Viitorul, septembrie 1910 (Anul 4, nr. 989-1011)
1910-09-19 / nr. 1002
ANUL AL PATRULEA.—Na 1002 —4 V., ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- DUMINECĂ*19 SEPTEMBRIE 197q 5 -------- *B0IU"í ITE , REDACȚIA SI ADMINISTRAU» ANUNCIURI COMERCIALE mmm______ | In tara.......................un an la Iei . . șase luni 9 lei |, , _ Hwm OHXll In străinătate . . . un an 30 lei . . . șase luni 18 lei No. 17, STRADA ACADEMIEI No. 17. — BUCUREȘTI linia %0rp 1 pe 0 coroani ,n Pa?itta III . . . .40 bani ,__p mmmm^m^mmm Abonamentele Încep la 1 ?i 15 ale fiecărei luni. Pentru preoți ----------------- Vem corp 7 pe o coloană in pagina IV .... 30 bani 031.111 Retragerea din Parlament?i Cu toate schimbările adânci ce s’au produs în țara noastră, unii oameni politici au rămas cu același mod de a gîndi și mai ales cu obiceiurile și deprinderile rele de altă data. D. Fleva e necontestat din numărul acelora în a căror mentalitate, vremea n’a adus nici o schimbare. Mai întîi, așa zisul tribun a crezut că o campanie de ponegriri, de acuzații patimise și de insulte, ar fi de ajuns pentru a știrbi autoritatea morala a guvernului și chiar pentru a-l sili să părăsească puterea. S’a înșelat însă. Și s’a înșelat, neputînd să-și dea seamă ca împrejurările de azi nu mai sunt prielnice pentru întrebuințarea unor astfel de arme. Dar d. Fleva nu putea să renunțe ca lesne la ambiția de a se arăta un luptător redutabil sau, ca să mă exprim mai exact, la ambiția de a juca un rol principal într-o comedie politică. Trebuea deci să găsească altceva și, cu toata străduința sa, nu a putut găsi decit o armulă banală și învechită. Retragerea opoziției din parlament A nemerit-o, însă, ca acei actori cari, părăsind teatrul, nu mai sunt în curent cu progresele artei, iar mai tîrziu, cînd nevoia sau ambițiunea de străluci i-a readus pe scenă,ei caută să izbească atenția impresarului cu lucruri demodate, cu interpretări de roluri ce nu mai sunt în gustul publicului Ce va fi zicînd impresariat d-lui Fleva, nu știm. Formula găsită le d-sa — retragerea opoziției din Parlament — nu e însă de loc ceva de actualitate. Căci ce ar însemna o asemenea retragere? Fără îndoială, ea n’ar însemna altceva decît că opoziția se simte slabacă i-ar lipsi o platforma serioasă de luptă și, de aceea, renunță la acțiunea parlamentară pentru a trece la o politică de pasivitate. Sau ar însemna ceva și mai rău, că opoziția s’a supărat, ori se preface supărată, pentru a fi poftită să ia puterea ca să-i treacă supărarea. ici d-1*’leva păcătuește în concepția sa, întdcpați ca artiștii de cari ang. vorbit. 'Căci poterea, nu se poate da, ca un cadou, pentru a mulțumi poftele unora sau ambițiunea altora. Ea se cucerește prin lupte politice, date în cadrul tras de Constituție și numai în scopul de a servi interesele țărei. * In ipoteza că formula fostului tribun ar reuși,—ceea ce nimeni nu admite,—dacă și cellalt partid la rîndul lui ar face pe supăratul, ațunindu-se de la orice activitate politică, la ce s’ar reduce luptele dintre partide, ce ar deveni mecanismul constituțional al ,viaței noastre liberalii ar putea, de pildă, cu multă dreptate, să fie următorul limbaj: îi oi am luat puterea, ca o sarcină grea, atunci cînd grupările conservatoare,—nici fiecare în parte, nici amîndouă laolaltă,—nu s’au încumetat să ia asupră]e răspunderea acestei sarcini. Ne-am făcut datoria, în unele privinți nu fără durere sufletească. Am fost însă călăuziți numai de sentimentul unei mari datorii patriotice—aceea de a salva existența Statului. Am restabilit pacea socială și ordinea; am votat apoi o serie de legi menite să satisfacă nevoile curente ale claselor muncitoare și să garanteze în viitor siguranța Statului. Opoziția a criticat toate reformele liberalilor, dar n’a fost în stare să aducă nimic mai bun. Timpul n’a permis să se experimenteze îndeajuns legile agrare spre a se vedea lipsurile ce vor fi avînd și cari nu pot fi văzute decît în lumina unei largi experiențe. O operă așa de complexă era cu neputință să fie deodată desăvîrșită. Dar dacă am primit o sarcină atît de grea, pe care alții n’au avut curajul s’o ia asupră-le, supărarea opoziției, nefiind prin nimic îndreptățită, nu e, credem, un motiv constituțional pentru a aduce după sine vre-o schimbare în actuala situație politică. Și d. Fleva, cu formula d-sale, a nemerit-o ca Eremia... . 6. B. și învățători prețul abonamentului pe jumătate REDACȚIA : TELEFON 13/47. — ADMINISTRAȚIA TELEFON 22/8# r..rtU.iL"C!m!^pa«g", î11 îi“*/................................ *W _____________ ____________ ________ • A 16 »dresa la administrație și la agenția EMIL MELBERT ERIAZFMLINE CUM SCRIU... Nimic mai interesant decît să observi felul de a scrie al ziarelor evreești din Romînia. In timp ce în articolele de fond pledează pentru sfărîmarea zăgazurilor dintre neamuri, în timp ce condamnă separatizmul altor popoare față de streini,—cînd este vorba de evrei, propagă cel mai intransigent șovinizm. Este curios mai ales felul cum aceste ziare înțeleg literatura Pentru și literatura este un mijloc de a propaga lipsa de respect față «krupului și țara care le dă adăpost, față de legile țărei. Ultimul număr al «Egalităței» publică un început de nuvelă, Ethel Botezato, în care vrea să arăte suferințele pe cari le îndură din partea conaționalilor ei o viață gurgică, despre care aceștia cred că sar fi botezat. Subiectul este destul de interesant din toate punctele de vedere. Zbuciumările unui suflet sunt totdeauna interesante tin punct de vedere omenesc. Și«nihil humanum a nobis alienum putamus». Așa ar trebui să fie, dacă, printre fraze, scrise într'o limba grunțuroasă, rflam da și peste floricele de stil ca aceasta : — Dacă cauți dreptate aici pe pămînt și încă ca evreică, în țara aceasta, nu o vei găsi. Dar, hai de aci, starea asta nervoasă te prăpădește, întoarce te acasă și destinde ți nervii. Văd că iar ai îndurat un mare năcaz. Ce rost ar fi avînd aceste observații într’o nuvelă unde e vorba de suferințele ce le îndură Ethel din partea alor săi, orice prieten al literaturei cam cu greu ar putea să ne lămurească. 1 Aceste’rînejuri vin ca din senin, fără vre-o legătură logică, fără să fi fost vorba de legile și obiceiurile țarei, fără să fi intervenit în povestire vreun personagiu «galm» care sa iși fi arătat «ura de rasă»față de eroina povestirei. Neamul ei o hulește pe Ethel și cu toate acestea e vinovată «țara aceasta , în care le sunt tolerate toate Ce rost au clevetirile? Au dat mult rost: Fără să vrea, autorul își dă pe față sentimentele pe pari le nutrește față de «țara aceasta». Fără să vrea el ne arată că, în timp ce la alte neamuri condamnă esclusivismul, ei, cari fac paradă cu internaționalismul lor, sunt cei mai încarnați șoviniști. TERENȚIU CULESUL VIILOR De vorba cu d-l Nicoleanu Cum stăm anul acesta cu recolta viilor.— Recoltele din Franța și Ungaria. — Franța importatoare de struguri. Podgoriile din țară sunt în plină activitate, în cele mai multe localități din țară culesul s’a început și se urmează în excelente condițiuni grație timpului care se menține bun. In cursul săptămînei viitoare se va începe și culesul podgoriilor de la Drăgășani și din Nordul Moldovei. Pentru a avea date xțai precise asupra culesului precum și asupra recoltei viilor din acest an, ne-am adresat dlui G. Nicoleanu, directorul agriculture! ?i viticulture! din ministerul de domenii, care cu gentilețea care îl caracterizează, a bine-voit a ne da mai multe detalii importante pe cari ne grăbim a le împărtăși cititorilor noștri. Iată ce ne-a spus d. Nicoleanu : — Mă întrebi, — îmi spuse d Nicoleanu—, cum stăm cu recolta viilor din acest an. Pot să-ți afirm că în ceea ce privește calitatea, recolta din anul acesta va fi aproape ca și ceea a anului trecut, cu excepția a cîtorva localități, mai cu seamă din Mehedinți și Viașca, unde din cauza multelor ploi calitatea strugurilor a avut să sufere diminufindu-ne. La Drăgășani însă și la Odobești anul acesta calitatea vinului va fi ceva mai superioară. De asemenea și în Dobrogea, viile favorizate de un timp mai prielnic vor da o producțiune mai superioară. In ceea ce privește cantitatea însă, podgoriile din întreaga țară va fi mult mai mică decît cea din anul trecut.—Din această cauză și prețurile vinului s’au ridicat și au tendința de a se mai ridica încă. Cred că podgorenii cari, nu și-au vîndut încă producția ar proceda cumintește dacă nu s’ar prea grăbi. — Este adevărat că în Franța recolta viilor este slabă — Nu numai că este slabă dar chiar compromisă cu desăvîrșire. De asemenea și în Ungaria, viile stau mai unfii decît prost. Faimoasele vii de la Tokay n’au dat anul acesta mai nimic. Vecinii noștri Unguri au voit să importe de la, apî vre-o cincizeci vagoane fie struguri pentru masă, au fost refuzați însă din cauză că și producția noastră este destul de slabă așa că de abia va ajunge pentru trebuințele interne. De vinuri nici vorbă nu poate fi. Anul acesta podgorenii noștri nu vor exporta nimic. — Este adevărat că mai mulți agenți din Franța ar fi venit în țară pentru a aproviziona vinuri ? — Negustorii de vinuri din Franța au încercat să se aprovîeneze cu vinuri de la noi, dar am reușit din două cauze, întîi din cauză, după cum ți-am spus—, că și recolta noastră este aproape insuficientă și al doilea din cauza prețuri ce l-au oferit. Importatorii din Franța nu au putut oferi decît arerile 4011 hectolitrul ne vin, in care trebue să se cuprindă și taxele de vamă, transport, ambalaj ș. a., prin urmare vezi ce ar rămîne pentru marfa în sine. Cu toate acestea prețul de 40 de lei hectolitrul oferit de negustorii din Franța este destul de mare pentru ei. Vinurile din timpuri normale nu se ridică în Franța decît pînă la Cel mult 25 lei hectolitrul, bine înțeles în en gros. Pentru ca podgoreni noștri să poată exporta vinuri în Franța, ar trebui să li se ofere cel puțin prețul de 60—70 lei hectolitru, față de prețurile cari se oferă în țară și psioc, ori importatorii din Franța ne putind oferi asemenea prețuri nu se va putea face nici un export. — Se vorbește că unii agenți ar umbla printre podgoreni și ar achiziționa vinuri cu prețuri ridicole pentru ca în urmă să le exporteze ? — Nu știu întru cît este verosimil acest svon. In tot cazul însă chiar dacă ar exista asemenea agenți, străduințele lor vor fi zadarnice. Cea mai mare parte dintre podgoreni și-au vîndut aproape întreaga recoltă încă pe rod de acum aproape o lună iar cei caid mai au încă cantități disponibile, desigur că nu vor fi păcăliți căci știu, chiar și cei mai puțin cunoscători, prețurile ce se oferă de negustori pentru trebuințele interne. ★ Acestea sunt interesantele detalii pe cari a bine-voit a ni-le da d-1 Nicoleanu. FEST STROFE _COTIDIENE Lui OmX de la «Galeria* Iscălitura dumitale Are un sunet prea frumos. Dar nu au găsit cu cale Că punctul este de prisos. ★ «Cei de la «Adevărul» susțin că autorii broșurii cu copertă roșie, carile au administrat zdravene lovituri de picior, au făcut filosofie». ZIARELE < Box. «îrpă-n nas* tMieluș din »■Ciomag», »Florică Pușcărie...» Sînt după această teorie. Mai filosofi deci un Kant. _____________ POPPESCU Grant» NOUTATI DIN STREINĂTATE Listele electorale pentru orașul Cernăuți au fost terminate zilele trecute. Rezultatul lor e foarte defavorabil romînilor. In fruntea listelor sunt evreii, cari au 7.000 de alegători, apoi rutenii cu 5.800 de alegători, polonii cu 4.550, nemții 3.200 și romînii au abia 2.400 de alegători. Cifrele acestea sunt o dovadă dureroasă a înfrîngerilor suferite de Romîni din partea streinilor. * D. Iosif Pop, fost judecător la Curta din Budapesta, a publicat un studiu sub titlul «Conceptul juridic de naționalitate în Ungaria.—Romînii și Democratismul.Importanța acestui studiu politic se ridică pe de o parte prin poziția socială a autorului, iar pe de alta prin îndelungata sa experiență pe terenul juridic, ceea ce face ca concluziile sale să cîștige în temeinicia lor. Apariția acestui studiu a ridicat furtună în ziaristica maghiară. Gaudeamus, noua dramă a lui Leonid Andreiev, a apărut într-un almanah rusesc. Subiectul e următorul : Un fost student, trimis în Siberia ca osîndit politic și acolo își pierde femeea și copilul, se întoarce în vîrstă de 44 de ani la Universitate și începe viața de student din nou. Dar nu se mai potrivește cu vremurile nouă, nu le înțelege și nici studenții nu-l princp, iubește pe Dina Stern, dar aceasta e legată cu un student de seama ei. Eroul părăsește Universitatea, cînd colegii încep un bal cu imnul «Gaudeamus». * MAXIME SI CUGETĂRI Nu știu unde s’or fi ispășind păcatele cele mari, dar știu bine că cele mici își găsesc repede pedeapsa pe pămînt. ADINA GR. OSANESCU Ultimele noutăți — «Epoca» publică un articol intitulat «O întilnire cu Sherlok Holmes». E vorba despre rendez-vous-ul patronilor ei cu Sherlok Holmes, la care le-a rămas ultima nădejde. — A apărut o revistă de teatru: «Galeria». De ce nu-i ziceați barem Stalul III ? — D-l Bădărău a spus în faimosul său discurs, de astă-dată tăiat de noi din «Opinia» : «Cred că nu e nevoe să fac un raport detailat, ca comandant (Inghite o!) al garnizoanei. Sala aceasta, tipită de prieteni, dă îndeajuns dovada, nu numai că suntem în bună stare. (Asta, vezi nu se știe !) dar, că garnizoana noastră e in continua progres. Suntem veșnic in sporire ; de astă primăvară pînă acum, mai numărăm încă 80 de înscrieri noui, între cari: profesori universitari, rentieri, agricultori, foarte mulți din ei sunt intelectuali. Aceasta ca parte materială. (Cum adică ? Intelectuali ca parte materială ?) Ca parte morală, pot spune că am fost veșnic în aceeași puternică comunitate de idei, cu aceeași putere sufletească și legături cu șeful partidului. Organizația noastră din Iași nu va dezarma, decit in momentul cînd, ajutați și de împrejurări, te vom pune în așa condiții că, vrednicia superioară de care ești însuflețit, să fie utilizată, pentru binele țarei și al neamului». _ceea ce înseamnă că, pînă acum «vrednicia superioară» nu prea a făcut mare treabă. Știam: I INTERIM. MONUMENTELE NOASTRE O vizită la Mănăstirea Viforița E o dimineață răcoroasă de toamnă. In natură e liniște, iar sunetul clopotelor ce umplu văzduhul, ca în zi de sărbătoare, te îndeamnă cu tot dinasul, să te reculegi cîteva clipe, sub influența misterioasă a unui serviciu religios. Cuprins de această pioasă stare sufletească, mă îndreptai spre Mănăstirea Viforița, spre care, mulți pleacă în zi de sărbătoare. Parcurg străzile pustii ale orașului, parcă lipsit de populație. Trec lungul pod de peste apa Ialomiței, făurit din arcele de fer, ce-ți pare o creație a barmelor. Las lunca verde și răcoritoare, de pe malurile Ialomiței, și privind apa, în mersul repede și vioi, văd icoana lamei noastre, în goana vieții. Pe creasta dealului, ce se ridică în față salut cu adine respect mîndra mănăstire a Dealului, vechea straje a vremurilor bătrîne, lăsînd la o parte aleea ce duce spre ea. In goana cailor, străbat cîmpii bogate în porumb și livezi de pruni, ce-ți vorbesc de bogăția acestor ținuturi. După o jumătate oră de drum, intra în satul Viforița. Casele și curțile bine întreținute, îți arată gospodării model. Satul îți face mai mult impresiunea unei părți mărginașe de oraș. Gardurile spoite cu var îți dau dovezi că populațiunea sub îndemnul unei administrații serioase, au luat măsuri contra primejdii, ce ne amenință. In cîteva minute străbat dealungul satul și sînt în curtea mare a mănăstirei. Trăsuri, căruțe, mulțime de oameni de toată mina din Tviște și împrejurimi. Trec pe sub clopotniță. .De jur împrejur, ca un zid de împrejmuire, stau una lîngă alta chiliile mănăstirei , iar în mijloc ca o cetate se înalță predominătoare, in cîmp de flori și verdeață, biserica. Cete, cete, creștinii se îndreaptă spre ușa de unde se aud cele mai armonioase și înălțătoare rugi. Biserica gemetic iunie și dacia îmi fac loc prin mulțime. In varietatea și bogăția costumelor, se distinge prin frumusețe portul nostru național. Slujba e în toiu, preoții în odăjdii, intonă rugi, la cari răspund maicele cîntărețe. Dulceața vocii lor și simțul ce-i dau cîntărilor, te’nalță sufletește și-ți pare cor de îngeri. Picturile ce acoper pereții și cari abia se întrezăresc, prin fumul depus pe ele, îți vorbesc de vechimea mănăstirei. E zidită de Grigorie și Safta Brîncoveanu, unchiul prințului Bibescu din București. La eșirea din biserică îmi arunc iar ochii în urmă și plec cu impresia zugrăvelelor, ce acoper pereții pridvorului «Iadul cu chinurile lui». Cuprins de curiozitatea de a cunoaște o parte din viața intimă a mănăstirei, mă îndreptai spre o chilie din partea dreaptă a bisericei. Aci găsesc o maică bătrînă și cu o tînără «soră», nepoata ei. O curățenie desăvîrșită îmi desfată ochii. O atmosferă pioasă, serioasă, plutește în întreaga casă. Mă primi cu ospitalitatea caracteristică sufletelor singuratice, bucuroase de oaspeți. Vorbirăm despre frumusețea serviciului de astăzi, povestindu-mi cu mulțumire sufletească viața pe care o duce de ani în sihăstrie. Luînd vorba despre ocupațiunile lor, în afară de rugăciuni, mă conduc în o odăiță din fund, a cărei încăpere o ocupa un mare războiu, sistem vechia romînesc, în care se găsia în lucru o pînză cenușie, în țesătura șeviotului, adăugînd că toată îmbrăcămintea lor este produsul mîinilor. Din conversația ce mai avui cu aceste maici am dedus că aci este o colonie de femei, cu o administrație în care se păstrează treptele ierarhice. Multele chilii ce ocolesc biserica, îmi dau impresia micilor celule, în cari albinele făuresc cu măestrie dulcea miere. Dar nu, fiece celulă cuprinde acest dulce nectar !... Sunt 90 maici. Puține însă duc viața fără grije. Sunt multe cari duc o viață cu totul lîncetîndă, avînd în serviciul lor tinerile surori, ce le sunt ca roabe. Cele mai sărace țese de se îmbracă și vînd din prisosul muncii lor, spre a-și înlesni traiul. Punîndu-le în vedere folosul ce l-ar avea înființarea unui atelier de țesătorie în corpul mănăstirii și împărțirea în comun a veniturilor ce ar aduce un astfel de atelier, ele primiră aceasta cu satisfacție. Cred, că în acest caz le-ar folosi mai mult atît lor cît și statului, viața În care au renunțat. Ca un cronicar conștincios atrag atenția onor. Cassei Bisericii, că în comparație cu celelalte mănăstiri, Viforița a rămas aceiași din trecut — fără viață industrială, bogată și cunoscută, înființarea unui atelier de țesătecu răsboaie sistematice, este de o nevoie simțită, înmulțind numărul lucrătoarelor, înlesnindu-le traiul și ridicînd prestigiul mănăstirei. CULAIU 14 Septembre 1910 DE LA FRAȚI «Acțiunea de împăciuire» Zilele trecute opinia publică romînească a fost surprinsă de stima că unul dintre fruntașii Romînilor de peste Munți, d. I. Mihu, ar fi declarat că va începe singur tratativele de împăcare cu maghiarii, în cazul cînd comitetul central al partidului național nu-și va alege reprezentanți, cari să înceapă aceste tratative. De atunci au trecut atîtea zile. Nici o știre nouă n’a venit să confirme faptul de mai sus. Probabil știrea a fost in mod intenționat lansată de ziarele ungurești, spre a se vedea ce impresie va face în rîndurile Romînilor. Constatăm însă că nici de astă-dată ziarele ungurești nu și-au ajuns scopul. Presa romînească a înregistrat știrea, neînsistînd asupra ei. Căci orice hotărîre s’ar lua fără învoirea și autorizația partidului național român, ele vor fi respinse de popor. Cu această ocazie presa de peste Munți a arătat că Romînii nu cer alta decît să-și poată înfăptui ideile lor de politică națională, în ținuturile în care ei sunt în majoritate și fără ca prin aceasta să pricinuiască vre-un rău celor de alt neam. De asemenea,Romînii nu se gîndesc un singur moment să aducă vre-o știrbire unităței Statului ungar, fapt, de care s’au temut și se tem încă așa de mult toate partidele ungurești. De altfel «Tribuna», cel mai cu autoritate ziar de peste munți, nu dă nici o importanță combinațiunilor de tot felul publicate de ziare cu privire la o înțelegere între romîni și maghiari, pentru că ele sunt lipsite de orice bază, atîta vreme cît negocierile n’au fost începute în mod official. Toate știrile, scrie confratele aradan, sunt invențiuni fără nici un temeiu real, menite să zăpăcească publicul și să încurce chestiunea, despre a cărei stare adevărată cei competenți în interesul cauzei nu pot da încă publicului nici o informațiune pozitivă. Astfel se pare că mult trîmbițata «acțiune de împăciuire» se va reduce la cele cîteva articole de ziar ale d-lui Brote, la sforțările neputincioase ale lui Mangra și—durere— la compromiterea «celor», al căror nume se bucura de atîta stimă pînă mai deunăzi. DISCUȚIUNI LIBERE Naționalismul la Romîni — Răspuns d-lui Rădulescu-Motru — Sub titlul: Naționalismul la Romîni, cum se înțelege, cum trebue să se înțeleagă,— și în cuprinsul unei broșuri, savantul profesor universitar se încearcă a demonstra ideile de mai sus, a le arăta înțelesul, a le clarifica conținutul... Intrucît isbutește în ținta sa vom vedea mai la vale. Pentru aceasta să intrăm in amănunte . Cum se înțelege patriotismul în ziua de astăzi ? După părerea sa există un partid care și revendică numai pentru sine aceea nobilă însușire—care se crede, că a luat parte la toate actele mari ale țării și a monopolizat acest drept. Partidul acesta, prin băncile sale —cele mai multe privilegiate de stat —bănci aducătoare de cîștiguri colosale, ce îmbogățesc membrii peste măsură,—caută să dea aparența, că prin acele instituțiuni de credit precum și prin alte întreprinderi bănești tot aducătoare de cîștig, lucrează la ridicarea țărei și a neamului—dinduse de naționalist sincer și înfocat—cînd de fapt ținta ie îmbogățirea membrilor ce-i aparțin. Așadar la adăpostul unei idei mari își face interesele cu prisosință, exploatînd, cele mai sfinte sentimente în folosul său și al partizanilor. Ați ghicit cred, că nu este vorba de noul partid conservator-democrat —adevăratul naționalist, care urmează principiile fixate de marele său savant critic, în broșura de care ne ocupăm—ci e vorba de un partid de guvernămînt, și anume de cel național-liberal. Un alt nou partid—care s’a și botezat naționalist—partid în formație încă și condus de d-nii Iorga și Cuza, își revendică în special prin scrisul acestor îndrăsneți, numai pentru dînsul naționalismul, iar ei se consideră chiar de profeți trimiși spre a propaga această doctrină, speculîndu-o cu o demagogie demnă de scandalizat. ★ Mai sunt și alte grupe, cari pe tema naționalismului, caută să-și facă aderenți și să se popularizeze. Autorul e foarte escitat asupra acestui lucru și supărat pe societatea care se lasă a fi speculată sub decorul celui mai sfint sentiment al ei. * Pînă aci e partea I a a broșurei în cel mai scurt rezumat și cuprinde răspunsul primei întrebări. Să fie însă adevărat acest răspuns ?! Să cercetăm: Se știe că d-nul Rădulescu-Motru aparține unui partid politic—în care dorește să joace un rol important — deci—în aceste chestiuni—nu poate scrie și cugeta, ca om independent, ci conform cu idealul acelui partid și al șefului. •Se cunoaște apoi, că unul din aceste ideale, este distrugerea antagonismului dintre Romîni și Străini, în special Evrei; înfrățirea popoarelor ; ajutarea alianței israelite în îndeplinirea scopurilor ei, cunoscute bine acum în urmă; desființarea legei expulzărilor și a art. 7 din constituție? De altfel necesitatea idealului partidului său—adevăratul naționalist— îl susține d-sa în broșură și indicarea lui constitue concluzia cărței după cum vom vedea. Deci, așa stînd lucrurile d-l Rădulescu-Motru are interesul a zugrăvi celelalte partide: liberal și naționalist—cu cel conservator se va mai face poate fuziunea—a le zugrăvi ca partide ce fac demagogie și își caută interesele și popularitatea. Trebue să se noteze bine, că numai partidul său nu țintește aceaste mărunțișuri—căci nu-i trebue. Lui îi trebue voturi în alegeri, el vrea majoritate și această majoritate nu se obține cu demagogie și bănci, ci mai mult prin alte mijloace... al căror secret singur îl cunoaște... pe cale clar cinstită și dreaptă. Prin urmare, e foarte îndreptățit d-nul Rădulescu-Motru să facă rechizitoriul celor două partide, ce lucrează pe baza naționalismului de paradă, și e îndreptățit, fiindcă vorbește în numele unui partid, care ține la adevăratul naționalism, la acel naționalizm, ce nu se teme de pericolul streinilor, fiindcă are încredere în vitalitatea acestui popor crud încercat — și care întotdeauna a avut foloase mari din contactul cu elementele streine ca: asupriri, încălcări de teritoriu, guvernare întunecată, etc.??!!.. E îndreptățit apoi și din faptul că el și partidul său nu face demagogie, ca cele pe cari le critică. • Dovezi: 1. Nu e demagogie, că d-l Take Ionescu și fruntașii partidului la întruniri nu vorbesc decît în numele națiunei și pentru binele ei?? (Vezi colecția de discursuri a șefului partidului.). 2. D-1 N. Iorga și A. C. Cuza s’au numit profeții naționalizmului și se consideră ei înșiși și astfel, și cu aceasta desigur fac demagogie. D-l Take Ionescu a fost botezat Crist și înger venit pe pămînt pentru mîntuirea țărei, d-l Bădărău, vultur al Moldovei, N. Fleva, tribun al poporului. Ei să nu facă dar demagogie ? Pentru aceasta a se vedea discursul d-lui V. Brătianu, în care se tratează Bulangismul în Romînia. 3. Partidul liberal a lucrat și lucrează pentru a regenera țara. A luat multe măsuri bune în acest sens. Legiuirile după 1907 dovedesc îndeajuns sinceritatea acțiunei sale. Că ele nu vor fi corespuns scopului propus, aceasta se poate să li se arate defectele și se vor îndrepta cu toată dragostea — a contesta cu desăvîrșire însă folosul băncilor populare — cari nu fac politică, dar au privilegii; a contesta folosul cooperativelor și a mișcărei economice sătești, ce va regenera țara și pe acest teren, pe care rămăseserăm cu desăvîrșire înapoiați față de popoarele înconjurătoare și cerințele timpului — și o va regenera spre mîndria celor, ce încurajează și ajută mișcarea;—zic, a contesta foloasele acestor instituții, a întinderei luminei la sate, înseamnă nu numai a face mare demagogie și a discredita acțiunea binefăcătoare a unui partid, dar înseamnă a lupta chiar în contra intereselor țărei pe care o aperi și speri să o cîrmuești. 4) Și partidul naționalist nu se poate susține, că nu lucrează pentru folosul țărei. Cred că nimeni nu i-ar contesta sinceritatea, cu toate exagerațiunile în cari cade uneori și cari sînt folositoare, căci paralizează acțiunea de asemenea exagerată pe tema naționalizmului a conservatorilor democrați. E de mirare cum aceste două partide extreme seamănă în privința demagogiei, se deosibesc însă radical în privința sincerităței și a principiilor de care sunt călăuzite. b) Care partid în sfîrșit mai are părerea salvatorului Romîniei — că țăranul mai poate suporta dări , că nu e îndeajuns impus la contribuții, pentru a plăti lefegiu partidului? (Vezi declarațiile d-lui Take Ionescu din anul 1907). Acestea sunt măsurile de îmbunătățire și democratizare a țărei, anunțate de partidul conservator democrat ? ! Cititorii cred, că s’au pătruns pînă aci de răspunsul primei întrebări a savantului profesor și de cine are dreptate. Dar voiu continua. UN învățător. X