Viitorul, septembrie 1912 (Anul 6, nr. 1640-1669)
1912-09-15 / nr. 1654
5 A au! al cincilea.—No. 1654 baai ABONAMENTE In țară ...... un an 18 Lei ..... șease luni 9 Lei In străinătate . . un an 30 Lei.................șease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE EDIȚIA XLIX B £ DCTIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI .EDACTIA: TELEFON 13^7 TOÍínTITUTIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE SIMbĂTĂ IS SEpTeMBRie 1912 fe, ^ •, £ ^ J' V *,V .... N:IW:h á, "■— I.'.-I ' • IMVV-A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIA SI LA AGENȚIA EMIL MELBERT 5 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III .........................50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .........................30 bani Inserții și reclame pagina III linia ................................. 2 lei bani Politica externă PRIMEJDIILE DINAFARA Guvernul actual, incapabil de a face față evenimentelor din afară, trebue înlăturat. Expunerea recentă a contelui Berontold asupra situației politice internaționale, a avut o pronunțată notă pesimistă. Pentru moment, încordările din Balcani nu au ajuns încă la paroxism, dar nimic nu garantează că ele nu vor birui în cele din urmă dorința de pace a factorilor răspunzători. Atunci întregul echilibru nestabil din peninsula balcanică va fi răsturnat. Cei cunoscători ai pregătirilor militare din Balcani prevăd chiar pentru primăvara viitoare conflagrația mult temută. In orice caz, orizontul din Sud-Estul Europei e întunecat și contele Berchtold a vorbit cu neliniște de descărcările electrice pe cari le pot produce norii îngrămădiți în această parte a continentului nostru. In mijlocul acestei expuneri îngrijorate, un singur punct luminos a răsărit în vorbirea cancelarului austro-ungar , atunci cînd a relevat politica statului român. Romînia păstrează politica tradițională de pace, a declarat contele Berchtold, în măsură să facă asemenea declarație, mai ales în urma vizitei sale la Sinaia. "Putem fi mîndri de această constatare care e un omagiu adus maturităței politice a poporului român. Țară noastră, așezată în preajma frămîntărilor balcanice, a avut totdeauna o singură aspirație: aceea de a fi un element de ordine și de progres în răsăritul Europei. Aceste aspirații au găsit în persoana Regelui Carol întruparea cea mai luminată și conștientă. De aproape o jumătate de veac, Regele Carol conduce destinele poporului român pe calea progresului și a mărirei naționale. Bizuindu-se pe o armată bine instruită și gata la orice sacrificiu, Regele Carol a ținut sus stindardul demnităței naționale, asigurînd Romîniei cel mai bun renume. Dar în mijlocul greutăților cari se îngrămădesc în Orientul Europei, în fața evenimentelor cari pot lua grabnic o întorsătură alarmantă, țara are, din nefericire, la cîrma ei, un guvern care, în nici un chip, nu poate face față necesităților din afară. Fără simpatii și sprijin în interior, slab, găsind în slăbiciunea lui numai puterea de a face răul, prin deslănțuirea patimilor și pornirilor anarhice, acest guvern n’ar putea răspunde chemărei sale atunci cînd împrejurările externe i-ar cere o atitudine, o acțiune. Preocupat de grija existenței sale, guvernul pe care îl avem nu prezintă chezășie că în momentele grave va putea apăra cu hotărîre și demnitate interesele Romîniei. Facem această constatare cu durere de inimă, căci oricît de legitimă ar fi lupta noastră împotriva acestui guvern pentru relele pe cari le-a provocat în interior, am fi mulțumiți și fericiți dacă l-am ști măcar în stare să facă față evenimentelor din afară. Din nenorocire nu e așa. Din nenorocire, la greutățile și neliniștile din năuntru, au venit să se adauge greutăți și neliniști din afară. In asemenea împrejurări e o datorie patriotică pentru noi toți de a lupta și cu mai mare hotărîre pentru înlăturarea acestui guvern. Nu mai e vorba numai de anarhia și destrăbălarea din năuntru, rele cari pot fi vindecate de un guvern capabil și înțelept. In joc sunt acuma interese externe, pe domeniul cărora un rău înfăptuit nu poate fi remediat cu ușurință. Așa fiind, însuși sentimentul conservarei naționale ne dictează lupta împotriva guvernului actual. PROfiilMITOL o sorcovă «Epoca», — oficiosul guvernului prezidat de d-l Titu Maiorescu, stilistul impecabil, — în vreme ce are pretenția să dea altora secțiuni de stil și bun simț literar, publică articole în stare să ațîțe invidia chiar a nemuritorului Spanachide. Un exemplu : în primul articol al numărului de ori, întitulat «Seria albă pentru țară», găsim un... colan întreg de perle stilistice, din care extragem: Un program larg, bogat, încărcat peste măsură, un program care păruse a fi numai o sorcovă electorală pentru ademenirea ochilor ageamii, se transforma, ca sub vergeaua unui scamator, într’o realitate, fîrea adevărat, prin urmare, că și în țara romînească e cu putință să avem guverne cinstite, guverne europene, guverne ca să se ție de cuvînt. Ca să zică: programul conservator păruse o sorcovă ; și, sub vergeaua unui scamator, sorcova electorală s’a transformat în... realitate. Deci, programul conservator este o realitate, nu o sorcovă, cum se crezuse ; prin urmare, sorcova nu este o realitate, ci... un ideal, — idealul «Epocei». Foarte bine. Dar atunci cine e scamatorul sub a cărei baghetă magică sorcova electorală s’a transformat în... realitate ? Desigur, d-l P. P. Grp. Citind acest stil de Congolez, ai jura că autorul lui n’a fost eliminat pe vremuri din slujba de copist fiindcă săvârșise fals în acte publice, ci fiindcă îi lipsea cu desăvîrșire stilul și inteligența. Dar ce ne putem aștepta de la un agramat care acum 2—3 zile reușise să umple butoiul, în veci de neumplut al Danaidelor, cu propria lui prostie ? ! Spicuitor 0 somație GUVERNUL E DATOR SĂ EXPLICE ATITUDINEA SA ANARHICĂ FAȚĂ DE JUSTIȚIA ȚÂREI. Am reprodus în numărul nostru de ori un judicios articol din „La Roumanie“, oficiosul conservator-democrat, și ziarul în care d. Take Ionescu are obiceiul de a inspira sau chiar a scrie articole politice. In împrejurările actuale, articolul din „La Roumanie” are o însemnătate deosebită. El arată cit de departe este concentrarea, de realizare. Dar somațiunea organului conservator-democrat nu poate rămîne fără de răspuns. Intr’adevăr, dacă nu mai avem justiție în țară, fiindcă am avea o magistratură așa cum o descrie presa guvernamentală, datoria guvernului este de a fixa programul său, pentru a da țărei o justiție, vindecînd-o de cancerul unei magistraturi putrede. A fi insă la guvern și a nu propune nimic pentru a vindeca răul, și de a denunța numai opiniei publice ca putrede și terfelite organele uneia din cele trei mari puteri ale statului,—și tocmai acelei puteri ale căror organe sunt permanente și nu se schimbă după fluctuațiile politice, — aceasta e o concepție de anarhiști pe cari o soartă nenorocită i-a adus la guvern. Față de națiune, aceasta e o trădare. Somațiunea aceasta nu poate rămîne fără de răspuns. Prin urmare, guvernul să se explice clar și categoric. Iar dacă va tăcea și de astă-dată, atunci, zice confratele conservator-democrat, s noi vom adresa mai sus, nu o somație, ci o respectuoasă rugăciunea, căci într’o monarhie e imposibil, e inexplicabil să existe un guvern de pură anarhie. EXPANSIUNEA FRANCEZA ÎN AFRICA Noul Sultan al Marocului Ilustrația noastră reprezintă la mijloc pe Musai-Yusuf, noul Sultan al Marocului,care a urmat la tron după abdicarea fratelui său Musai-Hafid , la stînga generalul Gouraud și la dreapta pe Mercier, vice-consul al Franței. E prima fotografie a Sultanului nou. NEÎNȚELEGEREA ZOLA-MAUPASSANT Nepatriotismul lui Zola Un compatriotp d. Adrian Copbuil desi folește un colț prin temperamântul lui Zola. Dintre marii literați ai timpului nostru, nici unul nu a răscolit mai multă patimă, nu a intrat mai mult in actualitatea luptelor politice, ca Emile Zola. Operele sale—mai ales faimoasele patru Evangiles—au pus în discuțiune probleme mari și conflictele arzătoare ale epocei noastre, lupta dintre patroni și urmeni, rolul social al muncei, și valoarea ideilor lergi umanitare. Nemulțumit cu influența literară a operilor sale, Zola a intrat cu ocazia procesului lui Dreyffus de-a dreptul în luptele politice, expunîndu-se cu un curaj ca va rămîne memorabil la toate atacurile și calomniile mărunte ale mulțimei, ades inconșciente. Atitudinea lui Zola în acest proces faimos a fost suspectată de trădare a intereselor superioare naționale. S’a căutat să se infiltreze în spirite de către naționaliști și monarhiști, că Zola caută să distrugă ideea de patrie, să slăbească conștiința națională în poporul francez, deoarece atacind armata, dovedind actele de lașitate a celor mai mulți din ofițerii superiori francezi, Zola ar fi știrbit prestigiul și autoritatea unei instituții care e reazimul statului. Dar campaniile au încetat, cînd moartea a închis ochii scriitorului, cînd persoana lui a intrat în neant, rămînînd în urmă-i strălucitoarea și formidabila operă. Patimele au tăcut, în fața mormîntului care a închis pe un scriitor mai fecund decît Voltaire, și decît Balzac. Iată, însă, că nepatriotismul lui Zola se pune din nou în discuțiune, și aceasta grație—cine ar fi crezut?— unui român, d-lui Adrian Corbul, oare într-un articol din Românul, (ce va reapare în La grande revue din Paris), ne destăinuește ce credea Maupassant despre patriotismul lui Zola. Destăinuirile acestea sunt întemeiate pe amintirile unei doamne franceze, bună amică a lui Maupassant, pe care compatriotul nostru a avut ocaziunea să o cunoască. Doamna relatează o convorbire dintre acești doi maeștri ai literaturei franceze, din care reese anti-patriotismul lui Zola : «Emil Zola îi răspunse atunci cu un ton «rece și sentențios» că patriotismul nu este de fapt decît un semn de inferioritate omenească, și că datoria noastră ar fi să stîrpim în noi vechile prejudecăți cari ne călăuzesc, pentru a nu ne supune de noi înainte decît Rațiunei —„Numai în felul acesta, adaogă el, putem nădăjdui să cunoaștem cîndva Adevărul !» — Dar replică atunci Maupassant, adevărul, după părerea mea, nu e numai o simplă chestiune de logică. El îmi pare mai complicat. Adevărul, cel puțin adevărul omenesc, e făcut din iubire și din ură, din frumusețe și din urîțenie, din toate acele mii de sentimente cari ne conduc și cari fac tocmai ca noi să fim oameni, adică niște fințe capabile de-a comite acțiuni sublime, mediocre și infame. Patriotismul este în ochii mei, întocmai ca și amorul, un complex de sentimente intime, care rezistă logicei celei mai oțelite. — De asemenea și eu, îi răspunse atunci Zola, îșimt încă mișcînduse în sufletul meu, această rană prejudecată a patriotismului, îmi dau însă silința s’o distrug cu totul, pentru a mă conforma din ce în ce mai mult rațiunei, care este, după cum am spus, împreună cu știința, cel mai bun mijloc de a ajunge la Adevăr. La aceasta, Maupassant replică : — Patriotismul meu mi-e scump N’aș vrea, pentru nimic în lume, ca el să mă părăsească. — Faci foarte rău, îi răspunse Zola cu răceală. Datoria noastră a scriitorilor e tocmai de a combate, în numele Rațiunei, prejudecățile cari împing popoarele să comită greșeli enorme...» Desigur, indiferent de efectul ce’l va avea aceste destăinuiri în diferite cercuri politice din Paris, că opiniile lui Zola sunt completamente eronate. Opera, literară, mai mult decît cea științifică, este în funcție—cum zic matematicii—de patriotism. Ea isvorăște din concentrarea într’o minte de artist a energiilor rasei, ea este o oglindă fidelă a suflatului unei națiuni. Cum ar fi posibil atunci ca un literat—care este factorul de căpetenie al conștiinței publice naționale —să fie tocmai el acela care să se ridice contra patriotismului, contra sentimentului care agită chiar propria lui minte de artist? T. Sus: Maupassant Jos : Zola „Afacerea” autobazelor SOCIETATEA E ÎNFIINȚATĂ DE PRIMAR, AJUTOARE ȘI CONSILIERI COMUNALI! Se știe că una din principalele acuzări pe cari le-au adus adversarii noștri societăței comunale de tramvai este că la înființarea ei ar fi luat parte unii consilieri din fosta administrație comunală. Mai mult decît atita, în noul proces Îie care d. Dobrescu are intențiunea să facă soc. comunale, principalu argument este tocmai acesta , că consileri comunali din fosta administrație ar fi posedind acțiuni de-ale societăței. Ei bine, lucru extraordinar, ceea ce adversarii noștri pretind că ar fi făcut amicii noștri, și ceea ce afirmă ca un motiv de „doi“, o fac dînșii cu cea mai mare seninătate! De curind s’a ținut la Primărie o nouă consfătuire in chestia inființărei unei societăți de autobuse. Suntem pozitiv informați că s’au pus bazele unei societăți pe acțiuni al cărei inițiatori sunt d-liii D .Dobrescu, primarul Capitalei, Ionel Protopopescu-Pake, ajutor de primar, Soare Oprea și Curelescu, consilieri comunali, cari au subscris in acest scop suma de 750.000 de lei. Se afirmă că restul capitalului, de 3 milioane, va fi străin. Așadar, primarul Capitalei, ajutoarele sale și consilierii comunali sunt cointeresați și încă bine de tot in afacerea autobuselor, iar restul capitalului este străin. Cinismul detractorilor societăței comunale nu mai cunoaște nici o margine Dar n’am terminat cu chestia autobuselor. HOTE UN CETITOR NE COMPLETEAZĂ... Un cititor se grăbește a ne completa . Scrisesem la aceiași rubrică în numărul de ieri că medicii ar trebui să aibă o cultură literară. Aceasta ar umaniza pe acei medici cari nu voesc să vadă în bolnavi decît entități abstracte, iar nu ființe cu suflete, cu doruri, cu chinuri; și cultura literară ar creia medicului un ascendent, firește, util acelora cari trebue să fie ascultați ca niște zei, de către sărmanii bolnavi. Cetitorul nostru ne comunică un articol publicat în Chronique médicale din Paris, scris de d-nul Cabanes, — cunoscutul mediu care îi place atît de mult culisele istorice și anectodele medicale. In acest articol, d-nul Cabanes preconizează aceiași idee: cultura literară e esențială medicului; și el citează cîteva fraze din o lecție de deschidere a d-rului Herăscu, în care medicul român ar fi zis: „Eu sunt, dintre cei cari cred că medicul trebue să fie și un savant, că trebue să poseadă cunoștințe foarte întinse, și că nu se va bucura în mod absolut de prestigiul și autoritatea morală neclbară meseriei lui, decît posedind totdeodată o puternică cultură generală“ De altfel, aceiași idee fusese susținută de către criticul și literatul francez René Doumic: , „Cei mai mari, cei în fața cărora fiecare dintre noi trebue să se închine, Pasteurii și Bernazzi priveau literatura ca izvorul ideilor generale și recunoșteau după vorba lui Berthelot, că înalta educațiune a spiritului, datorită culturei clasice, le era necesară pentru desăvârșirea lucrărilor lor“. După cum vedem, corespondentul nostru voește să ne spună că ideile susținute de noi, au fost și sunt și ale altora, chiar și a unor medici. Și cu atît mai bine dacă medicii, nu numai literații de profesie, sunt convinși că cultura lor trebue să fie întregită prin literatură... Cine poate să nu fie satisfăcut cînd se aud cuvinte drepte și se afirmă idei folositoare ? Petronius Cronica militară Forțele militare în Orient armatele statelor balcanice Cu toată dispozițiunea conciliantă a marilor puteri și în ciuda propunerei bine intenționate a contelui Berchtold, nu trece o zi ca să nu citim în ziare diferite telegrame, care ne anunță că fierberea continuă în Balcani și că dintr’o zi în alta se poate întîmpla o serioasă conflagrație militară. Pentru ca să avem o idee de puterea armată, care la un moment dat ar urma să intre în acțiune, vom arăta cari sunt forțele militare pe cari se bizue țările interesate în cauză. Turcia Imperiul otoman, cu o populație de 25 milioane de locuitori, are o armată activă de 281.658 oameni, plus 9.781 oameni pentru trupele de marină. Mobilizarea acestei armate, înlesnită în toate direcțiunile printr-o rețea ferată și de drumuri Strategie, poate pune îndată pe picior de războiu: 130 regimente de infanterie, 22 companii de grăniceri, 7 companii de mitralere, 39 regimente de cavalerie cu cîte 5 escadroane, 30 regimente de artilerie montată, 2 regimente de obuzieri, 2 grupe de artilerie de munte, 1 regiment de geniu cu 4 batalioane, 7 companii de tren și aproape 100.000 oameni din jandarmerie. Infanteria turcă este armată cu pușca Mauser model 1890, calibru 7 mm., cu încărcător de 5 cartușe ; mitralerele sunt Maxim și Hotchkiss ; toate tunurile sunt din uzinale Krupp, afară de tunurile de munte care sunt din uzinele Schneider din Grenzot. După cum se vede, e cu totul greșită ideea admisă de unii asupra importanței forțelor militare otomane, că n'ar putea să reziste la un atac bulgaro-turco-muntenegrean. Muntenegru în mai puțin de opt zile, micul regat care n’are o populația de cît de 240.000 locuitori, poate să mobilizeze 38.000 oameni, ceea ce e un bun rezultat față cu numărul pop»*»fca... Această armată, relativ forte, nu-i decît o miliție. In Muntenegru serviciul militar este obligator de la 18 pină la 62 ani. La început, de la 18—20 ani, recruții vin anual la instrucție pentru o perioadă de 49 zile și pentru o perioadă de manevre de toamnă de 15 zile. După aceea, soldații sunt chemați anual la manevre pentru 15 zile. Milițianul muntenegrean iși are totdeauna echipamentul militar acasă, astfel că poate intra în campanie în 24 ceasuri. Muntenegru poate pune repede în linie; 56 batalioane de infanterie, cu 100 de oameni de companie; 12 baterii de cîmp, 11 baterii de munte și un grup de 40 obuzieri; unsprezece campanii de pionieri o companie de telegrafiști și un grup de aviație. Infanteria este armată cu pușca rusă model 1891, calibru 7 mm. 62. Toate tunurile sunt sistem Krupp de 47 mm. pentru bateriile de cimp și de 75 mm. pentru bateriile de munte Serbia In comparație cu Muntenegru, Serbia nu dispune decît de o slabă armată. Cu o populație de aproape 3 milioane locuitori, regatul sîrb nu poate pune pe picior de război decît 30.000 de oameni și 10.000 de cai. In Serbia, serviciul militar este obligator de la 1750 de ani, armata fiind descompusă astfel: activă, rezervă și miliții. Serviciul permanent este de 2 ani in cavalerie și de 1 an și luni în infanterie; după aceea, concediații sunt chemați anual pentru perioade de 30 —45 zile pentru instrucție. Armamentul este destul de complicat. In infanterie, armata activă are pușca Mauser model 1900, rezerva are pușca Mauser-Koka model 1880 și miliția are pușca Berdan, abandonată de armata rusă. Artileria întreagă este din uzinele franceze insă cu 5 modele diferite: rezervă, 46.000 milițieni și 20.000 glotași. In rezumat, bulgarii pot pune pe picior de războiu: 36 de regimente a cîte 2 batalioane cu 4 companii fiecare, cu cîte o secție de mitralere și cîte o companie afară de rînd, ■12 regimente de cavalerie cu cîte 4 escadroane, cu secțiuni de mitralere, 9 regimente de artilerie ușoară, 3 regimente de artilerie grea, 3 regimente de artilerie de munte și 4 batalioane de artilerie de fortăreață, 9 escadroane de jandarmi, 1 batalion de telegrafiști, 1 batalion de pontonieri și 1 batalion de căi ferate. Armata activă și rezerva sunt armate cu pușca Mannioder model 1895 cu repetiție ; miliția are pușca Berdan. Toată artileria este de origină franceză, typ Schneider-Canet din Grenzot. Mitralerele sunt un model maxim de curind perfecționat. In ultimii doi ani, arsenalele bulgare au făcut aprovizionări considerabile și liniile ferate strategice au fost îmbunătățite. Romînia Cu toate că țara noastră nu suferă de aceleași porniri belicoase de cari suferă vecinii noștri, vom arăta, totuși, în citeva rînduri, cari sunt și forțele noastre militare, precum și modul cum este organizată armata noastră. La noi, se știe că serviciul militar este obligator de la 21—42 ani, insă încorporația este precedată de o perioadă de instrucție în cursul căreia tinerii de la 19—21 ani sunt chiemați vara cîte două Duminici pe lună, iar iarna cîte o Duminică pe lună, exercițiile ținînd cîte trei ceasuri. In infanterie, serviciul permanent este de 2 ani și pentru celelalte arme de 3 ani. Scutirile la noi sunt mult mai puține decît în Bulgaria, Serbia, Turcia și Muntenegru, căci nu se acordă decît numai infirmilor, cari, de altfel, în toate părțile sunt reformați. Absolvenți școalelor speciale fac 1 an serviciu activ. Populația țărei, după ultimul recensământ, este de 6.966.002 locuitori, iar contingentul anual al recruților se ridică la 42.653 oameni, în care se cuprinde și 650 recruți pentru marină. In timp de pace, armata noastră activă se ridică aproape la 100.000 oameni. In zece zile, cel mult, Romînia poate pune în linie: 52 regimente de infanterie, cu cite 3 batalioane de 4 companii, plus o companie de rezervă; 9 batalioane de vinători; 67 secții de mitraliere; 20 regimente de cavalerie, toate cu secții de mitraliere ; 20 regimente de artilerie de câmp și de munte; 6 baterii montate; 7 companii de obuziere; 2 regimente de artilerie de cetate; 2 regimente de geniu ; 2 companii și 2 escadroane de jandarmi; 1 batalion de pontonieri; 1 batalion de căi ferate; 1 secție de aviație și aeronautică. Infanteria se știe că are arma Manlicher model 1893, cu repetiție. Iar cavaleria are sabie, lance, revolver și carabină. Toată artileria este din uzinele Krupp. * Recapitulînd, vedem că mobilizările care s’ar face, ar pune imediat în linie și gata de a intra în acțiune următoarele forțe militare active : Serbia 30.000 oameni M.negru 38.000 » Bulgaria 60.000 » Turcia 300.000 » România 100.000 » Adică un total de cinci sute douăzeci și opt de mii de oameni cari, din cauza unor neînțelegeri, ar putea fi aruncați, dintr’o zi în alta, unii contra altora. Și odată focul aprins, mobilizările țărilor menționate s’ar ridica la cifra totală de un milion de oameni !... Să sperăm însă că diplomația europeană va ști să evite războiul și să aplaneze toate neînțelegerile în mod pașnic. Gabriel Urzică Bulgaria In Bulgaria serviciul militar este obligator de la 20—46 ani. In infanterie serviciul permanent este de 2 ani iar în celelalte arme de 3 ani, prin excepție însă uneori și pentru motive bugetare, serviciul la infanterie este redus la 1 an și jum. și la 2 ani și jum. pentru celelalte arme. După serviciul permanent soldatul bulgar rămîne în rezervă 18 ani, cu ccamări anuale pentru instrucție de cîte 20 zile. După rezervă, urmează, apoi, miliția și gloata. In caz de războiu, legea prevede că toți oamenii valizi pot fi chemați sub drapel, cu incepere de la 17 ani. Musulmanii sunt scutiți de serviciul militar, însă plătesc o taxă fixă de 20 tr. pe an și o taxă complimentară care se ridică pînă la 2 la sută din impozitul anual. Bulgaria dispune de o armată activă de 60.000 oameni și în mai puțin de o săptămână, regatul vecin poate mobiliza: 145.000 oameni din ZAVRACURI Dovadă Citesc in hilarantul prim articol al „Epocei“ de eri: •Sub guvernul conservator de la 1910 domnia înșelăciunei a trăit.» Dacă însăși „Epoca“ o spune, trebue s'o credem. Dovadă , acest guvern a realizat reforma administrativă pe care Cc. Petrache o preconizează de 30 de ani ! Un apel Domnule Mihail Popescu, trimiteți redactorilor „Epocei“ un exemplar din Mitologia tipărită de Casa școalelor, ca să afle și d-lor ce era butoiul Danaidelor, în care azi își plasează... spiritul, ca niște simplii castraveți de murat! ? Aghiuță.