Viitorul, septembrie 1912 (Anul 6, nr. 1640-1669)

1912-09-15 / nr. 1654

5 A au! al cincilea.—No. 1654 baai ABONAMENTE In țară ...... un an 18 Lei ..... șease luni 9 Lei In străinătate . . un an 30 Lei.................șease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE EDIȚIA XLIX B £ D­CTIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI .EDACTIA: TELEFON 13^7 TOÍínTITU­TIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE SIMbĂTĂ IS SEpTeMBRie 1912 fe, ^ •, £ ^ J' V *,­­V .... N:IW­:h á, "■— I.'.-I ' • IMVV-A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIA SI LA AGENȚIA EMIL MELBERT 5 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III .........................50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .........................30 bani Inserții și reclame pagina III linia ................................. 2 lei bani Politica externă PRIMEJDIILE DINAFARA Guvernul actual, incapabil de a face față evenimentelor din afară, trebue înlăturat. Expunerea recentă a con­telui Beron­­told asupra situa­ției politice internaționale, a avut o pronunțată notă pesi­mistă. Pentru moment, în­cordările din Balcani nu au ajuns încă la paroxism, dar nimic nu garantează că ele nu vor birui în cele din ur­mă dorința de pace a facto­rilor răspunzători. Atunci în­tregul echilibru nestabil din peninsula balcanică va fi răs­turnat. Cei cunoscători ai pregătirilor militare din Bal­cani prevăd chiar pentru pri­măvara viitoare conflagrația mult temută. In ori­ce caz, orizontul din Sud-Estul Europei e întunecat și contele Berchtold a vorbit cu neliniște de descărcările e­­lectrice pe cari le pot pro­duce norii îngrămădiți în a­­ceastă parte a continentului nostru. In mijlocul acestei expuneri îngrijorate, un singur punct luminos a răsărit în vorbirea cancelarului austro-ungar , a­­tunci cînd a relevat politica statului român. Romînia păstrează politica tradițională de pace, a decla­rat contele Berchtold, în mă­sură să facă asemenea decla­rație, mai ales în urma vizi­tei sale la Sinaia. "Putem fi mîndri de această constatare care e un omagiu adus maturităței politice a poporului român. Țară noastră, așezată în preajma frămîntărilor balca­nice, a avut totdeauna o sin­gură aspirație: aceea de a fi un element de ordine și de progres în răsăritul Eu­ropei. Aceste aspirații au gă­sit în persoana Regelui Carol întruparea cea mai luminată și conștientă. De aproape o jumă­tate de veac, Regele Carol conduce destinele poporului român pe calea progresului și a mărirei naționale. Bizu­­indu-se pe o armată bine in­struită și gata la ori­ce sa­crificiu, Regele Carol a ținut sus stindardul demnităței na­ționale, asigurînd Romîniei cel mai bun renume. Dar în mijlocul greutăților cari se îngrămădesc în Ori­entul Europei, în fața eveni­mentelor cari pot lua grabnic o întorsătură alarmantă, țara are, din nefericire, la cîrma ei, un guvern care, în nici un chip, nu poate face față necesităților din afară. Fără simpatii și sprijin în inte­rior, slab, găsind în slăbi­ciunea lui numai puterea de a face răul, prin deslăn­­țuirea patimilor și pornirilor anarhice, acest guvern n’ar putea răspunde chemărei sale atunci cînd împrejurările ex­terne i-ar cere o atitudine, o acțiune. Preocupat de grija existenței sale, guvernul pe care îl avem nu prezintă che­zășie că în momentele grave va putea apăra cu hotărîre și demnitate interesele Romî­niei. Facem această constatare cu durere de inimă, căci ori­cît de legitimă ar fi lupta noastră împotriva acestui gu­vern pentru relele pe cari le-a provocat în interior, am fi mulțumiți și fericiți dacă l-am ști măcar în stare să facă față evenimentelor din afară. Din nenorocire nu e așa. Din nenorocire, la greută­țile și neliniștile din năuntru, au venit să se adauge greu­tăți și neliniști din afară. In asemenea împrejurări e o datorie patriotică pentru noi toți de a lupta și cu mai mare hotărîre pentru înlătu­rarea acestui guvern. Nu mai e vorba numai de anarhia și destrăbălarea din năuntru, rele cari pot fi vin­decate de un guvern capabil și înțelept. In joc sunt acuma interese externe, pe domeniul cărora un rău înfăptuit nu poate fi remediat cu ușurință. Așa fiind, însu­și sentimen­tul conservarei naționale ne dictează lupta împotriva gu­vernului actual. PROfiilMITOL o sorcovă «Epoca», — oficiosul guvernului prezidat de d-l Titu Maiorescu, sti­listul impecabil, — în vreme ce are pretenția să dea altora secțiuni de stil și bun simț literar, publică arti­cole în stare să ațîțe invidia chiar a nemuritorului Spanachide. Un exemplu : în primul articol al numărului de ori, întitulat «Seria albă pentru țară», găsim un... colan întreg de perle stilistice, din care extragem: Un program larg, bogat, încărcat peste măsură, un program care păruse a fi numai o sorcovă electorală pentru ade­menirea ochilor ageamii, se transforma, ca sub vergeaua unui scamator, într’o realitate, fîrea adevărat, prin urmare, că și în țara romînească e cu putință să avem guverne cinstite, guverne eu­ropene, guverne ca să se ție de cuvînt. Ca să zică: programul conserva­tor păruse o sorcovă ; și, sub ver­geaua unui scamator, sorcova elec­torală s’a transformat în... realitate. Deci, programul conservator este o realitate, nu o sorcovă, cum se cre­zuse ; prin urmare, sorcova nu este o realitate, ci... un ideal, — idealul «Epocei». Foarte bine. Dar atunci cine e sca­­matorul sub a cărei baghetă magică sorcova electorală s’a transformat în... realitate ? Desigur, d-l P. P. G­rp. Citind acest stil de Congo­lez, ai jura că autorul lui n’a fost eliminat pe vremuri din slujba de copist fiind­că săvârșise fals în acte publice, ci fiindcă îi lipsea cu desăvîrșire stilul și inteligența. Dar ce ne putem aștepta de la un agramat care acum 2—3 zile reușise să umple butoiul, în veci de neum­plut al Danaidelor, cu propria lui prostie ? ! Spicuitor 0 somație GUVERNUL E DATOR SĂ EXPLICE ATITUDINEA SA ANARHICĂ FAȚĂ DE JUS­TIȚIA ȚÂREI. Am reprodus în numărul nostru de ori un judicios articol din „La Rou­­manie“, oficiosul conservator-democrat, și ziarul în care d. Take Ionescu are obiceiul de a inspira sau chiar a scrie articole politice. In împrejurările actuale, articolul din „La Roumanie” are o însemnătate deosebită. El arată cit de departe este concentrarea, de realizare. Dar somațiunea organului conserva­tor-democrat nu poate rămîne fără de răspuns. Intr’adevăr, dacă nu mai avem jus­tiție în țară, fiind­că am avea o magis­tratură așa cum o descrie presa guver­namentală, datoria guvernului este de a fixa programul său, pentru a da ță­­rei o justiție, vindecînd-o de cancerul unei magistraturi putrede. A fi insă la guvern și a nu propune nimic pentru a vindeca răul, și de a denunța numai opiniei publice ca pu­trede și terfelite organele uneia din cele trei mari puteri ale statului,—și tocmai acelei puteri ale căror organe sunt permanente și nu se schimbă după fluctuațiile politice, — aceasta e o con­cepție de anarhiști pe cari o soartă ne­norocită i-a adus la guvern. Față de națiune, aceasta e o trădare. Somațiunea aceasta nu poate rămîne fără de răspuns. Prin urmare, guvernul să se explice clar și categoric. Iar dacă va tăcea și de astă-dată, a­­tunci, zice confratele conservator-demo­crat, s noi vom adresa mai sus, nu o somație, ci o respectuoasă rugăciunea, căci într’o monarhie e imposibil, e inex­plicabil să existe un guvern de pură a­­narhie. EXPANSIUNEA FRANCEZA ÎN AFRICA Noul Sultan al Marocului Ilustrația noastră reprezintă la mijloc pe Musai-Yusuf, noul Sultan al Marocului,­care a urmat la tron după abdicarea fratelui său Musai-Hafid , la stînga generalul Gouraud și la dreapta pe Mercier, vice-consul al Franței. E prima fotografie a Sultanului nou. NEÎNȚELEGEREA ZOLA-MAUPASSANT Nepatriotismul lui Zola Un compatriotp d. Adrian Cop­­buil desi folește un colț prin­­ tempera­mântul lui Zola. Dintre marii literați ai timpului nostru, nici unul nu a răscolit mai multă patimă, nu a intrat mai mult in actualitatea luptelor politice, ca Emile Zola. Operele sale—mai ales faimoasele patru Evangiles—au pus în discuțiune probleme mari și con­flictele arzătoare ale epocei noastre, lupta dintre patroni și urm­eni, ro­lul social al muncei, și valoarea ide­ilor lergi umanitare. Nemulțumit cu influența literară a operilor sale, Z­ola a intrat cu ocazia procesului lui Dreyffus de-a dreptul în luptele politice, expunîndu-se cu un curaj ca va rămîne memorabil la toate atacurile și calomniile mărunte ale mulțimei, ades inconșciente. Atitudinea lui Zola în acest pro­­ces­ faimos a fost suspectată de tră­dare a intereselor superioare națio­nale. S’a căutat să se infiltreze în spirite de către naționaliști și mo­­narhiști, că Zola caută să distrugă ideea de patrie, să slăbească conști­ința națională în poporul francez, de­oare­ce atacind armata, dovedind actele de lașitate a celor mai mulți din ofițerii superiori francezi, Zola ar fi știrbit prestigiul și autoritatea unei instituții care e reazimul sta­tului. Dar campaniile au încetat, cînd moartea a închis ochii scriitorului, cînd persoana lui a intrat în neant, ră­­mînînd în urmă-i strălucitoarea și formidabila operă. Patimele au tăcut, în fața mormîntului care a închis pe un scriitor mai fecund de­cît Vol­taire, și de­cît Balzac. Iată, însă, că nepatriotismul lui Zola se pune din nou în discuțiune, și aceasta grație—cine ar fi crezut?— unui român, d-lui Adrian Corbul, oare într-un articol din Românul, (ce va reapare în La grande revue din Pa­ris), ne destăinuește ce credea Mau­passant despre patriotismul lui Zola. Destăinuirile acestea sunt înteme­iate pe amintirile unei doamne fran­­ceze, bună amică a lui Maupassant, pe care compatriotul nostru a avut ocaziunea să o cunoască. Doamna relatează o convorbire din­tre acești doi maeștri ai literaturei franceze, din care reese anti-patrio­­tismul lui Zola : «Emil Zola îi răspunse atunci cu un ton «rece și sentențios» că patrio­tismul nu este de fapt decît un semn de inferioritate omenească, și că da­­toria noastră ar fi să stîrpim în noi vechile prejudecăți cari ne călăuzesc, pentru a nu ne supune de noi înainte decît Rațiunei —„Numai în felul a­­cesta, adaogă el, putem nădăjdui să cunoaștem cîndva Adevărul !» — Dar replică atunci Maupassant, adevărul, după părerea mea, nu e numai o simplă chestiune de logică. El îmi pare mai complicat. Adevărul, cel puțin adevărul omenesc, e făcut din iubire și din ură, din frumusețe și din urîțenie, din toate acele mii de sentimente cari ne conduc și cari fac tocmai ca noi să fim oameni, a­­dică niște fi­nțe capabile de-a comite acțiuni sublime, mediocre și infame. Patriotismul este în ochii mei, întoc­mai ca și amorul, un complex de sen­timente intime, care rezistă logicei celei mai oțelite. — De asemenea și eu, îi răspunse atunci Zola, îșimt încă mișcîndu­se în sufletul meu, această rană pre­judecată a patriotismului, îmi dau însă silința s’o distrug cu totul, pen­tru a mă conforma din ce în ce mai mult rațiunei, care este, după cum am spus, împreună cu știința, cel mai bun mijloc de a ajunge la A­­devăr. La aceasta, Maupassant replică : — Patriotismul meu mi-e scump N’aș vrea, pentru nimic în lume, ca el să mă părăsească. — Faci foarte rău, îi răspunse Zola cu răceală. Datoria noastră a scriitorilor e tocmai de a combate, în numele Rațiunei, prejudecățile cari împing popoarele să comită gre­șeli enorme...» Desigur, indiferent de efectul ce’l va avea aceste destăinuiri în diferite cercuri politice din Paris, că opiniile lui Zola sunt­ comple­tamente eronate. Opera, literară, mai mult decît cea științifică, este în funcție—cum zic matematicii—de patriotism. Ea isvo­­răște din concentrarea într’o minte de artist a energiilor rasei, ea este o oglindă fidelă a suflatului unei na­țiuni. Cum ar fi posibil atunci ca un literat—care este factorul de căpe­tenie al conștiinței publice naționale —să fie tocmai el acela care să se ridice contra patriotismului, contra sentimentului care agită chiar pro­pria lui minte de artist? T. Sus: Maupassant Jos : Zola „Afacerea” autobazelor SOCIETATEA E ÎNFIINȚATĂ DE PRIMAR, AJUTOARE ȘI CONSILIERI COMUNALI! Se știe că una din principalele acu­zări pe cari le-au adus adversarii noș­tri societăței comunale de tramvai este că la înființarea ei ar fi luat parte unii consilieri din fosta administrație comunală. Mai mult de­cît atita, în noul proces έie care d. Dobrescu are intențiunea să­ f­acă soc. comunale, principalu argument este tocmai acesta , că consileri comu­nali din fosta administrație ar fi pose­­dind acțiuni de-ale societăței. Ei bine, lucru extra­ordinar, ceea ce adversarii noștri pretind că ar fi fă­cut amicii noștri, și ceea ce afirmă ca un motiv de „doi“, o fac dînșii cu cea mai mare seninătate! De curind s’a ținut la Primărie o nouă consfătuire in chestia inființărei unei societăți de autobuse. Suntem pozitiv informați că s’au pus ba­zele unei societăți pe acțiuni al cărei inițiatori sunt d-liii D­ .Dobrescu, primarul Capitalei, Ion­el Proto­­popescu-Pake, ajutor de primar, Soare Oprea și Curelescu, consi­lieri comunali, cari au subscris in acest scop suma de 750.000 de lei. Se afirmă că restul capitalului, de 3 milioane, va fi străin. Așa­dar, primarul Capitalei, ajutoa­rele sale și consilierii comunali sunt cointeresați și încă bine de tot in afa­cerea autobuselor, iar restul capita­lului este străin. Cinismul detractorilor societăței co­munale nu mai cunoaște nici o margine Dar n’am terminat cu chestia auto­buselor. HOTE UN CETITOR NE COMPLETEAZĂ... Un cititor se grăbește a ne completa . Scrisesem la aceiași rubrică în numărul de ieri că medicii ar trebui să aibă o cultură literară. Aceasta ar umaniza pe acei medici cari nu voesc să vadă în bolnavi de­cît entități abstracte, iar nu ființe cu suflete, cu doruri, cu chinuri; și cultura literară ar creia medicului un ascendent, firește, util acelora cari tre­bue să fie ascultați ca niște zei, de că­tre sărmanii bolnavi. Cetitorul nos­tru ne comunică un articol publi­cat în Chronique médicale din Paris, scris de d-nul Cabanes, — cunoscutul mediu care îi place atît de mult culi­sele istorice și anectodele medicale. In acest articol, d-nul Cabanes preconi­zează aceiași idee: cultura literară e esențială medicului; și el citează cîte­­va fraze din o lecție de deschidere a d-rului Herăscu, în care medicul român ar fi zis: „Eu sunt, dintre cei cari cred că me­dicul trebue să fie și un savant, că tre­bue să poseadă cunoștințe foarte întin­se, și că nu se va bucura în mod ab­solut de prestigiul și autoritatea morală neclbară meseriei lui, de­cît posedind totdeodată o puternică cultură generală“ De altfel, aceiași idee fusese susți­nută de către criticul și literatul fran­cez René Doumic: , „Cei mai mari, cei în fața cărora fie­care dintre noi trebue să se închine, Pasteurii și Bernazzi priveau literatura ca izvorul ideilor generale și recunoș­teau după vorba lui Berthelot, că înalta educațiune a spiritului, datorită cultu­­rei clasice, le era necesară pentru de­săvârșirea lucrărilor lor“. După cum vedem, corespondentul no­stru voește să ne spună că ideile sus­ținute de noi, au fost și sunt și ale al­tora, chiar și a unor medici. Și cu atît mai bine dacă medicii, nu numai literații de profesie, sunt con­vinși că cultura lor trebue să fie între­gită prin literatură... Cine poate să nu fie satisfăcut cînd se aud cuvinte drepte și se afirmă idei folositoare ? Petronius Cronica militară Forțele militare în Orient armatele statelor balcanice Cu toată dispozițiunea conciliantă a marilor puteri și în ciuda propu­­nerei bine intenționate a contelui Berchtold, nu trece o zi ca să nu citim în ziare diferite telegrame, care ne anunță că fierberea continuă în Balcani și că dintr’o zi în alta se poate întîmpla o serioasă conflagrație militară. Pentru ca să avem o idee de pu­terea armată, care la un moment dat ar urma să intre în acțiune, vom arăta cari sunt forțele militare pe cari se bizue țările interesate în cauză. Turcia Imperiul otoman, cu o populație de 25 milioane de locuitori, are o armată activă de 281.658 oameni, plus 9.781 oameni pentru trupele de m­arină. Mobilizarea acestei armate, înles­nită în toate direcțiunile printr-o rețea ferată și de drumuri Strate­gie, poate pune îndată pe picior de războiu: 130 regimente de infanterie, 22 companii de grăniceri, 7 companii de mitralere, 39 regimente de cava­lerie cu cîte 5 escadroane, 30 regi­mente de artilerie montată, 2 regi­mente de obuzieri, 2 grupe de arti­lerie de munte, 1 regiment de geniu cu 4 batalioane, 7 companii de tren și aproape 100.000 oameni din jan­darmerie. Infanteria turcă este armată cu pușca Mauser model 1890, calibru 7 mm., cu încărcător de 5 cartușe ; mi­­tralerele sunt Maxim și Hotchkiss ; toate tunurile sunt din uzinale Krupp, afară de tunurile de munte care sunt din uzinele Schneider din Grenzot. După cum se vede, e cu totul gre­șită ideea admisă de unii asupra im­portanței forțelor militare otomane, că n'ar putea să reziste la un atac bulgaro-turco-muntenegrean. Muntenegru în mai puțin de opt zile, micul regat care n’are o populația de cît de 240.000 locuitori, poate să mobi­lizeze 38.000 oameni, ceea ce e un bun rezultat față cu numărul pop»*»fca... Această armată, relativ forte, nu-i de­cît o miliție. In Muntenegru ser­viciul militar este obligator de la 18 pină la 62 ani. La început, de la 18—20 ani, re­cruții vin anual la instrucție pentru o perioadă de 49 zile și pentru o pe­rioadă de manevre de toamnă de 15 zile. După aceea, soldații sunt chemați anual la manevre pentru 15 zile. Milițianul muntenegrean iși are totdeauna echipamentul militar aca­să, astfel că poate intra în campa­nie în 24 ceasuri. Muntenegru poate pune repede în linie; 56 batalioane de infanterie, cu 100 de oameni de companie; 12 ba­terii de cîmp, 11 baterii de munte și un grup de 40 obuzieri; un­­s­prezece campanii de pionieri o companie de telegrafiști și un grup de aviație. Infanteria este armată cu pușca rusă model 1891, calibru 7 mm. 62. Toate tunurile sunt sistem Krupp de 47 mm. pentru bateriile de cimp și de 75 mm. pentru bateriile de munte Serbia In comparație cu Muntenegru, Ser­bia nu dispune decît de o slabă ar­mată. Cu o populație de aproape 3 milioane locuitori, regatul sîrb nu poate pune pe picior de război decît 30.000 de oameni și 10.000 de cai. In Serbia, serviciul militar este o­­bligator de la 17­­­50 de ani, armata fiind descompusă astfel: activă, re­zervă și miliții. Serviciul permanent este de 2 ani in cavalerie și de 1 an și luni­ în infanterie; după aceea, concediații sunt chemați anual pentru perioade de 30 —45 zile pentru instrucție. Armamentul este destul de com­­plicat. In infanterie, armata activă are pușca Mauser model 1900, re­zerva are pușca Mauser-Koka model 1880 și miliția are pușca Berdan, a­­bandonată de armata rusă. Artileria întreagă este din uzinele franceze insă cu 5 modele diferite: rezervă, 46.000 milițieni și 20.000 glotași. In rezumat, bulgarii pot pune pe picior de războiu: 36 de regimente a cîte 2 batalioane cu 4 companii fie­care, cu cîte o secție de mitra­­lere și cîte o companie afară de rînd, ■12 regimente de cavalerie cu cîte 4 escadroane, cu secțiuni de mitralere, 9 regimente de artilerie ușoară, 3 regimente de artilerie grea, 3 regi­mente de artilerie de munte și 4 ba­talioane de artilerie de fortăreață, 9 escadroane de jandarmi, 1 batalion de telegrafiști, 1 batalion de ponto­­nieri și 1 batalion de căi ferate. Armata activă și rezerva sunt ar­mate cu pușca Mannioder model 1895 cu repetiție ; miliția are pușca Ber­dan. Toată artileria este de origină franceză, typ Schneider-Canet din Grenzot. Mitralerele sunt un model maxim de curind perfecționat. In ultimii doi ani, arsenalele bul­gare au făcut aprovizionări conside­rabile și liniile ferate strategice au fost îmbunătățite. Romînia Cu toate că țara noastră nu su­feră de aceleași porniri belicoase de cari suferă vecinii noștri, vom arăta, totuși, în cite­va rînduri, cari sunt și forțele noastre militare, precum și modul cum este organizată armata noastră. La noi, se știe că ser­viciul mili­tar este obligator de la 21—42 ani, insă încorporația este precedată de o perioadă de instrucție în cursul căreia tinerii de la 19—21 ani sunt chiemați vara cîte două Duminici pe lună, iar iarna cîte o Duminică­ pe lună, exercițiile ținînd cîte trei cea­suri. In infanterie, serviciul permanent este de 2 ani și pentru celelalte ar­me de 3 ani. Scutirile la noi sunt mult mai pu­ține de­cît în Bulgaria, Serbia, Tur­cia și Muntenegru, căci nu se acor­dă de­cît numai infirmilor, cari, de alt­fel, în toate părțile sunt refor­mați. Absolvenți școalelor speciale fac 1 an serviciu activ. Populația țărei, după ultimul re­censământ, este de 6.966.002 locui­tori, iar contingentul anual al recru­ților se ridică la 42.653 oameni, în care se cuprinde și 650 recruți pen­tru marină. In timp de pace, armata noastră activă se ridică aproape la 100.000 oameni. In zece zile, cel mult, Romînia poate pune în linie: 52 regimente de infanterie, cu cite 3 batalioane de 4 companii, plus o companie de rezer­vă; 9 batalioane de vinători; 67 sec­ții de mitraliere; 20 regimente de cavalerie, toate cu secții de mitraliere ; 20 regimente de artilerie de câmp și de munte; 6 baterii montate; 7 com­panii de obuziere; 2 regimente de ar­tilerie de cetate; 2 regimente de geniu ; 2 companii și 2 escadroane de jan­darmi; 1 batalion de pontonieri; 1 batalion de căi ferate; 1 secție de a­­viație și aeronautică. Infanteria se știe că are­ arma Man­­licher model 1893, cu repetiție. Iar cavaleria are sabie, lance, revolver și carabină. Toată artileria este din u­­zinele Krupp. * Recapitulînd, vedem că mobiliză­rile care s’ar face, ar pune ime­diat în linie și gata de a intra în acțiune următoarele forțe militare active : Serbia 30.000 oameni M.­negru 38.000 » Bulgaria 60.000 » Turcia 300.000 » România 100.000 » Adică un total de cinci sute două­zeci și opt de mii de oameni cari, din cauza unor neînțelegeri, ar putea fi aruncați, dintr’o zi în alta, unii con­­tra altora. Și odată focul aprins, mo­bilizările țărilor menționate s’ar ri­dica la cifra totală de un milion de oameni !... Să sperăm însă că diplomația eu­ropeană va ști să evite războiul și să aplaneze toate neînțelegerile în mod pașnic. Gabriel Urzică Bulgaria In Bulgaria serviciul militar este obligator de la 20—46 ani. In infanterie serviciul permanent este de 2 ani iar în celelalte arme de 3 ani, prin excepție însă uneori și pentru motive bugetare, servi­ciul la infanterie este redus la 1 an și jum. și la 2 ani și jum. pentru celelalte arme. După serviciul permanent soldatul bulgar rămîne în rezervă 18 ani, cu ccamări anuale pentru instrucție de cîte 20 zile. După rezervă, urmează, apoi, miliția și gloata. In caz de războiu, legea prevede că toți oamenii valizi pot fi chemați sub drapel, cu incepere de la 17 ani. Musulmanii sunt scutiți de servi­ciul militar, însă plătesc o taxă fixă de 20 tr. pe an și o taxă complimen­tară care se ridică pînă la 2 la sută din impozitul anual. Bulgaria dispune de o armată ac­tivă de 60.000 oameni și în mai pu­țin de o săptămână, regatul vecin poate mobiliza: 145.000 oameni din ZAVRACURI Dovadă Citesc in hilar­antul prim articol al „Epocei“ de eri: •Sub guvernul conservator de la 1910 domnia înșelăciunei a trăit.» Dacă însă­și „Epoca“ o spune, tre­bue s'o credem. Dovadă , acest guvern a realizat reforma administrativă pe care Cc. Petrache o preconizează de 30 de ani ! Un apel Domnule Mihail Popescu, trimiteți redactorilor „Epocei“ un exemplar din Mitologia tipărită de Casa școalelor, ca să afle și d-lor ce era butoiul Danai­delor, în care azi își plasează... spiri­tul, ca niște simplii castraveți de mu­rat! ? Aghiuță.

Next