Viitorul, iunie 1908 (Anul 2, nr. 202-230)

1908-06-10 / nr. 210

ANtiL'lî. No. 210. — ..................... I Un număr v e c h i u 30 bani ABONAMENTE UN AN SASE LUNI tn ț..«..............................................18 lei 9 lei fn ßtrftinfttate...............................80 lei 16 lei V'nimeritele încep Ia I fi 18 ale fiecărei luni. l^fînru preo)i fi Ir. «ăjitorl pr.țul abonam, pe jumăt. iF.DACȚIA: 88, Calea Viei ariei, 66, — București. TELEFON I3|47 - Ursa Cum se iubesc Talk iștii Mai mult decât cu ori­ce, d. ‘l­ake Ionescu se lauda cu at­mosfera de dragoste ce ar fi domnind în partidul său. — La mine în partid, zice il­sa, nu este nici ură, nici in­vidie, nici supărare. Toți mă iubesc pe mine, eu ’i iubesc pe toți, și toți se iubesc între dîn­­șii. De intrigi nu se pomenește, suntem toți un suflet și o inimă, fie la mic până la mare, de sus până jos... Și dacă este ceva de care se bucură d. Take Ionescu, este acest imens simț de frater­nitate, sau acest simț de imensă fraternitate. Și cu drept cuvânt. Cel mai fericit șef este acela în parti­dul căruia nu încap certuri, ne­înțelegeri, rivalități. O aseme­nea armonie absolută pe care Isus Hristos abia dacă a putut’o realiza in mica sa comunitate, ce se compunea doară dintr’o biată duzină de oameni simpli și supuși, dă șefului acea se­ninătate, acea libertate de gîn­­dire și de mișcare, acea înăl­țare sufletească, pe care nimic n’o poate egala în urmări fe­cunde și bine­cuvântate. Ne dăm seama prea bine de această mare tărie cu care se fălește d. Take Ionescu. Dar, pare așa de sigur este n­. Take Ionescu că partidul d-sale e o mare familie unită prin dragoste și cordialitate, și că în rândurile partizanilor săi­­ înflorește invidia, ura și in­triga ? Ni se pare că și în privința asta se înșală sau vrea să ne înșele. Partidul conservator-demo­crat e foarte departe de a fi acea comunitate apostolică și evanghelică, drept care vrea să nu’l înfățișeze d. Take Io­nescu. O fi adevărat că d-sa per­sonal e iubit și admirat de toți, și că spre a-l apăra pe d-sa ei se ri­dică de a valma tocmai cum adver­sarii săi conservatori se unesc să-l combată, mânați toți de ace­iași ură .Dealtmintrelea, ar tre­bui cercetată mai de aproape această iubire, care se mani­festă în mod prea zgomotos și se exteriorizează prea ușor, pen­tru ca să denote un simțământ adânc și trainic... Este însă francamente fals a pretinde că și takiștii între ei se iubesc la nemurire și că viața internă a partidului lor e ferită de conflicte, rivalități și intrigi. Cine nu știe ce casă fac: la Craiova, d-nii Nicu Economu și N. Guran; la Severin, d-nii Cos­­tescu și Gr. Constantinescu ; la Brăila, d-nii Chr. Suliotti și Al. Rășcanu; la Olt, d-nii Mun­­teanu și Ioanid, și așa mai de­parte ? Dar chiar aici în Capitală, unde acțiunea împăciuitoare și plină de resurse a șefului se poate exercita în fiece moment, netezind mereu asperitățile și atenuând ciocnirile, oare aici nu sunt neînțelegeri destule și din cele mai vii ? E destul să privim ce se pe­trece în partidul takist din Ca­pitală în vederea fixărei candi­daturilor pentru vacanțele dela col. II de Ilfov. Câte sfori, câte cabale, câte planuri de eliminare reciprocă ! Adică crede d. Take Ionescu că nu se știe, între altele, ce lupte se dau în culise între di­feriții săi șefi de culori, care de care mai ambițios și mai pre­tențios, spre a fi puși pe lista candidaților, și cum toți acești politiciani de mâna a cincea, de cari a avut păcatul să se încon­joare, se coalizează și fac cauză comună ca nu cumva să se im­pună­­ pr­intre candidați unul mă­car dintre acei foarte puțini ta­­kiști, cari nu și-au făcut o me­serie din politică cari se bucură de o stimă reală, și cari îl ur­mează pe d-sa nu cu speranțe de procopseală. Lucrul acesta, nu ne îndoim că finalmente va rămâne așa cum va voi și hotărâ d-sa—șeful ! Dar nu de asta e vorba. Chestiunea este că mult-lăudata armonie takistă se dovedește a fi un basm, și că în partidul conservator-de­mocrat continuă a domni sis­temul bizantin, care se carac­terizează prin adularea șefului, înlăturarea oamenilor de carac­ter și prin oculte lupte de in­fluență. Asta e realitatea. In curând va avea și partidul conservator­­democrat nemulțumiții săi, des­­gustații săi. Și se va întâmpla că acești nemulțumiți, acești des­­gustați, vor fi cei mai buni și vrednici de stimă din rândurile sale. ZIAR DE DIMINEAȚA mai cu seamă noul ministru al Comerciului Î și­f al Industriei. Acl­egiuitorul și-ar păstra caracterul­ propriu de legiuitor și ar judeca cu desinteresare fără preocuparea unui interes propriu. Fiindcă această cestiune trece astăzi, în primul rând, vom aduce —aoi — în discuțiune publică, ele­mentele pe care trebuie să se rezi­­me legiuitorul. In urmarea acestui articol, vom cerceta evoluțiunea legislațiunei muncei, timpul de lucru, timpul de odihnă, siguranța muncitorului, măsuri contra lipsei de lucru, con­flictele muncei, greva, arbitrajul casele de retragere și pensiuni și legislațiunea munci în genere. Sir H. Legislațiunea muncei Desvoltarea industrială a țărei noastre a produs nevoia unei le­islațiuni a muncei, ce se simte in ce în ce mai mult. Cu puțin în urmă, întocmirea organizărilor de muncitori, — cor­porațiile de meseriași,— nu numai că n’aveau nici­ o existență legală ci de-abia de atrăgeau luarea a­minte a câtorva persoane, mai pregătite—sub raportul culturei și deci mai prevăzătoare. Rostul breslelor vechi se per­­duse, iar legiuitorul nostru, nedu­merit asupra acestui rost, nu se mai preocupa de organizarea mun­citorilor—și a feluritelor lor rapor­turi — datorii și drepturi — tocmai de teamă da a nu reînvia breslele. Mersul, însă, al unei societăți are resorturi mai adânci și mai puternice decât să poate crede, sau decât se poate vedea dintr'o re­pede ochire. Ca­­ să prinzi înțelesul și direc­țiunea acestui mers, trebuie o­ pre­­gătire serioasă, o muncă harnică, o deprindere de a înțelege genera­litatea, o obișnuință logică și pe de-asupra, și mai ales, o chemare proprie pentru binele și problemele obștești. Oameni de bine, în acest înțeles, am avut­ întârzierea unei organi­zări serioase a muncii a venit și din multiplicitatea problemelor de rezolvat și din faptul că începutu industriei noastre era slab. S’ar putea zice că munca agri­colă ar fi trebuit să atragă luarea a­minte a legiuitorului cu atât mai mult, cu cât era, până foarte de curând, principalul și singurul iz­­vor de producție al nostru. Traiul nostru redus, nevoile foarte puține ale individului, rezultat al lipsei de ori-ce cultură, și atâtea alte împrejurări, au făcut ca viața să fie dusă cum a fost și în pri­vința munci agricole să nu se simtă, până foarte de curând, nevoia unei întocmiri de legii, mai speciale. Poate că în această ar sta și­ o parte a explicațiunii mișcărilor a­­grare, prin care am trecut. Legiui­torul nostru a privit, până acum, cestiunea munci agricole mai mult din preocuparea de-a face din mun­citor—țăranul—un proprietar, în loc de a se ocupa să-i sprijine munca să înlesnească economia și deci si­guranța existenței și a bătrâneților. Această nevoie se vede mai lesne la lucrătorul industrial. Și de aceea, în toate țările, până a­­cum, începutul protecțiunei mun­cei s’a făcut pentru muncitorii in­dustriali. Folosul acestor întocmiri devine mai evident, pe zi ce merge, și nu este de­parte timpul când organi­zarea ei va îmbrățișa tot rostul muncei omenești, cel agricol ca și cel industrial și poate ca și ce intelectual. Legislațiunea noastră are câteva începuturi: protecțiunea­ sau regu­­lamentarea muncei femei și a co­piilor, în ateliere și fabrici. Bun început, dar slab început­entru întreaga activitate a noastră, Ministerul Comerciului și al Indus­trii—așa de bine și la vreme creat acum — are în această privință o mare menire. Să sperăm că-și va începe acti­vitatea sa, c­u studiarea acestei mari cestiuni: protecțiunea muncei. Aceasta singură este o problemă, ce poate explica aproape tot restul noului Minister. O organizare de mare industrie și de un comerț, extrem de com­plicat— I C. F. R.,—au o întocmire de protecțiune a munci, sub forma unei case de pensiuni și retragere dar este așa de neîndestulător fă­cută, că zilnic asistăm la procese înaintea justiției, între funcționarii inferiori—muncitorii — și C. F. R. Iar hotărârile judecătorești, întă­resc tot mai mult dreptatea mun­citorilor. Să zice, că acum Ministerul Lu­crărilor­­ Publice se ocupă cu face­rea unei legi mai bune, mai drepte. Dorința sinceră a tuturor este să reușească — Ne este teamă însă să nu fie prea stăpânit de spiritul in­dustrial al Direcțiunei C. F. R. și să nu se resimtă o­bezitare în mă­surile ce le-ar propune, și care ar periclita orice bune intențiuni. Rostul adevărat, a­l întocmirii generale—a acestei legi— l’ar avea UN NOU BUST al M. S. REGELUI Puține adevărate opere de artă avem în țară, care să reprezinte chipurile Suveranilor noștri. Este drept că pe calea Victoriei ca și pe aiurea, zilnic și mai ales cu ocazia sărbătorilor naționale, vedem expuse portretele Suvera­nilor aproape la toate vitrinele. De mare deosebire însă, între aceste imagini de ocazie și între cele menite să rămână și să per­petueze în mintea generațiilor vii­toare, chipul luminat al celor pe cari noi am avut fericirea să-i ve­dem aievea. Dacă nu ne-ar fi rămas sculptu­rile antice, ce idee precisă ne-am fi putut noi face despre aceia pe cari istoria ne învață că au fost mari ? * Portretele și bronzurile Suvera­nilor cu cât vor fi mai numeroase și mai artistice, cu atât vor fi mai de folos atât contimporanilor cât și viitorimei, care în modul acesta, va putea păstra în mod viu nu numai imaginea celor de altădată, dar și gradul la care arta ajunsese sub înalta lor protecție. Ele fac parte din averea națiu­nilor, și oricărei alte persoane ar aparține, în primul rând ele nu pot aparține decât țârei. Ziceam că în țara noastră pu­ține opere de artă avem în felul acestora. De data asta însă, un nou bust al M. S. Regelui, ultima lucrare a cunoscutului nostru sculptor Oscar Späthe, va îmbogăți numărul res­trâns al acestor adevărate podoabe naționale. Printr o pardonabilă indiscreție profesională, am reușit să ne pro­curăm fotografia noului bust și suntem fericiți că noi cei d­intâi o putem comunica marelui public. Expresia figurei M. S. Regelui, după cum se poate vedea, este admirabilă. De altfel, Majestatea Sa a binevoit să pozeze ș­apte ședințe artistului, care a modelat augusta figură așa cum se găsește astăzi, cu fruntea înaltă și privirea pă­trunzătoare ca a vulturului de pe câmpiile Bulgariei. De prisos însă să mai lăudăm calitățile pe cari le prezintă noua operă a unui sculptor ale cărui lucrări anterioare au făcut tot­deauna admirația cunoscătorilor, cari au fregventat expozițiile anuale ale Tinerimii Artistice. In curând bustul va fi turnat în bronz spre a lega astfel în mod reperitor în sufletele de mai târziu atmosfera adevărată care încon­joară această înaltă figură. I. M. Bustul M. S. Regelui. Sculptorul Oscar Späthe. vizita. De Sălagiu ne leagă nu nu­mai amintirea timpurilor vechi, ci memoria marelui nostru bărbat Simeon Bărnuțiu. Și s’ar cuveni ca cel puțin acuma, când se împli­nesc o sută de ani de la nașterea lui, să se organizeze un pelerina­­giu la acest scump și sfânt mor­mânt. Mormântul lui Bărnuțiu se află la Bocșa­ română, unde mem­brii adunărei Asociației de aseme­nea vor face o escursiune. Acest ținut al Salagiului este plin de urme de-ale strămoșilor noștri. „Desleagă-ți încălțămintele, strănepot al lui Traian, când te vei abate pe aici și pășește cu e­­vlavie pe aceste ruine risipite pe Măgura Mezeșului, căci aici este sfânt locul pentru arce Român din­tre Nistru și Carpați, Tisa și Du­năre“, scrie un autor. In muzeul comitetului, între alte multe lucruri de valoare, se află i memorabila inscripțiune de pe­rontispiciul unui amfiteatru al lui Hadrian, un epitaf roman, etc. etc. Precum vedem nu se putea a­­lege un loc mai potrivit pentru a­­dunarea generală a celei mai mari societăți de cultură a Românilor de peste Munți. ________fe Dela Românii de peste­­ Vlinți Asociațiunea pentru cultura popo­rului român. —Adunarea dela Șimleu Marea societate culturală a Ro­mânilor din Transilvania și Unga­ria, Asociațiunea pentru cultura po­porului român, își va ține anul acesta adunarea generală la Șimleul­ Silvaniei, în Sălagiu. Această ale­gere este dintre cele mai potrivite. Sălagiul este una dintre părțile mărginașe cele mai espuse ale ro­­mânizmului, reclamă deci un de­osebit interes din partea tuturor Românilor cari se interesează de soarta neamului nostru. Dar numai prin faptul că Săla­giul este foarte amenințat cu des­­naționalizarea și deci sentimen­tul național trebue susținut și în­tărit în aceste părți prin toate mij­loacele posibile — este interesant pentru noi acest ținut. In Sălagiul de astă­zi se află ru­inele unei cetăți romane, Porolis­­sum, ruine, pe cari acei cari vor lua parte la adunarea din anul a­­cesta a Asociatiunei le vor putea Camera comunelor (din Londra) a a­­doptat după a doua lectură, proectul de lege privitor la pensiuni pentru bătrâni D.J Pell, deputat conservator a cerut mi­nistrului de finanțe numărul persoanelor în drept să se folosească de această lege. Ministrul a dat cifra de 500000, iar suma anuală care se va distribui bătrânilor acestora, trecuți de­ vârsta de 70 de ani, va fi 1.500.000 lei. * Ministrul de finanțe al Rusiei a pre­­zintat Dumei un proect de emisiune a u­­nui împrumut interior de 200 milioane de ruble.• Principele Napoleon Murat, căpitan în regimentul de gardă călare a țarului, a fost pus în retragere în urma duelurilor avute cuffrații Pielive. • «Asociațiunea pentru literatura română și cultura­ poporului român», publică con­curs pentru «premiul Andrei Murășanu de 300 coroane. La concurs se admite orice lucrare ori­ginală de cuprins literar, tipărită în Un­garia în cursul anului 1907. Concurenții vor avea sa înainteze pînă la 1 iulie a. c. st. n., la biroul «Asocia­­țiunii» în Sibiu, cinci exemplarei ale­­ lu­crărilor. Decernerea premiului se va face în ședința plenară a secțiunilor științi­fice-literare, iar premiarea în adunarea generală din acest an. * Românii din Brașov și împrejurimi vor aranja astă-seară o­ frumoasă serbare în onoarea «Gazetei Transivaniei». După un impozant conduct cu torțe, Românii se vor întruni la un banchet, unde vor sărbători Gazeta și pe actualii ei redac­tori și director. Se vestește din Zagreb că împăratul Frantz Iosef va­ acorda în curând banului Croației, baronului Rauch, titlul de con­silier intim. Opinia publică din Croația e foarte nemulțumită de această veste neștiind cari sunt meritele baronului Rauch, spre a primi această distincțiune eo­w. Orașul misterios este titlul noului roman opera cunoscutului scri­itor francez Charles Fo­ley, pe care starul „Vii­torul“ va începe curând al publica in foiletonul său. Ce­i republicani sunt în lume 24 de State republicane cu 177 de milioane de locuitori Ultimul voiaj al președintelui re­­publicei franceze în Anglia, a fă­cut pe mulți inși să se întrebe cum câți republicani ar exista în lume. Un jurnal englez a și întreprins o statistică, care a dat următorul re­zultat : Există 24 de state republicane, dintre care două în Europa și a­­nume Franța și Elveția, fără a pune la socoteală mica republică San­ Marino. Restul de 22 se găsesc în America și anume : Statele Unite, Mexico, Brazilia, Argentina, Co­­ lumbia, Venezuela, Bolivia, Peru, Chili, Paraguay, Uraguay, Guate­mala, Cuba, Costa-Rica, Ecuador, Liberia, Haiti, Panama, Nicaragua, San Domingo, Salvador și Hon­duras. Populațiunea acestor state este de 177 de milioane de suflete, din care 38 de milioane în Franța și 3 milioane jum. în Elveția. Restul populațiunei republicane se găsește în America. Ilustrația noastră reprezintă pe președinții și mărcile celor mai principale republici din cele două Americi. In primul rând, de sus, avem pe generalul Dias președintele Mexi­cului, Theodor Roosevelt președin­tele Statelor­ Unite și pe Penna pre­sed. Braziliei. Iar în rândul de jos pe: Castro președ. Venezuelei, Re­yes președ. Columbiei, Alfaro pre­sed. Ecuadorului, Montes președ. Aloliviei și Alcosta președ. Argen­tinei. Marti 10 (23) Iunie 1908. A­NU NOI­URI Linia de petit pe o coloană în pag. III'. 30 Bani Idem „ „ „ „ „ „ „ IV . 20 Bani inser­iuni ți reclame linia........................ 3 Lei Anunciurile și inseratiunile se primesc numai la Administrație ADMINISTRAȚIA: Calea Victoriei, 66, București. ■ [UNK] ■ ------ TELEFON 13|37 ===--------­ IN JURE APLICAREI NOUILOR Lfni — Părerile d-lui Eduard Ghica prefectul jud. Vaslui ■— Simpatic, comunicați­i și popu­­ar, bun și gentil cu toată lumea, iată în trăsături generale, profilul d-lui Ed. Ghica, prefectul județu­­ui Vaslui, întrebat asupra modului aplică­rii nouilor legi și rezultatelor ce se așteaptă de la aplicarea lor — întrebări puse în treacăt și cam în iripă, d. prefect cu multă bunăvoin­ță, vervă și preciziune, mi-a comu­nicat câteva păreri originale și im­portante, cari, de­sigur, vor inte­resa pe cititori. De aceea se repro­duc. — In ce constă, după dv., greu­tatea aplicării legii învielilor agri­cole, îl întreb. Găsiți îndreptățită acuzația ce se aduce de unii mari­lor proprietari, că se opun bunei aplicări a legii? — Nu marii proprietari, ci pro­­prietarii mijlocii sunt cu adevărat reacționari și constituesc încă cea mai mare pacoste pentru țăran. Noi, autoritățile, cu mijloacele ce ne dau nouile legi, împiedecăm practica speculațiunilor nevoilor ță­ranului, ce, curând sper, va dis­pare. Dar ignoranța țăranului, la care se mai adaogă și puterea obi­ceiului, o fac ca țăranii înșiși să se învoiască cu speculatorii lui pen­tru a ocoli legea.­­ Marele proprietar având nevoe, mai ales în actuala organizație a muncii agricole, de brațele de mun­că ale țăranului, oricât, e intere­sat ca el, țăranul, să producă cât mai mult și mai bine, spre a avea cu ce plăti ceea ce datorește aren­dașului, știut fiind că după noua lege toate învoelile se fac în bani. Proprietarul mijlociu, nefiind în această comunitate de interese cu țăranii, lăcomia sa nu mai cunoaște margini. Funcționarii creați prin legile cele noui au datoria de a pune stavilă acestei lăcomii , in­spectorii agricoli, cu deosebire, au ca primă datorie să îndulcească ra­porturile între proprietarii mari și mici și muncitorii de pământ. Dar o complectă îndreptare nu se poate obține de­cât cu multă muncă și bunăvoință, treptat și în­­tr’un viitor mai mult sau mai pu­țin îndepărtat.­­ Relativ la inspectorii agricoli, ie găsiți necesari, cu alte cuvinte corespund misiunei pentru care au fost creați, sau sunteți și dv. de pă­rerea unui alt domn prefect, că fac rea puțin, relativ cu ce se așteț­e la dânșii, și că prefecții de ju­deț ar putea îndeplini mai cu suc­ces și cu mult mai­ puține cheltueli sarcina actualilor inspectori agri­coli ? — Răul e, că nu toți inspectorii agricoli și-au înțeles rolul, unii n’au nici pregătirea necesară pen­tru îndeplinirea grelei lor misiuni. Cei cu inimă, însă, cu conștiință și cu oarecare pregătire, aduc mari servicii interesului care a dat naș­tere legii în chestiune și contribue cu folos la aplicarea ei. Atribuțiunea de căpetenie a in­spectorilor agricoli, după mine, este să se afle cât mai mult în mijlo­cul sătenilor, și să se intereseze de nevoile lor, fără a aștepta să fie solicitați. De asemenea ei trebue să fie cei mai desăvârșiți conferențiari ru­rali, căci sfaturile înțelepte, în gra­iul și pe înțelesul poporului, con­­stitue unul din cele mai puternice mijloace de îmbunătățire a stărei țăranilor. — Relativ la legea cârciumelor, cum vă explicați d-v. faptul că, după cât sunt informat, aci ca în multe alte județe, amatorii cari tre­buiau să ia cu arendă nouile câr­ciumi comunale, au fost așa de pu­țini, că cea mai mare parte din acestea au rămas nearendate, deși numărul lor după noua lege se reduce enorm? — Această abținere de la licitații se explică prin aceia că noua lege a monopolului cârciumelor dispune a se permite actualilor cârciumari,­­ și desfacă marfa în actualele lo­caluri până la 1 Septembrie, și până atunci, actualii cârciumari, cari în ori­ce caz constitue majori­tatea amatorilor pentru nouile câr­ciumi comunale, n’au interes să o­­ferteze și să plătească arenda re­lativ urcată, pentru acest interval. După 1 Septembrie ofertele se vor înmulți simțitor. De alt­fel la licita­țiile ținute, am­ obținut prețuri­ mari, cari vor augmenta simțitor venitu­rile comunale. In comuna Pungești am obținut pentru 2 cârciume câte 20005 lei, arendă anuală. In Ra­­failă am obținut 1560 și am dat preferință românilor, căci imediat după licitație am fost solicitat­ d de un evreu care oferea mai mult, dar n’am mai admis supralicitație. — Cum găsiți dispozițiunea în­­mulțirea numărului administrato­rilor de plăși din noua lege comu­nală ? — Am fost cel dintâi de această părere. Viitorii administratori de plăși, pe lângă o circumscripție cu mult mai mică și mai ușor de ins­pectat, vor avea și răspunderea ad­tivă a plășilor lor, ceea ce ne îndreptățește a crede că în viitor comunele vor fi cu mult mai bine administrate. Succesul depinde de modul de recrutare al viitorilor ac­tori de plăși.­­ — In apropiata recrutare—pen­­­tru că veni vorba de asta—a viit­o­­­rilor ac­tori de plăși, ce credeți d­v.­că ar trebui preferat la vii­torii candidați: rutina,­experien­ța atât de prețioasă a vechilor sluj­bași, sau diplomele de capacitate ale titraților, indicate prin noua lege? — La legi noui, prefer oameni noui. — In privința sfaturilor sătești, ce părere aveți, sunt ele de vreun ,folos? In urma experienței celor 4 ani de funcționare a acestor in­­stituțiuni, dovedindu-se cu priso­sință inutilitatea lor, n’ar fi fost mai practic să se desființeze prin noua lege? — E bine că nu s’au desființat, căci dacă până acum încă nu s’au putut aplica dispozițiunile legii în această privință, sunt sate­­ în cari se vor aplica, și aplicându-se, vor da rezultate mulțumitoare . fideia de a introduce o viață publică și a se înzestra cu un organ de au­toritate cele mai mici și depărtate centre, este din cele mai bune. — Am primit la redacție o bro­șură, cuprinzând un substanțial raport ce ați înaintat d-lui minis­tru al lucrărilor publice, relativ la drumurile din județul Vaslui, în­soțit de un tablou, ingenios alcă­tuit, din care se vede clar, felul și întinderea șoselelor județene, vecinale și comunale din tot ju­dețul. Cereau­ prin acel raport, după cât îmi amintesc, contracta­rea unui împrumut și subvențio­narea județului de către stat până la nouă zecimi adiționale, pentru construirea școalelelor necesare ju­dețului ; ați obținut vre­ un rezul­tat ? — Rezultatul raportului în ches­tiune este, că d. ministru al lu­crărilor publice a venit în persoană și în 4 zile cât a stat în județul nostru, am parcurs cu d-sa tot ju­dețul, în toate direcțiile, de la o extremitate la alta. Astfel că, d. ministru având o­­cazia a vedea starea deplorabilă a drumurilor din județul nostru, am convingerea că în curând va veni cu un proect de lege, prin care statul să ia asupra sa cel puțin 100 k­i­­lometri de șosele și să admită îm­prumutul de 1.500.000 și subven­­țiunea de către Stat a județului cu 40.000 lei anual, până la stingerea împrumutului, cum și impunerea unei a treia zecimi adiționale, asu­pra impozitelor pentru drumuri, cum am cerut prin acel raport. Cât pentru complimentele ce-mi faci, relativ la raportul în ches­tiune și tabloul ce-l însoțește, țin să se știe, că meritele — dacă ele sunt în adevăr — revin în mare parte d-lui inginer al județului și d-lui Aurel Ghinea, secretarul con­siliului județean, auxiliar prețios în buna administrație a județului, de la care vei mai putea lua multe informațiuni interesante relativ la modul cum e administrat județul. _________________ I. C.­­ fy x D. Eduard Ghica. Interzicerea exportului DE NUTREȚ Din cauza secetei, care persistă a se menține, aproape în toată ța­ra, lipsa de nutreț pentru vite a început să fie foarte mult simțită. Mai aproape în toate localitățile din țară, izlazurile sânt lipsite de fânețe, astfel că locuitorii sânt ne­voiți a-și aduce vitele la mari de­părtări și prin păduri,­­ unde se mai găsește câte puțină iarbă. Pentru a se preîntâmpina o lip­să totală de nutreț pentru vite, guvernul a luat dispozițiuni de a in­terzice cu desăvârșire exportul de fân, pai, lucernă, trifoi și mei. Iată și comunicatul dat de către ministerul de finanțe, în această privință și publicat în Monitorul Oficial de ost. Se aduce la cunoștința publică că, cu începere de la 7 iunie 1904, se interzice exportul nutrețului de ori­ce fel, precum: fân, paie, lucernă, trifoi, mei. CE SI PETRECE IN.TARA 'oc '»ini Gum e administrat J­ude­tul Se știe că unul dintre cele mai bine administrate j­udețe ale țarei este și al nostru, condus în mod inteligent și neo­bosit de bunul prefect, d. N. N. Săveanu. La această muncă anevoioasă este ajutat și de inspectorii comunali, cari își dau toată solicitudinea pentru buna adminis­trare a circumscripției lor, interesându-se tot­odată și de viața țărănească în toate manifestările ei. Pentru astăzi vom spune câte­va cuvinte despre harni­cul și cinstitul inspector d. Gr. Teodo­­rescu, fost mulți ani funcționar al pre­fecturei de Putna, în care timp a venit în nenumărate rânduri în contact cu ță­ranii, așa că se cunoaște adânc toate ne­voile și suferințele lor. Nădejdea ce și-au

Next