Viitorul, iulie 1911 (Anul 5, nr. 1242-1264)

1911-07-22 / nr. 1256

VIITOR 0 «. înaintea culturei și a civilizațiu­­nei trebue sa dispară aceste tendințe inhumane, ca geniul omenirei sa poată Înainta neimpedecat pe calea glorioasă a înfrățirei popoarelor, prin respectul raselor. De Națiunea Romînă din Orientul Eu­ropei, în toate statele, în care tră­iește, reprezintă acest principiu, și se luptă pentru realizarea lui. De veacuri a observat această vir­tute a Romînilor, marele istoric Bon­­finiu, și a însemnat în analele sale, spre veșnica mărire a elementului romînesc, următoarele: «Valachi au­­tem plus pro linguae quam pro vi­tae in columita de certasse videntur.» Așa au fost părinții noștri, așa trebuie să fim și noi, în conștiința drepturilor noastre naționale, și în virtutea culturei rassei noastre ro­­mano-latine! Ca de încheiare, fie-mi permis a aduce aici înaintea măritului Con­gres, mulțumită și recunoștința noa­stră sinceră și adîncă iluștrilor fii ai glorioasei națiuni Engleze,lordul­ Fitz- Maurice, ilustrul om de stat al impe­riului britanic,care s’a ocupat serios și cu deadinsul cu chestia noastră na­țională, și mai ales cu situația po­litică a Romînilor din Transilvania, exprimîndu-și admirația față de vir­tutea acestui popor vrednic de o soartă mai bună. Asemenea ne exprimăm omagiile și recunoștința față de distinsul fiu al Albionului, d. Seton-Watson, care cu un criteriu pătrunzător studiază stările noastre politice, culturale și economice, nu pe baza de informa­ticn­ luate de la alții, ci după stu­dii serioase și obiective, tăcute în fața locului. Aducînd la cunoștința lumei civi­lizate stările, ce le-au găsit la noi, vrea să contribue la delăturarea cau­zelor adevărate, ce produc neîndes­­tularea și așa lucrează chiar în spi­ritul acestui mărit Congres, la buna înțelegere între popoare și la înfră­țirea lor. Onoare și om al fiilor Angliei pen­tru inaugurarea acestui Congres ! Să cheltuești o avere pentru cîte­­va cișmele și la diferite cazuri pe unde să se scurgă apa ? Să stagneze pe strade împre­ună cu murdăriile ce le-ar în­grămădi în diferite locuri și de unde udate ar putrezi mai repede și ar produce infecția mai repede. In această privire rămîne ca d. ministru să intervină și să-i facă să priceapă că dacă e vorba de a­­ducerea apei să se facă ast­fel ca ori­ce cetățean să o poată avea a­­casă și în acelaș timp și să se cana­lizeze orașul măcar în parte ori de loc. Se înțelege de­sigur rațiunile pentru care se cere aceasta și util este să deștepte și pe inteligenții din capul comunei în această privire. * » * Băile Nastasahi sunt o miniatură de băi, la care în fie­care an comuna cheltuește bani doar spre a pu­tea avea plasați cîți­va agenți elec­torali. Băile astfel cum sunt e o pa­coste pe capul comunei, dar dacă ar fi conduse rational și îmbunătățite ar aduce folos și comunei și suferin­zilor ce s’ar trata acolo. In privința garnizoanei ca la noi la nimeni I In fie­care lună anumite corpuri străine tot ce are mai prost ca sol­dați, îi îmbracă cu niște zdrențe mai rău ca cerșetorii și-i trimit să facă garda penitenciarului local. Ar trebui ca d-l ministru de răz­boi, mai cu seamă ca ales al Bacău­lui, să vină în plimbare la Slănic și cu această ocazie să vadă și de­tașamentele ! Ofițerii n’au nici o vină ca și ne­norociții soldați dar șefii corpurilor de sigur ar lua ceva zile de pe­deapsa pentru culpabila lor negli­jență. Cazarma se găsește într’o stare de mizerie de nedescris și din această cauză o igienă ca în Hotentația ! Sunt ani de cînd toți comandanții detașamentelor dau alarma și cer măcar ameliorare, dar surzi sunt toți de la mare pînă la mic. Poate d-1 N. Filipescu să nu fie la fel cu celelalte grade militare supe­rioare?... Să așteptăm. Măgureanu POLITICĂ IN ȚARĂ Tg.-Ocna Desigur că d. Marghiloman nu a a­­vut ocazie să viziteze cîte­va ore unul din orașele care ar avea un viitor splendid, dacă la Ministerul de interne s’ar face mai multă gos­­podărie decit politică ! Acest oraș este Tg.-Ocna care a avut un venit de 320 mii lei și azi are ca fond comunal 90 mii lei sumă derizorie pentru un oraș cu 8000 locuitori și cu o periferie de 12 kilometre. Toată această sumă abia ajunge pentru administrație, școli, biserici, poliție, iar pentru înfrumusețeri nimic. Dar ceea ce ar interesa pe d-1 mi­nistru de interne este modul cum înțeleg oamenii d-sale să administreze averea comunei. Așa bună­oară, în oraș se clădește palatul comunal al cărui plan a fost făcut de eminentul arhitect Anto­­nescu. Cît a fost administrația liberală, privegherea lucrării era exercitată de un inginer titrat al Statului și de un picher al Statului, oameni încercați și cunoscuți corecți și ri­guroși în privegherea lor. Astăzi privegherea a fost dată unui agent electoral Gheorghe Ionescu care ca titluri are : 1) Decretul de distituire pentru in­corectitudini din serviciu salinei T.­­Ocna. 2) Decretul de distituire din pos­­tul de director al școaloi de meserii locale tot pentru incorectitudini. 3) Decretul de distituire din ser­viciul Ocnelor mari. 4) Ca titlu, are firma de maistru lemnar. Iată cui s’a încredințat o lucrare așa de mare și grea și care de­si­gur se construește în condițiuni mi­zerabile, de­oare­ce maistrul lemnar nu are de­cît decrete de distituiri pentru incorectitudini. D-1 ministrul să cerceteze și dacă i se va raporta conștiincios nu va mai tolera sunt sigur nici un mo­ment asemenea stare de lucruri. Ceva mai mult, consilieri comu­nali sub alte nume sunt și furnizorii clădirei pentru piatră etc. Oare legea sub guvernul conser­vator permite aceasta ? * * * In ardoarea lor, oamenii din ca­­pul comunei închee un contract cu 2 ingineri de mine, ca să facă stu­diile pentru aducerea apei și lumina electrică în oraș. Vor să cheltuiască cîte­va sute de mii lei bani bine înțeles împrumu­tați ca să facă ce? Cîte­va cișmele In oraș și lumina electrică. Dar inteligenții comunei nu se gîndesc că alături cu aducerea apei e necesară și canalizarea ! Un apel al Ligei culturale Primim cu rugămintea de a-I publica următorul apel din partea Ligei cultu­rale . Către d-nii comercianți. Scopurile atît de înalte pe cari le urmărește Liga și problemele cultu­rale pe cari caută să le rezolve, vă sunt, de­sigur, perfect de bine cu­­noscute. Ea însă, având de luptat cu greu­tăți de neînvins, acum în urmă a organizat o loterie din venitul că­­reia urmează să-și ia un nou avînt prin faptul de a-și putea clădi un local propriu și de a-și mări fondul general de ajutorare. Pentru plasarea biletelor noastre am organizat în zilele de 28—30 Au­gust mari serbări populare cu tom­bolă în parcul Carol I și sperăm că ajutați fiind de onor, public să reu­șim frumos cu acest mijloc. In schim­bul taxei de intrare se vor da bilete de loterie. In multe întreprinderi veți fi dat și d-voastră sprijinul binevoitor, dar credem cu tărie că scopul pentru care luptăm noi este așa de înalt, vă nu poate scăpa aprecierii nimănui. De aceea punem toată căldura noa­stră în a vă ruga să bine voiți a dărui din ceea ce credința d-voastră vă spune și bunăvoința vă îndeamnă, orice obiecte pentru tombola aceasta. Cu concursul mărinimos, pe care nu ne îndoim că-l vom avea de la d-voastră, vom reuși, iar d-voastră veți fi făcut o faptă bună, pentru care vă vom păstra cea mai adîncă recunoștință, căci v’a stat în putință de a ajuta realizarea unei opere mari, și ați ajutat-o. Numele d-voastră se va publica în ziare, aducîndu-vă și pe cale pu­blică adlncile noastre mulțumiri. Modalitatea trimeterei obiectelor, vă rugăm a ne-o indica d-voastră, fie prin o p. p., fie prin telefon (No. 23 pe 91) etc. CUM E VREMEA? Mercuri 2 August In țară. — Cerul s’a înseninat în toată țara și vîntul suflă slab de la V. și NW. Ieri către amiază a mai plouat în mai multe localități din partea de sus a țărei și pe alocuri în cea de jos. Cea mai ridicată temperatură din țară a fost 30 ° ziua la Calafat — la Sinaia și Dorna a fost 16 °, Cîmpu­­lung 19 °— și cea mai coborâtă 5 ° la Sinaia și Cîmpulung. Presiunea atmosferică, aproape sta­ționară, este în mijlociu către 761 mm. ________________ Peripețiile și istoricul unui mic concurs Concursul de schițe pentru clădirea casei de economii a cor­pului didactic.TM 0 nedreptate. — O faptă ne­permisă.— Succesul școalei naționale de­ arh­itectură. — O notă tristă. Mai rar țară ca a noastră, căci nu sânt multe credem, tnde să se petreacă ceea ce se petrece — cste o dată — la­­ noi, adică fapte de o mare importanță morală și cari trec așa de neobservate, că ajungi să te întrebi, o fi o opinie publică sau nu, or­i oameni speciali la noi sau nu ? împrejurarea care ne dă prilegiul să relevăm starea generală de apa­tie, e poate de mică importanță a­­parentă, dar dacă o vom analiza puțin, vom vedea că a fost plină de i­ncidente, din care se poate trage învățături de mare interes. Se știe că acuma două luni ad­ministrația Casei de economii a cor­pului didactic, dorind să-și clădea­scă un local, a avut buna idee de a deschide un concurs între archi­tect romîni, pentru întocmirea schi­țelor de planuri și fațade, pe baza unui program dat. Ideea a fost bună și patriotică căci s’a dat prilegiu în special ti­neretului eșit din școala națională de architectură să se producă. S’a fixat și trei premiuli. De la început s-a remarcat însă că programul se făcuse cam echivoc în loc de explicit. Termenul de fa­cerea concursului scurt. Suprafața clădiri fixată — ca după un proect deja gata — și un credit excesiv de mic. De la început bănuiala a cam cu­­prins pe mulți și din peste 30 de cereri de programe și planul locu­lui, s’au prezentat 10 proecte nu­mai. Citirea programului a fost—de la început—ca un duș rece, peste en­­tusiasmul multora. La termenul fixat s’au depus zece proecte , opt ale diplomaților din Școala Națională de arh­itectură și două a doi arh­itecți diplomați de la Paris. Faptul intrării în luptă a diplo­maților de la Paris era un indiciu de rău augur, un fel de nor ame­nințător, în o afacere de prea mică importanță ca să merite prezența unor atleți ai artei, urmați cu pre­­parație superioară față de cei din țară, ba unii chiar dublați de aju­toare—scump plătite— aduse direct și expres de la Paris. Vestea acestei nedrepte lupte ce voiau să dea diplomații din Paris, a fost un nou duș peste entusias­­mul celor eșiți din București și le-a trebuit mult curagiu ca opt din 30 să meargă înainte. Cînd s’a expus la Atheneu cele zece proecte, s’a dat pe față că unii concurenți au interpretat în mod particular programul și, cercetați, au mărturisit că direcțiunea a avut amabilitatea să le dea detalii spe­ciale netrecute în program, ceea­ ce le-a permis a se apropia de gîndul și dorințele Direcțiunei. Ba cei ce au întocmit programul s’au dedat și la ceva mai ne­permis, indicînd și corigiînd schițele prepa­ratoare în atelierele d-lor chiar,­ ale unor concurenți favoriți. Asta nu trebuia să se tacă, dacă vrem să lăsăm o luptă reală din care să iasă victorioși, nu favoriți ci meritoși. In timpul expoziții proectelor s’a văzut că lucrările prezentate de ti­neri diplomați ai școli Naționale de arh­itectură sunt superioare tuturor. Această împrejurare a enervat în așa grad pe Arh­itecții diplomați de la Paris, că unul—care e și profesor la școala de arh­itectură din Bucu­rești—într’un moment de uitare de sine, nu s’a sfiit să spue: e timp să luăm măsuri de apărare. Trebue ne­apărat să stăruim a se premia un diplomat de la Paris, spre a ne feri de rușinea de a fi fost bătuți de proprii noștri elevi. Juriul mai cu minte a dat Pre­miul I­iu, celui ce’l merita, și care a fost un absolvent al Școli Națio­nale de architectură iar premiul al II-a unui fost elev al școli din Bu­curești—perfecționat la Paris. Succesul Școlii Naționale de Archi­­tectură a fost complect și bine me­ritat. Premiul al IlI-a nu s’a dat. De ce ? asta este blamabil și din partea administrații și din partea juriului. Cînd s’a publicat concursul nu s’a zis că premiurile se vor da numai dacă se va aprecia că sunt proecte care să le merite. Și au fost proepte cari le meritau. Ce s’a făcut nu e nici logic nici real. Aceasta a fost nota tristă cu care s’a încheiat această luptă, de mică importanță, dar care a dat pe față multe bune și multe rele,—dar din­­ toate, ceea ce a eșit mai la iveală a fost contrarietatea ce a manifestat semenea unui geamăt îndepărtat, a­­poi mai precisă, dar veșnic aceiași, grozav de monotonă , și era frag­­mentul unui cîntec pe care-l cînta odinioară Maria, pe vremea cînd amîndoi erau copii. Deodată, o lu­gubră șuerătură răsună și se perdu în noapte ; expresul se înfunda cu turbare într’un tunel ; sub bolta so­­noră, îngrozitorul concert se înmul­țea, se îndîrjea ; și, prin aceste toate strigăte metalice, acum, Ame­­deu auzea un zgomot distinct, regu­lat asemenea unor ciocane, dintr’o fierărie de a ciclopilor, și fie­care din loviturile lor enorme îi făceau să-i sară în mod dureros inima; arhitecții diplomați de la Paris și ișirea la iveală a unei rivalități în­tristătoare, precum și nepătrunderea celor ce deschid concursuri că sunt datori să fie corecți și reali față de toți concurenții și să țină ce a promis. S. Pentru inundati Subscrierea deschisă sub înaltul patronagiu al A. S. R. Principesa Maria Ba*ica Națională a Romîniei a fost însărcinată de A. S. R. Principesa Maria să primească sumele ce se vor subscri pentru a veni în ajutorul populațiunei atît de greu încercată din cauza inunda­iilor. In acelaș timp Banca a fost autorizată de A. S. R. Princi­pesa Maria a se adresa atît în București cit și în țară prin Su­cursalele și Agențiile ei, tuturor caselor cu cari se află în rela­­țiuni spre a putea contribui fie­care­­ din ele la alinarea suferin­țelor sinistraților. Suma din urmă . . Lei 56.107.50 Au mai subscris : Banca Romînească . . » 1.000.— L. Berkovitz...................» 1.000.— G. Th. M. Eftimiu . Cp. » 400.— J. Haimovici................» 100.— Societatea de Gaz și E­­ lecSrioitate..................» 500.— Vechile societ. de tram­vaie ............................» 600.— Aquila Franco-Romînă s. a. p. mnd. și co­merțul de petrol . . » 100.— Fabrica de spirt Bra­gadiru........................» 500.— Banca de Scont din Bu­curești .......................» 300.— Banca Ilfov ...................» 500.— Soc. Vega, Concordia și Creditul Petrolifer . » 300.— Loteria priv. pe clase a Reg. Român . . . . » 1000.— Total Lei . . 62.407.50 Subscrierile urmează. ­ Căile Ferate, la rîndu-le au pus la dispoziția administrației, vagoane întregi, cari au deservit comunele de pe linia Calafatului. In ziua alegerei, agenții poliției, în cap cu d. Director Starica, și ai primăriei, în cap cu d. Costică Me­­linescu de la percepție au stat în curtea prefecture! amenințînd și te­­rorizînd pe alegători, iar d. prefect al județului cerea, de ocasie, prin telefon, mereu relații asupra mer­sului alegerei, dînd în acelaș timp instrucții de cum trebue să se pro­cedeze. Primarul din Malu Mare,­­ însoțit de cinci inși, venind în dreptul pre­fecturei, și luînd pe un fruntaș li­beral, drept om al guvernului, îi spune textual: «Am venit, după cum mi s’a ordonat de d. inspector comunal cu patetanii din comuna mea. Vă rog să-mi spuneți cînd tre­bue să intrăm la vot». Au votat agenți, în locul adevă­raților alegători, s’au făcut buletine cu cheie, s’a recurs în sfîrșit la toa­te neomeniele, pentru ca guvernul să-și asigure reușita listei sale, la Camera de comerț, acolo unde, pînă acum, nu se făcea politică, unde se lucra numai în vederea intereselor comercianților. Ce va eși de aci, viitorul ne-o va arăta. Pînă atunci însă să se știe că la alegerea Camerei de comerț din Craiova, administrația a săvîrșit a­­devărate neomenii. Nu s’a dat înlături de la falsuri, de la substituiri de persoane, de la amenințări numai pentru ca să asi­gure succesul unei liste care a fost impusă contra listei propusă de cercul comercianților din Craiova și Dolj. Din cuprinsul contestației ce un număr de 14 comercianți fruntași au făcut contra acestei alegeri, contestație pe care o publicăm mai la vale, comercianții și industriașii din întreaga țară vor lua cunoș­tință de mijloacele prin cari un gu­vern de nemernici a impus candi­dații lui, candidaților cercului co­mercial și industrial din Craiova și Dolj. De alt­fel, cu toate brutalitățile administrației, cu toată teroarea și desfășurarea forțelor ei, lista gu­vernului n’a reușit de­cît cu patru­zeci și cîte­va de voturi, căci din 460 votanți, administrația a avut 254 voturi, iar lista cercului co­mercial și industrial 206. Asupra acestei alegeri vom re­veni. Corespondent ALEGEREA de la Camera de Comerț DIN CRAIOVA In ziua de 19 Iunie fiind alegerea pentru Camera de Comerț și Indus­trie a Circ. I, la Craiova, a reușit lista în cap­ou d-l Costică Gîrleș­­teanu,­ fostul președinte pînă atunci al acestei instituțiuni. Comercianții și industriașii din o­­raș și județ, recunoscători servicii­­lor aduse și solicitudinei ce le au dovedit intereselor lor foștii membri ai Camerei de Comerț, în frunte cu d. Costică Gîrleșteanu, le-au reînoit încrederea, alegîndu-i astfel pentru un nou period de trei ani, în acest mic parlament al lor. Guvernul însă considerînd rezul­tatul acestei alegeri ca o manifestare politică, a invalidat-o pe motivul că a luat parte la ea doui comercianți, cari, deși trecuți în listele electorale ale acestui colegiu, nu aveau însă calitate de cetățeni romîni. Pentru noua alegere cari s’a fixat și a avut loc la 17 iulie, adminis­trația și-a pus în joc toată autorita­tea și influența ei pentru a asigura reușita listei guvernamentale. In oraș, agenții poliției în cap cu directorul au mers din prăvălie, în prăvălie, amenințînd pe patentări cu urgia administrației, dacă cum­va vor vota lista cercului comercial, în capul cărei figura d. C. Gîrleș­teanu. La sate, acolo, unde o admins­­trație fără scrupule ca cea de astăzi hotărăște de soarta comercianților, s’au exercitat niște ingerințe în a­­devăr scandaloase. Inspectorii comunali au mers din comună în comună și au pus în ve­derea primarilor ca să aducă la vot, sub comanda lor, pe patentatori, spunîndu-le, în același timp, ca să pună în vederea comercianților și mai ales acelor ce au circiumă, că li se vor închide prăvăliile dacă cum­va nu va reuși lista guvernu­lui. In același timp primarii au primit instrucțiuni că pot să aducă la vot persoane cari nu sînt înscrise în liste, votînd astfel în locul adevă­raților alegători. PRESA­ rtea lui Take Protopopescu poca: Știrea morței lui Take Ptopopescu, răspîndită aseară de simple svonuri în centrul Capitalei, a produs o adîncă impresiune în toate cercurile liberale. Aseară nu s’a discutat în Capitală de­cît în jurul acestei încetări din viață. In ultimul timp, mulțumită func­țiunilor ce îndeplinise în noua orien­tare a liberalismului, Take Proto­­popescu era socotit ca cea mai de căpetenie forță a partidului. El înte­­meiase «Banca Romînească» și era inspiratorul a încă multe alte noui și mari întreprinderi financiare de mîna întîia. Moartea sa este o pierdere reală pentru frații Brătieni cari pierd pe unul din bătrînii liberali cu adîncă influență în toate mișcările parti­dului. Adevărul. Știrea morței lui Take Protopopescu se confirmă. Cu el dispare un om de muncă și energie și — ceea ce este mai mult — un cap limpede și un suflet drept. In lup­tele politice Take Protopopescu mai mult a primit lovituri, de cît a dat și el n’a socotit pe aceia cu cari lupta—ca dușmani, ci ca adversari. Financiar de mîna întîia, el a în­ființat o mulțime de bănci, a fost creatorul «Băncei Romînești» și n’a fost întreprindere în care să nu fie amestecat. Partidul liberal pierde un om de valoare. Amic al țărănime!, intervenția lui contra cămătăriei la sate și a învie­­lilor agricole oneroase, este una din faptele frumoase ale vieței sale. Regretăm sincer pierderea lui Take Protopopescu. Seara. Foarte cunoscut în Capi­tală și în toată țară, Take Protopo­pescu a fost unul dintre cei mai e­­nergici și muncitori oameni de care dispunea partidul liberal... ...Priceput în chestiunile econo­mice și financiare, Take Protopo­pescu a contribuit mult cu luminile sale la întocmirea diferitelor legi votate de parlamentele liberale... ...Prin moartea lui Take Protopo­pescu, partidul național-liberal pri­mește o crudă lovitură, pierzînd pe unul dintre cei mai muncitori și stăruitori membrii ai săi. Și Societatea comunală de tramave Ministerul de interne și Primăria Capitalei chiamă în judecată Consiliul de administrație al so­cietăței comunale de tramvaie, în urma consfătuirei care a avut loc Marți seara sub președenția d-lui C. Nacu, a hotărît darea în juc­cată atît a ministerului de interne cît și a primăriei Capitalei pentru prejudiciile cauzate societății prin anularea arbitrară a statutelor și in­terzicerea continuării lucrărilor. Iată-i clar pe d-nii Marghiloman și Matake Dobrescu la baza justiției, acolo unde legea dictează înainte de toate și unde, exuberanțele anar­hice ale unor reacționari orbiți de patima meschinelor răsbunări poli­tice, vor fi taxate așa cum treb­ue și nu așa după cum presa guvernamen­tală încearcă să le găsească expli­cație. Societatea comunală de tramvaie a adresat deci d-lui Prim-Președinte al tribunalului de Ilfov următoa­rele două petițiuni: Domnule Prim-Președinte. Societatea Comunală a Tramvaie­lor București a suferit continui a­­tingeri în funcționarea sa din par­tea ministerului de interne. Fără nici un motiv, în mai multe rînduri Ministerul de Interne a dat ordin de suspendare a lucrărilor în­treprinse de Societate în stradele Capitalei, deși aceste lucrări erau a­­probate de Primăria Capitalei. Acum în urmă Ministerul de Interne prin adresa înregistrată la No. 42811/2524 1911 către Primăria Capitalei, co­municată Societăței în copie prin a­­dresa Primăriei No. 42811/2478/911 ordonă încetarea absolută a ori­că­­rei lucrări, măsură pe care Minis­terul de Interne a și executat-o, după cum se constată prin proce­sele verbale încheiate în ziua de 16 iulie 1911. Pe de altă parte Ministerul de In­terne, prin diferite adrese către Pri­mărie, s’a crezut în drept să se a­­mestece pe cale de autoritate admi­nistrativă în afacerile unor Societăți private. Mai mult, din toate publicațiunile făcute de Ministerul de Interne și din diferitele sale adrese către Pri­măria Capitalei cu privire la Socie­tatea Comunală a Tramvaielor Bu­curești, rezultînd atacuri violente și nedrepte la adresa Societăței noas­tre, de natură a i se compromite in­teresele . In vedere că toate actele vorbite aci sunt ilegale. In vedere că după art. 998 cod. civil, ori­ce fapt ilicit sa traduce în daune interese în favoarea celui pă­gubit. In vedere că după art. 1000 al. 3 cod. civil, stăpînii și comitenții sunt răspunzători de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii în funcțiu­nile ce li s’au încredințat. Pe aceste considerațiuni, sub­sem­­nații, în numele Societăței comunale a Tramvaielor București, cerem che­marea în judecată a Statului și a­­nume a Ministerului de Interne pen­tru a se vedea condamnat : 1. A face să înceteze ori­ce mă­sură ce împiedică lucrările și func­ționarea Societăței pe străzile Capi­talei, plătind cu titlu de daune co­minatorii suma de 50.000 lei (cinci­zeci de mii lei) pe fie­care zi de împedicare, cu începere de la inten­tarea acțiunei. Aceasta cu executarea provizorie. 2) La despăgubiri civile al căror quantum il vom stabili prin exper­tizele și cercetările ce vom cere de la Onor Tribunal. 3. La cheltueli de judecată, Ministerul de Interne se va cita în strada Academiei prin reprezen­tantul său legal, iar Societatea la sediul ei în Bulevardul Domniței lângă statuia Rosetti. Bine-voiți a primi Domnule Prim- Președinte, asigurarea deosebitei noastre considerațiuni. Societatea Comunală a Tramvaie­lor București. Președintele consiliului de ad-trație (sb) C. Nacu Vice-Președintele cons. de ad-trație E. Ghica Director (si) Al F. Bădescu Domnule Prim-Președinte. Cu ocazia emisiunei a II-a a ac­țiunilor Societăței comunale a tram­vaielor București, care sporește ca­pitalul social de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei. Comuna București a cerut și i s-a admis ca să subscrie pentru jumătate din acest capital, de­și acoperirea emisiunei se făcuse de societarii existenți. Venind epoca fixată de Consiliul de administrație al Societăței pentru efectuarea vărsămintelor, comuna cu toate publicațiunile făcute prin presă, cu toate că a fost deosebit invitată, a refuzat a face aceste vărsăminte, pentru cari și-a luat obligațiune specială. Faptul comunei de a lua pe de o parte acțiuni de la subscriitori, iar pe de altă parte de a refuza plata acțiunilor subscrise, dovedește reaua sa credință. In fața acestor împrejurări, sub­semnații, în numele Societăței co­munale a Tramvaielor București și în baza art. 84 c. "Com. combinat cu art. 1504 Cod. Civil, chemăm în judecată Primăria comunei Bucu­rești, prin representantul său legal, în calitate de asociată pentru a se vedea condamnată : 1. La suma de 1.500.000 (un mi­lion cinci­ sute de mii lei) din cari­ suma de 225.000 (două sute două­zeci și cinci de mii lei), primul văr­­sămînt cu dobînda de la 28 Mai 1911, pînă la achitare. Suma de 225.000 (două sute două­zeci și cinci de mii lei), al doilea vărsămînt cu dobînda de la 10 iulie 1911, pînă la achitare. iar restul de 1.050.000 (un milion cinci­zeci mii lei) la epocile ce Con­siliul de administrație va fixa pen­tru vărsămintele viitoare, cu dobînda de la epocile la cari vor trebui plă­tite aceste sume. 2. La daune interese pe cari So­cietatea își propune a le fixa la în­­fățișarea procesului. 3. La cheltueli de judecată. Comuna se va cita la Primărie în strada I. C. Brătianu, prin repre­sentantul său legal, și Societatea la sediul său în Bulevardul Domniței, lîngă statuia Rosetti. Alăturăm în copie actele de cari ne servim. Primiți vă rugăm Domnule Pre­ședinte, asigurarea deosebitei noas­tre considerațiuni. Societatea comunală a tramvaielor București. Președintele cons. de administrație (ss) C. Nacu Vice-Președ. cons. de administrație (ss) E. Ghica Director, (ss) Al. F. Bădescu PREȚUL CEREALELOR Prețul cerealelor la Brăila de pa ziua Miercuri 20 Iulie : Grîu nou 78 kgr. la hi. 2 la sută c. str. lei 13.65 predare August bordo Su­­lina. Grîu nou 77 kgr. la hi. 3 la sută c. streine lei 13.28, predare August brodo Sulina. Grîu vechi pr. Iunie-Iulie bord Su­lina 78 kg. la hi. 3 la sută corpuri streine, an hectolitru lei 13.41. Grîu vechi bun curat 80 agr. 1 la sută corpuri streine lei 14.40 vînzare promptă. Grîu nou mijlociu 77 kgr. 2 la sută cor­­puri străine tei 14.08. Grîu nou amestecat 75 kgr. 10 la sută corpuri streine lei 12.30. Secară nouă calitate ! 74 kgr. lei 9.91. Secară călit. II 72 kgr. lei 9 50. Orz de toamnă 64 kgr. lei 8.77. Orz de primăv. 60 kgr. lei 8.10. Orz nou 59 kgr. la hl. 3 la sută c. streine 7.37. predare Sept. bordo Sulina. Ovăz 45 kgr. la hl. lei 5.22. Vînzare promptă. Ovăz nou 42 kgr. la hl. 5 la sută c. streine lei 4.83. Predare Septembre bor­do Sulina. Porumb vechi gros galben 77 kgr. lei 9.89. Vînzare promptă predare din șlep. Porumb cincantin vechi 80 kgr­ lei 10.40. Vînzare promptă predare din va­gon. Porumb vechiu colorat 78 kgr. 9.90. Porumb nou colorat 73 kgr. 9.15. Fasole comună suta de kgr. 21.50. Kobra nouă suta de krg. lei 28.—Kor­do Sulina. Naveta suta de kgr. lei 27.—. Meiul suta de kgr. 11.—­ LONDRA /Date comunicate de ministerul indus­triei și comerțului­ / (1912 iulie 1911) Deschiderea: susținut, închiderea : Foarte calm, cererea nulă. Grîu cu 1% c. str. 80/81­ k. la hl 19.40 fr. « « 2 °/­ « * 79/80 « « * 18.05 « » 1­3%» « 78/79 « « « 18.70 « » ■ 3% * « 77/78« «« 18.55 » predarea August. Porumb Danube 14.70 suta fol. kgr. « Foxan 14.70 suta pe gr.­­ Barabia 14.80­­ » » predare August. Orzul : 13.34 pe 100 k­gr. Ovăzul : 14.35 < « * MANNHEIM Lei pe 1000 kgr. Grîul Sarowska 78/79 kgr. 191.34 « Ulka 9 pud. 30 187.64 «­­ 10 « 190.73 din Romînia 77/78 kgr. 190.11 * La Plata Bahia Blanca 771/, « 193.20 » Red. Winter 11 *­­ 186.40 « Monitoba (Canada) No. 4 . . 191,34 » » * » 3 . . 197,52 » » > » 2 . . 206.16 » » » > 1 . . 209.86 Grîu. 19.4 fos. pe suta kgr. pred. Iulie. « 15.18 * ut» Oct. Pol. : 18.97 « « « t Iulie * 15.38 t­­­t « Oct NB./Prețurile se înțeleg cu­* Rotter­dam plătibile cu bani gata. Piața calmă. LIVERPOOL ROMANUL «VIITORULUI* O TINEREȚE ÎNTREAGA Geni pe normandă în ocări și rupse testamentul pe care îl făcuse în fa­voarea ei; și, după cîte­va săptămîni, înăbușit de o indigestie provenită din cauza unor chlefteluțe marinată, lăsa, fără voia lui, întreaga lui a­­vere moștenitorilor naturali. Amedeu, a cărui damă fusese pri­mită nu se putea juca de­cît în pri­măvara, și căruia notar, însărci­nat ca să lichideze succesiunea d-lui Gautre, îi dăduse o previziune de cîte­va mii de lei, Amedeu, mereu grozav de trist, și ne­simțindu-se atît de curagios în­cît să poată lua parte la nunta lui Mauriciu și a Mă­riei, vroi cel puțin să se bucure de noua lui avere și de independența pe care ea i-o dădea. Demisionă din slujbă și plecă în spre Italia, în speranță de a împră­știa mîhnirea sa... Aic ! nu călătoriți nici­odată cu o tristeță în inimă! Nu vă admit cu ecoul unui nume prea scump în gînd, cu aceea somnolență din nopțile pe­trecute în vagoane, atît de nelini­ștită și plină de visuri urîte! Ame­deo îi suferi tot chinul­ In mijlocul zgomotului continuu al ferăriilor, el credea că aude tre­­cînd voci plîngătoare, deoparte, cari strigau în mod lung numele prea iubitei perdută. Cîte­odată gălăgia se mai potolea puțin, frînele, arcurile, roatele, în­treaga mașină de fontă și de oțel părea ca obosită de a urla, înăbu­șea ritmicul ei galop, și călătorul legănat puțin mai dulce, distingea atunci, în zgomotul micșorat, o arie muzicală, la început nelămurită, a­* « * Ah ! nu călătoriți, și mai ales nu călătoriți singuri dacă aveți vre­o mîhnire ! Cît de dușmănoasă, cît de negăzduitoare pare atunci prima seuzație ce se simte la sosirea în­tr’un oraș necunoscut! Amedeo fu nevoit să sufere plicticoasa așteptare a calabalîcului într’o gară banală, tachinările vamei, îngrămădirea gra­bnică, într’un omnibus, a călători­lor obosiți cari își aruncă priviri bă­nuitoare și supărate, primirea, pe peronul hotelului de către inevita­bilul portar elvețian, cu șapcă ga­lonată, care vorbește aproape toate limbile Europene, asăltat de către indii veniți, și care se încurcă în «yes, sir», în «ja, wohl», în «si, si­­gnor». Amedeu, turist fără nici o expe­riență, care nu tîra după ce două­zeci de cuiere și care nu avea ae­rul obraznic al unui bogătaș, tu tri­mes din instinct, de către poliglotul elvețian, într’o cameră de la catul al patrulea, dînd în spre ventila­toare și atît de lugubră, în­cît îi fu frică să nu se îmbolnăvească în­tr’o astfel de vizuine și să moară fără ajutor. Pentru a-l reînsenina, un aviz scris în patru limbi, îl po­­vățuia ca să depună la biroul ho­telului tot ce putea să aibă mai de preț, tocmai ca și cum ar fi pătruns într’o pădure împănată de hoți, și mai mult, severul anunț îl avertiza că în cazul contrariu, ar putea el însuși să fie considerat ca un pun­gaș ordinar și că nota de plată îi va fi prezintată, fără înduplecare, din cinci în cinci zile. Viața îngrozitoare de călătorii cu trenul și de table d’hôte, începuse. De-acum Înainte, Amedeu, va fi transportat din oraș în oraș ca un sac de grîu sau ca un butoiu cu vin; va fi găzduit în hanuri pre­tențioase și monumentale, unde va fi numerotat ca un pușcăriaș; va ajunge mereu din sufragerie în su­fragerie, aceiaș familie de Englezi carnivori, cu cari ar fi putut să facă ocolul pămîntului fără ca să schimbe vre-o vorbă; va sorbi în toate zi­lele ciorba nesărată, va mînca zil­nic peștele împuțit, carnea tare, și va bea mereu vinul de bordo fără nici un gust, și cari au, ca să zi­cem așa, un caracter internațional, și mai ales va avea scîrba, în fie­care,iseară, întorcîndu-se să se culce, să străbată aceste coridoare uni­forme și pustii luminate slab de lămpi cu gaz, în cari îți cade pe cap o tristețe lugubră și în cari, înaintea ușilor închise, perechi de încălțăminte cosmopolită — pantofi grei cu cue de alpinist, mîrșave cisme nemțești, ghete conjugale a unui milord și a unei miladyi, cari te fac să te gîndești la epocile de uriași din vechime, — așteaptă cu un aer obosit, pe văpsuitorul de dimineață. In Italia, nesocotitul Amedeu, trebue să sufere, toate oboselile toate nostalgiile, toate amăgirile, turistului singuratic, înaintea fai­moaselor monumente, priveliștelor celebre, cari posedă de multă vreme pentru pictorii și povestitorii im­presiilor din călătorie, Amedeo simți această senzație de «deja văzut», această lipsă de minunare care pa­ralizează facultatea de a admira. Avea-vom îndrăzneala s’o spunem? Catedrala din Milan, această enormă zămisleală de săgeți făcute din mar­mură albă, nu o mișca; rămase rece în fața sublimului Baptister de bronz din Florența, și la Piza, turnul ple­cat îl făcu efectul J unei simple înșe­lătorii. In muzee, în galeriile tăcute, merse kilometrii întregi, sătul de artă, ghiftuit de capo­ d’opere, și băgă de seamă cu desgust că nu mai putea să suporte două­spre­zece tolerațiuni de Păstori și paisprezece coborîri de pe cruce consecutive. Chiar dacă ar fi fost ele iscălite cu numele cele mai glorioase. Scenele martirului și al chinului, de atâtea ori repetate, îi erau în mod parti­cular nesuferite. Atențiunea lui to­cită și comptă nu mai vedea lim­pede decit 155 aspectul neplăcut, părților rele. El vroi totuși să-și biciuiască sen­zațiile, să vadă lucruri extraordi­nare. Alergă către Veneția, către orașul fără zgomot, fără pasări, fără verdeață, către priveliștea tăcută a cerului, a marmorei, a apei. Dar acolo, încă­ odată, realitatea îi păru inferioară visului său. In fața lui Saint-Marc și Procu­­rațiilor, nu fu iubit de surpriză, de zguduitura entuziasmului pe care-l dorea. Despre toate aceste minună­ții, citise, spre nenorocirea lui, multe descrieri, văzuse multe imagini mai mult sau mai puțin exacte; și, în desamăgirea lui, își reaminti un a­­bajur care, odinioară, acasă la pă­rinții lui, ațîțase prea mult imagi­nația lui copilărească, un răutăcios abajur de carton albastru, pe care era vopsit o petrecere nocturnă la Veneția, cu o serie de înțepături de ac, pentru a reprezenta iluminațiile palatului ducal, încă odată vă mai spui, nu călă­toriți nici­odată, și mai ales nu vă duceți nici­odată la Veneția, singur și fără iubire ! Tradus de d. T. St. Dumitrescu (Va urma) v \ r

Next