Viitorul, iulie 1911 (Anul 5, nr. 1242-1264)
1911-07-22 / nr. 1256
VIITOR 0 «. înaintea culturei și a civilizațiunei trebue sa dispară aceste tendințe inhumane, ca geniul omenirei sa poată Înainta neimpedecat pe calea glorioasă a înfrățirei popoarelor, prin respectul raselor. De Națiunea Romînă din Orientul Europei, în toate statele, în care trăiește, reprezintă acest principiu, și se luptă pentru realizarea lui. De veacuri a observat această virtute a Romînilor, marele istoric Bonfiniu, și a însemnat în analele sale, spre veșnica mărire a elementului romînesc, următoarele: «Valachi autem plus pro linguae quam pro vitae in columita de certasse videntur.» Așa au fost părinții noștri, așa trebuie să fim și noi, în conștiința drepturilor noastre naționale, și în virtutea culturei rassei noastre romano-latine! Ca de încheiare, fie-mi permis a aduce aici înaintea măritului Congres, mulțumită și recunoștința noastră sinceră și adîncă iluștrilor fii ai glorioasei națiuni Engleze,lordul Fitz- Maurice, ilustrul om de stat al imperiului britanic,care s’a ocupat serios și cu deadinsul cu chestia noastră națională, și mai ales cu situația politică a Romînilor din Transilvania, exprimîndu-și admirația față de virtutea acestui popor vrednic de o soartă mai bună. Asemenea ne exprimăm omagiile și recunoștința față de distinsul fiu al Albionului, d. Seton-Watson, care cu un criteriu pătrunzător studiază stările noastre politice, culturale și economice, nu pe baza de informaticn luate de la alții, ci după studii serioase și obiective, tăcute în fața locului. Aducînd la cunoștința lumei civilizate stările, ce le-au găsit la noi, vrea să contribue la delăturarea cauzelor adevărate, ce produc neîndestularea și așa lucrează chiar în spiritul acestui mărit Congres, la buna înțelegere între popoare și la înfrățirea lor. Onoare și om al fiilor Angliei pentru inaugurarea acestui Congres ! Să cheltuești o avere pentru cîteva cișmele și la diferite cazuri pe unde să se scurgă apa ? Să stagneze pe strade împreună cu murdăriile ce le-ar îngrămădi în diferite locuri și de unde udate ar putrezi mai repede și ar produce infecția mai repede. In această privire rămîne ca d. ministru să intervină și să-i facă să priceapă că dacă e vorba de aducerea apei să se facă astfel ca orice cetățean să o poată avea acasă și în acelaș timp și să se canalizeze orașul măcar în parte ori de loc. Se înțelege desigur rațiunile pentru care se cere aceasta și util este să deștepte și pe inteligenții din capul comunei în această privire. * » * Băile Nastasahi sunt o miniatură de băi, la care în fiecare an comuna cheltuește bani doar spre a putea avea plasați cîțiva agenți electorali. Băile astfel cum sunt e o pacoste pe capul comunei, dar dacă ar fi conduse rational și îmbunătățite ar aduce folos și comunei și suferinzilor ce s’ar trata acolo. In privința garnizoanei ca la noi la nimeni I In fiecare lună anumite corpuri străine tot ce are mai prost ca soldați, îi îmbracă cu niște zdrențe mai rău ca cerșetorii și-i trimit să facă garda penitenciarului local. Ar trebui ca d-l ministru de război, mai cu seamă ca ales al Bacăului, să vină în plimbare la Slănic și cu această ocazie să vadă și detașamentele ! Ofițerii n’au nici o vină ca și nenorociții soldați dar șefii corpurilor de sigur ar lua ceva zile de pedeapsa pentru culpabila lor neglijență. Cazarma se găsește într’o stare de mizerie de nedescris și din această cauză o igienă ca în Hotentația ! Sunt ani de cînd toți comandanții detașamentelor dau alarma și cer măcar ameliorare, dar surzi sunt toți de la mare pînă la mic. Poate d-1 N. Filipescu să nu fie la fel cu celelalte grade militare superioare?... Să așteptăm. Măgureanu POLITICĂ IN ȚARĂ Tg.-Ocna Desigur că d. Marghiloman nu a avut ocazie să viziteze cîteva ore unul din orașele care ar avea un viitor splendid, dacă la Ministerul de interne s’ar face mai multă gospodărie decit politică ! Acest oraș este Tg.-Ocna care a avut un venit de 320 mii lei și azi are ca fond comunal 90 mii lei sumă derizorie pentru un oraș cu 8000 locuitori și cu o periferie de 12 kilometre. Toată această sumă abia ajunge pentru administrație, școli, biserici, poliție, iar pentru înfrumusețeri nimic. Dar ceea ce ar interesa pe d-1 ministru de interne este modul cum înțeleg oamenii d-sale să administreze averea comunei. Așa bunăoară, în oraș se clădește palatul comunal al cărui plan a fost făcut de eminentul arhitect Antonescu. Cît a fost administrația liberală, privegherea lucrării era exercitată de un inginer titrat al Statului și de un picher al Statului, oameni încercați și cunoscuți corecți și riguroși în privegherea lor. Astăzi privegherea a fost dată unui agent electoral Gheorghe Ionescu care ca titluri are : 1) Decretul de distituire pentru incorectitudini din serviciu salinei T.Ocna. 2) Decretul de distituire din postul de director al școaloi de meserii locale tot pentru incorectitudini. 3) Decretul de distituire din serviciul Ocnelor mari. 4) Ca titlu, are firma de maistru lemnar. Iată cui s’a încredințat o lucrare așa de mare și grea și care desigur se construește în condițiuni mizerabile, deoarece maistrul lemnar nu are decît decrete de distituiri pentru incorectitudini. D-1 ministrul să cerceteze și dacă i se va raporta conștiincios nu va mai tolera sunt sigur nici un moment asemenea stare de lucruri. Ceva mai mult, consilieri comunali sub alte nume sunt și furnizorii clădirei pentru piatră etc. Oare legea sub guvernul conservator permite aceasta ? * * * In ardoarea lor, oamenii din capul comunei închee un contract cu 2 ingineri de mine, ca să facă studiile pentru aducerea apei și lumina electrică în oraș. Vor să cheltuiască cîteva sute de mii lei bani bine înțeles împrumutați ca să facă ce? Cîteva cișmele In oraș și lumina electrică. Dar inteligenții comunei nu se gîndesc că alături cu aducerea apei e necesară și canalizarea ! Un apel al Ligei culturale Primim cu rugămintea de a-I publica următorul apel din partea Ligei culturale . Către d-nii comercianți. Scopurile atît de înalte pe cari le urmărește Liga și problemele culturale pe cari caută să le rezolve, vă sunt, desigur, perfect de bine cunoscute. Ea însă, având de luptat cu greutăți de neînvins, acum în urmă a organizat o loterie din venitul căreia urmează să-și ia un nou avînt prin faptul de a-și putea clădi un local propriu și de a-și mări fondul general de ajutorare. Pentru plasarea biletelor noastre am organizat în zilele de 28—30 August mari serbări populare cu tombolă în parcul Carol I și sperăm că ajutați fiind de onor, public să reușim frumos cu acest mijloc. In schimbul taxei de intrare se vor da bilete de loterie. In multe întreprinderi veți fi dat și d-voastră sprijinul binevoitor, dar credem cu tărie că scopul pentru care luptăm noi este așa de înalt, vă nu poate scăpa aprecierii nimănui. De aceea punem toată căldura noastră în a vă ruga să bine voiți a dărui din ceea ce credința d-voastră vă spune și bunăvoința vă îndeamnă, orice obiecte pentru tombola aceasta. Cu concursul mărinimos, pe care nu ne îndoim că-l vom avea de la d-voastră, vom reuși, iar d-voastră veți fi făcut o faptă bună, pentru care vă vom păstra cea mai adîncă recunoștință, căci v’a stat în putință de a ajuta realizarea unei opere mari, și ați ajutat-o. Numele d-voastră se va publica în ziare, aducîndu-vă și pe cale publică adlncile noastre mulțumiri. Modalitatea trimeterei obiectelor, vă rugăm a ne-o indica d-voastră, fie prin o p. p., fie prin telefon (No. 23 pe 91) etc. CUM E VREMEA? Mercuri 2 August In țară. — Cerul s’a înseninat în toată țara și vîntul suflă slab de la V. și NW. Ieri către amiază a mai plouat în mai multe localități din partea de sus a țărei și pe alocuri în cea de jos. Cea mai ridicată temperatură din țară a fost 30 ° ziua la Calafat — la Sinaia și Dorna a fost 16 °, Cîmpulung 19 °— și cea mai coborâtă 5 ° la Sinaia și Cîmpulung. Presiunea atmosferică, aproape staționară, este în mijlociu către 761 mm. ________________ Peripețiile și istoricul unui mic concurs Concursul de schițe pentru clădirea casei de economii a corpului didactic.TM 0 nedreptate. — O faptă nepermisă.— Succesul școalei naționale de arhitectură. — O notă tristă. Mai rar țară ca a noastră, căci nu sânt multe credem, tnde să se petreacă ceea ce se petrece — cste o dată — la noi, adică fapte de o mare importanță morală și cari trec așa de neobservate, că ajungi să te întrebi, o fi o opinie publică sau nu, ori oameni speciali la noi sau nu ? împrejurarea care ne dă prilegiul să relevăm starea generală de apatie, e poate de mică importanță aparentă, dar dacă o vom analiza puțin, vom vedea că a fost plină de incidente, din care se poate trage învățături de mare interes. Se știe că acuma două luni administrația Casei de economii a corpului didactic, dorind să-și clădească un local, a avut buna idee de a deschide un concurs între architect romîni, pentru întocmirea schițelor de planuri și fațade, pe baza unui program dat. Ideea a fost bună și patriotică căci s’a dat prilegiu în special tineretului eșit din școala națională de architectură să se producă. S’a fixat și trei premiuli. De la început s-a remarcat însă că programul se făcuse cam echivoc în loc de explicit. Termenul de facerea concursului scurt. Suprafața clădiri fixată — ca după un proect deja gata — și un credit excesiv de mic. De la început bănuiala a cam cuprins pe mulți și din peste 30 de cereri de programe și planul locului, s’au prezentat 10 proecte numai. Citirea programului a fost—de la început—ca un duș rece, peste entusiasmul multora. La termenul fixat s’au depus zece proecte , opt ale diplomaților din Școala Națională de arhitectură și două a doi arhitecți diplomați de la Paris. Faptul intrării în luptă a diplomaților de la Paris era un indiciu de rău augur, un fel de nor amenințător, în o afacere de prea mică importanță ca să merite prezența unor atleți ai artei, urmați cu preparație superioară față de cei din țară, ba unii chiar dublați de ajutoare—scump plătite— aduse direct și expres de la Paris. Vestea acestei nedrepte lupte ce voiau să dea diplomații din Paris, a fost un nou duș peste entusiasmul celor eșiți din București și le-a trebuit mult curagiu ca opt din 30 să meargă înainte. Cînd s’a expus la Atheneu cele zece proecte, s’a dat pe față că unii concurenți au interpretat în mod particular programul și, cercetați, au mărturisit că direcțiunea a avut amabilitatea să le dea detalii speciale netrecute în program, ceea ce le-a permis a se apropia de gîndul și dorințele Direcțiunei. Ba cei ce au întocmit programul s’au dedat și la ceva mai nepermis, indicînd și corigiînd schițele preparatoare în atelierele d-lor chiar, ale unor concurenți favoriți. Asta nu trebuia să se tacă, dacă vrem să lăsăm o luptă reală din care să iasă victorioși, nu favoriți ci meritoși. In timpul expoziții proectelor s’a văzut că lucrările prezentate de tineri diplomați ai școli Naționale de arhitectură sunt superioare tuturor. Această împrejurare a enervat în așa grad pe Arhitecții diplomați de la Paris, că unul—care e și profesor la școala de arhitectură din București—într’un moment de uitare de sine, nu s’a sfiit să spue: e timp să luăm măsuri de apărare. Trebue neapărat să stăruim a se premia un diplomat de la Paris, spre a ne feri de rușinea de a fi fost bătuți de proprii noștri elevi. Juriul mai cu minte a dat Premiul Iiu, celui ce’l merita, și care a fost un absolvent al Școli Naționale de architectură iar premiul al II-a unui fost elev al școli din București—perfecționat la Paris. Succesul Școlii Naționale de Architectură a fost complect și bine meritat. Premiul al IlI-a nu s’a dat. De ce ? asta este blamabil și din partea administrații și din partea juriului. Cînd s’a publicat concursul nu s’a zis că premiurile se vor da numai dacă se va aprecia că sunt proecte care să le merite. Și au fost proepte cari le meritau. Ce s’a făcut nu e nici logic nici real. Aceasta a fost nota tristă cu care s’a încheiat această luptă, de mică importanță, dar care a dat pe față multe bune și multe rele,—dar din toate, ceea ce a eșit mai la iveală a fost contrarietatea ce a manifestat semenea unui geamăt îndepărtat, apoi mai precisă, dar veșnic aceiași, grozav de monotonă , și era fragmentul unui cîntec pe care-l cînta odinioară Maria, pe vremea cînd amîndoi erau copii. Deodată, o lugubră șuerătură răsună și se perdu în noapte ; expresul se înfunda cu turbare într’un tunel ; sub bolta sonoră, îngrozitorul concert se înmulțea, se îndîrjea ; și, prin aceste toate strigăte metalice, acum, Amedeu auzea un zgomot distinct, regulat asemenea unor ciocane, dintr’o fierărie de a ciclopilor, și fiecare din loviturile lor enorme îi făceau să-i sară în mod dureros inima; arhitecții diplomați de la Paris și ișirea la iveală a unei rivalități întristătoare, precum și nepătrunderea celor ce deschid concursuri că sunt datori să fie corecți și reali față de toți concurenții și să țină ce a promis. S. Pentru inundati Subscrierea deschisă sub înaltul patronagiu al A. S. R. Principesa Maria Ba*ica Națională a Romîniei a fost însărcinată de A. S. R. Principesa Maria să primească sumele ce se vor subscri pentru a veni în ajutorul populațiunei atît de greu încercată din cauza inundaiilor. In acelaș timp Banca a fost autorizată de A. S. R. Principesa Maria a se adresa atît în București cit și în țară prin Sucursalele și Agențiile ei, tuturor caselor cu cari se află în relațiuni spre a putea contribui fiecare din ele la alinarea suferințelor sinistraților. Suma din urmă . . Lei 56.107.50 Au mai subscris : Banca Romînească . . » 1.000.— L. Berkovitz...................» 1.000.— G. Th. M. Eftimiu . Cp. » 400.— J. Haimovici................» 100.— Societatea de Gaz și E lecSrioitate..................» 500.— Vechile societ. de tramvaie ............................» 600.— Aquila Franco-Romînă s. a. p. mnd. și comerțul de petrol . . » 100.— Fabrica de spirt Bragadiru........................» 500.— Banca de Scont din București .......................» 300.— Banca Ilfov ...................» 500.— Soc. Vega, Concordia și Creditul Petrolifer . » 300.— Loteria priv. pe clase a Reg. Român . . . . » 1000.— Total Lei . . 62.407.50 Subscrierile urmează. Căile Ferate, la rîndu-le au pus la dispoziția administrației, vagoane întregi, cari au deservit comunele de pe linia Calafatului. In ziua alegerei, agenții poliției, în cap cu d. Director Starica, și ai primăriei, în cap cu d. Costică Melinescu de la percepție au stat în curtea prefecture! amenințînd și terorizînd pe alegători, iar d. prefect al județului cerea, de ocasie, prin telefon, mereu relații asupra mersului alegerei, dînd în acelaș timp instrucții de cum trebue să se procedeze. Primarul din Malu Mare, însoțit de cinci inși, venind în dreptul prefecturei, și luînd pe un fruntaș liberal, drept om al guvernului, îi spune textual: «Am venit, după cum mi s’a ordonat de d. inspector comunal cu patetanii din comuna mea. Vă rog să-mi spuneți cînd trebue să intrăm la vot». Au votat agenți, în locul adevăraților alegători, s’au făcut buletine cu cheie, s’a recurs în sfîrșit la toate neomeniele, pentru ca guvernul să-și asigure reușita listei sale, la Camera de comerț, acolo unde, pînă acum, nu se făcea politică, unde se lucra numai în vederea intereselor comercianților. Ce va eși de aci, viitorul ne-o va arăta. Pînă atunci însă să se știe că la alegerea Camerei de comerț din Craiova, administrația a săvîrșit adevărate neomenii. Nu s’a dat înlături de la falsuri, de la substituiri de persoane, de la amenințări numai pentru ca să asigure succesul unei liste care a fost impusă contra listei propusă de cercul comercianților din Craiova și Dolj. Din cuprinsul contestației ce un număr de 14 comercianți fruntași au făcut contra acestei alegeri, contestație pe care o publicăm mai la vale, comercianții și industriașii din întreaga țară vor lua cunoștință de mijloacele prin cari un guvern de nemernici a impus candidații lui, candidaților cercului comercial și industrial din Craiova și Dolj. De altfel, cu toate brutalitățile administrației, cu toată teroarea și desfășurarea forțelor ei, lista guvernului n’a reușit decît cu patruzeci și cîteva de voturi, căci din 460 votanți, administrația a avut 254 voturi, iar lista cercului comercial și industrial 206. Asupra acestei alegeri vom reveni. Corespondent ALEGEREA de la Camera de Comerț DIN CRAIOVA In ziua de 19 Iunie fiind alegerea pentru Camera de Comerț și Industrie a Circ. I, la Craiova, a reușit lista în capou d-l Costică Gîrleșteanu, fostul președinte pînă atunci al acestei instituțiuni. Comercianții și industriașii din oraș și județ, recunoscători serviciilor aduse și solicitudinei ce le au dovedit intereselor lor foștii membri ai Camerei de Comerț, în frunte cu d. Costică Gîrleșteanu, le-au reînoit încrederea, alegîndu-i astfel pentru un nou period de trei ani, în acest mic parlament al lor. Guvernul însă considerînd rezultatul acestei alegeri ca o manifestare politică, a invalidat-o pe motivul că a luat parte la ea doui comercianți, cari, deși trecuți în listele electorale ale acestui colegiu, nu aveau însă calitate de cetățeni romîni. Pentru noua alegere cari s’a fixat și a avut loc la 17 iulie, administrația și-a pus în joc toată autoritatea și influența ei pentru a asigura reușita listei guvernamentale. In oraș, agenții poliției în cap cu directorul au mers din prăvălie, în prăvălie, amenințînd pe patentări cu urgia administrației, dacă cumva vor vota lista cercului comercial, în capul cărei figura d. C. Gîrleșteanu. La sate, acolo, unde o adminstrație fără scrupule ca cea de astăzi hotărăște de soarta comercianților, s’au exercitat niște ingerințe în adevăr scandaloase. Inspectorii comunali au mers din comună în comună și au pus în vederea primarilor ca să aducă la vot, sub comanda lor, pe patentatori, spunîndu-le, în același timp, ca să pună în vederea comercianților și mai ales acelor ce au circiumă, că li se vor închide prăvăliile dacă cumva nu va reuși lista guvernului. In același timp primarii au primit instrucțiuni că pot să aducă la vot persoane cari nu sînt înscrise în liste, votînd astfel în locul adevăraților alegători. PRESA rtea lui Take Protopopescu poca: Știrea morței lui Take Ptopopescu, răspîndită aseară de simple svonuri în centrul Capitalei, a produs o adîncă impresiune în toate cercurile liberale. Aseară nu s’a discutat în Capitală decît în jurul acestei încetări din viață. In ultimul timp, mulțumită funcțiunilor ce îndeplinise în noua orientare a liberalismului, Take Protopopescu era socotit ca cea mai de căpetenie forță a partidului. El întemeiase «Banca Romînească» și era inspiratorul a încă multe alte noui și mari întreprinderi financiare de mîna întîia. Moartea sa este o pierdere reală pentru frații Brătieni cari pierd pe unul din bătrînii liberali cu adîncă influență în toate mișcările partidului. Adevărul. Știrea morței lui Take Protopopescu se confirmă. Cu el dispare un om de muncă și energie și — ceea ce este mai mult — un cap limpede și un suflet drept. In luptele politice Take Protopopescu mai mult a primit lovituri, de cît a dat și el n’a socotit pe aceia cu cari lupta—ca dușmani, ci ca adversari. Financiar de mîna întîia, el a înființat o mulțime de bănci, a fost creatorul «Băncei Romînești» și n’a fost întreprindere în care să nu fie amestecat. Partidul liberal pierde un om de valoare. Amic al țărănime!, intervenția lui contra cămătăriei la sate și a învielilor agricole oneroase, este una din faptele frumoase ale vieței sale. Regretăm sincer pierderea lui Take Protopopescu. Seara. Foarte cunoscut în Capitală și în toată țară, Take Protopopescu a fost unul dintre cei mai energici și muncitori oameni de care dispunea partidul liberal... ...Priceput în chestiunile economice și financiare, Take Protopopescu a contribuit mult cu luminile sale la întocmirea diferitelor legi votate de parlamentele liberale... ...Prin moartea lui Take Protopopescu, partidul național-liberal primește o crudă lovitură, pierzînd pe unul dintre cei mai muncitori și stăruitori membrii ai săi. Și Societatea comunală de tramave Ministerul de interne și Primăria Capitalei chiamă în judecată Consiliul de administrație al societăței comunale de tramvaie, în urma consfătuirei care a avut loc Marți seara sub președenția d-lui C. Nacu, a hotărît darea în juccată atît a ministerului de interne cît și a primăriei Capitalei pentru prejudiciile cauzate societății prin anularea arbitrară a statutelor și interzicerea continuării lucrărilor. Iată-i clar pe d-nii Marghiloman și Matake Dobrescu la baza justiției, acolo unde legea dictează înainte de toate și unde, exuberanțele anarhice ale unor reacționari orbiți de patima meschinelor răsbunări politice, vor fi taxate așa cum trebue și nu așa după cum presa guvernamentală încearcă să le găsească explicație. Societatea comunală de tramvaie a adresat deci d-lui Prim-Președinte al tribunalului de Ilfov următoarele două petițiuni: Domnule Prim-Președinte. Societatea Comunală a Tramvaielor București a suferit continui atingeri în funcționarea sa din partea ministerului de interne. Fără nici un motiv, în mai multe rînduri Ministerul de Interne a dat ordin de suspendare a lucrărilor întreprinse de Societate în stradele Capitalei, deși aceste lucrări erau aprobate de Primăria Capitalei. Acum în urmă Ministerul de Interne prin adresa înregistrată la No. 42811/2524 1911 către Primăria Capitalei, comunicată Societăței în copie prin adresa Primăriei No. 42811/2478/911 ordonă încetarea absolută a oricărei lucrări, măsură pe care Ministerul de Interne a și executat-o, după cum se constată prin procesele verbale încheiate în ziua de 16 iulie 1911. Pe de altă parte Ministerul de Interne, prin diferite adrese către Primărie, s’a crezut în drept să se amestece pe cale de autoritate administrativă în afacerile unor Societăți private. Mai mult, din toate publicațiunile făcute de Ministerul de Interne și din diferitele sale adrese către Primăria Capitalei cu privire la Societatea Comunală a Tramvaielor București, rezultînd atacuri violente și nedrepte la adresa Societăței noastre, de natură a i se compromite interesele . In vedere că toate actele vorbite aci sunt ilegale. In vedere că după art. 998 cod. civil, orice fapt ilicit sa traduce în daune interese în favoarea celui păgubit. In vedere că după art. 1000 al. 3 cod. civil, stăpînii și comitenții sunt răspunzători de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii în funcțiunile ce li s’au încredințat. Pe aceste considerațiuni, subsemnații, în numele Societăței comunale a Tramvaielor București, cerem chemarea în judecată a Statului și anume a Ministerului de Interne pentru a se vedea condamnat : 1. A face să înceteze orice măsură ce împiedică lucrările și funcționarea Societăței pe străzile Capitalei, plătind cu titlu de daune cominatorii suma de 50.000 lei (cincizeci de mii lei) pe fiecare zi de împedicare, cu începere de la intentarea acțiunei. Aceasta cu executarea provizorie. 2) La despăgubiri civile al căror quantum il vom stabili prin expertizele și cercetările ce vom cere de la Onor Tribunal. 3. La cheltueli de judecată, Ministerul de Interne se va cita în strada Academiei prin reprezentantul său legal, iar Societatea la sediul ei în Bulevardul Domniței lângă statuia Rosetti. Bine-voiți a primi Domnule Prim- Președinte, asigurarea deosebitei noastre considerațiuni. Societatea Comunală a Tramvaielor București. Președintele consiliului de ad-trație (sb) C. Nacu Vice-Președintele cons. de ad-trație E. Ghica Director (si) Al F. Bădescu Domnule Prim-Președinte. Cu ocazia emisiunei a II-a a acțiunilor Societăței comunale a tramvaielor București, care sporește capitalul social de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei. Comuna București a cerut și i s-a admis ca să subscrie pentru jumătate din acest capital, deși acoperirea emisiunei se făcuse de societarii existenți. Venind epoca fixată de Consiliul de administrație al Societăței pentru efectuarea vărsămintelor, comuna cu toate publicațiunile făcute prin presă, cu toate că a fost deosebit invitată, a refuzat a face aceste vărsăminte, pentru cari și-a luat obligațiune specială. Faptul comunei de a lua pe de o parte acțiuni de la subscriitori, iar pe de altă parte de a refuza plata acțiunilor subscrise, dovedește reaua sa credință. In fața acestor împrejurări, subsemnații, în numele Societăței comunale a Tramvaielor București și în baza art. 84 c. "Com. combinat cu art. 1504 Cod. Civil, chemăm în judecată Primăria comunei București, prin representantul său legal, în calitate de asociată pentru a se vedea condamnată : 1. La suma de 1.500.000 (un milion cinci sute de mii lei) din cari suma de 225.000 (două sute douăzeci și cinci de mii lei), primul vărsămînt cu dobînda de la 28 Mai 1911, pînă la achitare. Suma de 225.000 (două sute douăzeci și cinci de mii lei), al doilea vărsămînt cu dobînda de la 10 iulie 1911, pînă la achitare. iar restul de 1.050.000 (un milion cincizeci mii lei) la epocile ce Consiliul de administrație va fixa pentru vărsămintele viitoare, cu dobînda de la epocile la cari vor trebui plătite aceste sume. 2. La daune interese pe cari Societatea își propune a le fixa la înfățișarea procesului. 3. La cheltueli de judecată. Comuna se va cita la Primărie în strada I. C. Brătianu, prin representantul său legal, și Societatea la sediul său în Bulevardul Domniței, lîngă statuia Rosetti. Alăturăm în copie actele de cari ne servim. Primiți vă rugăm Domnule Președinte, asigurarea deosebitei noastre considerațiuni. Societatea comunală a tramvaielor București. Președintele cons. de administrație (ss) C. Nacu Vice-Președ. cons. de administrație (ss) E. Ghica Director, (ss) Al. F. Bădescu PREȚUL CEREALELOR Prețul cerealelor la Brăila de pa ziua Miercuri 20 Iulie : Grîu nou 78 kgr. la hi. 2 la sută c. str. lei 13.65 predare August bordo Sulina. Grîu nou 77 kgr. la hi. 3 la sută c. streine lei 13.28, predare August brodo Sulina. Grîu vechi pr. Iunie-Iulie bord Sulina 78 kg. la hi. 3 la sută corpuri streine, an hectolitru lei 13.41. Grîu vechi bun curat 80 agr. 1 la sută corpuri streine lei 14.40 vînzare promptă. Grîu nou mijlociu 77 kgr. 2 la sută corpuri străine tei 14.08. Grîu nou amestecat 75 kgr. 10 la sută corpuri streine lei 12.30. Secară nouă calitate ! 74 kgr. lei 9.91. Secară călit. II 72 kgr. lei 9 50. Orz de toamnă 64 kgr. lei 8.77. Orz de primăv. 60 kgr. lei 8.10. Orz nou 59 kgr. la hl. 3 la sută c. streine 7.37. predare Sept. bordo Sulina. Ovăz 45 kgr. la hl. lei 5.22. Vînzare promptă. Ovăz nou 42 kgr. la hl. 5 la sută c. streine lei 4.83. Predare Septembre bordo Sulina. Porumb vechi gros galben 77 kgr. lei 9.89. Vînzare promptă predare din șlep. Porumb cincantin vechi 80 kgr lei 10.40. Vînzare promptă predare din vagon. Porumb vechiu colorat 78 kgr. 9.90. Porumb nou colorat 73 kgr. 9.15. Fasole comună suta de kgr. 21.50. Kobra nouă suta de krg. lei 28.—Kordo Sulina. Naveta suta de kgr. lei 27.—. Meiul suta de kgr. 11.— LONDRA /Date comunicate de ministerul industriei și comerțului / (1912 iulie 1911) Deschiderea: susținut, închiderea : Foarte calm, cererea nulă. Grîu cu 1% c. str. 80/81 k. la hl 19.40 fr. « « 2 °/ « * 79/80 « « * 18.05 « » 13%» « 78/79 « « « 18.70 « » ■ 3% * « 77/78« «« 18.55 » predarea August. Porumb Danube 14.70 suta fol. kgr. « Foxan 14.70 suta pe gr. Barabia 14.80 » » predare August. Orzul : 13.34 pe 100 kgr. Ovăzul : 14.35 < « * MANNHEIM Lei pe 1000 kgr. Grîul Sarowska 78/79 kgr. 191.34 « Ulka 9 pud. 30 187.64 « 10 « 190.73 din Romînia 77/78 kgr. 190.11 * La Plata Bahia Blanca 771/, « 193.20 » Red. Winter 11 * 186.40 « Monitoba (Canada) No. 4 . . 191,34 » » * » 3 . . 197,52 » » > » 2 . . 206.16 » » » > 1 . . 209.86 Grîu. 19.4 fos. pe suta kgr. pred. Iulie. « 15.18 * ut» Oct. Pol. : 18.97 « « « t Iulie * 15.38 tt « Oct NB./Prețurile se înțeleg cu* Rotterdam plătibile cu bani gata. Piața calmă. LIVERPOOL ROMANUL «VIITORULUI* O TINEREȚE ÎNTREAGA Geni pe normandă în ocări și rupse testamentul pe care îl făcuse în favoarea ei; și, după cîteva săptămîni, înăbușit de o indigestie provenită din cauza unor chlefteluțe marinată, lăsa, fără voia lui, întreaga lui avere moștenitorilor naturali. Amedeu, a cărui damă fusese primită nu se putea juca decît în primăvara, și căruia notar, însărcinat ca să lichideze succesiunea d-lui Gautre, îi dăduse o previziune de cîteva mii de lei, Amedeu, mereu grozav de trist, și nesimțindu-se atît de curagios încît să poată lua parte la nunta lui Mauriciu și a Măriei, vroi cel puțin să se bucure de noua lui avere și de independența pe care ea i-o dădea. Demisionă din slujbă și plecă în spre Italia, în speranță de a împrăștia mîhnirea sa... Aic ! nu călătoriți niciodată cu o tristeță în inimă! Nu vă admit cu ecoul unui nume prea scump în gînd, cu aceea somnolență din nopțile petrecute în vagoane, atît de neliniștită și plină de visuri urîte! Amedeo îi suferi tot chinul In mijlocul zgomotului continuu al ferăriilor, el credea că aude trecînd voci plîngătoare, deoparte, cari strigau în mod lung numele prea iubitei perdută. Cîteodată gălăgia se mai potolea puțin, frînele, arcurile, roatele, întreaga mașină de fontă și de oțel părea ca obosită de a urla, înăbușea ritmicul ei galop, și călătorul legănat puțin mai dulce, distingea atunci, în zgomotul micșorat, o arie muzicală, la început nelămurită, a* « * Ah ! nu călătoriți, și mai ales nu călătoriți singuri dacă aveți vreo mîhnire ! Cît de dușmănoasă, cît de negăzduitoare pare atunci prima seuzație ce se simte la sosirea într’un oraș necunoscut! Amedeo fu nevoit să sufere plicticoasa așteptare a calabalîcului într’o gară banală, tachinările vamei, îngrămădirea grabnică, într’un omnibus, a călătorilor obosiți cari își aruncă priviri bănuitoare și supărate, primirea, pe peronul hotelului de către inevitabilul portar elvețian, cu șapcă galonată, care vorbește aproape toate limbile Europene, asăltat de către indii veniți, și care se încurcă în «yes, sir», în «ja, wohl», în «si, signor». Amedeu, turist fără nici o experiență, care nu tîra după ce douăzeci de cuiere și care nu avea aerul obraznic al unui bogătaș, tu trimes din instinct, de către poliglotul elvețian, într’o cameră de la catul al patrulea, dînd în spre ventilatoare și atît de lugubră, încît îi fu frică să nu se îmbolnăvească într’o astfel de vizuine și să moară fără ajutor. Pentru a-l reînsenina, un aviz scris în patru limbi, îl povățuia ca să depună la biroul hotelului tot ce putea să aibă mai de preț, tocmai ca și cum ar fi pătruns într’o pădure împănată de hoți, și mai mult, severul anunț îl avertiza că în cazul contrariu, ar putea el însuși să fie considerat ca un pungaș ordinar și că nota de plată îi va fi prezintată, fără înduplecare, din cinci în cinci zile. Viața îngrozitoare de călătorii cu trenul și de table d’hôte, începuse. De-acum Înainte, Amedeu, va fi transportat din oraș în oraș ca un sac de grîu sau ca un butoiu cu vin; va fi găzduit în hanuri pretențioase și monumentale, unde va fi numerotat ca un pușcăriaș; va ajunge mereu din sufragerie în sufragerie, aceiaș familie de Englezi carnivori, cu cari ar fi putut să facă ocolul pămîntului fără ca să schimbe vre-o vorbă; va sorbi în toate zilele ciorba nesărată, va mînca zilnic peștele împuțit, carnea tare, și va bea mereu vinul de bordo fără nici un gust, și cari au, ca să zicem așa, un caracter internațional, și mai ales va avea scîrba, în fiecare,iseară, întorcîndu-se să se culce, să străbată aceste coridoare uniforme și pustii luminate slab de lămpi cu gaz, în cari îți cade pe cap o tristețe lugubră și în cari, înaintea ușilor închise, perechi de încălțăminte cosmopolită — pantofi grei cu cue de alpinist, mîrșave cisme nemțești, ghete conjugale a unui milord și a unei miladyi, cari te fac să te gîndești la epocile de uriași din vechime, — așteaptă cu un aer obosit, pe văpsuitorul de dimineață. In Italia, nesocotitul Amedeu, trebue să sufere, toate oboselile toate nostalgiile, toate amăgirile, turistului singuratic, înaintea faimoaselor monumente, priveliștelor celebre, cari posedă de multă vreme pentru pictorii și povestitorii impresiilor din călătorie, Amedeo simți această senzație de «deja văzut», această lipsă de minunare care paralizează facultatea de a admira. Avea-vom îndrăzneala s’o spunem? Catedrala din Milan, această enormă zămisleală de săgeți făcute din marmură albă, nu o mișca; rămase rece în fața sublimului Baptister de bronz din Florența, și la Piza, turnul plecat îl făcu efectul J unei simple înșelătorii. In muzee, în galeriile tăcute, merse kilometrii întregi, sătul de artă, ghiftuit de capo d’opere, și băgă de seamă cu desgust că nu mai putea să suporte douăsprezece tolerațiuni de Păstori și paisprezece coborîri de pe cruce consecutive. Chiar dacă ar fi fost ele iscălite cu numele cele mai glorioase. Scenele martirului și al chinului, de atâtea ori repetate, îi erau în mod particular nesuferite. Atențiunea lui tocită și comptă nu mai vedea limpede decit 155 aspectul neplăcut, părților rele. El vroi totuși să-și biciuiască senzațiile, să vadă lucruri extraordinare. Alergă către Veneția, către orașul fără zgomot, fără pasări, fără verdeață, către priveliștea tăcută a cerului, a marmorei, a apei. Dar acolo, încă odată, realitatea îi păru inferioară visului său. In fața lui Saint-Marc și Procurațiilor, nu fu iubit de surpriză, de zguduitura entuziasmului pe care-l dorea. Despre toate aceste minunății, citise, spre nenorocirea lui, multe descrieri, văzuse multe imagini mai mult sau mai puțin exacte; și, în desamăgirea lui, își reaminti un abajur care, odinioară, acasă la părinții lui, ațîțase prea mult imaginația lui copilărească, un răutăcios abajur de carton albastru, pe care era vopsit o petrecere nocturnă la Veneția, cu o serie de înțepături de ac, pentru a reprezenta iluminațiile palatului ducal, încă odată vă mai spui, nu călătoriți niciodată, și mai ales nu vă duceți niciodată la Veneția, singur și fără iubire ! Tradus de d. T. St. Dumitrescu (Va urma) v \ r