artilerie. Popescu fu gelos de neamurile nevestii lui Ionescu, maai ales că rudele consoartei cu care se’ncurcase ereu, unul vâcsuitor de ghete, altul hamal în gară şi vre-o doi, cei mai pricopsiţi, căruţaşi. — Şi eu îl fac la un cumnat al nevesti-mi—Director la Industrie. Ionescu fu de data asta şi el gelos de neamurile nevestii celuilalt, mai ales ca rudele modistei nu-i cam făceau cinste. — Apropo, te-ai însurat bine ? îl întrebă din nou pe Popescu. — Eu, de, ce să zic, binişor. Nevasta mea e absolventă a Conservatorului, pîanită, franţujită, nemţită şispalăvaselitâ. Am luat de zestre vr’o trei sute mii de mai ales că a doua zi, de ziua lor urmau să le vie mosafiri la nutsă. — Unde mi-ai fost beţivule, stricatule, păcătosule ? şi alte epitete, care mai de care mai nfigulitoare. Dar Ionescu se opri cu mâinele îi şolduri. — I-ascultă fă, sărăcia pământului— până când o s’o mai ducem noi aşa ! După ce că te-am luat din dragoste şi fără zestre! — Dar tu ce precopsealâ-mi ești ti amărâtul, cu leafa tai de ofthanul. Poștă. — Madame, am terminat. Prietenul meu Popescu, mai bocciu ca mine și să vezi ce fată a luat, ce zestre grasă, nu ca tine o sărăcie. M’am saturat. Fă-mi bagajul să mă duc. Nu pierdu nici un moment. Scoase dintr’un dulap jigărit o pereche de indispensabili, nespălaţi, îi legă de ambele capete cu câte o sfoară şi începu să-şi vâre înăuntru bagajul, îndesându’l vârtos cu ce gâsi la îndemână, işi luă toată rufâria, iar ca obiect mai de preţ îşi vară în fundul indispensab’lHor ceasornicul deşteptător. Işi făcu astfel o dăsagă umflată ca doi caltaboşi uriaşi şi eşi trântind uşa. Consoarta îl privea batjocoritoare. — Unde te-ai fiducând amărâtule ? — Unde ? Mă duc la Popescu-prietenul meu din copilărie. Are două rânduri de case de la nevastă şi nu cred să mă lăse el pe drumuri. Aceeaşi scenă se petrecea şi la Popescu. . . Aceleaşi insulte, acelaşi indspensabil legaţi cu sfoară, numai că Popescu, ora VIV Cronica de Amil Nou. 31 Decembrie La miezul nopţii acesteia, când se vor suci butoanele lămpilor electrice iar în sala mare bogată şi întunecată, răsunând de chicotiri gudulicioase, îşi vaface apariţia Invăfilă într un cearceaf alb, mare cât toate zilele, cucoana disperată care va anunţa .,Le roi 'iest mort, vivo le roi“, toată suflarea va şti că pe lume a sosit un musafir aşteptat, mai mult sau mai puţin nou. In toţi anii acelaş, dar invariabil şi serios numit ,,anul nou''. Acest musafir e frumos, e manierat, e bogat are toate darurile posibile; dar după scurgerea scurtei sale vieţi, darurile devin cele mai păcătoase defecte'. La un Corbeschi oarecare, soseşte mic, dar umflat la pene, cu vagoane de promisiuni, din care apoi se alege praful.. pe uliţele viitorului (cu v mic). Şi ,cu toate acestea, naivi incorigibili, toți îl aşteptăm şi sperăm. Sperăm că ziua de mâine va fi mai bună ca cea de azi. Când însă e vorba, de ani, apoi speranţa ni se transformă în siguranţă, nu se poate ca anul viitor să nu aducă schimbări esenţiale, de pildă descălicarea unui guvern compus din oameni unul şi unul, care să ne dea nişte promisiuni, pe c dre nimeni nu ni le-a mai dat până acum. Asta e o prezicere pe care ar putea-o s’o semneze şi domnii Săvescu, Theodorescu, Salom şi oricât»' Malakie veţi pofti fără teamă de greşeală. « Calendarele ) Asemenea fenomenului observat, după care fueoanele care în Iulie iau la purtare pălăriile de catifea, calendarele noi în ziua de »»ml nou sunt aproape demodate. Voga lor n Bici cu HHB i—: fLJa , — - —1 — consumaţie suma de treizeci şi opt de lei iar patronul silit să-i residue cinci sute de lei, amendă pentru neplăcerle cauzate. Mă voi interesa de adresă şi în viitor să mergem cu toţii. Un tânăr diplomat, dintr’o ţară nordică, fusese poftit la o recepţie la Palat Când să se scoboare la Palat, i se întâmplă un accident: îi căzuse tocul la pantof, îi rupsese? Nu se ştie! Fapt e, că părăsind îndată pe ministrul plenipotenţiar, întoarse culpeul inoraş şi opri la un magazin de încălţăminte. Intră, asvârle pantofii vechi şi cumpără alţii noi, de toată frumuseţea. Tânărul diplomat, grăbit să nu întârzie, doar încercă, plăti şi se repezi la cupeu. Sosi la Palat, foarte elegant, dar fără să bage de seamă că de un pantof îi atârna o sfericică cu o bucată de carton verde cu anume cifre pe ea. Colegii nu observară faptul decât când Regele și Regina intraseră ,şi se făceau presentarile oficiale; toate privirile se îndreptară inctimfiv asupra cartonului verde. Diplomatul nordic se făcuse roşu ca focul, dar Regina, care era pe aproape, îl luă sub protecţia I, şi-l consoli cu o vorbă: “— • — Nu vă mai scuzaţi domnule, întârmplarea acesta nu dovedeşte decât că aveţi o mare grijă de etichetă. * La un recent dineu diplomatic. Erau de faţă, la un ambasador, toţi colegii amfitrionului un mare număr de bărbaţi politici, scriitori, artişti şi femei din lumea mare. Se angajase cu acest prilej şi persoane strein. Tânăra doamnă, invitată, fu cât p'aci să-i vină rău, când un chelner svelt distins, elegant, deschise larg uşile şi anunţă masa. Vocea profundă şi atingătoare a chelnerului o făcu să tresară. Când îi luă bine seama, simţi ca leşină. Cel care apăruse, era dansatorul ei obişnuit, din dancingul X-..., care tocmai îi făcea de câteva zile o curte hidrăcită și la care ea nu fusese cu totul insensibilă.- Numai ca să te mai pot vedea odată mai mult, mi am luat acest rol, îi spuse el a doua zi. Adevărul este că Nae e un chelner foarte priceput, foarte căutat și foarte înamorat de dancing.* Tranen fleanca