Viitorul, septembrie 1910 (Anul 4, nr. 989-1011)

1910-09-19 / nr. 1002

ANUL AL PATRULEA.—Na 1002 —4 V­., ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- DUMINECĂ*­19 SEPTEMBRIE 197q 5 --------­ *B0IU"í­ I­TE , REDACȚIA SI ADMINISTRAU» ANUNCIURI COMERCIALE mmm______ | In tara.......................un an la Iei . . șase luni 9 lei |, , _ Hwm OHXll In străinătate . . . un an 30 lei . . . șase luni 18 lei No. 17, STRADA ACADEMIEI No. 17. — BUCUREȘTI l­inia %0rp 1 pe 0 coroani ,n Pa?itta III . . . .40 bani ,__p mmmm^m^mmm Abonamentele Încep la 1 ?i 15 ale fiecărei luni. Pentru preoți ----------------- Vem corp 7 pe o coloană in pagina IV .... 30 bani 031.111 Retragerea din Parlament?i­ Cu toate schimbările adânci ce s’au produs în țara noastră, unii oameni politici au rămas cu același mod de a gîndi și mai ales cu obiceiurile și deprinde­rile rele de altă data. D. Fleva e necontestat din numărul ace­lora în a căror mentalitate, vre­mea n’a adus nici o schimbare. Mai întîi, așa zisul tribun a crezut că o campanie de pone­griri, de acuzații patimise și de insulte, ar fi de ajuns pentru a știrbi autoritatea morala a gu­vernului și chiar pentru a-l sili să părăsească puterea. S’a înșelat însă. Și s’a înșelat, neputînd să-și dea seamă ca îm­prejurările de azi nu mai sunt prielnice pentru întrebuințarea unor ast­fel de arme. Dar d. Fleva nu putea să re­nunțe ca­ lesne la ambiția de a se­ arăta un luptător reduta­bil sau, ca să mă exprim mai exact, la ambiția de a juca un rol principal într-o comedie po­litică. Trebuea deci să găsească altceva și, cu toata străduința sa, nu a putut găsi de­cit o a­­­r­­mulă banală și învechită. Re­tragerea opoziției din parlament A nemerit-o, însă, ca acei ac­tori cari, părăsind teatrul, nu m­ai sunt în curent cu progre­sele artei, iar mai tîrziu, cînd nevoia sau ambițiunea de străluci i-a readus pe scenă,­­ei caută să izbească atenția im­presarului cu lucruri demodate, cu interpretări de roluri ce nu mai sunt în gustul publicului Ce va fi zicînd impresariat d-lui Fleva, nu știm. Formula găsită­­ le d-sa — retragerea opoziției din Parlament — nu e însă de loc ceva de actualitate. Căci ce ar însemna o aseme­nea retragere? Fără îndoială, ea n’ar însemna altceva decît că opoziția se simte slabacă i-ar lipsi o platforma serioasă de luptă și, de aceea, renunță la acțiunea parlamen­tară p­entru a trece la o poli­tică de pasivitate. Sau ar în­semna ceva și mai rău, că opo­ziția s’a supărat, ori se preface su­părată, pentru a fi poftită să ia puterea ca să-i treacă su­părarea. ici d-1­­*’leva păcătuește în concepția sa, întdcpați ca ar­tiștii de cari ang. vorbit. 'Căci poterea, nu se poate da, ca un cadou, pentru a mul­țumi poftele unora sau ambi­țiunea altora. Ea se cucerește prin lupte politice, date în ca­drul tras de Constituție și nu­mai în scopul de a s­ervi inte­resele țărei. * In ipoteza că formula fostu­lui tribun ar reuși,—ceea ce ni­meni nu admite,—dacă și cel­lalt partid la rîndul lui ar face pe supăratul, aț­u­nindu-se de la orice activitate­ politică, la ce s’ar reduce luptele dintre par­tide, ce ar deveni mecanismul constituțional al ,vi­aței noastre liberalii ar putea, de pildă, cu multă dreptate, să fie ur­mătorul limbaj: îi oi am luat puterea, ca o sarcină grea, a­­tunci cînd grupările conserva­toare,—nici fiecare în parte, nici amîndouă laolaltă,—nu s’au încumetat să ia asupră­]e răs­punderea acestei sarcini. Ne-am făcut datoria, în unele privinți nu fără durere sufle­tească. Am fost însă călăuziți numai de sentimentul unei mari datorii patriotice—aceea de a salva existența Statului. Am restabilit pacea socială și ordinea; am votat apoi o serie de legi menite să satisfacă ne­voile curente ale claselor mun­citoare și să garanteze în viitor siguranța Statului. Opoziția a criticat toate re­formele liberalilor, dar n’a fost în stare să aducă nimic mai bun. Timpul n’a permis să se experimenteze în­deajuns legile agrare spre a se vedea lipsu­rile ce vor fi avînd și cari nu pot fi văzute decît în lumina unei largi experiențe. O operă așa de complexă era cu nepu­tință să fie deodată desăvîrșită. Dar dacă am primit o sar­cină atît de grea, pe care alții n’au avut curajul s’o ia asu­­pră-le, supărarea opoziției, ne­­fiind prin nimic îndreptățită, nu e, credem, un motiv con­stituțional pentru a aduce după sine vre-o schimbare în actuala situație politică. Și d. Fleva, cu formula d-sale, a nemerit-o ca Eremia...­ ­. 6. B. și învățători prețul abonamentului pe jumătate REDACȚIA : TELEFON 13/47. — ADMINISTRAȚIA­­ TELEFON 22/8# r..rtU.iL"C!m!^pa«g", î11 îi“*/................................ *W _____________ ____________ ________ •­ A 16 »dresa la administrație și la agenția EMIL MELBERT ERI­AZFMLINE CUM SCRIU... Nimic mai interesant de­cît să ob­servi felul de a scrie al ziarelor evre­ești din Romînia. In timp ce în ar­ticolele de fond pledează pentru sfă­­rîmarea zăgazurilor dintre neamuri, în timp ce condamnă separatizmul altor popoare față de streini,—cînd este vorba de evrei, propagă cel mai intransigent șovinizm. Este curios mai ales felul cum ace­ste ziare înțeleg literatura Pentru și­ literatura este un mijloc de a propaga lipsa de respect față «k­rupului­ și țara care le dă adăpost, față de legile țărei. Ultimul număr al «Egalităței» pu­blică un început de nuvelă, Ethel Bo­tezato, în care vrea să arăte suferin­țele pe cari le îndură din partea co­naționalilor ei o viață gurgică, despre care aceștia cred că sar fi botezat. Subiectul este­ destul de interesant din toate punctele de vedere. Zbuciumă­rile unui suflet sunt totdeauna inte­­resante­­ tin punct de vedere omenesc. Și­«nihil humanum a nobis alienum putamu­s». Așa ar trebui să fie, dacă, printre fraze, scrise într'o limba grunțuroasă, rflam da și peste floricele de stil ca aceasta : — Dacă cauți dreptate aici pe pă­mînt și încă ca evreică, în țara acea­sta, nu o vei găsi. Dar, hai de aci, starea asta nervoasă te prăpădește, întoarce te acasă și destinde­ ți nervii. Văd că iar ai îndurat un mare năcaz. Ce rost ar fi avînd aceste obser­vații într’o nuvelă unde e vorba de suferințele ce le îndură Ethel din par­tea alor săi, ori­ce prieten al literatu­­rei cam cu greu ar putea să ne lă­murească. 1 Aceste’­rînejuri vin ca din senin, fără vre-o legătură logică, fără să fi fost vorba de legile și obiceiurile țarei, fără să fi intervenit în povestire vre­un personagiu «galm­» care sa iși fi arătat «ura de rasă»­față de eroina poves­­tirei. Neamul ei o hulește pe Ethel și cu toate acestea e vinovată «țara a­­ceasta , în care le sunt tolerate toate Ce rost au clevetirile? Au dat mult rost: Fără să vrea, autorul își dă pe față sentimentele pe pari le nutrește față de «țara aceasta». Fără să vrea el ne arată că, în timp ce la alte neamuri condamnă esclusi­­vismul, ei, cari fac paradă cu interna­ționalismul lor, sunt cei mai încarnați șoviniști. TERENȚIU CULESUL VIILOR De vorba cu d-l Nicoleanu Cum stăm anul acesta cu recolta viilor.— Recoltele din Franța și Ungaria. — Franța importatoare de struguri. Podgoriile din țară sunt în plină activitate, în cele mai multe locali­tăți din țară culesul s’a început și se urmează în excelente condițiuni grație timpului care se menține bun. In cursul săptămînei viitoare se va începe și culesul podgoriilor de la Drăgășani și din Nordul Mol­dovei. Pentru a avea date xț­ai precise a­­supra culesului precum și asupra re­coltei viilor din acest an, ne-am a­­dresat d­lui G. Nicoleanu, directorul agriculture! ?i viticulture! din mini­sterul de domenii, care cu gentilețea care îl caracterizează, a bine-voit a ne da mai multe detalii importante pe cari ne grăbim a le împărtăși cititorilor noștri. Iată ce ne-a spus d. Nicoleanu : — Mă întrebi, — îmi spuse d Ni­coleanu—, cum stăm cu recolta vii­lor din acest an. Pot să-ți afirm că în ceea­ ce privește calitatea, recolta din anul acesta va fi aproape ca și ceea a anului trecut, cu excepția a cîtor­va localități, mai cu seamă din Mehedinți și Viașca, unde din cauza multelor ploi calitatea strugurilor a avut să sufere diminufindu-ne. La Drăgășani însă și la Odobești anul acesta calitatea vinului va fi ceva mai superioară. De asemenea și în Dobrogea, viile favorizate de un timp mai prielnic vor da o pro­­ducțiune mai superioară. In ceea­ ce privește cantitatea însă, podgoriile din întreaga țară va fi mult mai mică de­cît cea din anul trecut.—Din această cauză și prețu­rile vinului s’au ridicat și au ten­dința de a se mai ridica încă. Cred că podgorenii cari, nu și-au vîndut încă producția ar proceda cuminte­ște dacă nu s’ar prea grăbi. — Este adevărat că în Franța recolta viilor este slabă­­ — Nu numai că este slabă dar chiar compromisă cu desăvîrșire. De asemenea și în U­ngaria, viile stau mai unfii de­cît prost. Faimoasele vii de la Tokay n’au dat anul a­­cesta mai nimic. Vecinii noștri Un­guri au voit să importe de la, apî vre-o cincizeci vagoane fie struguri pentru masă, au fost refuzați însă din cauză că și producția noastră este destul de slabă așa că de abia va ajunge pentru trebuințele interne. De vinuri nici vorbă nu poate fi. Anul acesta podgorenii noștri nu vor exporta nimic. — Este adevărat că mai mulți agenți din Franța ar fi venit în țară pentru a aproviziona vinuri ? — Negustorii de vinuri din Franța au încercat să se aprovîeneze cu vi­nuri de la noi, dar a­m reușit din două cauze, întîi din cauză, după cum ți-am spus—, că și recolta noas­tră este aproape insuficientă și al doilea din cauza prețu­ri ce l-au o­­ferit. Importatorii din Fran­ț­a nu au pu­tut oferi decît areril­e 4­­0­1­1 hec­tolitrul ne vin, in care trebue să se cuprindă și taxele de vamă, tran­sport, ambalaj ș. a., prin urmare vezi ce ar rămîne pentru marfa în sine. Cu toate acestea prețul de 40 de lei hectolitrul oferit de negustorii din Franța este destul de mare pen­tru ei. Vinurile din timpuri normale nu se ridică în Franța decît pînă la Cel mult 25 lei hectolitrul, bine în­țeles în en gros. Pentru ca podgo­reni noștri să poată exporta vinuri în Franța, ar trebui să li se ofere cel puțin prețul de 60—70 lei hectolitru, față de prețurile cari se oferă în țară și ps­ioc, ori importatorii din Franța ne putind oferi asemenea prețuri nu se va putea face nici un export. — Se vorbește că unii agenți ar umbla printre podgoreni și ar achiziționa vinuri cu prețuri ridicole pentru ca în urmă să le exporteze ? — Nu știu întru cît este verosi­mil acest svon. In tot cazul însă chiar dacă ar exista asemenea a­­genți, străduințele lor vor fi zadar­nice. Cea mai mare parte dintre podgoreni și-au vîndut aproape în­treaga recoltă încă pe rod de acum aproape o lună iar cei caid mai au încă­ cantități disponibile, de­sigur că nu vor fi păcăliți căci știu, chiar și cei mai puțin cunoscători, pre­țurile ce se oferă de negustori pen­tru trebuințele interne. ★ Acestea sunt interesantele detalii pe cari a bine-voit a ni-le da d-1 Nicoleanu. FEST STROFE _COTIDIENE Lui OmX de la «Galeria* Iscălitura dumitale Are un sunet prea frumos. Dar nu­ au găsit cu cale Că punctul este de prisos. ★ «Cei de la «Adevărul» susțin că autorii broșurii cu copertă roșie, cari­le au administrat zdravene lovituri de picior, au fă­cut filosofie». ZIARELE < Box. «­îrpă-n nas* tMieluș din »■Ciomag», »F­lorică Pușcărie...» Sînt după această teorie. Mai filosofi de­ci­ un Kant. _____________ POPPESCU Grant» NOUTATI DIN STREINĂTATE Listele electorale pentru orașul Cernăuți au fost terminate zilele tre­cute. Rezultatul lor e foarte defavo­rabil romînilor. In fruntea listelor sunt evreii, cari au 7.000 de alegă­tori, apoi rutenii cu 5.800 de ale­gători, polonii cu 4.550, nemții 3.200 și romînii au abia 2.400 de alegă­tori. Cifrele acestea sunt o dovadă dureroasă a înfrîngerilor suferite de Romîni din partea streinilor. * D. Iosif Pop, fost judecător la Cu­rta din Budapesta, a publicat un studiu sub titlul «Conceptul juridic de naționalitate în Ungaria.—Ro­mînii și Democratismul.­Importanța acestui studiu politic se ridică pe de o parte prin poziția socială a au­torului, iar pe de alta prin îndelun­gata sa experiență pe terenul juri­dic, ceea ce face ca concluziile sale să cîștige în temeinicia lor. Apari­ția acestui studiu a ridicat furtună în ziaristica maghiară. Gaudeamus, noua dramă a lui Leonid Andreiev, a apărut într-un almanah rusesc. Subiectul e urmă­torul : Un fost student, trimis în Siberia ca osîndit politic și acolo își pierde femeea și copilul, se întoarce în vîrstă de 44 de ani la Universitate și începe viața de student din nou. Dar nu se mai potrivește cu­ vremu­rile nouă, nu le înțelege și nici stu­denții n­u­-l princp, iubește pe Dina Stern, dar aceasta e legată cu un student de seama ei. Eroul pără­sește Universitatea, cînd colegii în­cep un bal cu imnul «Gaudeamus». * MAXIME SI CUGETĂRI Nu știu unde s’or fi ispășind pă­catele cele mari, dar știu bine că cele mici își găsesc repede pedeapsa pe pămînt. ADINA GR. OSANESCU Ultimele noutăți — «Epoca» publică un articol intitu­lat «O întilnire cu Sh­erlok Holmes». E vorba despre rendez-vous-ul pa­tronilor ei cu Sh­erlok Holmes, la care le-a rămas ultima nădejde. — A apărut o revistă de teatru: «Ga­leria». De ce nu-i ziceați barem Stalul III ? — D-l Bădărău a spus în faimosul său discurs, de astă-dată tăiat de noi din «Opinia» : «Cred că nu e nevoe să fac un raport detailat, ca comandant (Inghite­ o!) al garnizoanei. Sala aceasta, tipită de prie­teni, dă în­deajuns dovada, nu numai că suntem în bună stare. (Asta, vezi nu se știe !) dar, că garnizoana noastră e in continua progres. Suntem veșnic in spo­rire ; de astă primăvară pînă acum, mai numărăm încă 80 de înscrieri noui, între cari: profesori universitari, rentieri, a­­gricultori, foarte mulți din ei sunt in­telectuali. Aceasta ca parte materială. (Cum adică ? Intelectuali ca parte ma­terială ?) Ca parte morală, pot spune că am fost veșnic în aceeași puternică comunitate de idei, cu aceeași putere sufletească și legături cu șeful partidului. Organizația noastră din Iași nu va dezarma, de­cit in momentul cînd, ajutați și de împre­jurări, te vom pune în așa condiții că, vrednicia superioară de care ești însu­flețit, să fie utilizată, pentru binele țarei și al neamului». _­ceea ce înseamnă că, pînă acum «vred­nicia superioară» nu prea a făcut mare treabă. Știam: I INTERIM. MONUMENTELE NOASTRE O vizită la Mănăstirea Viforița E o dimineață răcoroasă de toamnă. In natură e liniște, iar sunetul clo­potelor ce umplu văzduhul, ca în zi de sărbătoare, te îndeamnă cu tot dinasul, să te reculegi cîte­va clipe, sub influența misterioasă a unui ser­viciu religios. Cuprins de această pioasă stare sufletească, mă îndreptai spre Mănăstirea Viforița, spre care, mulți pleacă în zi de sărbătoare. Parcurg străzile pustii ale orașu­lui, par­că lipsit de populație. Trec lungul pod de peste apa Ia­­lomiței, făurit din arcele de fer, ce-ți pare o creație a barm­elor. Las lunca verde și răcoritoare, de pe malurile Ialomiței, și privind apa, în mersul repede și vioi, văd icoana lamei noastre, în goana vieții. Pe creasta dealului, ce se ridică în față salut cu adine respect mîn­­dra mănăstire a Dealului, vechea straje a vremurilor bătrîne, lăsînd la o parte aleea ce duce spre ea. In goana cailor, străbat cîmpii bogate în porumb și livezi de pruni, ce-ți vorbesc de bogăția acestor ți­nuturi. După o jumătate oră de drum, intra în satul Viforița. Casele și curțile bine întreținute, îți arată gospodării model. Satul îți face mai mult impresiunea unei părți mărginașe de oraș. Gardurile spoite cu var îți dau dovezi că populațiunea sub îndem­nul unei administrații serioase, au luat măsuri contra primejdii, ce ne amenință. In cîteva minute străbat dealun­­gul satul și sînt în curtea mare a mănăstirei. Trăsuri, căruțe, mulțime de oa­meni de toată mina din T­viște și împrejurimi. Trec pe sub clopotniță. .De jur împrejur, ca un zid de împrejmuire, stau una lîngă alta chiliile mănăs­tirei , iar în mijloc ca o cetate se înalță predominătoare, in cîmp­­ de flori și verdeață, biserica. Cete, cete, creștinii se îndreaptă spre ușa de unde se aud cele mai armonioase și înălțătoare rugi. Bi­­serica geme­tic iunie și d­acia îmi fac loc prin mulțime. In varietatea și bogăția costumelor, se distinge prin frumusețe portul nostru națio­nal. Slujba e în toiu, preoții în o­dăjdii, intonă rugi, la cari răspund maicele cîntărețe. Dulceața vocii lor și simțul ce-i dau cîntărilor, te’nalță sufletește și-ți pare cor de îngeri. Picturile ce acoper pereții și cari abia se întrezăresc, prin fumul de­pus pe ele, îți vorbesc de vechimea mănăstirei. E zidită de Grigorie și Safta Brîncoveanu, unchiul prințu­lui Bibescu din București. La eșirea din biserică îmi arunc iar ochii în urmă și plec cu impre­sia zugrăvelelor, ce acoper pereții pridvorului «Iadul cu chinurile lui». Cuprins de curiozitatea de a cu­noaște o parte din viața intimă a mănăstirei, mă îndreptai spre o chi­lie din partea dreaptă a bisericei. Aci găsesc o maică bătrînă și cu o tînără «soră», nepoata ei. O cură­țenie desăvîrșită îmi desfată ochii. O atmosferă pioasă, serioasă, plu­tește în întreaga casă. Mă primi cu ospitalitatea caracteristică sufletelor singuratice, bucuroase de oaspeți. Vorbirăm despre frumusețea servi­ciului de astăzi, povestindu-mi cu mulțumire sufletească viața pe care o duce de ani în sihăstrie. Luînd vorba despre ocupațiunile lor, în afară de rugăciuni, mă conduc în o odăiță din fund, a cărei încăpere o ocupa un mare războiu, sistem vechia romînesc, în care se găsia în lucru o pînză cenușie, în țesătura șevio­­tului, adăugînd că toată îmbrăcă­mintea lor este produsul mîinilor. Din conversația ce mai avui cu aceste maici am dedus că aci este o colonie de femei, cu o admini­strație în care se păstrează treptele ierarhice. Multele chilii ce ocolesc biserica, îmi dau impresia micilor celule, în cari albinele făuresc cu măestrie dulcea miere. Dar nu, fie­ce celulă cuprinde acest dulce nec­tar !... Sunt 90 maici. Puține însă duc­ viața fără grije. Sunt multe cari duc o viață cu totul lîncetîndă, a­­vînd în serviciul lor tinerile surori, ce le sunt ca roabe. Cele mai să­race țese de se îmbracă și vînd din prisosul muncii lor, spre a-și în­lesni traiul. Punîndu-le în vedere folosul ce l-ar avea înființarea unui atelier de țesătorie în corpul mănăstirii și îm­părțirea în comun a veniturilor ce ar aduce un ast­fel de atelier, ele­ primiră aceasta cu satisfacție. Cred, că în acest caz le-ar folosi mai mult atît lor cît și statului, viața În care au renunțat. Ca un cronicar conștincios atrag a­­tenția onor. Cassei Bisericii, că în comparație cu celelalte mănăstiri, Viforița a rămas aceiași din trecut — fără viață industrială, bogată și cunoscută, înființarea unui atelier de țesăte­­cu răsboaie sistematice, este de o ne­voie simțită, înmulțind­ numărul lu­crătoarelor, înlesnindu-le traiul și ridicînd prestigiul mănăstirei. CULAIU 14 Septembre 1910 DE LA FRAȚI «Acțiunea de împăciuire» Zilele trecute opinia publică ro­­mînească a fost surprinsă de stima că unul dintre fruntașii Romînilor de peste Munți, d. I. Mihu, ar fi declarat că va începe singur trata­tivele de împăcare cu maghiarii, în cazul cînd comitetul central al par­­tidului național nu-și va alege re­prezentanți, cari să înceapă aceste tratative. De atunci au trecut atîtea zile. Nici o știre nouă n’a venit să confirme faptul de mai sus. Probabil știrea a fost in mod in­tenționat lansată de ziarele ungu­rești, spre a se vedea ce impresie va face în rîndurile Romînilor. Cons­tatăm însă că nici de astă-dată zia­rele ungurești nu și-au ajuns scopul. Presa romînească a înregistrat ști­rea, neînsistînd asupra ei. Căci ori­ce hotărîre s’ar lua fără învoirea și autorizația partidului național ro­mân, ele vor fi respinse de popor. Cu această ocazie presa de peste Munți a arătat că Romînii nu cer alta de­cît să-și poată înfăptui ideile lor de politică națională, în ținutu­rile în care ei sunt în majoritate și fără ca prin aceasta să pricinuiască vre-un rău celor de alt neam. De asemenea,­­Romînii nu se gîndesc un singur moment să aducă vre-o știr­bire unităței Statului ungar, fapt, de care s’au temut și se tem încă așa de mult toate partidele ungu­rești. De altfel «Tribuna», cel mai cu autoritate ziar de peste munți, nu dă nici o importanță combinațiunilor de tot felul publicate de ziare cu pri­vire la o înțelegere între romîni și maghiari, pentru că ele sunt lipsite de ori­ce bază, atîta vreme cît ne­gocierile n’au fost începute în mod official. Toate știrile, scrie confratele ara­­dan, sunt invențiuni fără nici un temeiu real, menite să zăpăcească publicul și să încurce chestiunea, despre a cărei stare adevărată cei competenți în interesul cauzei nu pot da încă publicului nici o infor­­mațiune pozitivă. Astfel se pare că mult trîmbițata «acțiune de împăciuire» se va re­duce la cele cîte­va articole de ziar ale d-lui Brote, la sforțările nepu­tincioase ale lui Mangra și—durere— la compromiterea «celor», al căror nume se bucura de atîta stimă pînă mai de­unăzi. DISCUȚIUNI LIBERE Naționalismul la Romîni — Răspuns d-lui Rădulescu-Motru — Sub titlul: Naționalismul la Ro­mîni, cum se înțelege, cum trebue să se înțeleagă,— și în cuprinsul u­­nei broșuri, savantul profesor uni­versitar se încearcă a demonstra ide­ile de mai sus, a le arăta înțelesul, a le clarifica conținutul... Intru­cît isbutește în ținta sa vom vedea mai la vale. Pentru aceasta să intrăm in amă­nunte . Cum se înțelege patriotismul în ziua de astăzi ? După părerea sa există un partid care și revendică numai pentru sine aceea nobilă în­sușire—care se crede, că a luat parte la toate actele mari ale țăr­ii și a monopolizat acest drept. Partidul acesta, prin băncile sale —cele mai multe privilegiate de stat —bănci aducătoare de cîștiguri colo­sale, ce­­ îmbogățesc membrii peste măsură,—caută să dea aparența, că prin acele instituțiuni de credit pre­cum și prin alte întreprinderi bă­nești tot aducătoare de cîștig, lu­crează la ridicarea țărei și a neamu­lui—din­du­se de naționalist sincer și înfocat—cînd de fapt ținta i­e îmbo­gățirea membrilor ce-i aparțin. Așa­dar la adăpostul unei idei mari își face interesele cu prisosință, exploa­­tînd, cele mai sfinte sentimente în folosul său și al partizanilor. Ați ghicit cred, că nu este vorba de noul partid conservator-democrat —adevăratul naționalist, care ur­mează principiile fixate de marele său savant critic, în broșura de care ne ocupăm—ci e vorba de un par­tid de guvernămînt, și anume de cel național-liberal. Un alt nou partid—care s’a și bo­tezat naționalist—partid în formație încă și condus de d-nii Iorga și Cuza, își revendică în special prin scrisul acestor îndrăsneți, numai pen­tru dînsul naționalismul, iar ei se consideră chiar de profeți trimiși spre a propaga această doctrină, speculîndu-o cu o demagogie demnă de scandalizat. ★ Mai sunt și alte grupe, cari pe tema naționalismului, caută să-și facă aderenți și să se popularizeze. Autorul e foarte escitat asupra a­­cestui lucru și supărat pe societatea care se lasă a fi speculată sub de­corul celui mai sfint sentiment al ei. * Pînă aci e partea I­ a a broșurei în cel mai scurt rezumat și cuprinde răspunsul primei întrebări. Să fie însă adevărat acest răs­puns ?! Să cercetăm: Se știe că d-nul Rădulescu-Motru aparține unui partid politic—în care dorește să joace un rol important — deci—în aceste chestiuni—nu poate scrie și cugeta, ca om independent, ci conform cu idealul acelui par­tid și al șefului. •Se cunoaște apoi, că unul din a­­ceste ideale, este distrugerea anta­gonismului dintre Romîni și Străini, în special Evrei; înfrățirea popoa­relor ; ajutarea alianței is­raelite în îndeplinirea scopurilor ei, cunoscute bine acum în urmă; desființarea le­gei expulzărilor și a art. 7 din con­stituție? De altfel necesitatea idea­lului partidului său—adevăratul na­ționalist— îl susține d-sa în broșură și indicarea lui constitue concluzia cărței după cum vom vedea. Deci, așa stînd lucrurile d-l Ră­dulescu-Motru are interesul a zu­grăvi celelalte partide: liberal și na­ționalist—cu cel conservator se va mai face poate fuziune­a—a le zugrăvi ca partide ce fac demagogie și își caută interesele și popularitatea. Trebue să se noteze bine, că nu­mai partidul său nu țintește aceaste mărunțișuri—căci nu-i trebue. Lui îi trebue voturi în alegeri, el vrea majoritate și această majoritate nu se obține cu demagogie și bănci, ci mai mult prin alte mijloace... al căror secret singur îl cunoaște... pe cale clar cinstită și dreaptă. Prin urmare, e foarte îndreptățit d-nul Rădulescu-Motru să facă re­chizitoriul celor două partide, ce lucrează pe baza naționalismului de paradă, și e îndreptățit, fiindcă vor­bește în numele unui partid, care ține la adevăratul naționalism, la acel naționalizm, ce nu se teme de pericolul streinilor, fiindcă are încredere în vitalitatea acestui po­por crud încercat — și care în­tot­deauna a avut foloase mari din con­tactul cu elementele streine ca: asu­priri, încălcări de teritoriu, guver­nare întunecată, etc.??!!.. E îndreptățit apoi și din faptul că el și partidul său nu face dema­gogie, ca cele pe cari le critică. • Dovezi: 1. Nu e demagogie, că d-l Take Ionescu și fruntașii partidului la în­truniri nu vorbesc de­cît în numele națiunei și pentru binele ei?? (Vezi colecția de discursuri a șefului par­tidului.). 2. D-1 N. Iorga și A. C. Cuza s’au numit profeții naționalizmului și se consideră ei înșiși și ast­fel, și cu a­­ceasta de­sigur fac demagogie. D-l Take Ionescu a fost botezat Crist și înger venit pe pămînt pentru mîn­­tuirea țărei, d-l Bădărău, vultur al Moldovei, N. Fleva, tribun al poporu­lui. Ei să nu facă dar demagogie ? Pentru aceasta a se vedea discur­sul d-lui V. Brătianu, în care se tratează Bulangismul în Romînia. 3. Partidul liberal a lucrat și lu­crează pentru a regenera țara. A luat multe măsuri bune în acest sens. Legiuirile după 1907 dovedesc în­deajuns sinceritatea acțiunei sale. Că ele nu vor fi corespuns scopului pro­pus, aceasta se poate­­ să li se a­­rate defectele și se vor îndrepta cu toată dragostea — a contesta cu de­săvîrșire însă folosul băncilor popu­lare — cari nu fac politică, dar au privilegii; a contesta folosul coope­rativelor și a mișcărei economice sătești, ce va regenera țara și pe a­­cest teren, pe care rămăseserăm cu desăvîrșire înapoiați față de popoa­rele înconjurătoare și cerințele tim­pului — și o va regenera spre mîn­­dria celor, ce încurajează și ajută mișcarea;—zic, a contesta foloasele a­­cestor instituții, a întinderei lumi­­nei la sate, înseamnă nu numai a face mare demagogie și a discredita acțiunea binefăcătoare a unui par­tid, dar înseamnă a lupta chiar în contra intereselor țărei pe care o a­­peri și speri să o cîrmuești. 4) Și partidul naționalist nu se poate susține, că nu lucrează pen­tru folosul țărei. Cred că nimeni nu i-ar contesta sinceritatea, cu toate exagerațiunile în cari cade une­ori și cari sînt folositoare, căci parali­zează acțiunea de asemenea exa­gerată pe tema naționalizmului a conservatorilor democrați. E de mi­rare cum aceste două partide ex­treme seamănă în privința demago­giei, se deosibesc însă radical în privința sincerităței și a principii­lor de care sunt călăuzite. b) Care partid în­­ sfîrșit mai are părerea salvatorului Romîniei — că țăranul mai poate suporta dări , că nu e în­deajuns impus la contribu­ții, pentru a plăti lefegiu­ partidului? (Vezi declarațiile d-lui Take Ionescu din anul 1907). Acestea sunt măsurile de îmbu­nătățire și democratizare a țărei, anunțate de partidul conservator de­mocrat ? ! Cititorii cred, că s’au pătruns pînă aci de răspunsul primei întrebări a savantului profesor și de cine are dreptate. Dar voiu continua. UN învățător.­ ­X

Next