Viitorul, ianuarie 1913 (Anul 7, nr. 1762-1788)

1913-01-14 / nr. 1771

* 1 r Ultimele evenimente dein Constantinopol ia produs pretutindeni o emoție legitim t­. Eu de tmnodhU uzi de a determina eu rer­­ibeU­ C sehimbmrea se ele pot aduce aiU în »o aid Ic dintre hi­litjcrauîi, eh și în silii&liriem feneralu a Europei, Iubiți eil privește sfatul nostru, ace­ le eve­­ni­mente ne da un prilej nou de a ne manii* festa votetu­ri «St» finitul siG^țvtati cu toate ho­­­t­rîrem necesar, pentru ca sal­turi uiti te crizei balcanice si ssu se poate cm im afara de noi și pentru eu nu­bim sSt se­­i« se^mM »•i*i ©»»2i de drepturile și revendicările noastre. C. ILlotz Pinan Jr 2. 1.—ii's Barth­ou, ■tes'-ti1. 8. Aean&rt; Ex*®-?!'*'® . 4. Ht* eu­«. Kăy­u m­i ‘ S. P. D­u­ ia, Marisa 8. Guir.'hau, e^sau­ țui . ft. P*-#i*«»d David Agricultura; IP. J. Mm«*, C.>kn?il« ; 11. Besaunt, mii istra! Mantei 1. A. B*!«ei, wimp'iSat» in consilia S.Spaut' il-i/a^Rub^&atev^U Interne ; 13. Oh&n*i*t, «»b»«f#feu 1« Po$t» fi rial a* rat ; 14. Btrard. tub-tertiar la Anele Transas« ; 15. 1) -artly, **íi*s**fc»í Is H- snf!­ ; Pi. Join Du»ut, Lucrării» p»Wi< •. Serchenial m mill üBi­ ­ ROLUL 1! mS?BURTAT £ A LUI ECQHOSti&A — — Ciftara» EI 1 fc 5. UMi­ Mi­ n«țfc tu ÎBÎSsțiKB#* ffBTifttaîffi d* I í'(»á>:*é*i9»a *e?ui«5il *4**1 *’•* r® ®ia, u >.».«! aoela iți »* éfé­>»5». ßiotexil s'oHcRA«® ® #wi*î" bir« «saj»?® »festői n!iö»­littBÎ da ®«*.t**!!t*te, Ä I«1 dr. G. D. ÁresíJgí, dteriíisal »«>*&?a «*'«*#»fert. v1u fusVi«? raa’-tk stsisbiUte-i«, i sä s ffesgaas íataebirilo? n**str«: — C« ersfi^i despre *­K>’t«»ita­­laa ebastinn«! sftrmiulai manti* t» situația **tu*îi‘? am i*«e*ut conver­tiji­ as eu d 1 ár. Cr*«»5&­-- În momentele actuale cină mini­tervi Lucrărilor Publice tri­ba e si dezv IU in toată țara o ac­ Hvit­a­ febrilă pentu fac­er­ea și re­­pararea de poduri pentru facerea sonetelor și pentru pregătirea căilor ferate cu toate cele necesare, spre a fi gata­t pentru ori­ce eventuali­tate externă, nu știu ce ar fi pu­tut, hotărî pe acest minister să se o­upe cu o chestiune—cum e ser­vici­­l maritim român— a cărui dez­legare «e poate f­aca în condițiuni ’nme pent­ru țară, numai în tim­puri liniștite și normale. _ S* p.h­* el cei de la arisistem­ri lucrărilor public» nu fi dau ssau­a da _ „if*. 1 a**­ _a- -SIÎIUA AAJS­. vicu unrit­ in­ațional.. _Serviciul maritim nu trebue privit numai ca o instituție­­­e tran­sport, cum sunt căile ferate. Serviciul maritim odată cu trans­porturile ce face, prin anchetele și in­formațiunile sale este și­­ trebue să fie în­ acelș timp pionierul ex­­pansiunei noastre economice în a­­u­r­ă. Un serviciu maritim român bine organizat, unde face un tran­sport, tr­­bue să împlînte în acelaș timp drapelul economic al Romî­­niei, prin legarea de relațiuni co­merciale. In Argentina 00 la sută din ex­portul terei se face cu vapoare naționale, în România abia­­ la sută Cât avem deci de muncit pe acest teren ! Serviciul maritim român nu tre­bu­i privit numai ca un simplu mijloc bănesc pentru stat, ca ceva care trebue să dea numai recedente căci astfel va fi desființat, ci ca un scop, ca ceva care are de în­deplinit o atribuție de stat: dez­voltarea economică a României. Oare Ministerul Războiului și Ins­trucției aduc venituri, și totuși se fac chel­tu­­ri enorme pentru apă­rarea țarei și pentru instrucția poporului. Serviciului maritim român pe lângă partea lui economică, trebui să i se dea un caracter național tocmai în urma marei misiuni și a rolului ce'l poate avea în desvol­tarea țarei." — Ca credeți asupra coristaaliză­­rei scestui servici« *? — Pentru ca serviciul maritim român nă-și poată îndeplini cu suc­ces misiunea lui, are nevoe pe de o parte de o conducere comerci­ală —­­p­e a beneficia de toate a­­van­tregi­le ce le oferă caracterul co­mercial al unei întreprinderi, pe de altă parte de o autoritate pu­­­t l­rică, și fiin­­na publică nu se pot dob­îndi în­să de ex pri­i­ț ia cointeresată, prin acel ’mist sistem, «săruta «v»n»n»en- Nile îi vor transforma tot m­ai mul pe măsura des voitura poa­^tre «po­recla ki renume». Ch­.d zic Regie conteresaW nu mai poate fi vorba de asocierea Statului român cu capital strein, ci înțeleg stat român, capital român și caracter național. — S* elk nrț ei gtivarnnl «re fn­ t«Bțtes*» da a eon* salo ra S. li. Ft. os®i se kt® fi a treia*. Ga ar«dä|t «bs­­prs a«»*ta ‘I — Am convingerea a«să vîrșită ea cesiunea servi­iului maritim român unei societăți streine sub o formă sau alta trebue absolut es­etese. Ne-am fi putut aștepta la surprize d­­că cesiunea s’ar putea face prin un simplu act adminis­trativ. Intru­cit este nevoe insă de o lege, cesiunea va fi imposi­bila. Nu a put­ut o face d. Carp în 1900 d­ad­­ata voastră trecea prin­­ una din cele mai grele crize fi­nanciare, necum acum cină situ­ația e cu totul alta și ciad­uc de­asupra evenimentele externe ne-au mai dezamortat puțin sentimente­le atrofiate. Ii orice caz d. Ministru al lu­crărilor publice face un rău ser­viciu țârei, cină cere sau primește oferte de la societățile străine pen­tru cesiunea serviciului maritim rom­în, t­ăci prin aceasta des­chide fără nevoie numai poftele străini­­lor; tot astfel și cină le, dă, voe să studieze registrele servi­iul­ui vrkt­­ ril.im­ rom­în, spre a vedea cu ce arme și mijloace luptăm pe apă, pentru ca mai tirziu să le fie cu atîi mai ușor a ne concura. Am liia­țum­it d-lui dr. Creangă pentru interesantele lămuriri pe cari le-a dat cititorilor «Viitor«lui». ». MM­rpstraît SE FAC CHETE PENTRU ARMATĂ. IN TIMP CE STA­TUL RISIPEȘTE BANII Internet a fi pe excedentele bugetare stro­­­bise de unii de belșug, guvernul actual a angajat o sumă enorm de mare de fon­duri in diverse clădiri și mărețe edificii, cari in aceste momente nu pot f de­cit periculoase. Uni­e din aceste clădiri mo­numentale­­ se pot opri, altele, insă, este imposibil a se întrerupe de­oarece ar în­semna o pagubă și mai mare. Dar s’a­r putea spune că aceste chel­­tueli in care statul s'a ang jat s'au fă­cut în timpuri cind nu se putea preve­de evenimentele. Scuza, însă, nu e a și de puternică, de­oare­ce slatul nici­o­­dată n­u trebue să se aventureze în chel­­tuili excesive, tocmai pentru că nu poa­te precedes, toate greutățile, și pericolele viitoare. Dar ce scuză s’ar putea găsi pentru acele cheltuiți, cari se fac în chiar mo­ment­ele acestea? O­re era momentul a se acorda gratificații la unele ministere, acuu­i cind particularii, de la miie la mare, contribue de la mină la mină, pentru mărirea flotei aeriene sau mari­time ? I LITE«:-ARTE KTA’O ZI­ - SCHIȚA - • d© Intim Siroc In ziua aceia mă simțiam misi­őit, așa eusra te simți une­ori de pl moartea unui bun prieten, sau după o înfeimuiere ce-ți fringe su­fletul. Nu voiam minte și can­tai sa fiu singur. Mă ki­ liisei dar în iatacul meu intim, și dosele mi o carte dragi. Nu putui citi o sVâ; v<«aa« da două ceasuri rămăsei doar cu orbii în gol. Prin cuget, zeii nrmez-n icoana vechi... Afară, in caisul întretenit de floa­re, ce-mi umbrește fereastra,—ciri­pea ® pasă­rate. Șoaptele lor sunt în­­duioși soil­ kiî. Din depărtări senine, soarele stră­­lucia blind;­ragele lui aurii, în di­mineața de primăvară, aatagîia crîn­­gurile temogurii«, florile frageda din grădină... In affinen! văzdubu­re!, un »n­­ghiu de cocori... Uneori, s’auzeau și chirăiri de rîndanele. ! Cobarîi te gradină, și multă vre- i m<i masurai din ochi zările largi, albăstrii. Și nu știa cum, armecul lor ooi porni pa străzi. Treceam pe sub castanii îmburgiți de pe­­ șosete, cu pieptul încălzit de fru­musețea melancolică a cerului, de lumina aceia blajină, rubinie și dulce a soarelui de primăvară... Mihnirea îmi pierise; cftei sfii de mult mă înviorase viața aceia nouă, puternică și înbelșugată care i­lmenea, tainic, din ori-ce firicel [de iarbă, din ori-ce floare! Curios, viața­ nai părea scumpă și nespus de duioasă găseam alcătuirea, țe­sătura aceia fină și meșteră a fiin­ței omenești. I * Cine­va mă bătu pe umeri. Tre­­­­sării și mă întorsei. Era un vechi­­ prieten. Nu­­ văzusem de zece ani. Era schimbat cu mult, căci din ti­neretul slăbuț și visător de altă dată, acum aveam înainte și un om înalt, gras, cu frațe vinjoase, cu pieptul eștt în afară, cu un aer nepăsător și fericit... Ne-am sărutat și ne-am privit lung,—era at­ta vreme de d­rul ne despărțisem! Ne părea bine că ne intim­isem, că ne vorbeam acum și ne întrebam de sănătate, de multe lucruri mărunte și dragi ce ne preocupă viata de­ toate zi­lele... Veni vorbt de afaceri. Ingrinfat, prietenul îmi lămuri ocupația lui (în cite­va vorbe tari, adinei: — K"i,­­] „gă, m’am Întors d la a Monte-Girio». Acolo cîștig bani—averi nespuse. Joc cărți, *a~,­­ta­i tot ce fie și sunt fericit,* mul­țumit. Am venit în u­ră să-mi vî­nd averea părintească, ca apoi să ple~ . Ce să fie aci ? Pentru sufletul ș­corii­­­­e mele, toate sunt pr­o strivite, p­oți fără rost și înțeles. Țara noastră-i încă o șandrama ce era s­ă se prăvaie. Zadarnic am încercat arătindu-i că se înșeală, că sunt multe de fă­cut aci, și cu­ o viață așa, ca a l­ui, e o durere, o boală ce-i roade zi cu zi. Zadarnic a fost să-l înduplec spre a nu-și înstrăina ogoarele stră­moșești, a căror glie este înbil-tă de sudoarea bunicilor ce-și u­d­au cu tărie, cu simț­ire, neamul și țara. Zadarnic m­i-a fost să întăresc cu ceva pe omul ăsta. Ne-am despărțit curînd. Mă du­rea capul și sufletul. Visele u de de odinioară, se spulberase ca prin farmec. Mergeam în neștire, cu limb­a’n păm­înt, ca un osîndit și gînde­m la multe. Prăși­nul sim­ilara robit de tristețe.­ Și pășind­ grăbit- mă trezii la cîmp, a­fară n­ n oraș. Pe-o costișe un țăran voinic ara, cînta și ara. B­ui mergeau ’n plug încet, printre brazde umede, iar o­­muî îi în lemni blaj­i cînd și cînd. Soarele era sus, în podul ceru­lui, și din înălțimile viorii, el risi­pea pe ogoare dulcea văp­ie a zilei. Intr’un tîrziu, boii sa opriră, iar plugarul își lungi privirea de zare, spre sat. Departe, pe linia șoselei se ivi­ o femee,—era nevasta plugarului, care venea­ k viulpen azimă calîă, cu ochii plini de dragoste, ca vor­bă măsurată și dulce. Mau cuprins fiori de d­u­ieșie, și nu ști­­ nici azi ci­ne atunci îmi sim­­ții pleoapele um»®« . . . lotr’un timp, mă aproprii da ei. Cu­ forme ©, eM pniforc di cumpă­tare și iertai în gesturile, în vor­bele lor­.. Aș fi voit să stau cu ei o veșnicia și să­ le subáți doru­­rilor lor.* «6 fo­i cunosc viața aceea mgramadita de durerea ne­voilor și a grijilor... Dar mă întorsei repids în oraș, căci nou pisa cobarlis ... I«*b Sire» FAPTE $! OA.HE&H mim Bui Sin­ffliiiiiii Ua *r«n, între «tipa !*ți. Sat'krn P*=a c nu rar exem­pla, ear« amintește ejipca strălucitoare­a« gîo­ie a Tareiîer. Csi toate vii;apo«*el« atacu­ i ave Bîil­­gafiîoT­­estatea puternică a A­iriaM pe Sa­­hii răm­îne așa cum a fost înainte da răst­­boiu. Coaiandaptai »i pisi odaia nu o va preda ; mai bine o «a arunca la aer. A.TSC7iiii-ț*!’<■.* îo „ Ai a, fti vocal-o Stirkri Pașa gttvrFHKÎu» Joi Kiy.ibri Pj»a, atunci cînd aaasti căc»i ce eu aia st­.ai fapte «or să vîndă pe cei ea au st­at să apere mormintele «trămoșilor ți cetatea care pîzește. C­okfi­a Sultanilor. Su*­feri Pașa va rm­­îne în istorie ca­ și H­evn lli*a B y, com­andantul Sentari­­or.: «lui doi­ nmi patrioți, cari n’au dis­­p­­rat, de soarta popuxn'Att tura a*tU vre­­’na cît si dmî put ă ține armei*» în pjiini. r«TP­S » Bfsl „Siailtin“ Prin’r­ o io. iu ți« cara Lee cinste chi­pului cum știm *ă i­aitam pe Pranecsiî, c***-ce ți exp­i­­n ventiment­ ie do *mi­­ci;ie ca n'.-au arătat bunii noștri prieteni de pe malur­i.. Senii, lu­tr'un* din sălile d­e mai galo­file »’a -at „b lui an .»lelor*. Fl­­ oare g‘.-nu­! participanta— așa e tra­diția­ în baiu'­­ „anualelor* — trebuia să fie c­ost­u­mată întru­n i­od care să evoace titlul unei cărți «au eroica unui roman, ori piese, de ‘teatru... Ș’ iat ă cum și de ce, ai­ defilat în a­­cea­­tă frumois» salut-aiș frumusețile fe­­nenine costumate iu mdrtii și colori și ar­n­­­­amente ce au deșteptat în mintea privitorilor obișnuiți de altfel cu lătră­tură f­an­ezâ. întreagă a­castă literatură Ni înc­hipuiri ce frumos efect educativ mai ales în Franța, trebue să aib­ă acea­stă­­ plastici«»re a cărței­ iubite, a tă­ței ce ne-a des­­c­ nt, o frumusețe vie întru­pează­ pe «Prin­e so­loiBtaino“, o alta ne aduce aminte pe „M­ini», o alt­a pe eroi­ne­ spi­nd:de ale teatrului lui Corneille și Racine, și în ace­astă ,i un o sferă de ană de lumină, de viață, bt­ul devine un joc de spirit,­ costumul o notă literară, și gă­tea la o anexă a «tituirii... De­sigur e pă­*at, dacă fu mica noastră literatură au stins destule figuri cari să fi ajuns la o sufi -iei­tă glorie pentru a fi evocată. Dar sperăm că cu vremea „Balul «m­aîstor“ va fi di­n ce în ce mai i­­mîorie, și că literatura noastră se va îmbogăți îndeajuns, pentru a merita să inspi­r arta modistelor și a croitoreselor... Petronius Polities A*ir*sjsi « ari « ««sunta ea îeh-11« ®­»«5k»»sí*s<*. gave va S repar«en»hate* STtwrn»«*fo>!.3r im «Mtufisto! msmmv* MtAietiWj bak­sfii­? <ă»re va G *th­e«î«ea i sori» sa» «Siflis din S*riîc Pateri ! Ce im faee Sîstel» feai«is*ie­> ? Kr«»*sseatele sixt sa afli, dar Caster s­es »ihtersi cărora »rasta­­să a S ifuttlv»t* ecEițis.iava« ți di­a fl­e«*«n««­­. P« *«r*P­iateaness as E«r«paî feecp a­ss dass auz« e.sa­­tsrsrn cari aas»ță h-jtsrik­ scri­sa»«. €•!• dead prspdri­ttr»sem, «*rt de la !«c-pat*l riz»afeSai bab­­ca«fe­ as-pîâSit ia see as asest ș­i stea pipăit teiste«*, «a si sa s# rato­­r•&&&■; fair*« B#l»rei*g*re fatali, au *țit is druvasri ls«is«ie­si ss găsit tv­:«r* ei­ares — și aceste răriri 0a mari mărar paralel. Ia 1 an­ga! răstimp «1 eeafiictakd b­eela d-mi si spiri sa ur­mării interese deosebite și protiy­­sice, partind sumar masca Himi­sverd socotit ca cel mai bun expe­dite!. Bar îs călise!« diptematice s»* dat o luptă «S* cărei trissisii­i scap a­­r­și la ivesli. La adăpost»! erori utal «si«p*as, Pateri!« Triplei I­*­»î»ireri: Franț*» Anglia și Sosit *« pas la «ste vii­toare« C4sm««S?srs s T*rei*i A­ssasice Iter U««­mania are ister«»« era*­mies «e*»id*fabile ia Anim Hi­nd­am ți mari interess politic* fa K«?«pa, sad* eu peste «e !•’• > Aegu­s și Basis să psc ă t**te la esla Amentețată în prev tig­.­»l «1 și îl isterese!« ®‘i area «ia i­», tierusin­a ie «o din rezerva ei. A srmeat Nota l’aisriisr prin care se rsre Tardlai să «»baze Adrias s­­poîuî, dar si s’a rsiist te id ais »­­sei preeitMi a apr« Parféi. Nota Puterilor are dar numai caracterul un­ui sfat, fără saBefit­se. Scimba­­rea de regim di­n fnreia, rare »’« făcut la temisa politicai germane zădărn­e*«*« și rG­iicat Natri Paîs­­i­ior. öermin­a­litat­ea A­aste«­­Ilig­h­in și l­alia—sa vor impure și pretind» T*roilor saprisiai «*­­erofieda Ori­ce intervenție * Triplei Ințelegeri, care ar fi o eălcare % n­eaur aii țâței, va s­­tîm­prea vre opo­ziție a Trijdei An­anț«. Rusin, care vrea să ia Initiativ* d­eei eseuiesta î*18PTfia­ll, aule la Startin un p­as­­ fB ® a?» En i’a mnU de hihH. i s« cere si se «știai î»ota, e»ei alt f­i Ambris» mni Tui respecta cuceririle Ser&tid, iar Ital­a ns va părăsi in­­#ski« mtgm8 pa «avi­le »«apă de pe trumm r­als stalas Tripet&bt«*B, strda, «s.va e za vită *& fSnA ta api­«atP8 »a plaa latre*? al Triplei Isp-Sigsin, vs S ținută în șife. Cob­­in­etul fe*isssie a fost transpus pe sârma mai în?gă a l­aptei dintre Tripla Alianță și lapta Ințeregar». Lap­ta e, «te data asta, fățișă. Cei ³&rî au cîștigat totul pot pierde: «*i cari au pierdut total, pot eîș­­îi«a­ Rivăt ?TATE­­ cum două o­i >pA » t­ifctupu­se Pâstrînd toate formele diplomalice, nemifeet­înd etil ar drumța und­e«­ele­­peri, cele dottâ g~m­ân europene ifi dan­e luptă surdă. E­.e nu urmăresc mimat interese economice și politice, ei se și Lupi­ pentru prestigiul moral. Tripla Alianță a sbțimt­at swb G01, t­­pedecînd pe Sirbi să se așeze ter­min­­ali ca. Tripla înțelegere vrea acum o revanșă, esignand fiu­l gather un tri­umf. Dar triumful Bulgarilor air în­semna îngenuncherea Turei&i h care Tripla «Un»și nu poate con­simți. Ger­mania, Au­str­o- Ungaria ți­n­e di*­ișa iau seama că un triumf al Edtasurilor, oJițînut cu eju­­arul Triplei ingteșeri, ar asigura acesteia o kegirevisinie ne­știrbită in Baletini Un asemenea tri­umf ar slabi totalmente Tarei», in dau­na intereselor și prestigiului Triplei alianțe. De aceea această din urmă gru­pare vrea să-și asigure «st­r.U­nmers diplomatic. Ea are asupra triplei în­țelegeri superioritatea mVitarâ. Pe cind Puterile Triplei alianțe au foate urma­te minunat organizate, în tabăra Trip­lei înțelegeri, vedem : An­glia, ca sim­plă putere navală, Franța cu flota li­psită de pulbere, iar Rma, su­b ar­mată desorganizată, fără intendență și ea amenințarea valur­ilor Mării, ge­­­bene. VOTUL UNIVERSAL IN UNGARIA Proec­H f&mîxm PROESTUL PREZENTAT DIE PARTIDUL NAȚIO­NAL ROMIN P­ on­tul de reformă electorală, elabo­rat de pari­dul național român din Un­garia, și depus p.­. b­roul Camerei de d. St. Pop, reprezintă uneori­sib­il, pe lingă o egislă îndreptăți­e a naționalităților fi un puternic curent democratic. După cum «u­n nun jos și telegramele,— pro­d­us romine­sc e cit și poate de larg. El acordă dreptul de vot fie­ eârai edă­­țean, f­ră d osebire de sex, care a i­ li­pst nit 24 de ani. N­­ t se cere n ci cens material, nici diplome de invățiîmînt. E deci vot unicer­at, cg d, întru cit. fie­care c­ Uîtean nu are drept de cit la un singur vot. Votul mai e secret, per - ■.stimat și ob­igatoriu. .* ■Eu exi­tă alte restricțiuni la dreptul de vi­t decit nafta cari decu g din e-m­­aimu­ri ,penale, curatele, etc. Intri o țară in care iritate alt­a na­ționalități, una din cele mai însemnate idi »tiuni es­c d­e­sigur a intoctivirei cer­­cu­rilor electorale și a­ cercurilor de vo­tare. Ei această privință procesul partidului ufional român are dispozi­ți­uni echita­bile, menite­ să înlăture nedreptățirea vrt­uun­ia din naționaliăți. Ast­fel mi­mării cercurilor electoralii se determină in raport cu numărul patru­leției, așa incit cd micii n­OVOO locuitori aleg un chtp,, tot. Imp >rar­ea cercurilor electorale se v a face pe naționalitut­, iar pentru mni­rmarea alegîtorilor v.tarea se va face pa comune. Si ce privește procedura, dispozițiile pro atului sunt în așa fel luate ca să se garanteze secretul votului și o­pinia. Proectul tesla a «urnit mu­t interes in toată. Ungaria. Ziarele din Duda­ Pesta dau in rezumat pă­rți din procet. Ele sunt silite să n cunoasc­ă bazele largi democratice pe cari e el add acest proc­­, a cărui depun­­e în Cameră e un mo­ment de îns­ănătate istorică pentru Ro­mii, și din Ungarii. mmmm Paradox «Partidului liberal îi sânt antipatici funcționarii*—form Epoca:.­ Și in acela« număr acelaș ziar adaogă : «înmulțirea funcționarismului ca dato­­rețte guvernelor liberale*. Va să zică : Liberalii urăsc pa func­­ționari dar... îi crează ! Ar fi timpul <-.a E­o­a aă no­d-sli.ș-. ș­ă: Dacă liberalii unse pe funcționari de ce ii creaza ! Sau dacă-i creiască de ea îi urăsc? O întrebare Tot în Epoca firesc: Dar, im« odată, recunoștința cuiva nu se solicită. Aș vrea să știu dacă de aceiaș părere este și d-l Mișu Cantacuzino și tami ales dacă de aceiaș părere este Lânii se află la Călărași, in timp de alegeri! Aghiulă PHESlTîfiEA SUFLETELOR RăzMui ca fenomen sedai INTR’UN INTERESANT STUDIU, TRADUS DIN PITEȘTE PI LOCOT.­E. ADAMOVÎCI, SOCIOLOGUL RUS VASSI­­LEV DEMONSTREIAZA NECESITATEA RAZBOIULUI. După înfrîngerea uriașului im­periu rus, de­ciara necunoscuții— piini atunci — japonezi, pentru a explica dezastre­ și a stabili res­ponsabilitățile, a apărut în Rusia o întreagă literatură. Ca în­totdea­una părerile s-au împărțit după principiile politice ale autorilor. Toate partidele democratice au dat vina întringeri pe dezorgani­zarea armatei, reaua ei aprovizio­nare și comandare, opera regimu­lui reacționar, iar partidele reac­ționar au învinuit pad m­ocrați de slăbirea spiritului războinic al ar­matei. Printre autorii — cu această din urmă părere — sociologul E. Vas­­siliev a știut să ridice discuțiunea locală, la una crenerală și a "atacat deadreptul importanta­­ problemă dacă războiul e necesar sau nu. In limpedea traducere a d-lui Adamovici, unul din ofițerii culți ai armatei noastre, studiul scriito­rului Vasiliev apare în toată în­semnătatea sa. «Vina de căpetenie a înfrîngerei, spune Vassilliev, cada asupra so­­cietăței întregi, de­oare­ce nepre­­gătirea pentru război a izvorit în mod fire­c și fatal din împrejura­rea că Rușii nu doreau în general nici un război ; ceva mai mult, ei nu cred­au nici in­posibilitatea lui și războiul le apărea ca o fantomă grozavă de care fugeau crucifi­ci­u-se». Cauza ? întinsa propagandă anti­războinică și an­timi­li­taristă'pe care a făcut o în mod susținut literatura rusă de la 1890 încoace, și care a făcut să intre în sufletul tuturor ideea că războiul e o acțiune săl­­batică, nedemnă de timpurile in cari trăim. «Pace, pace universală, strigau cu toții și erau convinși că vor cuceri și apăra întreaga lume prin pace și nobleță de sentimente și aspirații». Contra ecestor păreri E. Vassil­liev se ridică cu putere și după ce dovedește cît da insuficiente sunt cele trei mijloace pentru sta­bil­ira pacei: Constituirea de mo­narhii universale, prop­a­garea ideei de pace și înlocuirea războiului printr-un tribunal suprem, arată in sensul documentat că războiul e o stare mai naturală pentru omenire, de­cit pacea, pentru că «lupta în suf la g, este baza existenței­­ noa­stre». Dacă, totuși, războiul are atîtea adve­­­ari, aceasta se datorește, zice Vasiliev, faptului că relele lui sa văd imediat, pe cînd li»efecu rile lui apar mult mai tîrziu, și poate chiar numai pentru generațiile ce n’au luat parte la dirisul. Din acest punct de vrîtem răz­bi­­iul are și o Înaltă valoare mo­rală, f­ind cea mai domitilișită a­­plicare a ideei de Citind apoi pe Li Kler și Draper, cunoscuții autori germani «azi s-au ocupat în mod special cu războiul, arată influența culturală a »arilor războaie antice. Dar înainte de toate teate vio­lentă dintre popoa­r­e IdaM, pen­­tru că, atunci cînd e un interes vi­tal pentru o națiune, nici un con­­siderent umanitarist nu poate opri satisfacerea lui. Și apoi războiul devine di« «a face mai puțin crud, pierderile la luptă, sunt m­ai mici de­cit I» geeo­ul trecut. Și nu e adevărat că vitejia nu mai e posibilă. «Vit­jiaaersală este puterea convingerei la necesitatea sfială pentru a ți sacrifca viața pentru binele general». Pentru a învinge în rnJabel, e ne­voe azi numai de­ dorința pentru luptă. Să ne pregătim deci «uda­tele.* Unul din primii noștri ofițeri a­­viatori, d. E. Adamovici, merită toate laudele pentru buna acțiune ce a făcut, tra­lucind opera lui Va­­ssiliev. Cind toți ofițerii și soldații o vor fi citit și cînd convingerea lor pentru necesitatea războiului se va fi întărit, forța lor va crește. Și-mi pare rău că nu pot spune ceva și despre frumoasa prefață a d-lui Popescu Tudor, avasai. E. Ejl ® ol. Al.QuioV%C% mmm HitlER fi­iLOR GUVERNUL E­ZBINAT PE CH­ SHA MODÎFH ÄRES RE­FORMELOR DOMNULUI KE­­MTfESCU Am raprodus din Epoca sa articol în care ziarul guvernamental f «s astîre im­putări d-lui Xenopol. nim stru! industriei și consorțului, că incuraj­­a/ă e cam­pr.Bio ..e meseriași împortriva rou­rselor d-lui Menițescu, o companie condusă de mai mulți membrii militanți ai partidului con­­servator-democrat. Nu știm ca va răspunde presa conserva­­tor-de­mocrată articolului din Mo*ea. Înă astăzi ziarele conservator-dm­ocrate par a­ nu fi luat cunoștință de tasuri aera al Epocei la adresa d-lui Xi­aepe!. Dar din articolul Epocei reese și alt­ceva : că nuanța pur conservatoare din guvern e hotărîtă să mențină neatinsa reformele d-lui Nenițescu, ea toata ca s’au învederat lipsurile și lasanele re­­fo­mei. In această, privință of­issa! conserva­­t p­­e lămuri": cel puțin o j­ună­tate din guvern, zice Epoca, sa­­-a opune cu ho­­târire ia „mut­­area” legei meseriilor, a cărei m­odifi­are a fost anunțată, în nu­mele d-lui Xenopol, de tari mulți mem­brii ai partidului conservator-­i­moerat. Pe de altă parte însă d. Xen­opol nu a desavuat pe acei amici politici ai săi, cari au anunțat la în­runiri publice, în numele d-sale, modificarea lig­ii mese­ni­or. E clar de crezut că ministrul industriei are în adevîr tot nu­uma ce iao atribuil, și că numai situația externă, — ea?© ex­clude cu desă­vîrșira ori­ ca alte princu­­puri, îl împiedică.

Next