Viitorul, iunie 1911 (Anul 5, nr. 1212-1231)

1911-06-10 / nr. 1220

ANUL AL PATRULEA—No. 1220-2­5 bani ABONAMENTE In țară,......................nn an 18 lei................. șease lani 9 lei In străinătate............. nn an 30 lei................. șease Iani 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PI1ECTI SI NVITATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMATATE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI NO. 17.—BUCUREȘTI REDACTIA: TELEFON 13­ 47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 ANUNCIURI COMERCIALE A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA ASENTIA EMIL MELBERT 5 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina III .........................50 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV............... . . 30 bani Inserții și reclame pagina III linia .a.»........................ 9 lei „Walk­ over“ Rezultatul alegerei parțiale de Marți a fost acela pe care noi îl prevăzusem cu cîte­va zile mai înnainte. Atmosfera ridicolă, în cadrul căreia s-au desfășurat toate pe­ripețiile acestei pseudo-lupte electorale, care avea să se în­­chee cu victoria sigură a sin­gurului candidat, a impresio­nat în mod vădit cercurile gu­vernamentale, a căror presă s’a văzut nevoită, pentru a în­lătura un nou ridicol, să re­nunțe la formalitățile obișnuite pentru trîmbițarea­ marilor vic­torii electorale. D-l Marghiloman, deci, are toate motivele să nu împărtă­șească aceeași veselie cu d-l Gostică Miclescu — alesul său și nu al alegatorilor de la co­legiul II.*" Dacă rezultatul alegerei par­țiale de Marți i-a asigurat d-lui Miclescu un scaun în Parla­ment, el i-a dat în schimb d-lui Marghiloman prilejul să se convingă personal de indi­ferența alegătorilor de Ilfov, față de candidații conserva­tori. Lăsînd la o parte pe alegă­torii improvizați și aduși la vot sub presiunea agenților­ poliție­nești, cei cari au venit de bună voe să-și îndeplinească datoria de cetățeni nu au făcut de­cit un simplu­­ act de curtoazie față de d. Miclescu care, de data­ asta cel puțin, nu juca de­cît rolul penibil al unui walk-over elec­toral. Și d. Costică Miclescu a fost proclamat ales cu 2971 de vo­turi din 3017 votanți. Dacă avem în vedere numai numărul votanților, victoria d-lui Miclescu poate fi conside­rată ca desăvîrșită. Dacă însă cercetăm și numărul alegători­lor înscriși, nu putem felicita cîtuși del puțin guvernul care din totalul de* 7485 de alegători n’a fost onorat decît de încre­derea a 2971. Socoteala este simplă, tot a­­tît de simplă ca și ori­ca alt lucru vizibil pentru priceperea căruia nu este nevoe de cît de puțin bun simț, și atîta tot. Vedeți clar ca walk-over-ul d-lui Miclescu, cu toate condi­­țiunile excepționale în cari se prezenta, n’am putut da rezul­tatul pe care ministrul de in­terne îl scontase după multe, amănunțite și savante calcule elec­torale. Și cînd ne gîndim la cele scrise de ziarele guvernamen­tale în ajunul alegerei !... „Epoca“ printre altele, a­­firma că amărăciunea cea mare a d-lui Miclescu este aceea de a intra în arena electorală fără să poată da peste un adversar... Astăzi însă, după afișarea rezultatului, suntem siguri că d. Miclescu se va grăbi să-și schimbe dispozițiunile sufle­tești de eri, și să-*șiu metamorfo­­zese această* mare amărăciune în singura fericire care i-ar fi putut deschide porțile Parla­mentului. Noul deputat de Ilfov, de altfel, nu se coboară pentru prima oară în arena electorală în care de data asta a avut a­mărăciunea de a nu fi întîlnit adversari. La Suceava, cu ocazia ale­gerilor generale, d. Miclescu n’a cunoscut, e drept, această amărăciune. In schimb însă, d-sa a cunoscut alta, cu mult mai mare și mai dureroasă— aceea de a fi fost trîntit de can­didații opoziției, a căror abți­nere de data asta asigură vic­toria Wa/A’-ouer-ului guverna­mental de Marți.­­Așa­dar, alegerea d-lui Gos­tică Miclescu, din ori­care punct de vedere ar fi privită, nu poate prezintă nici o impor­tanță și cu atît mai mult, nu poate fi invocată în favoarea situației politice a guvernului. Ea nu se reduce de­cît la o simplă și banala formalitate, devenită ridicolă în urma fas­tului cu care fusese prezen­tată și mai ales în urma ci­frelor cu care a fost obținută. Și dacă succesorul d-lui* Manu are motive personale să fie mul­țumit, partidul din care face­­ parte alesul de Ilfov are tot atîtea motive să privească vic­toria de Marți, dacă nu cu ochi răi, dar cel puțin cu o vădită jenă profesională. — * — MAXIME ȘI CUGETĂRI Dacă am îr, fără să fie neapărat necesar, datoriile ce ai de împlinit, te expui mai curînd sau mai tîrziu la un faliment moral. Căci, negli­­jindu ți micile datorii, te pregătești pentru greșelile mari. M me Necker DE LA FRAȚI In chestia tratativelor Din cuvíntarea d-lui Th. Mi­hali, președintele clubului par­lamentar român din Budapesta, tinută In adunarea dela Lugoj, trebue să reținem un text în­semnat : „Precum bine știți, cînd actualul guvern a primit încredințare din par­tea Coroanei ca să formeze cabinetul, s’a adresat și partidului naționalită­ților ca să afle părerile acestui par­tid și, noi, deputații, în deplină înțe­legere cu comitetul partidului național în repetite rînduri am luat parte la discuțiune în chestiunea națională cu primul ministru actual d-l Khuen He­de­rvary Vă putem asigura că noi, care am participat la aceste pertrac­tări, am avut în vederea noastră tot­deauna programul partidului național și minimul ce am pretins a fost aceea să ne asigure libertatea noastră cul­turală, libertatea noastră economică și libertatea noastră politică. După multe și repetite pertractări, aveam unele motive să credem, că în urmă se va schimba spre bine soarta aces­tui popor oropsit“. Din acest text reiese că a fost vorba de «minim» — care rămâne neprecizat — și că nici «minimul» nu a fost luat în considerare de Khuen-Heder­­vary și Tisza. După d. Th. Mihali, de vină au fost transfugii; după d. A. Vlad, vina este faptul că Ro­­mânii sunt aderenți ai votului universal și secret și că Tisza nu vrea să stea serios de vorbă cu ast­fel de primejdioși demo­crați. Luăm notă de explicări și așteptări și lămuririle anun­țate de d. dr. V. Braniște. Milenarul Normand O pagină din istoria Franței. Carol Magno.—Fondarea ducatului de _______ cutreerătorul.—Ce sărbătoresc astăzi Normanzii Pirații "scandinavi si Normandia. — Rollon Nordul Franței se găsește în plină sărbătoare. Descendenții oamenilor de nord, ai acelor temuți corsari scan­dinavi cari porniseră de pe coastele înghețate ale nordului spre terenurile fertile ale Franței, Belgiei și Olan­dei, sărbătoresc astăzi 1000 de ani de cînd Regele Franței Carol cel simplu, fonda ducatul Normandiei pe care 11 da la stăpînirea lui Rol­lon cutreerătorul, unul din șefii a­­cestor corsari, care devenea ast­fel francez.■ ■ ■ Apariția Normanzilor la Franța insă datează cu mult mai dinainte. Călugărul de Saint-Gall povestește că pe la anul 814, cu puțin timp înainte de moartea lui Carol Mag­­nu, pe cînd acest temut împărat se afla într’unul din porturile de pe Canalul Mînecei, vede de la feres­trele palatului său, o mulțime de vase stranii, pline de războinici în­fiorători cari se încearcă să debarce pe ținuturile lui. Războinicii înfioră­tori, de cari vorbește cronicarul franc, nu erau alții de oât primii Normanzi cari, goniți de foame și de frig, caută adăpost și pradă pe țărmurile bo­gate ale Franței. Se spune că la vederea acestor streini cari împinseseră îndrăzneala pînă acolo în­cît călcaseră ținuturile unui atît de temut împărat, Carol Magnu, a început să plingă, gîndin­­du-ne la ce pericol vor fi expuși ur­mașii săi. Și prevederile sale s-au împlinit punct cu punct. După moartea lui Carol Magnu, corsarii scandinavi în­cepură să vină tot mai numeroși, o­­cupînd coastele și jefuind porturile și orașele Înfloritoare de prin îm­prejurimi. Invazia Normanzilor atinse apo­geul ei sub Ragnar Lodbrog care după ce pustii aproape întreagă Franța, trecu Pirineii și de pe piept cu Califii de la Cordova, cari îl prinseră și-l aruncară de viu într’o groapă cu șerpi veninoși. Normanzii însă erau niște oameni curajoși cari nu se temeau de moarte, de­oarece religia lor primitivă îl în­credința că zeul Odin nu primește în împărăția cerurilor de­cît pe a­­ceia cari mor pe cîmpul de luptă. Ei nu cunoșteau nici oboseala dru­murilor lungi, nici frica de furtunile mărilor cari se jucau cu vasele lor șubrede și adesea ori expuse celor mai mici valuri. Vasele lor se numeau «Drakkar» adică «balaur» și aceasta din cauza prorei care reprezenta capul unui balaur. Ea cuprindea 60 sau 100 de războinici, cari erau puși sub con­ducerea unui șef atît timp cît vasul se găsea pe mare. Odată debarcați, toți războinicii erau egal ca rang. In muzeul etnografic de la Cris­tiana se păstrează și astăzi un ase­menea «Drakkar» autentic, descope­rit la Oseberg și care demonstrează pînă la ce perfecție ajunseră nor­manzii cu construirea acestor vase. Cel mai frumos «drakkar» este acela al regelui Gokand, a cărui copie a fost făcută cadou muzeului din Rouen de către Norvegieni. ■ ■ ■­Inspăimîntați de prădăciunile lor, Regii Franței intrară în tratative cu diferiți șefi normanzii cărora le pro­puse să se stabilească în diferite puncte ale regatului, dându-le în a­­celaș timp însărcinarea să ferească coastele de năvălirea altor barbari Cel mai principal dintre aceștia este Rollon cutretrătorul, numit ast­fel de oare­ce avea o statură așa de mare, în­cît nu și putea găsi nici o dată un cal, și era nevoit să meargă vecinic pe jos. In anul 911, regele Carol cel sim­plu hotărî pe Rollon a se stabili în Franța, dîndu-i­­ [UNK]­stăpinire partea regatului de nord pe care o numi ducatul Normandiei. Rollon luă tit­lul de primul dice al Normandiei, iar fiul său mai mare Wilhelm-spadă­­lungă se căsători cu Ghizela fata cea mică a regelui Girel cel simplu. ■ ■­o Da la această dată corsarii nor­m­anzi încetează pirateria și devin Francezi, adoptînd încetul cu încetul obiceiurile sumei civilizate în mijlo­cul căreia se așezase. Rouenul este ales de capitală și, după cât­va timp, Normanzii încep să se creștinească, căsătorindu-se cu femei din Franța și schimbindu și cu totul felul lor de viată de pînă aoi. Normandia dar, sărbătorește as­tăzi nu tratatul prin care era dărui­tă unui prinț strein, ci 1000 de ani de la adevărata ei fondare terito­rială. La această sărbătorire se asociază nu numai Franța întreagă dar și popoarele scandinave, de­oare­ce mi­lenarul normand este sărbătoarea puterei, bogăției și mărirei din tre­­cut de care astăzi profită și Franța și întreagă Europa.________ Un «drakkar» normand REZULTATUL ALEGERILOR DIN AUSTRIA Viena, 8 iulie. — Dintre 516 mandate, 447 rezultate definitive sunt cunoscute pînă acum : Uniu­nea germană are 104 scaune față de 79 în ultima Cameră ; socialiști dispun de 79 de scaune (dintre care 24 socialiști cehi) față de 87 mai înainte ; au fost aleși pînă acum 76 de creștini­­sociali față de 96 cît erau în ul­tima legislatură. Uniunea cehă dispune de 82 scaune față de 84; mai sunt cinci ruteni guverna­mentali față de cinci; cinci Ro­­■nîni față de cinci; patru pan­­germani față de trei; în fine ș­ase deputați afară de partide față de patru. Rezultatele care privesc parti­dele următoare nu sunt încă com­plecte; pînă acum sunt aleși 15 italieni, 32 poloni, 35 slavi de la sud, 3 ruteni din opoziție. Cu totul lipsesc încă 69 rezultate. HOTE POLITICE Nu știm dacă invenția este a d-lui Marghiloman sau a Epo­­cei. Intervenția greșelilor de ti­par însă, în discuția angajată în jurul Societaței comunale de tramvai, este adorabilă. Și cu toate acestea «Epoca» nu se jenează d­­uși de puțin st miută înainte, chiar cu rizica­ de a fi nevoită mîine să recu­noască alte noi greșeli de tipar. In numărul de ori, ziarul gu­vernamental afirmă că aminarea subscripției pentru a doua emi­siune a tramvaiului comunal s’a făcut fără știrea nimănui și se întreabă nedumerită dacă nu cum­va d nui Vintilă Brătianu continuă să privească Societatea tramvaielor ca o afacere per­sonală. «Epoca» minte, minte pur și simplu. Societatea comunală de tram­vai a înștiințat primăria Capi­talei, printr’o adresă de la 3 Iunie, că subscripția publică fixată pentru 7 Iunie, se amină după adunarea generală de la 19 Iunie. In același timp, societatea a trimis o asemenea înștiințare la «c Monitorul Oficial» și la diferite ziare din Capitală înștiințarea aceasta a fost publicată chiar și în «Epoca» No. 131, cu data de 5 Iunie, In pagina III. După cum se vede, atitudinea «Epocei» în această chestie de­vine incalificabilă pentru oame­nii cari respectă limbajul mai mult de­cît ar întrebuința la calificarea unor asemenea decă­deri profesionale. # » • Guvernul a început să prigo­nească,cu tot dinadinsul coope­rativele și obștile sătești. Veșnicii dușmani ai acestor in­­stituțiuni, cămătarii satelor, au început să prindă curagiu și în­cearcă prin ajutorul administra­ției și a unor anume reprezen­tanți ai țărănimii, o campanie de distrugere împotriva acestor instituțiuni. Publicăm în altă parte scri­soarea învățătorului Chirițescu, directorul baicei populare din Scorțarul vechia din județul Brăi­la, din care se inven­trează cine anume sunt autorii campaniei în­dreptată împotriva a trei insti­tuții economice țărănești din acea comună : un cămătar anume Teo­­dorescu și un dom­n­eUcu, din păcate deputat tocmai al colegiu­lui al treilea . Dacă semnalăm cele de mai sus, nu e fiind­ cu ne-am teme de pe­riclitarea unor instituțiuni a că­ror dezvoltare nu mai poate fi oprită în loc de toți reacționarii din lume. E bine să se învedereze încă odată însă, că guvernul d-lui Carp privește cu ochi răi cele mai de seamă instrumente de dezvol­tare și propășire ale țărănimei. * * * Familia Cantacuzino ju­­biliează de cînd d. Mar­ghiloman a luat atitudine dușmănoasă față de socie­tatea comunală de tram­vae. D. Mișu Cantacuzino a declarat într'un cerc de in­timi că nici­odată nu s’a așteptat la o asemenea sa­tisfacție din partea minis­trului de interne, care a dus cunoscuta campanie la 1905, împotriva prima­rului Capitalei, pe chestia coțncesiunei cu compania de gaz. ras O ȘTIRE SENZAȚIONALĂ — Scenă comică, petrecută în redacția zia­rului «Adivorul» — O odaie mică la marele «palat» al Adivorului, în odaie o masă și pe masă un telefon. Telefonul stă singur ca d-l Miclescu în alegeri, grav ca d-l Miile și tăcut ca un pește. De-odată clopoțelul începe să sune nervos. Și sună, și țipă, și hodorogește pare câ ar fi glasul strident al unui Ho­­nigman oare­care făcut să vibreze de a­­tingerea... electrică a cravașei sen basto­nului vre-unul din cititorii «regulați» ai Adivorului. O ușe se deschide și dă buzna un re­dactor, cu părul roșu, cu ochii lipiți cu c­ei de-al lui Morfeu, cu obrazul plin de pistrui ca și cînd sfînta agheazmă far fi stropit în zi de Șabat. £ Honigman ! E grozavul Albert ! E cuierul ambulant în care se depun, la Capșa, bastoanele și celelalte obiecte contondente ale citito­rilor Adivorului. — Allo 1 Allo 1 Ci este ? Cine ? Vienă, dija ? Taci că mor ! O știre senzațio­nala ? Ci spui ?­ Cum ? Vuuus ?! Ești sigur ? Je cumprand pa ! Da ? Creștinii­­sociali? Ah, ce bicbirie ! Ce bicbirie ! Atîrnă telefonul, deschide ușa și feri­citul Honigman începe să strige cu ac­centul său exotic: — D-le Ș­miile ? Emil! Braunstain ! Feldman ! Veniți ! Veniți repede ! Așa mare bichirie peste capul nostru n’a m’ai dat de cind am încasat fondurile «Alianței israelite» ! Și din toate părțile Încep să năvă­lească mn odăița telefonului figuri sus­pecte, încadrate de bărbi incorlionțate, împodobite cu zulufi de Gal­ia, lumi­nate de ochi șireți ce pridesc hoțește. Fie­care își ține in mină călimara și condeiul, de frică să nu și le fure cu o colegială reciprocitate. Și aproape mași­­nalicește toți încep să’ntrebe : Șmiile (Copil mare, imbătrinit în­­nainte de a fi înțărcat, care suge și azi din biberonul lui Mochi și care, deși a chelit, are totuși destul păr în drep­tul urechilor sale respectabile, ca să nu vie în contrazicere cu zulufii profesioniști ai colaboratorilor săi) Ci este Honig­man ? Emil Honigman (Personaj din Biblie, al cărui talent de localizator s’a dat pe față pentru prima oară cînd s'a localizat pe sine însu­și, traducind pe Emil Honigman în Emil Fagure) : Gherali, Albert ! Ce țipi așa ? Burău Braunștain (Localizat tot de italuntatu cunfrate» Emil Ho­nigman, sub numele de Barbu Brăniș­­teanu , economist de forță, gnție econo­miilor pe cari a reușit să le realizeze prin protecția absolut dezinteresată pe care o acordă tuturor afacerilor cari ren­tează și... cascheazd) . Ce s'a întimplat, Honigman ? Țipi par’ c’ai... conversa dija iar cu bandita aia de Filipache Cor­­n­tescu ? I Idio Feldman (căruia cititorii români, ii mai zic și Cîmpescu): Vei miri Vei mir ! Ce s’a 'ntimplat ? Ce s’a ’ntim­­plat ! Albert Honigman (Sărind ln­­tr'im picior de bucur­e și trăgindu-și ia­dul zulufii) : Mare bichirie 1 Mare bi­chirie 1 Ș miile (Care, ca un omagiu adus meritelor extra­ordinare ale talentaților săi redactori, a adoptat accentul lor exotic): Ei, ce bicbirie ? Vorbește­ o­­dată Albert Fagure ? Emil Honigman: A murit cum­va Iorgă ? Burch Braunstain : A dat fa­liment Bancă Naționala ? Ițic Feldman , «lea» sau «Ali­anța» ne-au trimis iar vre­un cec cu... «nu mă uita» ? Albert Honigman: Nu, nimic din toate astea ! Ceva mai important ! Extra-fenomenal! Bereu de la Viena ne anunță prin telefon c­ă creștinii-sociali au fost butuți la alegerile din Austria ! La aceste cuvinte, un formidabil ho­hot de rîs și o vulcanică isbucnita da bucurie s’a produs. Toți redactorii Adivorului au început să sară într’un picior, să chiotească, să-și agite zulufii. In învălmășeala aceasta de glasuri și gesturi se deslușea din cînd în cînd : Emil Hoalgman: Arichtăn ză tat în a­ran ! Burăh Braunștain : Șvarțăș oi­­gîn ! Și miile : A­dă noi Gott, Gott! Ițic Feldman: Ghiș­man... Meși­­găn Sabău­ Iar în cele din urmă, ca o culminare a acestei bucuroase isbucniri, d­i­n miile, grav ca în momentul istoric cînd pen­tru prima oară a înmuiat pana sa de gîscă în călimară pentru a scrie primele sale Letopi săloage, a vorbit astfel: Și miile: Fraților, înfrîngerea creș­tinilor în Austria este cea mai strălucită încununare a luptei noastre contra creș­tinismului național cuiburit la Mitropo­lie, la societatea comunală de S tramway, la Banca Națională, etc. Deci și prin urmare, în semn de bi­chirie, vă poftesc pe toți la o agapă co­legială la care, pe propria mea si chiteală, fie­care redactat­ va putea să consume cîte... cinci căței de usturoii Corul... necreștinilor­­ so­ciali : Bravo ! Bravo ! Emil Honigman (Cam abătut,— rog să nu se citească bătut, de­oare­ce bătutul se numește Alberti. Bravo, zic și nu cînd e vorba de nosturoi ! Dar oare trebue să ne bucurăm noi de succesele pe cari articulele noastre le cîștigă în streinătate, cînd la noi în... pa­trie suntem mereu banuți ? (Aprobăm­ in gura lui Albert Honigman) Oare ne putem noi mulțumi ca înfrîngerea creș­­tinilor­ so­ciali din Austria, cînd în Ru­­mânia creștinii se’ntind ca evreii, iar noi devenim din ce în ce necreștini tot mai puțin sociali . La aceste cuvinte menite, pe deoparte, să arunce descurajarea în toate sufletele iar, pe de alta, să facă pe d-l Miile să­­și retragă generoasa ofertă de usturoi, interveni : Burăr Braunștain ! Fii liniș­tit, Emil I Cahului veghează 1 Iorgă e tare bulnav piști Văleni ! Atunci un strigăt de satisfacție răsună biruitor, iar atmosfera redacției se um­plu din nou de exclamații exotice : — Arichtăn ză tatîn a­ran ! — Șvarțăș orgîn I — Chiș­man... meșigăn Șibăț I Șmilberg POLITICA în alegerile Gamerilor de Comerț Ingerințele d-lui Nenițescu, minis­trul industriei și comerțului «Marele­ bărbat de stat» dela minis­terul industriei și comerțului, spun ziarele guvernamentale, are colosa­lul merit că neținînd seamă de ata­curile ce­ i se aduc, lucrează înainte la departamentul său în folosul... comerțului și industriei. Că lucrează marele bărbat de stat la departamentul său, am început să ne convingem și noi, în urma informațiunei dată de «Seara», de la 7 Iunie, pe care o și reproducem mai jos. Ce lucrează însă, și cum lucrează acest mare bărbat, nu știam. In afară, de cele 2 gafe făcute cu ocazia congresului Camerelor de co­merț și inaugurarea palatului Ca­merei de comerț din Capitală, nu mai știam nimic din folositoarea ac­tivitate a d-lui Nenițescu, decît doar risipirea fondurilor ministerului pen­tru căpătuirea partizanilor politici și transformarea ministerului .Indus­triei în agenție electorală. Ziarul «Seara» ne satisface însă curiozitatea, dîndu­ce următoarea informațiune : *Azi după amiazi se întrunește la Camera de comerț și industrie din Capitală, delegațiunea Camerei în­sărcinată cu întocmirea listei can­didaților la alegerea membrilor Ca­merei de comerț. Această listă va fi prezentată mline d-lul ministru D. Nenițescu». Întrebăm pe d. Nenițescu, in puterea cărui text de lege și cu ce scop a cerutj Camerei de co­merț să-i prezinte lista candida­ților ? Este știut că, conform legei de organizare a Ca­merelor de comerț, minis­trul comerțului nu are alt rol de­cît a valida sau in­valida alegerile după efec­tuarea lor. Cu ce drept atunci se a­­mestecă d. Nenițescu la fixarea candidaturilor ? Nu este aceasta oara cea mai palpabilă dovadă că actualul minis­tru al comerțului racurga la mi­jloace nepermise pentru a-și plasa partizanii, în scop de a transforma Camarile de comerț în adevărate sucursala ale cluburilor conserva­toare . Camerele de comerț și industrie au fost foarte ferite pînă acum de luptele politice. Nici unul din miniștrii, cari au fost la acest departament, nu s’au amestecat în alegerile Camerelor de comerț. Comercianții au fost lăsați totdeauna liberi să-și aleagă repre­zentanții în cari au încredere. Camerile de comerț au fost con- CONVORBIRI IGIENICE Băuturile alcoolizate Apa­r numai în mod excepțio­nal singura băutură întrebuințată ; oamenii mai consumă și diferite alte băuturi care conțin alcool. Modul de preparare, gustul, proporția variază, alcoolul răm­îne însă principiul lor comun. Dar, alcoolul poate fi privit ca un aliment, cu alte cuvinte, poate organismul să arză alcoolul intro­dus întrinsul și să se folosească de căldura ast­fel produsă ? Chestiunea această a dat loc la o mulțime de controverse și de experiențe. Iată în ce mod a procedat Atwater pen­tru a elucida această chestiune, introduse un subiect in camera sa calometrică și calculă exact numă­­rul de calorii produs de un regim a­numit în timp de trei zile ; în cele trei zile următoare, o parte din hi­­drocarbonați fu înlocuită printr-o cantitate isodinamă de alcool ; în ultimele trei zile regimul primitiv tu relu­at. Numărul caloriilor sa găsit ace­­laș în toate cazurile. Concluzia e că alcoolul e utilizat de organism și poate înlocui o cantitate isodi­namă de zahăr sau de amidon. A­­ceasta e adevărat însă numai dacă alcoolul e absorbit în cantitate mică , cînd se ia în cantități mari, o parte se elimină prin plămîni, urină, sudoare, mai nainte de a fi putut fi utilizat. Echivalentul isodinam al alcoolu­lui e 7, adică un gram de alcool produce prin ardere 7 calorii, a­­proape tot atît­ea și grăsimea. Acțiunea alcoolului asupra stoma­cului e supusă la doi factori : can­titatea și concentrația. In doze mici, puțin concentrate, alcoolul ușurează funcțiunea stomacului, mai ales din punctul de vedere al secrețiunei. In doze mari, concentrate și repetate, alcoolul irită mucoasa gastrică dînd naștere la tulburări în funcțiunea stomacului și la leziuni anatomice. Asupra intestinului, alcoolul nu are acțiune directă fiind mai în­totdea­una absorbit de stomac, dar întregul tub digestiv se­­ resimte de tulbură­­rile gastrice ce provoacă. S’a constatat că alcoolul, chiar diluat ca în vin,constitue unul din principalii factori ai dirrhozei și în doze mari poate produce icterul grav. Alcoolul iuțește bătăile inimei, grăbește circulația, congestionează fața prin vaso-dilatație , abuzul duce la scleroza cardio-vasculară. Acțiunea tonică și excitantă a al­coolului se întinde și asupra centre­lor nervoase, căci e un aliment ner­­vin. Se știe că alcoolul micșorează oboseala și mărește — pentru mo­ment—forța musculară și activitatea cerebrală. El mai are acțiune și asupra nu­­trițiunei generale. In doze mici (mai puțin de un gram la kgr.) , face să se împuțineze azotul urinar și micșorează dezasimilarea grăsi­milor și a albuminei. In doze mari, dimpotrivă, face să se mărească dezasimilarea azotată și excrețiunea ureei. In mod normal alcoolul nu are ac­țiune asupra rinichilor căci e ars și se elimină sub formă de apă și de acid carbonic , cînd e însă luat în cantități mari, o parte trece prin glanda renală vătămînd celulele. Alcoolul e deci in acelaș timp un aliment și un nervin. Ca aliment are o valoare nutritivă apreciabilă: ca nervin exercită prin intermediul sistemului nervos o stimulație no­tabilă asupra tuturor funcțiunilor noastre, dar ca toate substanțele nervine nu poate fi luat în cantități mari căci devine primejdios. Trebue să mai adăugăm că alcoo­lul e un aliment toxic a cărui în­trebuințare trebue să fie suprave­­ghiată de aproape. Din cele spuse rezultă că băutu­rile alcoolizate în care alcoolul e concentrat trebue să fie înlăturate, putind fi permise numai acelea în care e destul de diluat. Alegerea e greu de făcut din cauza substanțelor secundare, alcooluri su­perioare, esențe diferite ce conțin aceste băuturi, cari substanțe adaugă și acțiunea lor folositoare sau vătă­mătoare la acțiunea alcoolului. Absint, aperitive, sb­oruri Toate aceste produse de compozi­ție destul de diferită ar trebui să fie cu totul suprimate. Toxicitatea lor provine atît din cauza alcoolu­lui ce conțin în­tot­deauna în mare cantitate, cît și din cauza alcooluri­­lor superioare mult mai toxice ca alcoolul etilic și a esențelor, vătă­mătoare mai ales pentru sistemul nervos. Dintre toate absintul e cel mai toxic, e o otravă violentă pentru celule nervoase. Absintismul dă naș­tere nevrozelor, epilepsiei, nebu­niei... Aperitivele, din punctul de vedere al toxicu­ftiei, vin după alcool. Se obțin prin macerația îa alcool a principiilor așa zise aperitive, în realitate funește funcționărei arona­cului pe care-l atacă mai -nainte de­ a atinge ficatul și sistemul arte­rial. IAcorurile se bucură de o reputa­ție mai bună ; sunt însă bogate în alcool etilic pe lingă care mai con­țin și alte alcooluri superioare și diferite eteruri care nu pot fi negli­jate. Abuzul licorurilor și al vinului dă naștere alcoolului cronic cu forme­­le-i gastrică, hepatică, vasculară mai mult sau mai puțin combinate. Pentru aceasta să nu se crează că este nevoe de mari excese ; o per­soană care absoarbe după fie­care masă un pahar mic de 20 gra de cognac de 50 grade la astfel 20 cc. alcool absolut in 24 ore, adică un sfert din cantitatea maximă ; dacă se mai adaugă și vinul ce se bea la masă, cantitatea de alcool se ri­dică și trece de cele mai multe ori de cantitatea considerată ca inofen­sivă. Dacă alcoolul sub diferitele-i for­me trebue să fie în­totdeauna evi­tat de persoanele sănătoase, sînt însă unele cazuri în patologie în cari­e de mare folos. Excitația ter­mică­ și neuro-vasculară, întărirea toni­cardiacă pe care o provoacă sunt foarte folositoare în infecțiile grave. Așa în pneumoniile tifoide în gri­pele infecțioase, friguri tifoide adi­­namice, alcoolul e adesea indicat. In cazurile acestea se poate da al­coolul în doze mari, precum 100 gr. rom sau cognac în 24 ore. Al­­colul lucrează în acelaș timp ca me­dicament și ca aliment, căci cele 100 gr. împreună cu zahărul face aproape 470 calonii și chiar ca ali­ment de economie pentru că face să descrească dezasimilarea. Alcoolul a fost de curînd reco­mandat în cazurile de diabet, nu numai că face ca grăsimile să fie suportate mai bine de stomac, nu numai că e hrănitor dar ar avea o mare influență și asupra utilizării zahărului. Trebue însă să nu se treacă pe­ste limitele fixate și peste contra­­indicațiile speciale unor cazuri. Elbby

Next