Veselia, 1933 (Anul 41, nr. 1-52)
1933-01-05 / nr. 1
1 5 IANUARIE In noaptea asta se va deschide cerni ! Fraţi români din lumea largă, aţineţi-vă ! loji cei ce aţi sperat că lotul cel mare îl veţi încasa, încercând norocul la Campus Bassa, ori aţi nădăjduit să aveţi noroc în grand jucând la Sandbrand. ori în fine noroc în plin la Colectura Grün, pregătiţi-vă pentru la noapte când se va deschide cerul : e singura ocazie când poţi să apuci pe Dumnezeu de un picior, iată concursul susamintiţilor vrăjitori cu reclama versificată mai mult sau mai puţin corect. Iar celor care sunteţi puşi de soartă la adăpost de practica acestor acrobaţii anuale, vă recomand o distracţie foarte plăcuta: Inarmaţi-vă cu ochiane şi priviţi în noaptea aceasta acoperişurile edificiilor mai înalte din Capitală. Veţi vedea astfel la Societatea de telefoane pe d-l Goga, iar peste drum la Imobiliara pe d-l Manai Ieseu. Pe Casa de Depuneri veţi observa pe d-l Ivancu Iaşi, iar pe statuia lui Brătianu pe nepoţelul George. Fiţi însă siguri că nici unul dintre aceştia nu vor isbuti. Trebue mai sus, tot mai sus , iar pe deasupra să te afli chiar pe locul unde se deschide cernii. Şi acest record numai aviatorii... tfoljAji» i D pot' bate ! % I ar în noaptea asta e obiceiul ca erele mari sa toarne plumb, ca să mulgă viitorului taina ursitei lor. ^un apoi busuioc sub cap ca să-şi viseze norocul. Ţara noastră are şi ea destule fete mari, cu doruri în piept si oftaturi pe buze. Pe cine vor visa ele? Către cine Ie va fi dat să-şi îndrepte paşii în viitor ? La braţele cui vor cădea istovite? Am turnat şi noi plumbul literilor în linotip şi am aflat că: Fata mare prin divorţ Jeantehas florescu va visa pe Făt frumos C. I. Brătianu, dar în plumb i se va arătă neagră opoziţie şi doctorul Janen Jianu . Fata mare la menopauză A. C. Cuza va visa pe Adolf Hitler, dar în plumb M. Landau i se va arăta. Fata mare abandonată Nie. Iorga va adormi cu busuiocul sub cap și cu gândul la Lincolnul presidentiei, dar va visa pe Argetoianu. Fata mare mare cu politica tarifară Valjean va visa trează la toţi şefii prezenţi, trecuţi şi viitori pentru care a simţit (fiecare la rândul lui) dragoste eternă, i-a jurat devotament integral, şi toate bucuriile. In fine fata mică Georgien Brătianu va visa apărându-i din busuioc ursitul I. G. Duca, dar în plumb îi va cădea tot generalul Văitoianu. Şi face aşa cu ursita fetelor din ţara româneasca. Tradiţiile sunt frumoase şi respectabile. Dar realizarea viselor e altă poveste... Mâine dimineaţa va veni preotul cu Iordanul, să ne boteze. Şi de ce să nu vie? exclamăm tot noi. Parcă numai popa vine ! Slavă Domnului că suntem învăţaţi cu iordanul. Ne-a dus cu iordanul, în cea mai frumoasă escursie prin Spania, ţara castelelor, toţi guvernanţii care s au perindat pe la cârma României, ţara colibelor. Ne-a dus cu iordanul prin nori şi ţări de vise iubite, lăsându-ne apoi să cădem de acolo. Şi ne-a dus cu Iordanul finanţele făcându-ne să credem că ne va da leafa în ajunul Crăciunului. Ducerea cu iordanul nu este aşadar ceva inedit; dimpotrivă este o dogmă în stat. Este principiul ele guvernare al zilelor de astăzi. A „duce“’ este egal cu a minţi. Şi cel puţin Iordanul este un râu sfinţit, ceea ce nu se poate spune despre „preş“ ori „zăhărel“, ori „muia“, mijloace de „transport" similare iordanului. Primiţi mâine, cu bunătate pe preot. El vine cu iordanul. Dar păstraţi-vă toată energia pentru cei cari vă duc cu iordanul. Poimâine avem onomastica României Mari, poimâine patru cincimi din locuitorii ţărei îşi serbează ziua numelui. Poimâine vor petrece până ce se vor face turtă toţi cei ce sunt Ion, Ioniţă, Ionel, Ionică, Iancu, Ionaş, Nelu şi Jean, precum şi Ioanele, Ionelele, Ionicele şi Jeanetele respective. Nu-i vorbă că n’au să stea cu mâinile în sân nici lanoş, Iohann şi Hans, minoritarii. Şi nici braţe Ivan care deşi trage cu ochiul peste Nistru în ..paradis", nu se dă înapoi dela un prilej pentru un chef, mai ales că trebue să se găsească în calendarul nou al sfinţilor comunişti vreun tovarăş cu numele Ivan. In sfârşit cine ne garantează nouă că şi simpatiile noastre, mult iubiţii noştri concetăţeni (tratatul de la Versailles) domnul I. Goldenberg, d- lancu Diamanteanu şi ceilalţi „I şi punct“ nu se vor simţi obligaţi să-şi serbeze onomastica. Căci, la urma urmei, Botezătorul Ion a fost evreu, iar sfântul Ion e sfânt român. Şi e aşa de român încât omul nostru când o fi mai trăsnit şi mai al dracului i se zice că e cam „nica Ion“, iar când vrei să-l chemi mai de departe şi nu ştii cum să-l strigi. mai nemerit dacă-i zici: „mă... Ioane!“ Aşa dar sfântul Ion e pe bună dreptate patronul României, iar oamenii politici începând cu Ion Duca şi trecând pe la Ion Mihalache până la Ionică Buzdugan, reprezintă chintesenţa românismului de la esenţa cea mai superioară până la braga poetului din coadă. Dar ceea ce întăreşte şi mai mult afirmaţia precedentă este faptul că opinia publică însăşi este reprezentată tot printrun ton. Un ton care impune, cu mustăţi cu suplimente şi căţea. Este vorba de venerabilul nostru neică Niţa Pitpalac, cel care de douăzeci ele ani îşi spune apăsat şi cu un curaj civic remarcabil, tot ce are pe suflet. Să-i strigăm deci lui şi tuturor Ionilor din ţara asta: La mulţi ani cu sănătate ! Paramon BUNA RECOMPENSA — Pentru că ai fost cuminte uu dunai cere ce vrei. — Vrem să nu mă mai duc la şcoală ! (Dimanche Ilustre)