Veselia, 1930 (Anul 38, nr. 1-41)

1930-01-02 / nr. 1

+ Jalnicii : Criza, solie; Impozitul, fiu­; Falimentul cumnat; Cutremurul, cumătru; Cocoş, naş; Stabilizarea, fină; Iuliu Maniu, nene; Recolta, rudă saracă; Sever Dan, fost (odata şi bine) ministru; D. R. Ioaniţescu, cât p’aci ministru la Muncă; Focul de la Moreni, asociat la afaceri; Func­­ţionariii licenţiaţi, Casieria c. f. 1 vidrighinizată, au durerea a vă face cunoscută moartea ubitului lor an 1929 răpus în floarea vârstei (365 zile) de mizerie fiziologică şi termen fix, după o lungă suferinţă generală. înmormântarea va avea loc in noaptea de 31 Decembrie orele 23:55, în sunetele muzicei, clinchetul paha­relor şi veseliei generale. Rugaţi-vă pentru. . noi ! In pragul unui an nou, gândul ni se întoarce înapoi.... fluerând. Cu atât mai mult acuma când 1929 îşi împachetează febril bagajele, iar 1930 bate din copite de nerăbdare, fluerul nostru s'a făcut caval. 1929 n'a fost­ un an plăcut; angajate de tot felul ne-au împovărat sub imperiul lui; pacostea legiferantă a boerilor în­cinşi cu tei, care ne conduc, ne-au­ hărăzit fericiri de care să ne aducem aminte zeci de ani de zile, dacă vom­ maii scăpa intacţi (adică cu pielea pe noi). In asemenea condiţiuni, negreşit că aşteptarea noului an, e întovără­şită de tip apreciabil spor d° spe­ranţe, pe lângă cele inerente şi moş­tenite din tată’n fiu. Ca să fim drepţi, trebue să recu­noaştem că din părinţi roşi până In măduvă de lepra economică, aşa cum au fost 1928 şi 1929, nu ne putem aş­tepta chiar la feţi-frumoşi pe 1930. Depinde numai de cei care îl vor a­­vea în gri­je să-i schimbe puţin apu­căturile... criminale. Şi pentru aceas­ta există drept de vot, chiar pentru femei.. . Geace înseamnă că orice speranţă e pierdută !... Intre alte pierderi care ne lovesc dureros odată cu pierd­erea bunului nostru lan 1929 (fie la el acolo !) este şi dispariţia „mărcilor de asistenţă­­ socială” Urmaşe sărace ale celebre­lor mărci de ajutor, care la vremea lor, ■au făcut ravagii în calambururile „oamenilor de duh” şi prin paginile revistelor umoristice, mărcile asis­tenţei, încet-încet. .îşi” ţ pierduseră­ im­portanţa. De unde mărcile de ajutor, se cocoţau pe orice petiţie, scrisoare, telegramă, afiş, etc., mărcile asisten­ţei, tipărite sărăcăcios, au rămas nu­mai la scrisori pentru ca după un timp să fie asvârtite în provincie. Ca nişte rude sărace ce erau, mărcile a­­sistenţei nu se mai întrebuinţau de­cât pentru provincie. Şi Dumnezeu să mă erte, dar cred că nici acolo nu erau indispensabile !... Acuma nu vor mai fi de loc. Şi, e păcat. Era cel mai eftin ..obiect”. Cu 25 bani, nu mai poţi cumpăra azi nimic; ieri se mai putea : o marcă de-a asistenţei. Dar de ce le-o fi desfiinţat ? Nu mai avem nevoe de Asistenta ,sociala în ţară Are toată lumea, de lucru şi câştigă suficient ? Au fost triaţi toţi invalizii,­ băgân­­du-i la jandarmii călări ? Rim l-a fript Arhanghelul pe toţi? Orfani nu­ mai sunt? Văduvele să­race s’a­u măritat toate prin croirea d-lui Iuliu Maniu ? Neputincioşi nu mai există decât în Parlament ? Cer­şetori, numai în corpul funcţionă­resc ? Iată tot atâtea întrebări, de al că­ror răspuns depinde dacă ne vom mulţumi cu atâta sau le vom trans­forma în interpelare, cum se zice l­a Cameră. Se pare că adevărul în chestia su­primarii mărcilor de asistenţă este ■altul , guvernul a sporit taxa pe scri­sorile din provincie şi din plus va da o parte Asistenţei Cu ate cuvinte, o nouă afacere pen­tru stat. Mai ciupeşte ce poate şi din al golanilor ! Fiindcă toată lumea se vaită, au început şi rabinii acest exerciţiu foarte folositor pentru afirmarea lor. Domnii rabini cer ceva foarte logic : să­ se consfinţească repaosul de Sâm­bătă pentru evrei. Nu cred că ar a­vea cineva de zis ceva. Sentimentele religioase fac cinste celor care le do­vedesc. Dar rabinii mai cer ca Dumi­nica, să se ţină deschise prăvăliile, iar şcolile să fie de asemenea deschise Duminica. Cu alte cuvinte, să se ţină două zile pe săptămână repaos, fiindcă patronul român, cu personal încetăţenit, nu va putea vinde de voe Duminica şi de nevoe Sâmbăta. Pentru vremile acestea, când toată lumea ţipă de criză, nici că se putea o soluţie mai practică. Ca să sfârşesc, amintesc domnilor rabini încă un punct pentru a cărui realizare ar fi bine să se agite : cir­­cumcizia tuturor românilor. Ca ches­tie de igienă, nu din alte motive ! Și să fie siguri rabinii, că guvernul va­ delega pe d. Aurel vl­ad cu­ stu­dierea chestiei !... Dr. Dras de anul 1933 ! VESELIA

Next