Veselia, 1931 (Anul 39, nr. 12-43)

1931-03-19 / nr. 12

4 Văzute ţ­i trăite „Dumnealui“ 0 angajezi ca servitoare, Să facă treabă, s'o plăteşti; Ii dai o cameră să doarmă Şi te obligi să o hrăneşti. Se’nchee târgul, obţinând chiar Cuvânt că n’ai să te opui, Când va veni seara să doar­mă La „dumneaei“ şi „dumnealui Şi’ncet, încet începi în casă Să vezi găina e un picior, Friptura cum ia obiceiul Să se topească în cuptor. Azi zici că poate ţi se pare, Iar mâine indexul ţi-l sui. Plătind în plus la coşnicioară Şi ce consumă „dumnealui“ Iei gulerul la repezeală, II pui la gât, când ce să vezi, Lărgimea lui din cale-afară O vezi cu ochii şi nu crezi. Ce s’a’ntâmplat pricepi în urmă Şi doar soţiei de îi spui: Când la spălat au fost cu toate, Ai nemerit de-al­­,dumnealui“. E s­rbătoare şi de-acasă Ai vrea să pleci la un amic, Dar vezi nevasta şi copiii De dus că nu vorbesc nimic Au căurătat avertismentul — Şi rău la ce să te mai pui — Azi ,,dumneaei'1 pleacă la jocuri Să-i facă cheful „dumnealui“ Şi luna trece, leafa merge, Nevasta îţi face chilie, Să nu o laşi fără servantă Nu zici nici dumneata nimic. Căci de, vei fi nu-i vorbă „domnul" Şi-ai putea multe să spui. Insă cuvântul cel din urmă, E tot cuvântul „dumnealui“ ! Iorgu — Tânăra asta ţine tot ce promite. — Dacă mi-ar putea promite ceia ce ţine ! •• (Le Hire) VESELIA Din cauza pântecului Mama mare era o persoană slabă, curată şi foarte ambiţioasă. Iff i în­grijea foarte mult îndrăgâmintea, totul în ea arăta ordinea. Contrariu era tata mare. Având un pântec res­pectabil, era boem în ţinută şi în­drăzneţ în glume- Pe urmă, mai avea un obiceiu îndrăcit, care o sco­tea din fire pe mama mare. Nici­o­­dată nu și încheia pantalonii ca toată lumea, totdeauna se zărea un colţ indiscret al cămăşei-Din cauza pântecelui enorm nu putea să observe, dar toată lumea vedea și își dădea coate : — Azi e 24 ianuarie, Robeanu a pus drapelul la fereastră ! Toate astea supărau mult pe mama mare. — Andrei ! toată lumea râde de tine, fii mai atent, ce naiba ! Tata mare ridica din umeri, căuta să aranjeze dezordinea, pe urmă zi­cea : — Draga mea, asta nu poate da de cât gânduri bune femeilor ■... Intr’o seară furăm invitați întră­ familie la masă. — Andrei, zise mama mare, bagă de seamă, o să fie multă lume astă seară­.• Tata mare făcea politică și era primar al orașului său, dar nevasta­­sa visa pentru el să ajungă mai de­parte. La această masă lua parte şi un deputat­ Ori,­trebuia să fie diplo­mat cu el, ca să-l câştige de partea lui. Se ajunsese la desert fără nici un accident. Tata mare aşezat între de­putat şi soţia acestuia, fu foarte ga­lant. Amândoi bărbaţii vorbeau ca doi prieteni. Mama mare jubila. La şampanie, fata mare se sculă şi eşi puţin­ Când îşi reluă locul, nevastă-sa îl privi şi se făcu gal­benă ca ceara. Un colţ de cămaşe rămăsese afară din pantalon. Şi în curând trebuia să se scoale cu toţii ca să treacă în salon la cafea ! Femee de decizie, mama mare se sculă și trecând pe lângă el îi șopti : Andrei ! iar ai arborat steagul ! Acum fu rândul lui să se îngălbe­nească. Fără a înceta să vorbească cu deputatul, încercă să repare de­zordinea- Trebue că era un lucru greu, pentru că sudoarea îi brobo­­nase fruntea. Din când în când a­­runca o privire îngrijată spre ne­vastă-sa ca şi când i-ar fi zis : — Fii pe pace ! s’a făcut . Dar de­odată văzurăm pe masă pa­harele şi farfuriile mişcându-se şi îndreptându-se toate spre tata mare. Cine­va strigă : — Fugiţi ! Sunt spirite rele ! Toţi se ridicaseră în picioare, gata să fugă. Vai, nu erau spiritele, ci pur şi simplu tata mare care, vorbind me­reu, vîrîse în pantalon şi un colţ al mesei! !

Next