Veselia, 1931 (Anul 39, nr. 12-43)
1931-03-19 / nr. 12
4 Văzute ţi trăite „Dumnealui“ 0 angajezi ca servitoare, Să facă treabă, s'o plăteşti; Ii dai o cameră să doarmă Şi te obligi să o hrăneşti. Se’nchee târgul, obţinând chiar Cuvânt că n’ai să te opui, Când va veni seara să doarmă La „dumneaei“ şi „dumnealui Şi’ncet, încet începi în casă Să vezi găina e un picior, Friptura cum ia obiceiul Să se topească în cuptor. Azi zici că poate ţi se pare, Iar mâine indexul ţi-l sui. Plătind în plus la coşnicioară Şi ce consumă „dumnealui“ Iei gulerul la repezeală, II pui la gât, când ce să vezi, Lărgimea lui din cale-afară O vezi cu ochii şi nu crezi. Ce s’a’ntâmplat pricepi în urmă Şi doar soţiei de îi spui: Când la spălat au fost cu toate, Ai nemerit de-al,dumnealui“. E srbătoare şi de-acasă Ai vrea să pleci la un amic, Dar vezi nevasta şi copiii De dus că nu vorbesc nimic Au căurătat avertismentul — Şi rău la ce să te mai pui — Azi ,,dumneaei'1 pleacă la jocuri Să-i facă cheful „dumnealui“ Şi luna trece, leafa merge, Nevasta îţi face chilie, Să nu o laşi fără servantă Nu zici nici dumneata nimic. Căci de, vei fi nu-i vorbă „domnul" Şi-ai putea multe să spui. Insă cuvântul cel din urmă, E tot cuvântul „dumnealui“ ! Iorgu — Tânăra asta ţine tot ce promite. — Dacă mi-ar putea promite ceia ce ţine ! •• (Le Hire) VESELIA Din cauza pântecului Mama mare era o persoană slabă, curată şi foarte ambiţioasă. Iff i îngrijea foarte mult îndrăgâmintea, totul în ea arăta ordinea. Contrariu era tata mare. Având un pântec respectabil, era boem în ţinută şi îndrăzneţ în glume- Pe urmă, mai avea un obiceiu îndrăcit, care o scotea din fire pe mama mare. Niciodată nu și încheia pantalonii ca toată lumea, totdeauna se zărea un colţ indiscret al cămăşei-Din cauza pântecelui enorm nu putea să observe, dar toată lumea vedea și își dădea coate : — Azi e 24 ianuarie, Robeanu a pus drapelul la fereastră ! Toate astea supărau mult pe mama mare. — Andrei ! toată lumea râde de tine, fii mai atent, ce naiba ! Tata mare ridica din umeri, căuta să aranjeze dezordinea, pe urmă zicea : — Draga mea, asta nu poate da de cât gânduri bune femeilor ■... Intr’o seară furăm invitați întră familie la masă. — Andrei, zise mama mare, bagă de seamă, o să fie multă lume astă seară.• Tata mare făcea politică și era primar al orașului său, dar nevastasa visa pentru el să ajungă mai departe. La această masă lua parte şi un deputat Ori,trebuia să fie diplomat cu el, ca să-l câştige de partea lui. Se ajunsese la desert fără nici un accident. Tata mare aşezat între deputat şi soţia acestuia, fu foarte galant. Amândoi bărbaţii vorbeau ca doi prieteni. Mama mare jubila. La şampanie, fata mare se sculă şi eşi puţin Când îşi reluă locul, nevastă-sa îl privi şi se făcu galbenă ca ceara. Un colţ de cămaşe rămăsese afară din pantalon. Şi în curând trebuia să se scoale cu toţii ca să treacă în salon la cafea ! Femee de decizie, mama mare se sculă și trecând pe lângă el îi șopti : Andrei ! iar ai arborat steagul ! Acum fu rândul lui să se îngălbenească. Fără a înceta să vorbească cu deputatul, încercă să repare dezordinea- Trebue că era un lucru greu, pentru că sudoarea îi brobonase fruntea. Din când în când arunca o privire îngrijată spre nevastă-sa ca şi când i-ar fi zis : — Fii pe pace ! s’a făcut . Dar deodată văzurăm pe masă paharele şi farfuriile mişcându-se şi îndreptându-se toate spre tata mare. Cineva strigă : — Fugiţi ! Sunt spirite rele ! Toţi se ridicaseră în picioare, gata să fugă. Vai, nu erau spiritele, ci pur şi simplu tata mare care, vorbind mereu, vîrîse în pantalon şi un colţ al mesei! !