Viitorul, iunie 1912 (Anul 6, nr. 1548-1577)
1912-06-11 / nr. 1558
bani ABONAMENTE In țară . ................un an 18 lei..................sea 8 luni 9 lei In străinătate. . . . un an 30 lei.................șease luni IS lei Abonamentele Încep la * 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOT SI INVATATORI PRETU ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA ȘI COG ISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADĂ ACADEMIE, 17—BUCUREȘTI -------------------— NEGACTIA: TELEFON 13M7 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/89 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA V*,"••*** .4 ANUL AL CINCILEA — Nc. 1558 2 LUNI 11 IUNIE 19135 ANUNCIURI COMERCIALE Linia cere pe o coloană in pagina Ii .................50 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IIV.....................30 bani Inserții și reclame pagina III linia ......... 2 Ici A SE ADRESA J1 ADMINISTRAȚIE SI LA AGENȚIA EMIL MELBERT 5 bani Industria și meseriile PACEA SOCIALA la orașe Politica industrială a partidului conservator primea dezvoltarea pașnică cei naționale. Roadele politicei nesăbuite a guvernului conservator încep să se arate. Lumea muncitoare e în plină agitație. In fiecare zi izbucnesc noi si greve industriale, iar aplicarea legei meseriilor a dat naștere la întinse și generale nemulțumiri cari, departe de a lua sfirșit, sunt din ce în ce mai intense. Am dovedit in nenumărate rînduri că atît legea industrială cît și legea meseriilor n’au izvorît din grija de interesele generale ale economiei naționale și ale păturei muncitoare,’ci din’interese strivite de partid. S’au acordat favoruri nejustificate și în detrimentul intereselor naționale unor industriași, speculîndu-se nevoile clasei muncitoare,—tocmai în vederea slujirei intereselor de partid. Efectele acestei politici dezastruoase și condamnabile încep să se simtă azi. Atmosfera tulbure și nesigură care învăluie activitatea industrială a țării e una din primele ei consecințe,—și nu cea de pe urmă. Guvernul stă cu mîinile încrucișate în fața grevelor ce se ivesc, fiind-că n’a avut nici priceperea, nici prevederea ca, odată cu așezarea noului regim industrial, să legifereze normele după cari se vor rezolva conflictele inevitabile dintre capital și muncă. Dar nu numai lucrătorii și meseriașii sînt nemulțumiți. La rîndul lor, industriașii impută amar guvernului faptul că nu intervine in conflictele ce se ivesc. Este desigur o secțiune dureroasă pentru dilnșii, dar au și ei partea lor de răspundere intr’insa. In adevăr, orbiți de satisfacerea intereselor lor materiale imediate, industriașii au crezut că e destul să obțină de la guvern și parlament un regim nejustificat de impozite,—care ar trebui să lege minuile Statului pe 30 de ani,—și să primească suprimarea oricărei măsuri de protecțiune a factorilor naționali in industrie, servind interese străine. Chestiunea nu era însă așa de simplă. Faptele învederează astăzi enorma și vinovata greșală ce s’a făcut atunci când guvernul conservator a avut în vedere numai interesele stricte ale unor industriași apropiați de guvern, trecând cu ușurință condamnabilă peste acelea ale clasei muncitoare. Guvernul nu a știut și nu a voit să profite de momentul psihologic oportun al acordarei noilor avantagii industriale, pentru ca să așeze pe baze solide și legale regularea raporturilor dintre capital și muncă. Rezultatul nenorocit îl vedem azi, greve și tulburări necontenite, care paralizează activitatea industrială a țărei. Ele sunt desigur și urmarea politicei inconștiente pe care guvernul o duce de doui ani de zile față de mișcarea sindicalistă, internaționalist și anarhistă,— politică ce a culminat prin legi speciale menite să dea acestei mișcări un conducător care tot cu atîta înlesnire s’ar fi pus in fruntea muncitorilor bulgari sau muscali... Față de această stare de anarhie complectă, partidul naționalliberal nu putea rămine Nepăsător. Ca partid în realitate democratic, care intotdeauna in chestii de acest fel n’a avut in vedere decit interesele generale și permanente, iar nici decum pe cele de partid și momentane, era dator să avizeze asupra situației. încrezător în priceperea conducătorilor săi, partidul liberal, care are la activul său marea operă a armonizării intereselor păturei țărănești cu acelea ale proprietarilor rurali și restabilirea solidarităței și a păcei sociale, zdruncinată atât de cumplit la 1907, —a înțeles că tot lui ii va reveni cinstea de a face să dispară anarhia de azi, de a armoniza interesele legitime ale păturei muncitoare de la orașe, cu interesele generale ale industriei noastre. Desigur că situația primejdioasă creată de legislația industrială nechibzuită și păgubitoare intereselor generale, a guvernului conservator—și care se înrăutățește pe fiece zi,— este o piedică la desvoltarea pașnică și rodnică a industriei noastre. Vom avea deci, cu sau fără voia noastră, să ne ocupăm și de chestiunea industrială în genere, mai curînd decît se crede. Aplicarea pripită și dezordonată a legei meseriilor, și întreaga politică de expediente, sectară și dăunătoare, pe care guvernul a avut-o față de o mișcare serioasă care a căutat să tulbure liniștea țărei, a impus însă partidului național-liberal datoria de a se ocupa mai întîi de chestiunea a doua, aceea a organizărei meseriașilor și a asigurărilor muncitorești. Prin comunicatul pe care l am publicat, comitetul executiv al partidului liberal a pus primele baze de discuțiune ale chestiunei, învederînd normele după cum înțelege să o rezolve. Vom reveni deci, dezvoltînd diferitele puncte atinse in acest comunicat, pentru ca opinia publică, în deplină cunoștință de cauză, să-și poată da seama pe de-o parte ,cît de mari și de grave greșeli a săvîrșit partidul conservator în această chestiune, iar pe de alta cit de îndreptățită și de necesară este intervenția partidului liberal, pentru restabilirea păcei sociale la orașe, anum v UnăriiF și croat în Ungaria, care cad e vorba de apărarea drepturilor sale pragmatice, e foarte geloasă și dîrză, nu are aceeași atitudine față de Croați cu care a încheiat un pact în 1868. Ea nu se silește să nesocotească drepturile sfinte ale Croaților. Din această cauză ea nu are pace din partea Croaților. Aceștia tin să-și apere cu strășnicie autonomia națională. Cută vreme guvernul din Budapesta uza de mijloace mai blînde se mai găsea la Agram grupări politice cari, nevoind să forțeze lucrurile, se acomodau cu dominațiunea ungară. Dar de cînd Maghiarii, exasperați că Croații nu vor să renunțe la ființa lor etnică, au început a recurge la mijloace represive violente, toți Croați au făcut bloc și azi Ungurii n’au un singur amic la Agram. Recentul atentat împotriva banului Diuvay, care a costat însă viața unui altuia, dovedește cît de iritate sunt spiritele în Croația. Baronul Diuvay a găsit de cuviință să suspendeze legi și constituții, contramandat alegerile din care avea să iasă noua dietă Croată. Dar aceste măsuri, an loc să potolească pe Croați, i-au îndârjit și mai râu și au înarmat mina unui patriot care a atentat viața banului absolutist. Lucrurile în Croația sunt foarte departe de a se calma. Iar Ungaria, care are destul de furcă cu criza ei parlamentară, își agravează situația nea voind să nesocotească cu orice preț drepturile unei naționalități care, la rîndu-i,vrea să-și patreze, neștirbită, autonomia.___________ HOTE Sufletul și savanții S'ar părea — și părerea n’ar fi greșită — că nimic nu e mai intim, mai sustras influențelor de afară decit acel tonus al vieței noastre sufletești, decît caracterul, felul nostru de a fi. Și totuși savanții de astăzi cari au toate curiozitățile și nici o ezitare, s’au gîndit dacă nu ar fi posibil ca pe căi externe, prin tratamente să se schimbe firea omului. In parte au ajuns chiar la rezultate surprinzătoare. Nimic firește nu este mai penibil pentru ființă, decit durerea. Ea e piedica pe care Moartea o pune Vieței, a fugi de durere este însăși viața. Dar cum? Cind e vorba de durerile provocate pe cale chirurgicale, medicina a întrebuințat de mult anestezicele cunoscute. Dar contra suferinței morale, contra durerilor pricinuite de cauze psihice la ce medicament s’ar putea recurge? D-rul Bérillon ne va spune că nu e durere, nu e mîhuire, nu e regret care să nu dispară prin psihoterapie, adică prin aplicarea suggestiunei și ipnozei. Și paralel cu aceste susțineri citim un studiu al d-rului Parhon din „Noua revistă romina“, în care nu se dovedește negru pe alb că este de ajuns ca să se modifice glanda tiroidină pentru ca temperamentul, caracterul omului să se modifice în chip consecutiv. Insuficiența secrețiunei glandelor tiroidiane produce o amorțelă psihică. O bolnavă studiată de d-nii d-r Stoicescu și Bacaloglu cunoștea limbile spaniolă, ebraică, franceză și bulgară. „Dar, sub influența insuficienței tiroidiene ea uită limbile franceză și bulgară. Fiind supusă la tratamentul cu glanda tiroidă reciștigă limbele pierdute și învață într’o lună și jumătate limba românească pe care nu o cunoscuse pînă atunci“. Sufletul omenesc, fragment din marele suflet al lumei, apare în ochii savanților ca o anexă a secrețiunei glandelor. Cabanis reînviază , și cu el împreună dispare poesia și altitudinea puterei morale din suflet. Petronius CHESTIA TRAMVAELOR Despăgubirile Un ziar oficios desminte știrea că d. Marghiloman va plăti despăgubirile la cari a fost condamnat Statul Un ziar guvernamental desminte in modul cel mai categoric știrea pe care am dat-o deunăzi, că d. Marghiloman, principalul autor al isprăvilor înfierate de justiție, în chestia tramvaelor, va plăti cu din averea sa personală despăgubirile la cari a fost condamnat Statul și Comuna. De altfel, cei cari cunosc caracterul omului „neplăcerilor sentimentale» au înțeles din primul moment că știrea dată de noi era o simplă ironie. Ar fi fost să calomniem pe d. Marghiloman dacă l'am fi presupus în mod serios capabil să facă un asemenea gest. Cu toată desmințirea, pe care o așteptam, chestiunea rămine însă întreagă, deschisă. Cine va plăti daunele însemnate la cari a fost condamnat Statul ? D. Marghiloman, prin acțiunea sa nebunească, a acoperit de discredit partidul conservator și pe șeful său. Asta nu ne privește. Dar, în afară de chestia morală, mai e cea materială. Statul și comuna nu sunt datori să plătească cu banii contribuabililor greșelile și inconștiențele oamenilor politici nedemni de situațiile pe cari le-au ocupat. Nu mai amintim de răspunderea zdrobitoare pe care și-a asumat-o fostul ministru de interne, lipsind populația Capitalei, timp de un an încheiat, de un mijloc repede și ieftin de transport. D. Marghiloman va trebui deci, cu voe sau fără voe, de astădată, să plătească din averea sa personală, «neplăcerea sentimentală“ pe care i-au pricinuit-o cele cinci sentințe ale instanțelor noastre judecătorești. Nu întotdeauna neplăcerile sentimentale aduc sute de mii de lei celor cari le prețuiesc în bani.... In chestia locomotivelor „Pacific" CITE-VA ÎNTREBĂRI DIRECȚIEI CĂILOR FERATE ȘI MINISTERULUI LUCRĂRILOR PUBLICE. Intr'unul din numerile noastre trecute, am vorbit despre modul neregulat în care direcțiunea generală a căilor ferate, a dat în întreprindere furnizarea unui număr de 20 locomotive de tip mare, cu tonaj mare și de mare iuțeală, numite locomotive a Pacifice. Pe lângă faptul că acest tip de locomotive, nu vor fi de nici un folos pentru căile noastre ferate, deoarece actualele terasamente ale liniilor noastre ferate, nu vor putea suporta nici tonajul și nici viteza acestor locomotive, de tipul cel mai mare, mai este și modul neregulat cum s’a dat in întreprindere această furnitură, care se ridică la mai multe milioane lei. După ce direcția căilor ferate a chemat la licitație mai multe case speciale, după ce a admis un anume proiect al unei anume case, a anulat licitațiunea și a dat întreprinderea prin bună învoială, casei Mafiei. Pentru a se lamuri această chestiune, punem următoarele întrebări ministerului lucrârilor publice și direcțiunei G. F. R.:) Este adevărat că pentru locomotivele «Pacific», direcțiunea G. F. R., a avut de la o altă casă, anteproectele ? 2) Este adevărat că ultimul anteproiect al acelei case, a servit de bază la licitația ce s’a ținut? 3) In ce constă diferența de Proprietate intelectuală intre proietul care a servit de bază la licitațiunea ținută și care era al casei care-1 concepuse și proiectul lui Maffei, care nu poate servi de bază nouei licitațiuni, fără ca direcția C. F. R. să nu facă un act de incorectitudine care să scadă buna reputație a Statului român ? 4) Condițiunile de licitațiune au fost întocmite așa, că să se facă adjudecarea în mod demn casei ce va prezintă cea mai favorabilă ofertă și fără să scadă buna reputație a statului român așa cum prevede legea comptabilității, sau au fost așa ticluite încît să se poată după bun plac adjudeca furnitura favoritului cunoscut de mai înainte ? Sperăm că ni se va răspunde la aceste chestiuni, pentru a nu fi siliți să răspundem noi în locul celor în drept. După inaugurarea clubului VIAȚA POLITICA LA SATE In comuna Filipeștii de Tîrg, după inaugurarea clubului liberal, sătenii și fruntașii noștri din Prahova fac dovadă, prin numărul lor, de marea forță politică la sate, căreia i se dă viață prin noua organizare. DIN LUMEA CELOR ALEȘI ARTA LUI Brătescu-Voinesti Cu firii&jii! volumului I „Insunerec și Lumină“. Cetind și recitind nuvelele și schițele d-lui loan Al. Bratescu-Voinești, se evocă—spiritele de elită sunt esențialmente evocatoare—rostul artei în jocul sufletului nostru. Arta scrisului e cea mai grea dintre toate. Nu e nici sinteza realităței numai, nu e nici imitația ei. E o oglindire a vieței în care oglinda ce reflectă e prinsă în pervazul unui temperament de artist. Și artistul este un ciudat, foarte ciudat imitator al naturii. O imită, dar o și creiază, o ia drept model, dar o idealizează. E amestecul sufletului cu lumea care poate in fond este tot o proecțiune a sufletului. Și sunt fericiți aceia cari pot să prinză momentul ce rezumă o viață întreagă, clipita ce luminează un colț de lume. Și un astfel de ales al artei este Ioan Al. Brătescu-Voinești. Caracteristic pentru literatura d-lui loan Al. Brătescu-Voinești este că ea ne face să întrevedem toate furtunile sufletești ale micilor necăjiți ai soartei, ne face să înțelegem durerile puternice, mîhnirile adinei, nuanțele cele mai delicate ale sufletelor mărunte. Dintr’un foarte mic fapt sufletesc se evocă luptele acelea interesante în care singur conflictul de sentimente e interesant, iar nu obiectul ce le provoacă. Un exemplu: un sărman funcționar de la o judecătorie din provincie, Isaia, rîvnește de zeci de ani să-și cumpere o blană... Și precum alții doresc să devină milionari, alții, înalți demnitari, Isaia avea și el un ideal care să-i facă viața mai de trăit: cumpărarea unei blăni. A cumpărat-o în sfirșit. Ge eveniment ! Și cît de plastic de evocator, ne face d-nu Brătescu să simțim și noi, însemnătatea sentimentală a unei atari cumpărături ! Și ochii lui unde, și inima lui Isaia palpită de cite ori privește blana din cuier. Reveria fericirei se amestecă cu monotonia birocratică : 12.858... idem... idem... La dirigintele oficiului poștal, loco, a comunicat unde se găsește aparatul telefonic care... etc. etc... Și blana îi trimete o rază de soare peste... „10,643... Medicul veterinar a se aproba vînzarea animalelor de rasă notate Dar fericirea nu e pentru această lume, orice ar zice Leibnitz și Monsieur Candide a lui Voltaire ; a simțit-o aceasta și Isaia de la o prefectură din provincie . Blana i-a fost furată în chiar ziua cînd îl făcuse fericit cumpărînd-o... «Acum e tirziu, s’a înoptat de mult. In tot localul prefecturii nu mai e nimeni decît Isaia, oolo lingă sobă, cu coatele pe genunchi, cu capul în mîini... Rind pe rînd au plecat de mult toți colegii. De cîteva ori s’a deschis ușa: «Ce, tot nu ți-ai găsit blana, nene Isaia ?» El a clătinat din cap și cei ce l’au întrebat s’au duseși acum e singur... A trimis aprodul să-i aducă de acasă paltonul’al vechiu... Și pe cînd crivățul urlă iu burlanele sobei, prin mintea lui ostenită trec vedenii din scurta lui fericire : azi dimineață la plecare, nevasta i-a luat capul cu amîndoua mîinile și l'a sărutat: «S’o porți sănătos, Isaia...» Și Florica, fata a mare care-i netezea cu sfințenie gulerul... și Irina, care-1 peria cu îngrijire : «S'o porți sănătos, tăticule»... Și prîslea, Raducu, din brațele slujnicei : «S’o porți sănătos, tăticule»... Aceasta e schița a cărei alegere ne-a fost dată de intîmplare. Dar cită viață și adevăr, și putere de sugestiune în toate celelalte schițe și nuvele, cari fac din Ion Al. Bratescu- Voinești un scriitor ce ne reamintește concisiunea și nervositatea marilor povestitori ruși, unită cu fineța psihologică, cu misteriosul lui Guy de Maupassant . C. I. Brătescu-Voinești este un nuvelist pe cari îl atrage conflictele sufletești din mintea celor simpli, și talentul său ne evocă agitația patimilor în suflete cari nu sunt eroi de tragedie... In intimitatea celulelor și atomelor se petrec fenomene cutremurătoare în misteriosul ce le înconjură , și a înțelege jocul legilor lirei in micele atome e de multe ori mult mai interesant și mai greu decit într'o catastrofă fizică. D. I. Brătescu-Voinești este un atomist al sufletului, și nu un geograf care descrie—după atîția alții —Alpii, sau, mutatis mutandis, spectacolele banale ale conflictelor de pasiuni bune pentru teatru. Delicateța simțirei, fineța analizelor, adîncimea observațiilor, face pe d-l I. Brătescu-Voinești a fugi de patos și de persoanele cari se mișcă pe scena prea luminată a lumei; el conduce cu o mină de maestru în dedalul psihologic al celor ce sufer în tăcere, a celor ce trăesc într’o sferă îngustă și depărtată. Arta d-lui I. Brătescu-Voinești este o lumină aristocratică pusă în serviciul unei democrații modeste. E o artă care moralizează, pentru că ne face să simțim egalitatea și comunitatea sufletelor !... Tăușan ' i CHESTIUNI ECONOMICE Creșterea vitelor Convorbire cu d. D. ALEXANDRESCU inspector veterinar „Sunt sate întregi fără o vacă ! „Toți așteaptă de la Stat. „Ne trebuesc doctori veterinari”, spune distinsul inspector Chestiunea creșterea vitelor de hrană și de muncă este din cele mai interesante pentru întreaga populațiune a țărei. In această privință am obținut o convorbire cu d. D. Alexandrescu, inspector-veterinar, pe care o redăm aci pe cît ne va fi cu putință mai exact. Mai întîi, distinsul uinspector-veterinar ne-a declarat că chestiunea creșterei vitelor ar trebui să preocupe mai mult pe toți factorii economiei noastre naționale. Statul, județele, comunele, proprietarii, arendașii și sătenii sunt datori să contribue, în limitele puterei lor, pentru creșterea vitelor de muncă și de hrană. In afară însă de Stat, ceilalți factori nu fac aproape nimic — nu vorbim se înțelege de cazurile rari și excepționale. — Eu am inspectat aproape toată țara, ne-a spus d. Alexandrescu. Ei bine, vă pot afirma că am dat peste sate întregi în oari nu exista nici o singură vacă și nu se găsea nici o picătură de lapte. Cum voiți, prin urmare, să avem vite suficiente de muncă și de hrană cînd mai întîi ne lipsesc vacile de reproducție ? — Așadar, dv. credeți că scumpirea cărnei se datorește numai lipsei de vite? — Nu, sunt mai multe cauze cari au contribuit la aceasta. Mai întîiu este anul agricol bun și finețurile abundente, așa că sătenii nu-și vînd vitele ca în alți ani. Afară de asta, agricultura din ce în ce mai intensivă care se face la noi reclamă mai multe vite, aceasta în special primăvara. Pe deasupra tuturor acestora, a mai contribuit la scumpirea părnei și specula unor negustori, doritori de cîștiguri mai mari. Am rugat apoi pe d. inspector Alexandrescu să arate ce crede d-sa că ar fi bine de făcut în chestiunea creșterei vitelor, așa ca să fie destule și pentru muncă și pentru hrana populațiunei. — La noi, a răspuns inspectorul veterinar, toți așteaptă numai de la Stat. Județele, comunele, societățile și sindicatele agricole, instituțiunile particulare, proprietarii și arendașii nu fac nimic pentru creșterea vitelor, pentru desvoltarea și propășirea acestei ramuri de bogăție națională. Afară de Domeniul Coroanei, a continuat d. Alexandrescu, nimeni aproape nu încurajează creșterea vitelor. Dintre toate județele țărei, singurul R.Sărat s'a gîndit să organizeze o expoziție regională și să încurajeze creșterea vitelor. Asemenea expozițiuni ar trebui organizate de toate județele și comunele țării, precum și de societățile și sindicatele agricole. Ar trebui ca județele, comunele, societățile și sindicatele agricole să înființeze mici expozițiuni cu premii și chiar proprietarii și arendașii să dea premii crescătorilor de vite. Numai așa s’ar încuraja și îndemna sătenii să crească vite. Ar trebui apoi înființate pretutindeni depozite de tauri pentru reproducțiune. Ar mai trebui de asemenea să se dea toată atențiunea culturei furajelor artificiale, căci cu sistemul actual de pășune nu mai poate merge. Toți factorii de mai sus ar trebui să facă tot posibilul ca să nu existe sătean fără să-și aibă vaca lui de lapte și de reproducție. Numai așa vom ajunge, nu numai să îndestulăm cu prisosință nevoile consumațiunei interne, dar să și concurăm în export cu oricare altă țară din Europa. • Pentru a se ajunge cu mai repede la o înbunătățire reală, individuală și numerică, a vitelor și deci la o rentabilitate mai simțită, a spus de inspector Alexandrescu, este nevoe de mai mulți apostoli, cari să vulgarizeze, pe o scară largă, toate cunoștințele în chestiunea de mai sus. In această privință însă trebue să se ia măsuri ca școala veterinară să dea anual un număr cît mai mare de medici veterinari, nu ca pînă acum numai cste 5—6. Pricina pentru care nu ies mai mulți este că la școala veterinară se duc foarte puțini absolvențți ai liceelor. Aceștia preferă școala militară unde, după doi ani, sunt înaintați sublocotenenți cu leafă de 270 lei lunar, plus alte avantaje ale meseriei, considerația în societate și perspectiva pentru viitor. De asemenea, absolvenții liceelor se duc la drept, unde după trei ani obțin licență, sau la medicină, unde muncesc tot atîția ani ca la școala veterinară, dar au alt viitor și altă perspectivă morală și materială. Se impune deci ca, față cu timpul de muncă și condițiunila ce se vor,