Viitorul, iunie 1911 (Anul 5, nr. 1212-1231)
1911-06-10 / nr. 1220
ANUL AL PATRULEA—No. 1220-25 bani ABONAMENTE In țară,......................nn an 18 lei................. șease lani 9 lei In străinătate............. nn an 30 lei................. șease Iani 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PI1ECTI SI NVITATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMATATE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI NO. 17.—BUCUREȘTI REDACTIA: TELEFON 13 47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 ANUNCIURI COMERCIALE A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA ASENTIA EMIL MELBERT 5 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina III .........................50 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV............... . . 30 bani Inserții și reclame pagina III linia .a.»........................ 9 lei „Walk over“ Rezultatul alegerei parțiale de Marți a fost acela pe care noi îl prevăzusem cu cîteva zile mai înnainte. Atmosfera ridicolă, în cadrul căreia s-au desfășurat toate peripețiile acestei pseudo-lupte electorale, care avea să se închee cu victoria sigură a singurului candidat, a impresionat în mod vădit cercurile guvernamentale, a căror presă s’a văzut nevoită, pentru a înlătura un nou ridicol, să renunțe la formalitățile obișnuite pentru trîmbițarea marilor victorii electorale. D-l Marghiloman, deci, are toate motivele să nu împărtășească aceeași veselie cu d-l Gostică Miclescu — alesul său și nu al alegatorilor de la colegiul II.*" Dacă rezultatul alegerei parțiale de Marți i-a asigurat d-lui Miclescu un scaun în Parlament, el i-a dat în schimb d-lui Marghiloman prilejul să se convingă personal de indiferența alegătorilor de Ilfov, față de candidații conservatori. Lăsînd la o parte pe alegătorii improvizați și aduși la vot sub presiunea agenților polițienești, cei cari au venit de bună voe să-și îndeplinească datoria de cetățeni nu au făcut decit un simplu act de curtoazie față de d. Miclescu care, de data asta cel puțin, nu juca decît rolul penibil al unui walk-over electoral. Și d. Costică Miclescu a fost proclamat ales cu 2971 de voturi din 3017 votanți. Dacă avem în vedere numai numărul votanților, victoria d-lui Miclescu poate fi considerată ca desăvîrșită. Dacă însă cercetăm și numărul alegătorilor înscriși, nu putem felicita cîtuși del puțin guvernul care din totalul de* 7485 de alegători n’a fost onorat decît de încrederea a 2971. Socoteala este simplă, tot atît de simplă ca și orica alt lucru vizibil pentru priceperea căruia nu este nevoe de cît de puțin bun simț, și atîta tot. Vedeți clar ca walk-over-ul d-lui Miclescu, cu toate condițiunile excepționale în cari se prezenta, n’am putut da rezultatul pe care ministrul de interne îl scontase după multe, amănunțite și savante calcule electorale. Și cînd ne gîndim la cele scrise de ziarele guvernamentale în ajunul alegerei !... „Epoca“ printre altele, afirma că amărăciunea cea mare a d-lui Miclescu este aceea de a intra în arena electorală fără să poată da peste un adversar... Astăzi însă, după afișarea rezultatului, suntem siguri că d. Miclescu se va grăbi să-și schimbe dispozițiunile sufletești de eri, și să-*șiu metamorfozese această* mare amărăciune în singura fericire care i-ar fi putut deschide porțile Parlamentului. Noul deputat de Ilfov, de altfel, nu se coboară pentru prima oară în arena electorală în care de data asta a avut amărăciunea de a nu fi întîlnit adversari. La Suceava, cu ocazia alegerilor generale, d. Miclescu n’a cunoscut, e drept, această amărăciune. In schimb însă, d-sa a cunoscut alta, cu mult mai mare și mai dureroasă— aceea de a fi fost trîntit de candidații opoziției, a căror abținere de data asta asigură victoria Wa/A’-ouer-ului guvernamental de Marți.Așadar, alegerea d-lui Gostică Miclescu, din oricare punct de vedere ar fi privită, nu poate prezintă nici o importanță și cu atît mai mult, nu poate fi invocată în favoarea situației politice a guvernului. Ea nu se reduce decît la o simplă și banala formalitate, devenită ridicolă în urma fastului cu care fusese prezentată și mai ales în urma cifrelor cu care a fost obținută. Și dacă succesorul d-lui* Manu are motive personale să fie mulțumit, partidul din care face parte alesul de Ilfov are tot atîtea motive să privească victoria de Marți, dacă nu cu ochi răi, dar cel puțin cu o vădită jenă profesională. — * — MAXIME ȘI CUGETĂRI Dacă am îr, fără să fie neapărat necesar, datoriile ce ai de împlinit, te expui mai curînd sau mai tîrziu la un faliment moral. Căci, neglijindu ți micile datorii, te pregătești pentru greșelile mari. M me Necker DE LA FRAȚI In chestia tratativelor Din cuvíntarea d-lui Th. Mihali, președintele clubului parlamentar român din Budapesta, tinută In adunarea dela Lugoj, trebue să reținem un text însemnat : „Precum bine știți, cînd actualul guvern a primit încredințare din partea Coroanei ca să formeze cabinetul, s’a adresat și partidului naționalităților ca să afle părerile acestui partid și, noi, deputații, în deplină înțelegere cu comitetul partidului național în repetite rînduri am luat parte la discuțiune în chestiunea națională cu primul ministru actual d-l Khuen Hedervary Vă putem asigura că noi, care am participat la aceste pertractări, am avut în vederea noastră totdeauna programul partidului național și minimul ce am pretins a fost aceea să ne asigure libertatea noastră culturală, libertatea noastră economică și libertatea noastră politică. După multe și repetite pertractări, aveam unele motive să credem, că în urmă se va schimba spre bine soarta acestui popor oropsit“. Din acest text reiese că a fost vorba de «minim» — care rămâne neprecizat — și că nici «minimul» nu a fost luat în considerare de Khuen-Hedervary și Tisza. După d. Th. Mihali, de vină au fost transfugii; după d. A. Vlad, vina este faptul că Românii sunt aderenți ai votului universal și secret și că Tisza nu vrea să stea serios de vorbă cu astfel de primejdioși democrați. Luăm notă de explicări și așteptări și lămuririle anunțate de d. dr. V. Braniște. Milenarul Normand O pagină din istoria Franței. Carol Magno.—Fondarea ducatului de _______ cutreerătorul.—Ce sărbătoresc astăzi Normanzii Pirații "scandinavi si Normandia. — Rollon Nordul Franței se găsește în plină sărbătoare. Descendenții oamenilor de nord, ai acelor temuți corsari scandinavi cari porniseră de pe coastele înghețate ale nordului spre terenurile fertile ale Franței, Belgiei și Olandei, sărbătoresc astăzi 1000 de ani de cînd Regele Franței Carol cel simplu, fonda ducatul Normandiei pe care 11 da la stăpînirea lui Rollon cutreerătorul, unul din șefii acestor corsari, care devenea astfel francez.■ ■ ■ Apariția Normanzilor la Franța insă datează cu mult mai dinainte. Călugărul de Saint-Gall povestește că pe la anul 814, cu puțin timp înainte de moartea lui Carol Magnu, pe cînd acest temut împărat se afla într’unul din porturile de pe Canalul Mînecei, vede de la ferestrele palatului său, o mulțime de vase stranii, pline de războinici înfiorători cari se încearcă să debarce pe ținuturile lui. Războinicii înfiorători, de cari vorbește cronicarul franc, nu erau alții de oât primii Normanzi cari, goniți de foame și de frig, caută adăpost și pradă pe țărmurile bogate ale Franței. Se spune că la vederea acestor streini cari împinseseră îndrăzneala pînă acolo încît călcaseră ținuturile unui atît de temut împărat, Carol Magnu, a început să plingă, gîndindu-ne la ce pericol vor fi expuși urmașii săi. Și prevederile sale s-au împlinit punct cu punct. După moartea lui Carol Magnu, corsarii scandinavi începură să vină tot mai numeroși, ocupînd coastele și jefuind porturile și orașele Înfloritoare de prin împrejurimi. Invazia Normanzilor atinse apogeul ei sub Ragnar Lodbrog care după ce pustii aproape întreagă Franța, trecu Pirineii și de pe piept cu Califii de la Cordova, cari îl prinseră și-l aruncară de viu într’o groapă cu șerpi veninoși. Normanzii însă erau niște oameni curajoși cari nu se temeau de moarte, deoarece religia lor primitivă îl încredința că zeul Odin nu primește în împărăția cerurilor decît pe aceia cari mor pe cîmpul de luptă. Ei nu cunoșteau nici oboseala drumurilor lungi, nici frica de furtunile mărilor cari se jucau cu vasele lor șubrede și adesea ori expuse celor mai mici valuri. Vasele lor se numeau «Drakkar» adică «balaur» și aceasta din cauza prorei care reprezenta capul unui balaur. Ea cuprindea 60 sau 100 de războinici, cari erau puși sub conducerea unui șef atît timp cît vasul se găsea pe mare. Odată debarcați, toți războinicii erau egal ca rang. In muzeul etnografic de la Cristiana se păstrează și astăzi un asemenea «Drakkar» autentic, descoperit la Oseberg și care demonstrează pînă la ce perfecție ajunseră normanzii cu construirea acestor vase. Cel mai frumos «drakkar» este acela al regelui Gokand, a cărui copie a fost făcută cadou muzeului din Rouen de către Norvegieni. ■ ■ ■Inspăimîntați de prădăciunile lor, Regii Franței intrară în tratative cu diferiți șefi normanzii cărora le propuse să se stabilească în diferite puncte ale regatului, dându-le în acelaș timp însărcinarea să ferească coastele de năvălirea altor barbari Cel mai principal dintre aceștia este Rollon cutretrătorul, numit astfel de oarece avea o statură așa de mare, încît nu și putea găsi nici o dată un cal, și era nevoit să meargă vecinic pe jos. In anul 911, regele Carol cel simplu hotărî pe Rollon a se stabili în Franța, dîndu-i [UNK]stăpinire partea regatului de nord pe care o numi ducatul Normandiei. Rollon luă titlul de primul dice al Normandiei, iar fiul său mai mare Wilhelm-spadălungă se căsători cu Ghizela fata cea mică a regelui Girel cel simplu. ■ ■o Da la această dată corsarii normanzi încetează pirateria și devin Francezi, adoptînd încetul cu încetul obiceiurile sumei civilizate în mijlocul căreia se așezase. Rouenul este ales de capitală și, după câtva timp, Normanzii încep să se creștinească, căsătorindu-se cu femei din Franța și schimbindu și cu totul felul lor de viată de pînă aoi. Normandia dar, sărbătorește astăzi nu tratatul prin care era dăruită unui prinț strein, ci 1000 de ani de la adevărata ei fondare teritorială. La această sărbătorire se asociază nu numai Franța întreagă dar și popoarele scandinave, deoarece milenarul normand este sărbătoarea puterei, bogăției și mărirei din trecut de care astăzi profită și Franța și întreagă Europa.________ Un «drakkar» normand REZULTATUL ALEGERILOR DIN AUSTRIA Viena, 8 iulie. — Dintre 516 mandate, 447 rezultate definitive sunt cunoscute pînă acum : Uniunea germană are 104 scaune față de 79 în ultima Cameră ; socialiști dispun de 79 de scaune (dintre care 24 socialiști cehi) față de 87 mai înainte ; au fost aleși pînă acum 76 de creștinisociali față de 96 cît erau în ultima legislatură. Uniunea cehă dispune de 82 scaune față de 84; mai sunt cinci ruteni guvernamentali față de cinci; cinci Ro■nîni față de cinci; patru pangermani față de trei; în fine șase deputați afară de partide față de patru. Rezultatele care privesc partidele următoare nu sunt încă complecte; pînă acum sunt aleși 15 italieni, 32 poloni, 35 slavi de la sud, 3 ruteni din opoziție. Cu totul lipsesc încă 69 rezultate. HOTE POLITICE Nu știm dacă invenția este a d-lui Marghiloman sau a Epocei. Intervenția greșelilor de tipar însă, în discuția angajată în jurul Societaței comunale de tramvai, este adorabilă. Și cu toate acestea «Epoca» nu se jenează duși de puțin st miută înainte, chiar cu rizica de a fi nevoită mîine să recunoască alte noi greșeli de tipar. In numărul de ori, ziarul guvernamental afirmă că aminarea subscripției pentru a doua emisiune a tramvaiului comunal s’a făcut fără știrea nimănui și se întreabă nedumerită dacă nu cumva d nui Vintilă Brătianu continuă să privească Societatea tramvaielor ca o afacere personală. «Epoca» minte, minte pur și simplu. Societatea comunală de tramvai a înștiințat primăria Capitalei, printr’o adresă de la 3 Iunie, că subscripția publică fixată pentru 7 Iunie, se amină după adunarea generală de la 19 Iunie. In același timp, societatea a trimis o asemenea înștiințare la «c Monitorul Oficial» și la diferite ziare din Capitală înștiințarea aceasta a fost publicată chiar și în «Epoca» No. 131, cu data de 5 Iunie, In pagina III. După cum se vede, atitudinea «Epocei» în această chestie devine incalificabilă pentru oamenii cari respectă limbajul mai mult decît ar întrebuința la calificarea unor asemenea decăderi profesionale. # » • Guvernul a început să prigonească,cu tot dinadinsul cooperativele și obștile sătești. Veșnicii dușmani ai acestor instituțiuni, cămătarii satelor, au început să prindă curagiu și încearcă prin ajutorul administrației și a unor anume reprezentanți ai țărănimii, o campanie de distrugere împotriva acestor instituțiuni. Publicăm în altă parte scrisoarea învățătorului Chirițescu, directorul baicei populare din Scorțarul vechia din județul Brăila, din care se inventrează cine anume sunt autorii campaniei îndreptată împotriva a trei instituții economice țărănești din acea comună : un cămătar anume Teodorescu și un domneUcu, din păcate deputat tocmai al colegiului al treilea . Dacă semnalăm cele de mai sus, nu e fiind cu ne-am teme de periclitarea unor instituțiuni a căror dezvoltare nu mai poate fi oprită în loc de toți reacționarii din lume. E bine să se învedereze încă odată însă, că guvernul d-lui Carp privește cu ochi răi cele mai de seamă instrumente de dezvoltare și propășire ale țărănimei. * * * Familia Cantacuzino jubiliează de cînd d. Marghiloman a luat atitudine dușmănoasă față de societatea comunală de tramvae. D. Mișu Cantacuzino a declarat într'un cerc de intimi că niciodată nu s’a așteptat la o asemenea satisfacție din partea ministrului de interne, care a dus cunoscuta campanie la 1905, împotriva primarului Capitalei, pe chestia coțncesiunei cu compania de gaz. ras O ȘTIRE SENZAȚIONALĂ — Scenă comică, petrecută în redacția ziarului «Adivorul» — O odaie mică la marele «palat» al Adivorului, în odaie o masă și pe masă un telefon. Telefonul stă singur ca d-l Miclescu în alegeri, grav ca d-l Miile și tăcut ca un pește. De-odată clopoțelul începe să sune nervos. Și sună, și țipă, și hodorogește pare câ ar fi glasul strident al unui Honigman oarecare făcut să vibreze de atingerea... electrică a cravașei sen bastonului vre-unul din cititorii «regulați» ai Adivorului. O ușe se deschide și dă buzna un redactor, cu părul roșu, cu ochii lipiți cu cei de-al lui Morfeu, cu obrazul plin de pistrui ca și cînd sfînta agheazmă far fi stropit în zi de Șabat. £ Honigman ! E grozavul Albert ! E cuierul ambulant în care se depun, la Capșa, bastoanele și celelalte obiecte contondente ale cititorilor Adivorului. — Allo 1 Allo 1 Ci este ? Cine ? Vienă, dija ? Taci că mor ! O știre senzaționala ? Ci spui ? Cum ? Vuuus ?! Ești sigur ? Je cumprand pa ! Da ? Creștiniisociali? Ah, ce bicbirie ! Ce bicbirie ! Atîrnă telefonul, deschide ușa și fericitul Honigman începe să strige cu accentul său exotic: — D-le Șmiile ? Emil! Braunstain ! Feldman ! Veniți ! Veniți repede ! Așa mare bichirie peste capul nostru n’a m’ai dat de cind am încasat fondurile «Alianței israelite» ! Și din toate părțile Încep să năvălească mn odăița telefonului figuri suspecte, încadrate de bărbi incorlionțate, împodobite cu zulufi de Galia, luminate de ochi șireți ce pridesc hoțește. Fiecare își ține in mină călimara și condeiul, de frică să nu și le fure cu o colegială reciprocitate. Și aproape mașinalicește toți încep să’ntrebe : Șmiile (Copil mare, imbătrinit înnainte de a fi înțărcat, care suge și azi din biberonul lui Mochi și care, deși a chelit, are totuși destul păr în dreptul urechilor sale respectabile, ca să nu vie în contrazicere cu zulufii profesioniști ai colaboratorilor săi) Ci este Honigman ? Emil Honigman (Personaj din Biblie, al cărui talent de localizator s’a dat pe față pentru prima oară cînd s'a localizat pe sine însuși, traducind pe Emil Honigman în Emil Fagure) : Gherali, Albert ! Ce țipi așa ? Burău Braunștain (Localizat tot de italuntatu cunfrate» Emil Honigman, sub numele de Barbu Brănișteanu , economist de forță, gnție economiilor pe cari a reușit să le realizeze prin protecția absolut dezinteresată pe care o acordă tuturor afacerilor cari rentează și... cascheazd) . Ce s'a întimplat, Honigman ? Țipi par’ c’ai... conversa dija iar cu bandita aia de Filipache Corntescu ? I Idio Feldman (căruia cititorii români, ii mai zic și Cîmpescu): Vei miri Vei mir ! Ce s’a 'ntimplat ? Ce s’a ’ntimplat ! Albert Honigman (Sărind lntr'im picior de bucure și trăgindu-și iadul zulufii) : Mare bichirie 1 Mare bichirie 1 Ș miile (Care, ca un omagiu adus meritelor extraordinare ale talentaților săi redactori, a adoptat accentul lor exotic): Ei, ce bicbirie ? Vorbește odată Albert Fagure ? Emil Honigman: A murit cumva Iorgă ? Burch Braunstain : A dat faliment Bancă Naționala ? Ițic Feldman , «lea» sau «Alianța» ne-au trimis iar vreun cec cu... «nu mă uita» ? Albert Honigman: Nu, nimic din toate astea ! Ceva mai important ! Extra-fenomenal! Bereu de la Viena ne anunță prin telefon că creștinii-sociali au fost butuți la alegerile din Austria ! La aceste cuvinte, un formidabil hohot de rîs și o vulcanică isbucnita da bucurie s’a produs. Toți redactorii Adivorului au început să sară într’un picior, să chiotească, să-și agite zulufii. In învălmășeala aceasta de glasuri și gesturi se deslușea din cînd în cînd : Emil Hoalgman: Arichtăn ză tat în aran ! Burăh Braunștain : Șvarțăș oigîn ! Și miile : Adă noi Gott, Gott! Ițic Feldman: Ghișman... Meșigăn Sabău Iar în cele din urmă, ca o culminare a acestei bucuroase isbucniri, din miile, grav ca în momentul istoric cînd pentru prima oară a înmuiat pana sa de gîscă în călimară pentru a scrie primele sale Letopi săloage, a vorbit astfel: Și miile: Fraților, înfrîngerea creștinilor în Austria este cea mai strălucită încununare a luptei noastre contra creștinismului național cuiburit la Mitropolie, la societatea comunală de S tramway, la Banca Națională, etc. Deci și prin urmare, în semn de bichirie, vă poftesc pe toți la o agapă colegială la care, pe propria mea si chiteală, fiecare redactat va putea să consume cîte... cinci căței de usturoii Corul... necreștinilor sociali : Bravo ! Bravo ! Emil Honigman (Cam abătut,— rog să nu se citească bătut, deoarece bătutul se numește Alberti. Bravo, zic și nu cînd e vorba de nosturoi ! Dar oare trebue să ne bucurăm noi de succesele pe cari articulele noastre le cîștigă în streinătate, cînd la noi în... patrie suntem mereu banuți ? (Aprobăm in gura lui Albert Honigman) Oare ne putem noi mulțumi ca înfrîngerea creștinilor sociali din Austria, cînd în Rumânia creștinii se’ntind ca evreii, iar noi devenim din ce în ce necreștini tot mai puțin sociali . La aceste cuvinte menite, pe deoparte, să arunce descurajarea în toate sufletele iar, pe de alta, să facă pe d-l Miile săși retragă generoasa ofertă de usturoi, interveni : Burăr Braunștain ! Fii liniștit, Emil I Cahului veghează 1 Iorgă e tare bulnav piști Văleni ! Atunci un strigăt de satisfacție răsună biruitor, iar atmosfera redacției se umplu din nou de exclamații exotice : — Arichtăn ză tatîn aran ! — Șvarțăș orgîn I — Chișman... meșigăn Șibăț I Șmilberg POLITICA în alegerile Gamerilor de Comerț Ingerințele d-lui Nenițescu, ministrul industriei și comerțului «Marele bărbat de stat» dela ministerul industriei și comerțului, spun ziarele guvernamentale, are colosalul merit că neținînd seamă de atacurile ce i se aduc, lucrează înainte la departamentul său în folosul... comerțului și industriei. Că lucrează marele bărbat de stat la departamentul său, am început să ne convingem și noi, în urma informațiunei dată de «Seara», de la 7 Iunie, pe care o și reproducem mai jos. Ce lucrează însă, și cum lucrează acest mare bărbat, nu știam. In afară, de cele 2 gafe făcute cu ocazia congresului Camerelor de comerț și inaugurarea palatului Camerei de comerț din Capitală, nu mai știam nimic din folositoarea activitate a d-lui Nenițescu, decît doar risipirea fondurilor ministerului pentru căpătuirea partizanilor politici și transformarea ministerului .Industriei în agenție electorală. Ziarul «Seara» ne satisface însă curiozitatea, dînduce următoarea informațiune : *Azi după amiazi se întrunește la Camera de comerț și industrie din Capitală, delegațiunea Camerei însărcinată cu întocmirea listei candidaților la alegerea membrilor Camerei de comerț. Această listă va fi prezentată mline d-lul ministru D. Nenițescu». Întrebăm pe d. Nenițescu, in puterea cărui text de lege și cu ce scop a cerutj Camerei de comerț să-i prezinte lista candidaților ? Este știut că, conform legei de organizare a Camerelor de comerț, ministrul comerțului nu are alt rol decît a valida sau invalida alegerile după efectuarea lor. Cu ce drept atunci se amestecă d. Nenițescu la fixarea candidaturilor ? Nu este aceasta oara cea mai palpabilă dovadă că actualul ministru al comerțului racurga la mijloace nepermise pentru a-și plasa partizanii, în scop de a transforma Camarile de comerț în adevărate sucursala ale cluburilor conservatoare . Camerele de comerț și industrie au fost foarte ferite pînă acum de luptele politice. Nici unul din miniștrii, cari au fost la acest departament, nu s’au amestecat în alegerile Camerelor de comerț. Comercianții au fost lăsați totdeauna liberi să-și aleagă reprezentanții în cari au încredere. Camerile de comerț au fost con- CONVORBIRI IGIENICE Băuturile alcoolizate Apar numai în mod excepțional singura băutură întrebuințată ; oamenii mai consumă și diferite alte băuturi care conțin alcool. Modul de preparare, gustul, proporția variază, alcoolul rămîne însă principiul lor comun. Dar, alcoolul poate fi privit ca un aliment, cu alte cuvinte, poate organismul să arză alcoolul introdus întrinsul și să se folosească de căldura astfel produsă ? Chestiunea această a dat loc la o mulțime de controverse și de experiențe. Iată în ce mod a procedat Atwater pentru a elucida această chestiune, introduse un subiect in camera sa calometrică și calculă exact numărul de calorii produs de un regim anumit în timp de trei zile ; în cele trei zile următoare, o parte din hidrocarbonați fu înlocuită printr-o cantitate isodinamă de alcool ; în ultimele trei zile regimul primitiv tu reluat. Numărul caloriilor sa găsit acelaș în toate cazurile. Concluzia e că alcoolul e utilizat de organism și poate înlocui o cantitate isodinamă de zahăr sau de amidon. Aceasta e adevărat însă numai dacă alcoolul e absorbit în cantitate mică , cînd se ia în cantități mari, o parte se elimină prin plămîni, urină, sudoare, mai nainte de a fi putut fi utilizat. Echivalentul isodinam al alcoolului e 7, adică un gram de alcool produce prin ardere 7 calorii, aproape tot atîtea și grăsimea. Acțiunea alcoolului asupra stomacului e supusă la doi factori : cantitatea și concentrația. In doze mici, puțin concentrate, alcoolul ușurează funcțiunea stomacului, mai ales din punctul de vedere al secrețiunei. In doze mari, concentrate și repetate, alcoolul irită mucoasa gastrică dînd naștere la tulburări în funcțiunea stomacului și la leziuni anatomice. Asupra intestinului, alcoolul nu are acțiune directă fiind mai întotdeauna absorbit de stomac, dar întregul tub digestiv se resimte de tulburările gastrice ce provoacă. S’a constatat că alcoolul, chiar diluat ca în vin,constitue unul din principalii factori ai dirrhozei și în doze mari poate produce icterul grav. Alcoolul iuțește bătăile inimei, grăbește circulația, congestionează fața prin vaso-dilatație , abuzul duce la scleroza cardio-vasculară. Acțiunea tonică și excitantă a alcoolului se întinde și asupra centrelor nervoase, căci e un aliment nervin. Se știe că alcoolul micșorează oboseala și mărește — pentru moment—forța musculară și activitatea cerebrală. El mai are acțiune și asupra nutrițiunei generale. In doze mici (mai puțin de un gram la kgr.) , face să se împuțineze azotul urinar și micșorează dezasimilarea grăsimilor și a albuminei. In doze mari, dimpotrivă, face să se mărească dezasimilarea azotată și excrețiunea ureei. In mod normal alcoolul nu are acțiune asupra rinichilor căci e ars și se elimină sub formă de apă și de acid carbonic , cînd e însă luat în cantități mari, o parte trece prin glanda renală vătămînd celulele. Alcoolul e deci in acelaș timp un aliment și un nervin. Ca aliment are o valoare nutritivă apreciabilă: ca nervin exercită prin intermediul sistemului nervos o stimulație notabilă asupra tuturor funcțiunilor noastre, dar ca toate substanțele nervine nu poate fi luat în cantități mari căci devine primejdios. Trebue să mai adăugăm că alcoolul e un aliment toxic a cărui întrebuințare trebue să fie supraveghiată de aproape. Din cele spuse rezultă că băuturile alcoolizate în care alcoolul e concentrat trebue să fie înlăturate, putind fi permise numai acelea în care e destul de diluat. Alegerea e greu de făcut din cauza substanțelor secundare, alcooluri superioare, esențe diferite ce conțin aceste băuturi, cari substanțe adaugă și acțiunea lor folositoare sau vătămătoare la acțiunea alcoolului. Absint, aperitive, sboruri Toate aceste produse de compoziție destul de diferită ar trebui să fie cu totul suprimate. Toxicitatea lor provine atît din cauza alcoolului ce conțin întotdeauna în mare cantitate, cît și din cauza alcoolurilor superioare mult mai toxice ca alcoolul etilic și a esențelor, vătămătoare mai ales pentru sistemul nervos. Dintre toate absintul e cel mai toxic, e o otravă violentă pentru celule nervoase. Absintismul dă naștere nevrozelor, epilepsiei, nebuniei... Aperitivele, din punctul de vedere al toxicuftiei, vin după alcool. Se obțin prin macerația îa alcool a principiilor așa zise aperitive, în realitate funește funcționărei aronacului pe care-l atacă mai -nainte de a atinge ficatul și sistemul arterial. IAcorurile se bucură de o reputație mai bună ; sunt însă bogate în alcool etilic pe lingă care mai conțin și alte alcooluri superioare și diferite eteruri care nu pot fi neglijate. Abuzul licorurilor și al vinului dă naștere alcoolului cronic cu formele-i gastrică, hepatică, vasculară mai mult sau mai puțin combinate. Pentru aceasta să nu se crează că este nevoe de mari excese ; o persoană care absoarbe după fiecare masă un pahar mic de 20 gra de cognac de 50 grade la astfel 20 cc. alcool absolut in 24 ore, adică un sfert din cantitatea maximă ; dacă se mai adaugă și vinul ce se bea la masă, cantitatea de alcool se ridică și trece de cele mai multe ori de cantitatea considerată ca inofensivă. Dacă alcoolul sub diferitele-i forme trebue să fie întotdeauna evitat de persoanele sănătoase, sînt însă unele cazuri în patologie în carie de mare folos. Excitația termică și neuro-vasculară, întărirea tonicardiacă pe care o provoacă sunt foarte folositoare în infecțiile grave. Așa în pneumoniile tifoide în gripele infecțioase, friguri tifoide adinamice, alcoolul e adesea indicat. In cazurile acestea se poate da alcoolul în doze mari, precum 100 gr. rom sau cognac în 24 ore. Alcolul lucrează în acelaș timp ca medicament și ca aliment, căci cele 100 gr. împreună cu zahărul face aproape 470 calonii și chiar ca aliment de economie pentru că face să descrească dezasimilarea. Alcoolul a fost de curînd recomandat în cazurile de diabet, nu numai că face ca grăsimile să fie suportate mai bine de stomac, nu numai că e hrănitor dar ar avea o mare influență și asupra utilizării zahărului. Trebue însă să nu se treacă peste limitele fixate și peste contraindicațiile speciale unor cazuri. Elbby