Viitorul, octombrie 1908 (Anul 2, nr. 322-352)

1908-10-24 / nr. 345

ANUL n No. 345 abonamente: șW , *.­ UM­AN «Ate LU* .........................13 lei 9 tel­ ­f StrllniUt*.................I . 80 lel tó lét AbvMcnentete fneep le I «I It «I« fleelrti tur% Pentfv preoți el InvlțttoH praful abonten. pe júir.áí, MDACȚIAI ##> Gelee Victoriei, M, •» ttueur«$& mii mii ''-Tin TELEFON 13/tfr Twirrnr-----rrxTrr Reforma electorală Votul universal este un punct al programului parti­dului liberal, adoptat nu ca principiu, ci ca o evidentă oportunitate politică. Tot ast­fel a fost recunos­cută de partidul liberal și înființarea casei rurale la 1897 și dacă nu i-a fost dat să o realizeze de­cât acum, greșala în întârziere nu in­cumbă partidului liberal, ci coteriilor politice, cari fără scrupul, conștiință și cunoș­­tiința intereselor imediate ale țarei, au căutat prin in­trigi și dificultăți de tot so­iul să zădărnicească ori­ce mijloc pentru emanciparea economică a țărănimei. S’a ridicat însă vijelia ce­lor obidiți și au smuls-o ei înșiși. Mica proprietate are și ea acum dreptul să aspire la credit, și munca clasei labo­rioase cară a fi adăpostită întru cât­va de exploatare, prin nouile legiuiri. A trebuit însă mii de piep­turi să fie străpunse, să cur­gă șirone de sânge nevino­vat, să vedem prăpastia cu ochii, ca parlamentul cole­giilor censitare și restrânse să-și calce pe inimă și să se îndure să lase putința și mun­citorilor istoviți de foame și boale să-și croiască o soar­tă mai bună în viitor. Dar de la o soartă mai bună și până la o „existen­ță culturală" a maselor po­pulare care trebue să fie și este scopul statului modern, este ca de la pământ la lor, câtă vreme partidul liberal nu va putea, prevenind o nouă urtună, să traducă în reforma cea mare și urgen­tă, reforma sufragiului, in­troducând votul universal egal și direct. Nu poate nimeni serios gândi la schimbarea situa­ției politice actuale, la stâr­­pirea coteriilor politice și po­liticianii­lor ordinari, la rea­lizarea ideilor democratice necesare organismului statu­lui nostru, fără schimbarea legislației noastre electorale. Partidul liberal însușin­­du-și acest fel de a vedea, se pregătește de luptă, nu pentru făptuirea unor doc­trine, ci pentru a răspunde unei necesități politice, care cere în mod imperios și grab­nic înlocuirea actualului sis­tem electoral empiric, printr- un regim electoral organic, care să mijlocească reprezen­tarea dinamică a forțelor sociale. Greutatea pentru realiza­rea acestui regim să sperăm că nu va fi mare, dacă ad­versarii votului uni­versal vor da o luptă loială, de­oare­ce astăzi este deslușit pen­tru ori­cine vrea să înțelea­gă, că în țara românească, unde fie­care cetățean con­tribuabil are dreptul la vot, a cere sufragiul universal nu însemnează a chema masse­rici la viața politică, ci a reclama modificarea legei actuale electorale și desfiin­țarea colegiilor, categoriilor arbitrare. Victor Biberia NOTE POLITICE Eri, între orele 8 și 9 seara, a avut loc la Dacia botezul partidu­lui prezidat de d-nul P. P. Carp. Nașul a fost d-nul Nicu­ Filipescu. Partidul va purta numele de conservator-liberal. Evident că în niște vremuri în care partidele conservatoare române se joacă de a denumiri și se întrec în îm­perecheri ciudate,sau cum ar spune d-nul Nicu Filipescu în „titulaturi contradictorii“, nu noi vom fi a­­ceia cari vom face vechilor juni­miști, cari o viață întreagă au luptat în potriva libertăților (cu­vântul pentru ei e sinonim cu de­­clamațiuni deșerte), imputarea că le-a plăcut să și schimbe numele și să alipească pe lângă conser­vator cuvântul de liberal. O întrebare am pune numai : De ce atunci atâta zarvă, când d-nul Take Ionescu, care se vede a găsit cuvântul liberal prea ba­nal, l’a înlocuit prin democrat. Conservator liberal, conserva­tor democrat—ce dovadă mai bună că liga pentru propaganda ideilor conservatoare va fi osândită pei­­rei, dacă va voi să fie într’adevăr representanta ideilor curat con­servatoare ?" Adevărul strâns cu­ ușa se încurcă rău. I-am arătat că afirmarea fă­cută asupra judecătorului Madgearu, pe care pretindea că d. ministru al justiției l-a transferat din Călărași fiindcă condamnase la y ani pe mă­celarul Fronescu, era neexactă. I-am probat că reclamațiile făcute în con­tra judecătorului erau venite la mi­nister cu mult înainte de fixarea procesului și că ancheta fusese fă­cută și raportul depus înainte de ju­decată. I-am mai arătat că în numărul său de la 28 iunie se desminte singur și afirmă că din alte cauze a­ fost trans­ferat de Madgearu. Adevărul, prins astfel în flagrant­­delict de ne­adevăr dă următoarea formală explicație: Informația din 28 Iunie nu exprimă convingerile ziarului, căci e pusă la finele informațiilor. Când vor să-și exprime cu adevărat convingerile, pun știrea în văzul tuturor, adică în capul coloanei. Așa­dar Adevărul afirmă că nu­mai prima sa informație reprezintă convingerea acestui ziar, toate cele­lalte sunt „ne­adevăruri “ Liga pentru răspândirea ideilor conservatoare,sau cum am zice „Prim­rose League“ română, și-a început c­ic­lul de conferințe. Că se vor ține conferințe intere­sante și frumoase se poate , dar că se va întări ideia conservatoare în România, aceasta nu o credem. Idea conservatoare se poate întăr în țări care au tradiții, cum e în ' , sau în țări care au căzut excesele progresului­, dar într'o țară în care reacționarismul domnește cu a­tot­puternicie și ține încătușate și partidele înaintate prin forma de guvernământ și prin mentalitatea claselor diriguitoare, ideia conserva­toare nu reprezintă nici o nevoe so­cială , ba dimpotrivă, și prin urmare poate fi destinată petrei, dar nici de cum isbândei. In orice caz optimismul d-lui Fi­lipescu e frumos­­­ie . In cuvântarea sa de deschidere a ciclului de conferințe al ligei pentru răspândirea ideilor conservatoare d. Fi­cu Filipescu a afirmat, între alte multe lucruri, cari merită să fie re­levate și pe cari le vom releva, că cârciumarii ar fi trebuit să primească o despăgubire, înțelegem ca în inte­resul alegerilor bucureștene d. Fili­pescu să fi spus aceasta într'o în­trunire cu caracter literar și pur in­telectual. Dar cum se potrivesc aceste declarațuuni cu proectili d-lui Carp, care nu cuprinde nici un fel de des­pagubire ! ZIAR DE DIMINEAȚA Noul ministru de externe al germaniei D. Kiderlen Waechter, ministrul Germaniei la București, a fost de­semnat să fie locul d­lui de Schoen ministrul afacerilor streine, care­­ a îmbolnăvit subit în urma crizei provocate de interviewul împăratu­lui Wilhelm în „Daily Thegraph“. I­. Kiderlen Waechter a fost unul din intimii Împăratului Wilhelm, unul din tovarășii nelipsiți ai că­lătoriilor norvegiene, și ar fi fost desigur înălțat de mult prin fa­voarea imperială la rangul de am­basador dacă niște incidente nu ar fi îndepărtat acum câțiva ani pe el. Kiderlen de împărătescul său amic, însărcinarea ce i s'a dat de a in­to ui pe Baronul de Marshall la Constantinopole acum un an și a­­nul trecut a fost primul semn al reintrării sale în grație, și­ înalta misiune ce i s’a încredințat acum dovedește că legăturile dintre d. Kiderlen Waechter și împăratul Wilhelm au redevenit ce au fost pe vremuri. D. Kiderlen Waechter sosește la Berlin în momente foarte grele și găsește la ministerul de externe o situație din cele mai critice și din cele mai delicate. Acum e momentul să arate capa­citatea d-sale și dacă are într’ade­văr calitățile de tact și de dibăcie necesare pentru a conduce alături de Principele de Billow, politica externă a Germaniei. Situația în Albania Partidul tinerilor turci a stabi­lit limba turcească de singura limbă a parlamentului otoman. Prin această dispozițiune se exclude de la viața parlamentară milioanele de creștini, cari nu cunosc limba turcească. In Turcia europeană sunt pro­vincii întregi, în cari poporul creștin nu înțelege limba oficială a statului. E o situație analogă cu stările din Ungaria, unde naționa­litățile nu pricep nimica din limba maghiară. In Scutari, Bitolia, Salonic și alte ținuturi poporul albanez, ro­mân, bulgar și sârb prea puțin știe turcește. In chipul acesta în cercurile electorale de aici nu poate fi ales de­cât un turc. In părțile sudice, și în jurul latinei au multe șanse Grecii, cari în urma contac­tului lor direct cu Turcii, cunosc perfect limba acestora. Mari lupte vor avea loc la Va­lona, unde își exercită influența la marele vizir Ferid, și care este un important centru al politicei turcești în Macedonia. La Valona va lua parte în luptele politice și faimosul Izmail­­ Camil-Bei, care după căderea în disgrația sultanu­lui a pribegit 8 ani în străinătate, petrecând la­­ Londra și Paris, iar acum, după acordarea constituției, s’a întors în patrie. El este un mare prieten ale Grecilor, cari văd într’însul pe cel mai mare sprijinitor al lor. De altfel puterea grecismului în Albania de Sud nu este destul de mare. De aceea Grecii din regat fac sforțări colo­sale ca, prin diferite ajutoare, să asigure triumful conaționalilor lor. Cu atât mai puternici sunt însă albanezii, cari, grație religiunei lor mohamedane, au reușit să scoată aproape pe toți turcii din comitetul junilor­ turci ! Tot atât de puternici sunt alba­nezii în Albania de mijloc. Aici locuesc familii cari au dat impe­riului otoman bărbați de seamă Conștiința lor națională este des­tul de desvoltată și vor cu orice preț să lucreze pentru ridicarea albanezilor. Triumful lor în vii­toarele alegeri electorale este asi­gurat. O cugetare pe zi Femeea slabă e aceea căreia i­ se impută sau își impută singură vre­ o greșală, a cărei inimă lup­tă cu judecată, care vrea să se îndrepte, dar nu se va îndrepta de loc sau prea târziu. La Bruyere Izbânda aviațiunei franceze Aeroplanul lui Henry Farman fotografiat în momentul când trecea pe deasupra unui sat cu ocazia cursei de 27 de k­­m, pe care a făcut-o zilele trecute între orașele Chalons și Reims. ț#­t numit: chix tF.UftgJ Ad­moumt aoM EfsosALe Unla da pen» T pe o caloană în pag. Ms . 40 Bun m nai­­n » IV • 30 Sa­i imsrjiunl ti rupfo­ne linia........................ 3 Lei Amusfitoirtl« ^ t^sarațlunita *,* primase ia Adrnlnl»­­«asas ti AganJUla da PuUIIcHaî* .rsrsj« ADMMtOftRftfUfo Oaia» Victory, 99, Bueuraftl. TttWSFON 16147 «=====«=====» D. William Howard Tóit Președinte al Statelor­ Unite Lupta dintre republicanii și democrații Statelor­ Unite s-a terminat prin triumful celor dinții. D. William­ Howard Taft, candidatul partidului repu­blican și protejatul d-lui Teodor Roosevelt, a fost ales președinte al Statelor Unite. Eri, la orele 9 dimineața Agen­ția Română ne-a transmis urmă­toarea telegramă : New­ York, 22 Octombrie. — «A­­genția Reuter“ află la ora 8 jum. seara că nu mai poate fi îndoială de alegerea lui Taft. Rezultatul definit­v oficial, nu se va putea afla decât peste câteva ore. Peste o oră Agenția ne comunică a doua telegramă : A­ew­ York, 22 Octombrie.— D. Taft a fost ales preșe­dinte al Statelor­ Unite cu o mare majoritate de vo­turi. D. TAFT William Taft, care a fost ales președinte al Republicei Statelor­ Unite în locul d-lui Roosevelt, era candidatul partidului republican. D. Taft, după o carieră strălu­cită ca judecător, a fost guvernator al Filipinelor. In această grea mi­siune d. Taft a desfășurat calități de tact și energie și a dovedit ap­titudini administrative atât de mari, în­cât d. Roosevelt i-a încredințat conducerea departamentului războ­iului. Trecerea d nului Taft pe la ministerul de război, a fost pentru d sa un nou succes. Expirând toc­mai a doua președinție a d-lui Ro­osevelt și d. Roosevelt refuzând cu stăruință să fie reales, partidul re­publican și în deosebi d. Roosevelt s'a gândit la d. Taft. Imediat d. Roosevelt a însărcinat pe d. Taft cu o misiune diplomatică în Ja­ponia, Rusia și Germania. Scopul acestei misiuni a fost de s pune pe d Taft în contact cu diplomații și cu câțiva din principalii conducă­tori ai politicei mondiale. Bine­în­țeles, d. Taft a fost pretutindeni primii cu multă cordialitate și im­presia pe care a produs-o a fost excelentă. De altminteri și în Ame­rica, candidatura lui mai părea a întâmpina vre­ o greutate. Atât per­sonalitatea sa cât și programul partidului său precum și dorința multor americani de a continua politica d-lui Roosevelt asigurase pe deplin izbânda lui. Rare ori o candidatură s’a prezintat sub aus­picii mai fericite. In urmă însă, alegerea lui a părut mai problema­tică. Intr'advăr în ardoarea lui da a susține candidatura d-lui Taft d. Roosevelt a depășit măsura A uitat că înalta sa magistratură nu-i per­mite să se transforme în agentul electoral al succesorului său și că și spiritul constituției americane se împotrivește ca președinția repu­blicei să nu fie din patru in patru ani supusă liberei alegerei a na­­țiunei. Aceste lucruri au îndepăr­tat către d. Bryan pe mulți cari la început erau partizanii d-lui Taft. In fine, mulți au găsit că deși d. Taft se declarase adversarul trus­tur Hor el nu ducea împotriva lor lupta cu destulă înverșunare și când după această nemulțumire au mai venit și destăinuirile sens­ațio­­nale ale d-lui Hear­st care arătau că atâția politiciani republicani și de­mocrați erau subvenționați de mi­­timetrii și în special de „Standard Oily, candidatura d lui Taft a pri­mit o nouă lovitură. Toate acestea au făcut ca în ultimele săptămâni alegerea d-lui Taft să pară mai puțin sigură de­căt la început și că sorții de reușită a d lui Bryan să sporească. Rezultatul alegerei dovedește însă că poporul american a păstrat în­crederea partidului republican și că ceea ce voeste m­ai presus de toate, e să păstreze neatinsă poli­tica d­ lui Roosevelt. Alegerea d-lui Taft este deci la dreptul vorbind, isbănia d­lui Ro­osevelt. Ratificarea politicei sale, aprobarea că națiunea i-o dă îna­inte de a părăsi „Casa Albă” și de a merge după 7 ani de servicii strălucite și de muncă intensă, să uite grijile puterii vânând elefanți și tigri prin câmpiile africane. Cum este viitorul președinte Viitorul președinte al Statelor­ Unite, d. William Howard Taft, a debutat prin a fi magistrat. La anul 1887 părăsește magis­tratura pentru a întreprinde greaua operă de pacificare a insulelor Fi­lipine, al căror guvernator fusese numit. Activitatea sa în trecu or­ce spe­ranță. In anul 1904, d. Roosevelt îi în­credințează portofoliul ministeru­lui de război, pe care l-a păstrat până în ziua în care Convenția de la Chicago—formidabila adunare a celor 14 mii de membrii mai în­semnați ai partidului republican­ii alegea candidatul lor, în locul d-lui Roosevelt, care renunța la o nouă candidatură. Ca fizic, d. Taft este un om de talie înaltă, puțin cam bucurat — lucru ce ușurează sarcina carica­­turiștilor—mai mult spiritual de­cât elocquent și vecinie gata să-ți dea cea mai mare atenție pentru cel mai mic serviciu cerut. Popu­laritatea pe care și-a câștigat-o in Statele­ Unite nu și-o datorește de­cât realelor sale calități sufletești. Dintre toți candidații la preși­­denția Statelor­ Unite, dintre toți „favoriții“, William­ Howard Taft, apărea ca cel mai distins. Un ziarist francez André Tardieu, se exprimă astfel în privința lui Taft: „In „ziua când i-am făcut o vizită la ministerul de război, am putut să ’mi dau seama de viața ce o duce un candidat pe timpul lunilor ce preced adunarea „convențiunii“... In salonul de așteptare, lipit de ca­binetul ministrului, jur’o ș­aizeci de bieți tineri, dintre cari cel mai în vârstă n’avea încă cincisprezece ani, se agitau veseli patinând cu tălpile pe parchet, sau suindu-se pe mese. Erau elevii unei școale de la Springfield, Massachusetts, veniți la Washington cu prilejul nu știu cărui congres școlar și doriseră să vadă pe d. Taft. Acesta cu zâmbetul pe buze e și din biuroul său. Profesorul se așeză lângă dânsul și, unul câte unul, toți ștrengarii de elevi fură prezentați mi­nistrului de războiu. — How do you do, mister Smith ? — How do you do, mister Jackson“2 — How do­ you do, mister Muray ? Hai din du, maister Smith? și în­semnează în românește : — Ce mai faci, d-le Smith ? — Ce mai faci, d-le Jackson ? — Ce mai faci, d-le Murray ? Asta ținu timp de 10 minute. Apoi școlarii plecară. Dar îndată sosi o școală de fete. Nu ma îndoesc că d. Taft a primit pe eleve și mai galant încă. Dar n’am putut vedea această recepție, de Rnpooft /I Taft înspnrin­d în P d­ Dl-oarece d. Taft m’a introdus în cabi­netul său unde am așteptat întoarce­rea sa. Chipul d-lui Taft a fost popularizat prin desemnuri și caricaturi. Fostul ministru de război are, în­­tr’adevăr, o statură impozantă, și greu­tatea corpului său—se zice—e formi­dabilă, înalt și gros, respiră puterea și să­nătatea. In privința aceasta se fac multe glume în socoteala sa. Se zice despre el că e omul cel mai politicos din toată America, așa că dacă în­­tr’un tramvai se scoală ca să facă loc unei dame, locul său poate servi la două dame. Se mai povestește de a­­semenea și această anecdotă. Pe când d. Taft guverna Filipinele, ziarele anunțară într’o zi că era bol­nav. D. Root, pe atunci ministru de război, îi trimise îndată următoarea telegramă : — Ce mai faci D. Taft îi răspunse : — Sunt bine.­­ Azi am făcut călare cincisprezece mile. D. Root i-a dat apoi altă telegramă : — Cum îi e calul d-tale .’ La dreptul vorbind, d. Taft repre­zintă destul de bine pe bunul gigant, așa cum și-l figurează imaginația po­eților. Cu părul bălai, pieptănat cu cărare la mijloc, cu mustața groasă, cu ochii limpezi și sinceri, cu aer de seninătate și liniște, inspiră încredere și atrage simpatie. De altminteri n’are nici un dușman. A­ FOST ALES D. Roosevelt actualul Președinte O. W. TAFT D. Bryan candidatul văzut Independența b­ulgarili și JKacodoniei Imperiul constituțional, organul partizanilor lui Sandanski, care a­­iare la Salonic, atacă în mod vio­­ent pe regele Ferdinand și pe gu­vernamentalii bulgari, autori ai independenții și ai regatului. Vecerna Poșta, din Sofia, răs­punde pe același ton la injuriile sandaniștilor, cari au mers până acolo, în­cât au numit pe regele Ferdinand­ l­ BMÎ, etc. Polemica e importantă întru­cât oare­cum se arată pe față tendin­țele atât ale Bulgariei libere cât și ale Bulgarilor din Imperiul o­­toman, în politica macedoneană. Sandaniștii aduc ca argument faptul, că Bulgaria prin neatârna­rea sa a vroit să rupă cu totul le­gătura cu frații din Imperiu. Bulgaria, declarând independența sa, n’a făcut altceva de­cât a îm­plinit o veche dorință a prințului Ferdinand, proclamându-se rege. Bulgarii, în cazul de față, n’au fost de­cât instrumentul Austriei, care sub pretextul unui precedent, putea să anexeze Bosnia și Herțe­­govina, fără a fi ea acea care să calce cea dintâi tratatul din Ber­lin, ca putere semnatară. Bulgarii­ Macedoneni vor fi ne­voiți de acum înainte să lupte ei singuri pentru autonomia Macedo­niei, ceea ce constitue o crimă a guvernanților bulgari. Sandaniștii inline mai aduc ca argument nimicirea comerțului bul­gar, din cauza relelor relațiuni cu Turcia. Așa­dar, închee „Imperiul constituțional“. Bulgaria a săvârșit două greșeli neertate prin procla­marea­:« dependenței sale , nimi­cirea idealului de unire al tuturor Bulgarilor, și înrăutățirea stării economice a regatului, fiindcă cele­ mai multe nebușmri ale comerțu­­­lui bulgar sunt în imperiul otoman Iată răspunsul ziarului „Vecerna Poșta“ la contestațiunile ridicate de Sandaniști. Bulgaria prin proclamarea inde­pendenței sale n’a urmărit de­cât un interes economic. Afacerea Ghe­­șon, rezolvată în favoarea Turciei, miniștrii noștri ar fi fost Tefwik­ Pașa și Kiamil Pașa. In acelaș timp era cea mai mare insultă pentru noi să fim veșnic supuși Turcilor. Prin proclamarea independenței Bul­gariei nu s’a neglijat întru nimic vechea politică a Bulgarilor in Ma­cedonia. Integritatea Macedoniei și auto­nomia ei va fi țelul Bulgariei li­bere. Și nu putem înțelege cum ju­decă Sandanski și partizanii săi, când noi fiind liberi nu vom ajuta pe frații noștri, când Serbia inde­pendentă și Grecia independentă fac tot astfel. Din contră, de acum înainte vom susține și mai mult drepturile fraților noștri din impe­riu. Cât despre înrăutățirea stării economice prin proclamarea inde­pendenței noastre, fac o greșea­lă condamnabilă Sandaniștii cre­zând astfel, căci tocmai pentru in­terese economice s’a făcut pasul spre neatârnare. Pe urmă, ziarul declară că Tur­cia are nevoe de prietenia Bulgari­ei, pe când Bulgaria poate lucra izo­lată de Turcia. Cu această ocazie citează o anecdotă a Sultanului, prin care se arată, câtă nevoe are urcia de prietenia Bulgarilor. Generalul belgian Brialmont e chemat de Sultan în audiență, pen­tru facerea unor planuri militare. Generalul face pe voia Sultanului și-i reduce planurile la suma de un miliard și ceva, pentru fortifi­­cațiunea mai ales în partea Bul­gariei. Brialmont întrebat de Sul­tan dacă se mai poate scădea chel­tuiala, răspunde că, da, numai în cazul când ar fi prieten bun cu Bulgaria. Vineri 24 Octombre (6 Noembrie) 1908 Io jurai interviewului Împăratului Wilhelm Ce zice presa ? Un nou comunicat Presa germană, fără deosebire de culoare politică, nu pune mult preț pe comunicatul apărut în Nord­deutsche Allgemeine Zeitung, re­lativ la interviewul împăratului Wilhelm. Discuțiile și critica nu numai că n’au încetat, dar ele au acum un ton cu mult mai violent Chiar ziarele, care până cum spri­jineau pe Bülow, a luat o poziție hotărâtă contra lui. Astfel Toni Rundschau, în nu­mărul său din urmă, scrie : E greu să caracterizăm acest document al vremilor noastre, căruia în trecut nu-i găsim altă pereche. Comuni­catul ziarului oficios a contribuit și mai mult la neliniștea opiniei publice. Post scrie: In loc de a primi un co­municat, care să mulțumească toate cercurile politice atât de agitate în urma celor petrecute în ultimele zile, ne-am trezit cu niște decla­rații, care inspiră cea mai mare bănuială și neîncredere. Conducătorii politicei noastre ex­terne vor fi cu atât mai m­ult trași la răspundere. Deși împăratul a respins demisia lui Billow, noi ne așteptăm cu toate acestea la o criză. Aceleași păreri le împărtășesc și Nazionel Zeitung, Vos tische Ze­itung, Deutsche Tageszeitung. Vorwärts spune că tragedia pră­­bușirei politice externe a Germa­niei se desfășoară încă, și adaugă: In formele unui constituționalism fictiv se caută nevinovatul, care poate fi responsabil. Credem însă că absolutismul în politica externă ca și în cea internă va înceta din momentul ce Reichstagul nu va mai tolera pe Bü­low. In caz con­trar va fi responsabil însuși Reich­stagul. Ziarele franceze și engleze se o­cupă de asemenea de criza can­celarului german. Toate sunt însă de acord afirmând că prin decla­rațiile împăratului, politica exter­nă­ a imperiului a primit cea mai mare lovitură. Față de atacurile îndreptate din toate părțile în contra împăratului Norddeutsche Allgemeine Zeitung publică un nou comunicat în ches­tia interviewului suveranului ger­man : Articolul din Daily Telegraph re­lativ la declarațiile, pe cari le-ar fi făcut împăratul Germaniei unui fost diplomat englez, scrie numitul ziar a avut ca urmare o mulțime de a­­tacuri și aprecieri greșite atât în presa din Germania cât și în cea din străinătate. Aceasta nu dovedește alt­ceva, decât că această presă este con­dusă mai mult de sentiment de­cît de mintea rece. Întrucât privește con­­­ținutul articolului ziarului englez, putem afirma că interviewul împăra­tului Wilhelm nu a fost exact redat. Avem deci motive a ne îndoi de ade­vărul celor scrise în Daily telegraph. Nu este vorba de cine știe ce desco­periri. Cea ce s’a publicat este o gru­pare făcută de un condei strein a­l u­nelor observări, pe care împăratul G­ermaniei le-a făcut în conversațiile­ sale cu diferiți oameni politici englei Din felul cum aceste observări au fost grupate se vede foarte bine in­­tențiunea autorului, care n’a avut alt scop decât de a schimba opinia publică din Anglia asupra persoanei împăratului. In toată această mano­peră este multă necinste politică. In acel articol sunt o mulțime de greșeli cari nu corespund adevăratelor date istorice. Tendențiositatea acestora este evidentă. O DRAMA în timpul lui NAPOLEON BONAPARTE este titlul noului roman, pe care „VIITORUL“ va începe în curând a-l publica în foiletonul său zilnic.

Next