Viitorul, august 1911 (Anul 5, nr. 1265-1274)

1911-08-05 / nr. 1268

ANUL AL PATRULEA—---------- _ bani ABONAMENTE In țară.......................un an 18 lei...................șease luni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei...............șease luni 18 lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni —PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI: 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 RNUNGIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III.......................50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina VI ....................30^brofc^ Inserții și reclame pagina III linia........................... A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE ȘI LA AGENȚIA EMIL VINERI 5 AUGUST 1911 bani 5 — Stopa d-lui Vintilă Brătianu Epoca se’ntreabă, cu o umanitară îngrijire : care este situația d-lui Vintilă Brătianu ? Și în această întrebare se rezumă toată morga ministrului de interne, toată ridicula încredere în sine a d-lui Marghiloman, toată îngîmfarea elegentului amator de exproprieri scandaloase. Ge face d-l Vintilă Brătianu? Cine mai știe ? Și ce-o interesează pe Epoca ? Ce-l interesează chiar pe d-l Marghiloman care e situația... morților pe cari d-sa i-a ucis ? Ge face d-l Vintilă Brătianu? Nu mai există. Mai mult, suntem siguri, nici chiar conservatorii n’ar dori să facă. Directorul Bancei Naționale a fost compromis, desființat, scos cu desăvîrșire din viața noastră politică și economică. Și ne mirăm de ce mai cere informații Epoca în această privință, cînd ea știe foarte bine că d-l Vintilă Brătianu a fost demascat, înfierat și scos pentru totdeauna din circulație chiar de d-l Marghiloman, cu concursul moral al d-lor Schulder, Mille și Honigman. Prin urmare, de ce Epoca își permite asemenea întrebări și crude și nedelicate ? Iar d-l Marghiloman de ce îngădue ca, din înnălțimea triumfurilor sale, să se arunce învinșilor de jos asemenea sfidări? Totuși cînd Epoca întreabă ce fac morții uciși de d-l Marghiloman, se desprinde din această întrebare o comoară întreagă de ironie la adresa donchișotismului ministrului de interne. Interesantă de tot trebue să fie părerea oficiosului junimist despre d-l Marghiloman, dacă acest ziar găsește atît de natural să întrebem de sănătate pe morții uciși de d-sa ! . Dar fiind că Epoca a întrebat și fiindcă cea mai elementară politețe cere ca orice răspuns să fie potrivit cu tonul întrebărei, răspundem : — Morții uciși de d-l Marghiloman sunt foarte sănătoși. Și, fiindcă, după pilda unui alt grec, Lukian—de vreme ce e grec, trebue să-l cunoască Epoca—am alunecat pe panta dialogurilor morților, sa îngădue confratele junimist ca și morții să întrebe la rîndul lor . — Ge mai face omonitorul nostru ? El, ce să facă ? A plecat în străinătate, ca să-și odihnească eleganța și sa-și aerisească succesele. La gară a fost întovărășit de toți redactorii Adevărului, cărora le-a strins cu afecțiune mina, și de d. Mellot, și de d-l Pizanis, și de d. Allard, și, în sfirșit, de toți aceia cari reprezintă aici în Romînia forța națională de rezistență patriotică înpotriva spiritului de acaparare a unor «gheșeftari» ca frații Brătianu. A plecat pentru 50 de zile în concediu ca să aibă destulă vreme să uite și schingiuirea țăranilor din Rucăr, și jefuirea celor din Dumitrești, și necazurile bieților oameni * prădați fără concursul justiției de bandiții din Nordul Moldovei, și elogiile compromițătoare ale *d-lui Mille, și «succesele» pe cari a avut prilejul să le piardă înainte de a le cîștiga în afacerea societăței comunale de tramvaie, și neplăcerile sentimentale ce i-a provocat donația pe care s’a văzut silit să aibă generozitatea de a o face pentru internatul din Buzău. Dar mai presus de toate și-a luat un concediu atît de lung d-l Marghiloman pentru ca, uitînd toate aceste neplăcute și plicticoase amintiri, să-și aducă aminte că guvernul Carp nu a fost chemat la cîrmă ca să înfiripeze o mizerabilă operă de șicană polițienească ci în vederea realizărei unei reforme administrative pentru a cărui înfăptuire d-sa, ca ministru de interne, nu are nici pregătirea necesară, nu mai are nici prestigiul de moralitate cu totul indispensabil. Sau, mai bine zis, a plecat d-l Marghiloman într'un concediu atît de lung ca să facă să uite pe toți amicii săi și țara întreagă că, în loc să-și întrebuințeze toate puterile ca să întărească partidul conservator venit la putere în condiții atît de puțin priincioase* pentru a se menține, a uzat și forța neînsemnată de care dispunea partidul său ca să-și răzbune resentimente personale și să legitimeze niște cu totul neașteptate accese, de omnipotență.* Și, în sfirșit, a plecat pentru 50 de zile în străinătate ministrul de interne, fiind-că are neapărată nevoe de o cît mai îndelungată cură de aer curat și de viață liniștită, spre a-și reveni din* criza *de grandomănie și zăpăceală ce i-a provocat primele luni ale puterei și spre a-și reface sănătatea *și reputația politică grav compromisă de activitatea de pînă acum. Iată care e situația d-lui... Vintilă Brătianu!! * — p— Patralipoca“ „Epoca“ văzînd că toată familia Brătianu nu are în Societ. Tramv. Comunale de cît 75 de acțiuni din 6OOO, întreabă de cîteva zile cîte acțiuni are d-na Stolojan. Deși nu s’ar cuveni să răspundem cum își plasează averea văduva regretatului Anastase Stolojan, îi vom satisface totuși curiositatea. Le-na Stolojan are 25 acțiuni. Ar fi bine însă ca „Epoca“ să ne spue cu aceiași exactitudine, cît capital are d-l Alex. Marghiloman în Societatea de asigurare «Generala» al cărei președinte este și cu cît participă d-sa la «vastele operațiuni ale socetățeii Grodel» pe care se acoperă cu autoritatea numelui d-sale ? Menajeria Bucureșteană Scabropitecantropumandy Poftiți, d-lor! Jocă trei zile! Nemai văzut, nemai pomenit, nemaiauzit în vremile acestea de civilizație ! Acesta este Scabropitecantropumandy! Un monstru foarte complex, trăiește mai mult retras în cabinete particulare sau... publice, adoră aerul înbicuit al peșerilor și se hrănește cu tot ceea ce poate să producă... neplăceri sentimentale stomacului. Din pricina asta, figura lui are înfățișarea unui om căruia mereu îi vine să debordeze. Priviți-i capul: în trăsăturile lui, in scînteerile inteligenței lui veți găsi toate urmele pitecantropului, această rudimentară schiță de om făcută de Dumnezeu în era terțiară adică pe vremea cînd tatăl nostru ceresc nu învățase încă bine arta de a desena. Priviți-i fruntea pustiită de podoaba părului (singura podoabă cu care natura a înzestrat această respingătoare vietate mandibulară): în goliciunea ei internă și externă, în lumina cu care o încunună privirea ochilor lui scabroși se oglindește întreaga pustă ungurească. Deși are înfățișarea atît de sinistră, scabropitecantropumandy este o vietate foarte caraghioasă : el sare în loc să umble, se strîmbă mereu și face adesea să petreacă, prin caraghioslîcurile lui, pe oamenii cu mirosul nu prea desvoltat. Din această pricină, prin analogie cu uriașa maimuță căreia știința franceză ii zice mandrill, monstrului scabropitecantropumandy i se mai spune în lumea savanților și scabropitecantropumandrillul. Spre deosebire de șarpele cu ochelari, acest monstru din era terțiară poartă monoclu. Lentilele ochilor lui sunt tocmai ca plăcile fotografice : reflectează lumea cu susul în jos. De aceea, scabropitecantropumandy vede toate lucrurile pe dos. De altfel, specialiștii afirmă că acest monstru apreciază mai mult... dosul lucrurilor. Din cauza acestor aptitudini fotografice scabropitecantropumandrillului i se mai zice și fotopitecantropumandrillul sau chiar scabropitecantropul otomandy. Singurul român care posedă în colecția sa de curiozități pe acest monstru este d-l Marghiloman. Da cînd s’a importat de pe pusta ungurească însă, acest monstru cu cap de pitecantrop, cu monoclu de junimist, cu mîini cari fac într’una tot felul de gesturi scabroase, cu apucături de Evreu falit, care vrea să se reabiliteze printr’un nou faliment, casa ministrului de interne este teatrul celor mai rușinoase scandaluri. Se zice că pașnicii locuitori din partea locului, au fost adesea indignați, văzînd cum la miezul nopței scabropitecantropuf otomandy, ca o nouă umbră a lui Hamlet pe terasa de la Elsener, apare în balconul d-lui Marghiloman, gol ca un creer junimist sau ca o femee îmbrăcată la ultima modă. Priviți, d-lor și d-nelor ! Hrana animalelor ! Scabropitecantropuf otomandy, acest monstruos rezumat ambulant al tuturor formelor urîte, al tuturor gesturilor rușinoase, al tuturor manifestațiilor ridicole de viață animalică, mănincă de de preferință... rahat, parfumat cu vanilie de usturoiul Sfredeluș AVIATORII NOȘTRII PRINCIPELE BIBESCU Marți seara Principele Bibescu a repurtat unul din cele mai remarcabile succese obținute pină azi de aviatorii noștri. Principele Bibescu a făcut înconjurul unei părți din Capitală împingând voiajul său până la Kitila și ridicindu-se până aproape de 500 de metri a bătut recordul Inălțimei pentru România. Sborul acesta remarcabil a fost efectuat pe noul aparat Blériot cu motor Gnom pe care principele Bibeson l-a dăruit ministerului de război ca să servească la școala piloților noștri militari. După aterisare, P. 8. S. Episcopul Dunărei de jos a sfințit noul aeroplan în prezența unei distinse asistențe pentru care cităm pe d-nele Bibescu, mama și soția aviatorului, d-na Beldiman, d na și d-l general Popovici secretarul general al ministerului de război, d-nii general Boteanu, colonel Iliescu, etc. Alegerile parlamentare Citesc în ziare că primele alegeri parlamentare la Dobrogea vor avea loc în Octombrie viitor. S'au anunțat de atîtea ori diferitele date pentru efectuarea acestor alegeri, încît noi, dobrogenii, avem cuvlnt să ne îndoim că termenul acesta va fi ultimul. Mai întîi, listele electorale pentru județul Constanța nu sunt încă terminate. S’au terminat definitiv numai cele pentru județul Tulcea. Va urma după aceasta judecarea apelurilor de către Curtea de Casație, secția contenciosului. Aceste apeluri trebuesc înaintate în termen de o lună de la afișarea listelor. Legea zice, într’adevăr, că Curtea va statua de urgență asupra acestor apeluri, dar cum numărul lor este destul de însemnat, rezolvarea va trebui să întîrzie mai mult timp. Așa fiind e foarte probabil că data alegerilor va fi din nou amînată. Efectuîndu-se ele în Octombrie viitor sau mai tîrziu, nu asupra acestui punct vrem să insistăm aci. Este incontestabil că cu toții dorim, cu o oră mai curînd, să ne vedem recunoscuți definitiv ca adevărați fii ai patriei și să ne putem bucura de toate drepturile, ce constituția și legile țărei le acordă cetățenilor romîni. Vrem să ne ocupăm în rîndurile de mai la vale de viitorii parlamentari Dobrogeni și de o greșită dispozițiune a legei în privința locului unde Vor trebui să voteze alegătorii acum, la prima alegere. Articolul 4 al legei pentru acordarea drepturilor politice Dobrogenilor prevede că prima votare se face,—prin derogare dela dispozițiunile comune—în atîtea secțiuni, cîte plăși sunt în județ. Secțiunea centrală va fi în orașul de reședință al județului, unde vor vota și alegătorii din toate comunele plășii în care este situat orașul de reședință. Alegătorii din celelalte plăși se vor întruni în comunele de reședință ale plășilor. Expunerea de motive ce a însoțit depunerea proiectului de lege nu ne lămurește cari au fost motivele ce au îndreptățit pe legiuitor să intercaleze în lege această escepțiune de la regula generală. In afară de dorința guvernului de a nu se aduce prea multă lume, din prea mari depărtări, în Capitala județului, de a nu o sustrage de la ocupațiunile ei, nu prea înțeleg rostul acestei dispozițiuni. Făcîndu-se votarea astfel credem că nu mai prezintă nici o siguranță secretul votului. Să lămuresc temerea noastră prin un exemplu. In orașul Sulina avem 11 alegători în colegiul I de Senat și 8 în colegiul 1 de Cameră. Numărul lor fiind atît de restrîns se va ști cu siguranță, sau aproape cu siguranță, cine a votat cu guvernul și cine nu. Intîmplîndu-se ca toate cele 11 voturi ale alegătorilor de la Colegiul 1 de Senat și toate cele 8 de la colegiul 1 de Cameră să fie exprimate în favoarea opoziției, nu va mai avea nimeni nevoie să-și bată capul asupra cui să se descarce urgia administrației. Cred că nu mai am nevoe să demonstrez cu alte argumente, că această dispozițiune a legei e bine să fie modificată, în sensul ca votarea I să se facă, ca și în țară, la reședința județului. O altă chestiune, care ne interesează într’un grad mult mai înalt este: cine vor fi viitorii parlamentari Dobrogeni ? Fi vor fi aleși dintre locuitorii Dobrogei sau vor fi impuși de la centru, oameni străini de localitate ? Să punem această întrebare, pentru că ziarul conservatorilor tulceni susține cu multă căldură, că între nouii aleși parlamentari dobrogeni trebue să alegem și elemente de la centru, cari să ne conducă pașii, să ne inițieze în viața parlamentară— zic ei. Ce prețioasă mărturisire de slăbiciune? Ce eclatantă dovadă de insuficiența ta proprie ? Să fie într’adevăr așa de mare lipsa de oameni în partidul conservator tulcean, încît să trebuiască să-și recruteze reprezentanți pentru parlament din țară? Cum e posibil aceasta cînd abia acum cîteva luni nu mai exista picior de opozant în provincia transdanubiană ! In trecut—în parte și astăzi—Dobrogea era un loc de refugiu, un loc de plasare pentru o mare parte din elementele, cari în țara-mamă nu puteau fi întrebuințate la nimic. «Bora pour Orient» egal cu «Braza pentru primar în Dobrogea». Astăzi lucrurile trebue să se schimbe. Astăzi cînd toate partidele politice, toată suflarea romînească ne-a găsit vrednici să ne egaleze cu frații noștri din țară, astăzi trebue să ni se lase absoluta libertate a exercitării drepturilor noastre. Aceasta nu Însemnează că suntem contra candidaturilor străine de județ. Și noi ca și alte județe vom alege ca să ne reprezinte în parlamentul țărei, persoane străine de localitate, decit aceste persoane trebue să facă parte dintre fruntașii țării. Ei trebue să cunoască bine nevoile județului și ale locuitorilor, să aibă sau să fi avut legături cu județul nostru și să fi desvoltat în trecutul lor o activitate necontestată pentru binele public. Oameni de aceștia, cari se impun prin trecutul lor, cari ar putea reprezenta cu destulă demnitate oricare județ din țară, pe aceștia îi vom vota și ne vom încredința în mînile lor aspirațiunile noastre, convinși că ele se vor Îndeplini. Dar ca să ne solicite voturile persoane cari n’au nici o legătură cu noi, persoane cari nu ne cunosc nici nevoile nici aspirațiunile noastre, cari poate n’au pus niciodată piciorul în Dobrogea, pe aceștia să nu ni să pretindă să i votăm. Oricari din ai noștri, cel din urmă chiar, ne va putea aduce mai mari servicii în parlament, pentru că el simte împreună cu noi și sufere împreună cu noi de relele ce ne bîntuie și cari cer îndreptare. Așa cum să prezintă situația politică astăzi, cînd aproape toți politicianii mari ai țărei sunt aleși în parlament, avem datoria să ne alegem reprezentanți localnici. Deviza noastră să fie : Prin noi inșine. A. P. HOTE POLITICE «Epoca» încearcă să explice opiniei publice pentru ce atacăm actualul consiliu comunal. La drept vorbind presa liberală n’a atacat nici odată consiliul comunal deoarece edilii capitalei, pînă azi cel puțin, n’au făcut nimic, dar absolut nimic demn de a fi comentat. Afară de scandalurile ce se petrec in fiecare zi la Primărie— scandaluri cari sunt de notorietate publică și cari nu merită onoarea unei critici, ci pur și simplu disprețul cetățenesc, actualul consiliu comunal n’a săvîrșit nimic de seamă, decît falsificarea planurilor pe cari d-l Marghiloman avea să întreprindă campania de calomnii contra d-lui Vintilă Brătianu. Iată dar pentru ce „Epoca“ greșește cînd își închipue că simplele noastre dări de seamă asupra... activităței consiliului comunal al d-lui Dobrescu, constitue o critică. Nu. Față de promiscuitatea Mendoniche— Poenaru-Berdea — Protopopescu Pake, nu putem avea altă conduită decît acea a omului pios, care își scoate pălăria cu respect în fața unui car mortuar, cu care se duce la locașul de veci, un decedat în floarea vîrstei! Dar fiind că «Epocai vorbește de actualul consiliu comunal, ca de ceva existent, să ne permită confratele nostru a-i face o întrebare foarte serioasă. Are lpoca o cunoștință "de cele spuse la plecare de către d-l Marghiloman și anume că, dacă certurile dintre ajutorii de primar vor continua și în timpul concediului său, la toamnă va disolva consiliul ?... Așteptăm. * * * Primăria Capitalei își urmează experiențele pe spinarea contribuabililor. Vroind să încerce pavagiul cu asfalt natural pulverizat, d-l D. Dobrescu, în loc să facă aceasta încercare în mic, a luat o cu toptanul. Primăria Capitalei a cumpărat din Italia M vagoane din acest produs și a început să paveze piața Teatrului. Ce se întîmplă însă? Lucrările începute de mai multe zile abia se urnesc din loc, căci primăria nu are mijloacele trebuincioase iar materia lasă foarte mult de dorit. Rezultatul final al acestei experiențele va fi că comuna va arunca în vînt vr’o 10.000 lei . Dar pe lingă atîtea milioane risipite de guvernul d-lui Carp și față de tentativa de a păgubi comuna cu alte milioane prin lupta ce se duce împotriva societăței comunale de tramvae, cei W.000 lei sunt floare la ureche. MAXIME ȘI CUGETĂRI Nici o vorbă în contra aproapelui nu trebue crezută fără a fi probată ; și ea nu poate fi probată decît prin examinarea și ascultarea părților. Franțois de Sales ZAVRACURI Condescendență D Grajdiloman, zis și Mander Marghioala, a plecat în concediu 50 de zile. Se zice că dinadins s’a acordat ministrului de interne un concediu mai lung decît celorlalți miniștri, ca să se dea vreme poliției să prindă, în acest interval, pe bandiții cari operează în nordul Moldovei. Ce vreți ? Cît timp «banditul de la interne» era în țară, poliția, din condescendență pentru d-sa, nu se putea atinge de... bandiții din nordul Moldovei 1 Altă versiune • Altă versiune asupra cauzelor pentru care d-lui Grajdiloman i s’a acordat un concediu mai mare decît chiar șefului guvernului . Din multele gafe făcute pînă acum de ministrul de interne s’a convins și Dc. Petrache că atît țara cît și partidul conservator cîștigă dacă d-l Grajdiloman stă cît mai mult în concediu ! Mult mai presus Epoca afirmă că d-l D. Dobrescu, primarul Capitalei, a pus totdeauna cinstea mai presus decît orice. Asta este adevărat. In special cinstea d-sale a stat totdeauna cu cîțiva kilometri mai sus decît... inteligența d-sale. Cunoscătorii chiar afirmă că atît de mare este distanța între aceste două facultăți ale primarului Capitalei, incît adesea face impresia că cinstea d-lui Dobrescu nu aparține inteligenței sale și că inteligența sa este cu totul streină de cinstea d-sale . Aghiuță Take Protoppescu și opera sa romînească Sunt momente triste în viața unui popor, conștient de starea sa de progres, atunci cînd anul din apostolii lui trece —■ fără de vreme — în viața cea veșnică. Aceste momente dureroase le încearcă azi neamul romînesc prin pierderea lui Take Protopopescu, care a fost nu numai amical fără nimei, ci și al populațiunei muncitorești de la orașe, al comercianților și meseriașilor romîni cu deosebire. Omagiile ce se aduc din toate părțile și de toate clasele sociale memoriei ilustrului defandt sunt cea mai sinceră mărturie a regretelor unui neam întreg pentru perderea unuia din cei mai vrednici fii ai săi, care în viața sa nu a fost slăninit de nimic mai mult ca de sentimentul mancei pentru patrie și neam. , Ca Take Protopopescu nu dispare numai unul din cei mai de seamă fruntași ai partidului național-liberal, căruia în rodnica și energica sa activitate i-a închinat toată capacitatea și devotamentul său,—ci unul din cei mai bine înzestrați înaintași ai neamului, pentru care a fost un izvor de nesecate și fericite inspirații, un creator de drumuri noui în evoluția socială și economică a vieței noastre de stat, un îndrumător, un diriguitor al forțelor ce s’au desprins din renașterea noastră după războiul independenței, un titan și un suflet totdeauna cald și gata de ori-ce jertfe, ori de cîte ori era vorba de a se urni, încă cu un pas înnainte, viața noastră economică națională. Am putea diferenția marea activitate pe care Take Protopopescu a desfășurat-o în viața noastră publică, în două perioade. Cea dintîia, începînd cu activitatea sa politică, este închinată ideei de partid. In această perioadă el preiază împreună cu Eugeniu Carada școala economică națională — bazată pe materializmul economic, care a dus la întemeierea celor mai de seamă așezăminte pe cari se sprijină puterea de viață a Statului și Neamului nostru, — la înființarea Băncii naționale, Creditului funciar rural și urban, Băncilor populare, Obștiilor sătești și Casei rurale. A doua perioadă a activităței sale iese din cadrul exclusiv al ideei de partid pentru a se ridica d’asupra oricăror considerate de partid. In această perioadă Take Protopopescu ce scoboară în mijlocul poporului da unde s’a ridicat prin talent, învățătura, cinste și muncă. El creează bănci la orașe și la sate, cari erau chemate a aduce dezrobirea economică a țărănimei la sate, a comercianților și meseriașilor romîni la orașe. începutul îl face la Slatina, în citadela sa politică și leagănul familiei sale—cum era și firesc, apoi la Drăgănești și Optași în județul Olt precum și alte numeroase bănci în județele învecinate Romanații, Teleormanul, Vlașca și Dîmbovița. Iar ca încoronare a operei sale financiare și economice înființează acum în urmă Banca romînească cu 17 mm. milioane de arginți vărsați numai din rezervele muncei romînești. Instituțiune menită să lege într’un cerc strins toate celelalte bănci întemeiate de dînsul, servindu-le acestora ca o adevărată alma-mater. In viața noastră contimporană sunt rari oamenii cari prin munca și priceperea lor va fi putut folosi atît de mult intereselor romînești cum a fost din fericire Tache Protopopescu. Suflet mare și minte pătrunzătoare, Tache Protopopescu a fost omul practic care a știut să creieze mijloacele pentru întemeierea cît mai repede a unei vieți economice naționale de sine stătătoare cît era posibil. El își îndreptă întîia activitatea la sate ca îndoitot și nobilul scop de a ajuta ca bunca țăranului să se facă în mai bune condițiuni de tehnică agricolă și de al apropia sufletește de viața de oraș, de frații săi din orașe, unde băncile românești să i poată veni în ajutor cu credit ieftin pentru a-și putea cumpăra sămînța și uneltele necesare la munca cîmpului, scăpîndu-i astfel din mîinile speculatorilor și arendașilor hrăpăreți de la sate. Odată îndrumată țărănimea spre căr bane cari îi asigurau de acum lui și familiei sale un trai mai omenesc, Tache Protopopescu mereu urmărit de idealul sacru al solidarizărei forțelor romînești, creiază bănci la orașe, după Slatina, la Caracal, T.Măgurele, Roșiori, Alexandria, Giurgiu, Corabia, Tîrgoviște. Acum comercianții și meseriașii trag mari foloase prin înlesnirea creditulii de către aceste bănci care-i scapă și pe ei din mîinile cămătarilor de tot soiul. Nu mai mult decît în cîțiva ani de zile, viața orașelor unde mult regretatul Take Protopopescu a înființat bănci romînești, se găsește în continuă prosperitate, elementul romînesc din comerț prinde chiar și poate duce d’acum înainte cu succes, lupta de concurență cu elementele străine. In sprijinul acestei afirmațiuni e destul să cităm orașul Giurgiu, care pînă acum 3 ani cînd s’a înființat banca Măgurele-Giurgiu, tot de cătree Take Protopopescu, era amenințat aproape de a nu mai avea pe micul comerciant și meseriaș român. Piața orașului Giurgiu este acum în plină prosperitate și numărul comercianților și meseriașilor romîni în creștere. Două sînt învățămintele înnălțătoare pe cari putem să le tragem din aceste constatări averate : 1. Camăta, această pernicioasă armă de distrugere a forțelor romînești născînde, a fost sugrumată prin instituțiunile financiare și economice create la sate ca și la orașele Take Protopopescu. 2. Viața economică națională, în orașele și satele unde funcționează bănci romînești, este în plină evoluție de prosperitate materială, morală și culturală. Pe acest substrat al materialismului economic, Take Protopopescu a creiat un curent nou pentru întărirea sentimentului de iubire de țară și neam Căci este un adevăr etern că popoarele sărace sunt condamnate să dispară, după cum buna prosperitate economică a popoarelor ajuta la închegarea tot mai puternică a sentimentului de solidaritate națională. Nimeni mai mult ca Take Protopopescu n'a înțeles din adine sufletul trudit al Romînilui. El se interesa de tot ce era manifestare romînească pentru că inima lui vibra cald pentru tot ce era romînesc. El era un profund cunoscător al stărilor economice ale populațiunei romînești din țară ca și ale elementului romînesc din Ardeal și țara ungurească. Iată de ce Take Protopopescu a manifestat totdeauna o încredere constantă în calitățile noastre de rasă și neam. Și, coincidență de fericită înțelegere sufletească. Mișcarea intensă economică a țărănimei romînești din toate părțile, este sprijinită în mod efectiv și cu cele mai salutare rezultate de instituția băncilor populare, în regatul liber ca și în Transilvania... Poate că tocmai în această sforțare de solidarizare a tuturor forțelor economice — idealul scump al lui Take Protopopescu — stă germenul unitiței noastre culturale... și poate chiar al înfrățirei noastre politice. Și acum cînd mormîntul, care a cuprins rămășițele pămîntești ale marelui român Take Protopopescu, a fost acoperit pentru totdeauna— 1 »crimele unui neam întreg nu ajung să umple golul ce dispariția lui ni-1 lasă. O mîngiere doar și o pildă ne ră*mine : Take Protopopescu prin opera sa romînească ce a înfăptuit, va trăi totdeauna în cartea neamului. Slavă numelui lui. Onoare și vecinică pomenire memoriei lui. 1911 Iulie, Giurgiu Aurel Scurtu SCANDALUL de la Slânicul-Prahova Terorizați probabil de primarul din Slănicul Prahova, actorii cari formează trupa Bozianu ne adresează o telegramă prin care declară că niciodată d-l I. T. Popescu nu le a interzis să reprezinte Lipitorile satelor. Asemenea desmințiri, dacă sunt numai de complezență, nu pot avea nici o valoare documentară, știut fiind ce influență poate să aibă asupra unei trupe de categoria trupei dlui Bozianu un primar. Totuși luăm act de această declarație și făgăduim că, dacă cercetările noastre vor dovedi că am fost induși în eroare, vom recunoaște singuri aceasta cu toată francheța. Noi nu vrem să născocim vina în sarcina nimănui. Nu vrem nici să înveninăm raporturile dintre locuitorii acestei țări prin calomnii. Dar nici nu putem suferi ca răbdarea noastră să fie împinsă la extrem prin fapte de natura celui semnalat la Slănicul Prahovei, fapt care dacă este adevărat, trebue să convie toată lumea că nu poate fi tolerat. Noi posedăm o scrisoare semnată, adresată directorului nostru, prin care ni se denunță scandalul în chestiuni. Rugăm pe autorul acestei scrisori să ne dea cît mai repede toate lămuririle necesare, deoarece, în cazul contrariu, vom fi nevoiți să dăm publicității scrisoarea sa pentru a ne degaja orice răspundere. Înțelegem să luăm cu energie apărarea tuturor cauzelor drepte, dar nu rîvnim deloc să ne risipim energia pentru a lupta în contra unor primejdii neexistente. Prin urmare, curînd de tot vom lămuri pe deplin această afacere.