Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)

1913-06-11 / nr. 1916

'9. m99gSS8FVait!WK11MM ÎNTRUNIRILE DE ERI MEGTINGUL „LIGEI CULTURALE*4 ]ürhiturile d-lor: Virgil Arion, Bogdan Duică, general Stoica, inginer Globanu, Gh. Dragu și Nicolae Iorga. I Aseară, la orele L­ Ț­ii jumătate, s’a ținut în sala Dacia din Capi­tală, o mare întrunire convocată de „Liga pentru unitatea cultura­lă a tuturor Romînilor”. La această întrunire, care s’a­­ sfîrșit la orele 11 fără un sfert, a luat parte un număr însemnat de cetățeni, mai cu osebire din pătu­ra intelectuală. Observ multe doamne și mulți studenți univer­sitari. Sînt și delegați din provin­cie. D. VIRGIL ARION, deschizînd întrunirea, a spus că în Ungaria și ia Bucovina se petrec lucruri ce nu trebue să ne lase indiferenți. „Liga’ a convocat această întruni­re din pricina momentelor prin care trecem. S’a dat apoi cuvîntul d-lui Bog­dan Duică. D. BOGDAN DUICA a amintitt cele petrecute în Congresul de la Piatra Neamț. Acest Congres—du­pă cum afirmă ziarul „Românul” din Arcul—a fost preludiul unei nouă mișcări naționale. Vorbito­rul a făcut apoi istoricul atitudi­­nei pe care au luat-o, în ultima vreme, ungurii față de frații noș­tri, ară­tând ce au de suferit aceș­tia de la stăpînitorii lor. O VOCE.—Să vorbească d. Ni­colae Iorga. D. ARION.—D. Iorga va vorbi cel din urmă. Acum va lua cuvîn­­tul d. general Stoica. D. GENERAL STOICA a afir­mat că Romînia face de 30 de ani jocul Austriei și a expus rezulta­tele acestei politici: împrejurările prin cari trecem trebue să ne des­chidă ochii și, cel puțin ele, să ne arate calea cea adevărată pe care trebue s’o urmăm. D. INGINER CIOBANU. — N’am venit să vă țiu discursuri, pentru că eu nu sunt orator—nici măcar om politic. Părerea vorbitorului este că noi .Vom izbindi prin lumină. „Liga”își propune să răspîndea­­scă lumina în cercuri cît mai lar­gi. D. Inginer a arătat apoi care sînt drepturile romînilor de din­colo de Carpați. D. GH. DRAGU a început prin a vorbi de însemnătatea momente­lor prin care trecem. S’a întrebat apoi dacă, în decursul vremurilor, neamul nostru s’a arătat vrednic­­ de comorile naturii și de însușirile firești pe cari ni le-au lăsat stră­moșii noștri, romani. Și dacă în­totdeauna am fost demni de aceste comori, dacă am dovedit că știm să le prețuim și știm să­ le stăpî­­nim, atunci de ce suntem­ lăsați de­oparte? Atunci de ce suntem­ răsle­­țiți? D. NICOLAE IORGA.—In ju­­rul nostru se petrec fapte, deci trebue să ne gândim și noi la fap­te. La ce ne-a folosit atîta vorbă­rie? Pe calea Victoriei defilează luxul nerușinărei naționale, se îmbulzesc și nu mai au loc incon­știenții, pe cîtă vreme la întruni­rile Ligei Culturale vin cetățeni din ce în ce mai puțini. Ce nu s’ar putea face numai cu banii ri­sipiți astăzi—într’o singură zi— la șosea de către elegantele doam­ne și nepăsătorii domni. Acum cinci ani, într’un moment greu, era multă lume aici. In ho­tărârea care s’a luat atunci, aici, se spunea că Romînia nu poate face jocul altora și se atrăgea lua­rea aminte asupra unei gpteri streine, legala da »et. italia. r Ufidi, vedem steasul italian, a­­ifibTo trebue să ne îndreptăm. Tre­bue să ne ferim de acei cari nu ne servesc, pentru că prin firea lu­crurilor, nu ne pot servi. Nu ne îndreptăm în­potriva A­ustriei, care iubește mai mult pe bulgari. Este ceasul în care trebue să spunem limpede lucrurile aces­tea, căci în jurul nostru vedem neamuri cari se pregătesc să se unească. Numai noi să nu îndrăz­nim să nădăjduim ceia­ ce vecinii noștri au înfăptuit? Dacă este ca Romînia să rămîe ceia­ ce este acum, păcat că s’a în­temeiat Romînia,—repet cuvintele pe cari le-am mai spus și aiurea, dar cari n’au pătruns încă în pu­blic așa cum le-am rostit eu. ,Li­ga Culturală” trebue să pregătea­scă acea mișcare națională, fără de care nu vom putea trăi. In Un­garia s’au oprit la limba grecea­scă veche—de ce n’au ales cea ar­meană?—și ne-au pus-o în biserica noastră, înlăturînd limba romî­­nească. Noi așteptăm mai mult de la cei de jos—de la cei cari nu se îngri­jesc să-și apere anumite situații. Pină acum am dus o politică ne­gativă, crezînd că ne-am făcut prin această rătăcire întreaga da­torie. Noi nu trebue să cîștigăm și să primim mila cui­va ci să ne apă­răm dreptul nostru pînă la moar­­te.Nu există o Polonie liberă și steagul lui Ion Lobeski nu mai fie fie pe nici un petic de pămînt, dar poporul polon știe să se apere. V’am chemat aci nu pentru de­monstrație în contra Austriei, ci ca să ne coborîm în adîncul cu­noștinței noastre. Plecînd de aci să avem hotărîrea de a fi un popor de jertfă, de muncă și de ideal — nu numai cu cite­va fraze sună­toare în urechi. Din banii strînși ai țăranilor s’au strîns 80 de milioane lei pen­tru desrobire, pentru băncile po­pulare. Noi nu putem strînge ni­mic? Noi nu putem face nimic? Noi avem inimi de piatră? Să dea cei mari și puternici, căci dacă nu vor da se va ști. Cu banii ce se vor strînge se va mîntui sufletul Ro­mînilor de dincolo. A venit ceasul ridicărei nației Românești. Dacă nu ne vom face datoria, se va ști că o generație ticăloasă a îngro­pat ceea ce a cucerit vitezii și cu­minții. Voiți acest blestem? Lua­­ți-ți Dacă nu, faceți-vă datoria ca să se strîngă sub acelaș steag tot sufletul romînesc. D. VIRGIL ARION a afirmat că peste munți nu mai există de­cît raporturi de forță. Sunt stăă­­pîni și robi, — prin urmare împă­care nu mai poate exista. V’am­ ru­gat să luptați pentru stabilirea și pentru egalitatea de drepturi cu stăpînii lor, a fraților noștri de peste munți. Vă rugăm să votați declarațiu­­nea de la Piatra Neamț. (Se știe că această declarație s’a tipărit). In urmă mulțimea s’a răspîndit în liniște. C. R. REPAUSUL DUMINICAL Marele Meeting ol Moo. comercloll din Mi Se știe că sec. „Generala“ a func­ționarilor comerciali — secția cen­trală— din București, a organizat o energică mișcare în toată țara pentru aplicarea strictă a repau­­zului duminical complect. După întrunirea ținută în Brăi­la, care a avut mare însemnătate în cercurile locale, un mare mee­ting de protestare împotriva ne­­respectării legei repausului dumi­nical, a avut loc eri în Ploești. Patru delegați ai comitetului central din București au sosit în Ploești, la orele 8.40 dimineața, un­de li s-a făcut o primire grandi­oasă. Toate forțele polițienești locale au fost puse în mișcare, iar comer­cianții discutau grrupuri-grupuri chestiunea repauzului duminical temîndu-se de demonstrațiuni vio­lente. Ca totdeauna, dimineața tot tîr­­gul a fost deschis, întrunirea a avut loc la orele 3 p. m. în sala Liceului Vechi. Sala era arhiplină și o mare însuflețire domnea printre cei de față. Prezidează d. I. G. STAVĂRE­­SCU, care spune că ziua de azi e o zi mare pentru funcționarii co­merciali ploeșteni, cari redeștep­tați la o nouă viață, venind în ma­re număr la această manifestare, dau dovadă că au început să de­vie conștienți. Salută în numele funcționarilor comerciali din Plo­ești delegația comitetului central din Capitală. Dă cuvîntul d-lui ANTON GRI­­GORIU, delegat din București, ca­re vorbește despre repauzul dumi­nical și de mizerabila campanie ce o duc cîrciumarii împotriva aces­tei legi binefăcătoare, înfierează dezbaterile pretinsu­lui congres cîrciumăresc din Con­stanța pe chestia repauzului dumi­nical. Oratorul arată pe larg că nu repauzul duminical împedică des­­voltarea comerțului, ci bîlciurile și comerțul ambulant care aduc mari pagube comerțului cinstit. Se ri­dică împotriva paravanelor de la băcănii și cîrciumi cari nu sînt de­cît o portiță de eludare a legei re­pauzului duminical. Citează din „Glasul Cercurilor“ felul nenorocit și despotic cum cîr­­ciumarii înțeleg rostul negustoru­lui modern. Dă exemplu de cinste și moralitate pe cîrciumarul Gher­­ghiceanu din Capitală, care închi­de reglementar. Declară în numele comitetului central că nu va înceta lupta în toată țara pînă nu se va aplica pe deantregul repauzul duminical în toată țara, la toate ramurile de co­merț, inclusiv cîrciumarii. Cere înființarea obligatorie a școalelor de adulți. D. HARALAMBIE STOIANO­­VICI, Ploești, expune pe larg fa­zele prin care a trecut lupta pen­tru repauzul duminical și felul ne­cinstit cum se dă lupta împotriva acestei legi. Vorbind despre neaplicarea repa­uzului duminical în Ploești, spune că o ficțiune de oameni, prin in­­tervențiuni meșteșugite și cu con­cursul politicianilor, au făcut să nu se poată aplica această lege. Combate repauzul rotativ care ar dauna mult pe negustori. Cere extinderea repauzului dumi­nical și asupra circiumelor. Spu­ne că falimentele sunt produsul ne­­prevederei comercianților, iar nu din cauza repauzului duminical. D, GH, PREASCHI.VESCU, de­legat al comitetului central din Capitală, explică cum și în Brăi­la unde d-sa a fost ca delegat Du­ Economice și financiare âârScultură—Comerț — Industrie Unizarea bunurilor de mint moarte și moșiilor Sta­tului la țărani. Ca urmaire la legea de timare a bunurilor de mînă moartă din 18 Martie 1912, s’a scos în vin­sare un număr de treste 80 de moșii Pen­tru 19 din aceste moșii s’a și de­pus planurile de parcelare cu ta­blourile de laturi la diferite comiu­ne, spre a se primi declaraț­imle de cumpărare din partea sătenilor. Vînzarea a și început și prima moșie vîndută este moșia Otopeni de lângă Bucureti, în suprafață de 462 ha. Moșia a fost împărțită în 69 loturi mici a cite 5 ha. fie­care și 6 loturi mari a 15,20 și 25 lire ta­re ulmi. Cereri $au declarat,lupi da cum­părare a­u fost 403. Prețul pe hec­tar a fost ficsat de ministerul do­meniilor la suma de 1042 lei și 80 bani. Cele șase loturi mari au fost vîndute la agronomi și, 2 ță­rani din localitate, iar cete 69 lo­turi­ mici au fost vândute la 69 ță­rani din localitate, dintre Cari 3 Veterani. Banii — avansul prevăzut de le­­ge — s’m încasat, chiar in ziua vînzărei și fardul că țăranii au răs­puns nu numai avansul cerut, dar Și un Spor­tc avorrs peste prețul de­ r­izare, r­ îmbucară tot, întru cit­ml denotă o stare ecolnmhică re­­ fin­iună printre țărani, ’p entru a lămuri pe țărani, mi­nisterul domeniilor le aduce la cunoștiința că nu a dat și nu va da pământ de­cât acelor țărani cari au copii mai mulți și cari au mai puțin de cinci hectare, ori cari nu au de loc pământ. Dovada aceasta se face de co­­misiunea delegată în acest scop de minister. Ori­cine va avea dreptul să con­teste și să reclame în fața comisiu­nei, pe acela care nu ar avea drep­tul să cumpere pământ. In asemenea cazuri ministerul va dispune scoaterea din nou în vînzare a lotului, numai când con­testațiile au fost făcute înaintea comisiunei și au fost verificate și cercetate. Este locul să insistăm asupra faptului că prin sate mișună nu­meroși agenți ori samsari cari în­casează de la țărani sume de bani pentru a interveni să le dea pă­­mânt. Ministerul domeniilor a d­­dus la cunoștiința sătenilor să nu deă ascultare acestor intermediari dubioși și să aștepte comisiunea o­ficială. LINIA DUNĂRE - ADRIATI­­CA.­­ Sindicatul internațional, care va fi constituit pentru con­strucția liniei Dunăre-Adriatică, va fi garantat de toate puterile. Calea ferată va porni din Uskrubi, va trece prin Kalkandelen pe m­al Vardar, prin Kossovo, Dibra și de acolo la marea Adriatică. Serbia dorește ca linia să fie prelungită pană la Printfend și de acolo la raa­l­e. In ori­ce caz ea va fi construi­tă până la portul pe care marile puteri îl vor recunoaște Serbiei, probabil până la San Giovanni d'e Medi­na. Costul acestei linii a fost eva­luat la 200—250 milioane franci. ÎNCASĂRILE DIN TAXELE DE SPIRT ȘI BERE.­ Ministe­rul de finanțe, a încasat următoa­rele sume pe luna Mai a. c. din taxe­le de spirt și bere precum și din ta­bele vînzării băuturilor spirtoase. Incăsările din taxa de spirt în 1911 Mai au fost de lei 1.373.838, iar in 1912 aceiași lună au fost de lei 1.570.605.20 deci cu un minus față de epoca corespunzătoare de lei 196.767,20. Incăsările din bere în Mai 1913 au fost de lei 588.447,84 iar în 1912 aceiași lună s’a încasat suma de lie 634.870, deci cu un minus de lei 46.422,16 față cu epoca corespunză­toare a anului trecut. Din taxa vînzărei băuturilor spirtoase s’a încasat suma de lei 549.535.20 și din bere suma de lei 78.464,04. De la 1 Aprilie pînă la 1 Iunie 1913 sa încasat din taxa spirtului suma de lei 2.440.683,70, iar în epo­ca anului trecut s’a încasat suma de lei 2.836.049,50 deci cu un minus de lei 393.365,80. încasările din bere au fost de lei 1.146.372,99’ în anul trecut aceiași epocă s’a încasat suma de lei 1075.658,05 deci cu un plus față de epoca corespunzătoare de lei 70 714,94. Din vînzarea băuturilor spirtoa­se s’a încasat de la 1 Aprilie­­ pînă la 1 Iunie 1913 suma de lei 976.273,40 și din bere suma de lei 152.585,06, minica trecută, aceeași nelegiuire se petrece, legea e pur și simplu necunoscută autorităților. Expune duplicitatea cîrciumarilor cari pe de o parte spun că nu folosim re­pauzul pentru cultură, iar pe de altă parte lupta în contra lui, îndeamnă pe funcționarii comer­ciali să-și facă datoria civică îns­­criindu-se în listele electorale spre a se impune politicianilor. In cazul că s’ar adeveri știrea lansată de cercurile comerciale că d. Xenopol ar fi contra repauzului duminical complect, declară că funcționarii comerciali dela un ca­păt la altul al țarei, vor ști ca pe căile ce vor găsi mai nimerite să-și facă singuri dreptate. Termină apelînd la solidarizarea tuturor funcționarilor comerciali din Ploești, strîngîndu-se în jurul drapelului societăței lor. D. COSTEL DUMITRESCU, Ploești, spune că o țară constitu­țională unde poporul trebue să a­­jungă să-și facă singur dreptate, e o anarhie și o incapabili­tate a autorităților. Arată că e nedreaptă pretențiu­­nea că țăranul ar veni Duminica la tîrg și zice că acesta vine cînd are bani. Se miră că prelații nu’și fac da­toria. D. I. CIUPAGEA, delegat din Capitală, spune că scopul venirei delegației este de a îmbărbăta co­legii din Ploești la lupta cea mare și sfîntă și declară că toți funcțio­narii comerciali vor ști să’și facă datoria. Laudă pe comercianții conștienți din sală care’și înțeleg menirea. Dă pildă de solidarizare pe me­seriași. Vorbesc și d-nii Radu Văleanu și Montaureanu, cari arată chinu­rile ce îndură funcționarii comer­ciali.­­Vorbește și d. Stoenescu tot în acelaș sens și aduce elogii comite­tului central. D. G. NICOLAESCU, București, vorbește despre importanța solida­­rizărei funcționarilor comerciali și dă pildă organizațiile din Germa­nia. D. I. STA­VĂR închee seria cu­­vîntărilor și atacă vehement pe d. Take Ionescu și d. N. Xenopol pen­tru neaplicarea repauzului dumini­cal. Expune suferințele funcționa­rilor comerciali de la brașoveni și băcănii. Propune să se expedieze telegra­me d-lor Take Ionescu, N. Xenopol, Mihail Orleanu și D. Hagi Theo­­doraki, care se aprobă prin acla­mații. D. G. NICOLAESCU dă citire următoarei : MOȚIUNI „Comitetul central al soc. „Ge­nerala“ a funcționarilor comer­ciali din București, de comun a­­cord cu toate secțiunile sale din țară, hotărînd să înceapă cea mai energică campanie pentru respec­tarea uniformă și strictă a legei repausului duminical complect în întreaga țară, a ținut al doilea me­eting regional în orașul Ploești, la care a participat toată suflarea funcționarilor comerciali din a­­cest oraș, cari, ascultînd toate cu­­vîntările rostite, și ținînd seamă de faptul că cu toate că în Ploești tîrgul săptămînal se ține Lunea, toate magazinele sînt deschise în fiecare Duminică, călcîndu-se com­­plect prevederile legei repausului duminical. „Avînd în vedere că autoritățile din Ploești calcă în mod flagrant legea repauzului duminical. „Ținînd seamă de faptul că o or­ganizație numai atunci se poate impune cînd e solid și bine orga­nizată. „Hotărîm : „Protestăm cu ultima energie împotriva acelor ce nu respectă în mod uniform în toată țara legea repauzului duminical complect și dăm depline puteri comitetului central să ne reprezinte și să facă toate intervențiile necesare spre a se respecta repauzul duminical complect. „Cerem miniștrilor de interne și comerț să intervie în favoarea noa­stră, aplicînd legea în întregime. „Să se ia de comitetul central și de secțiunea Ploești măsurile ne­cesare spre a se consolida secția Ploești“. întrunirea s’a sfîrșit la orele 7 seara, după care a urmat manifes­tația pe străzi. Au vorbit la statuia Libertății d. Ștefănescu, iar la aceea a Vînă­­torilor d. Paraschivescu. Delegații au fost conduși cu en­tuziasm la gară. --------------xx------------­ Sinuciderea din grădina Sf. Gh­eorghe. Așeară o detunătură de revol­ver ce pornea dintr’un boschet al grădinei Sf. Gheorghe, a alarmat pe trecători și pe sergentul din postul apropiat. Curioșii alergînd într’acolo, au găsit pe o tinără, care căzuse jos din pricina unei răni în partea dreaptă a pieptului. Sergentul, care venise și el să vadă ce se petrecuse, a dat de ves­te circumscripției 11. D. ^comisar Rudolf Mavrichi, începînd cercetările, a aflat că tî­­năra fată se numește Elena Dra­­gomirescu și că e de fel din Tîr­­goviște. Sinucigașa, care e în vârstă de 19 ani, fusese vînzătoare la cofe­tăria Ionescu, de unde fusese con­cediată, sub motiv că avea purtări rele. Mama fetei aflînd de acest fapt i-a scria o scrisoare prin care îi făcea mustrări. In urma acestei scrisori, Elena Dragomirescu s’a hotărît să se o­­moare. In stare destul de gravă eroina faptului din grădina Sf.. Gheor­ghe a fost dusă la spitalul Colțea. -----------------xx————— -vS.— MEETINGUL. podgorenilor ** Focșani Cuvânturile «f-fisi C. I. Brătianu Focșani, 9 Iunie. — După cum am anunțat, viticultorii din toată țara s’au adunat azi aci într’un mare meeting de protestare contra falsificatorilor de vin împotriva cărora guvernul actual nu ia nici o măsură. Vastul local al Terasei Napoleon este plin de numeroși viticultori veniți din toate unghiurile țarei. Meetingul s-a deschis la orele 3 sub președinția d-lui dr. Macrides­­cu, care dă cuvîntul d-lui Duiliu Zamfirescu care propune ca pre­ședinte pe d. Macridescu, secretar pe d. Ștefan Graur și membru pe d. Popescu-Ploești. Toată asistența aplaudă biuroul astfel constituit. D. MACRIDESCU mulțumește d-lui Dinu Brătianu care, în cali­tate de mare viticultor, a venit să asiste la meetingul de azi care în­semnează începutul mișcărei tu­turor viticultorilor din țară. Ex­pune apoi starea deplorabilă a podgoriilor, care a determinat a­­ceastă mișcare. CUVINTAREA D-LUI C. I. BRA­­TIANU D. Dinu Brătianu în aplauzele mulțimei ia cuvîntul în calitate de podgorean și în numele podgo­renilor din Drăgășani spune că trebue să prevenim ca altfel vom suferi pe viitor de două rele, una supraproducția și a doua activita­tea nefastă a falsificatorilor de vin. Contra acestor din urmă tre­bue să se îndrepte în special aten­ția noastră și în special a guver­nelor noastre. Vorbește apoi de tra­tatele noastre de comerț cu Tur­cia, cari au permis importul stru­gurilor turcești la noi în țară, ce­ia ce a contribuit în mare parte la starea deplorabilă de azi a podgo­renilor. Sfârșește sfătuind pe Viticultori ca să se unească într’o puternică asociație, căci numai astfel vor pu­tea să vegheze în mod­ eficace la salvarea intereselor lor, asigu­rând de buna stare a viticulturei noastre astăzi atît de amenințată din lăcomia de câștig a unora și din nepăsarea condamnabilă a al­tora. Propune pentru trainica orga­nizare a podgorenilor înființarea de bănci viticole care să înlesneas­că operațiile viticultorilor noștri prin toate mijloacele posibile. Spu­ne că ar fi necesar să­ se­ ceară gu­vernului nu măsuri contra falsi­ficatorilor ci o lege specială con­tra acestor delicvenți, urează viti­cultorilor succes desăvârșit. (A­­plauze, ovații). ALTE CUVÂNTĂRI D. DUILIU ZAMFIRESCU a­­duce elogii d-lui Iarca, cît și d-lor N. Săveanu și N. N. Săveanu, cari sunt niște ilustrațiuni ale țărei, își exprimă convingerea că starea deplorabilă a produselor viticole și a viticultorilor, se datorește falsificărilor, așa precum a dove­dit-o. D. BREZEANU, profesor uni­versitar, face o comparație între producerea viilor noastre și ceia­­ce­ consumă populația țărei. Ba­­zîndu-se pe o statistică recentă a ministerului de domenii, și din de­monstrația d-sale reese că popu­lația țărei și numai cea de la ora­șe consumă mai mult de­cît pro­duce viile noastre replantate, care sunt pe rod. Se citește o sumă de telegrame primite de la vi­ticultorii din toa­te unghiurile țărei. D. ODOBEȘTEANU cere modi­ficarea legei monopolurilor pe băuturi spirtoase, spunînd că da­că avem azi o sumă mare de an­grosiști, trebue să avem și mai multe circiume. Termină făcind o expunere a situației podgoriilor noastre D. C. IARCA BUZEU felicită pe organizatorii meetingului de azi care pătrunși de nevoile podgore­nilor au organizat această impu­nătoare manifestație. Și d-sa ca și d. Zamfirescu spune că starea de­plorabilă a viticultorilor se dato­rește falsurilor pe care le operea­ză în întunecimea beciurilor și sub scutul legilor angrosiștii de vin. D. ALEXANDRU MIHAIL R.­Sărat vorbește în acelaș sens. D. VASILE MAREȘ Miza spu­ne că acel care gîtie, călăul pro­ducerei noastre viticole nu este altul de­cît falsificatorul și contra acestuia trebue să luptăm în pri­mul rînd. D. POSESCU Pitești, vorbește și despre cele­lalte cauze care au pro­dus criza viticolă de azi și este de partea unei organizări puternice a viticultorilor din toată țara care numai ast­fel vor putea ține piept pericolului ce ne amenință. D. ZAHARIA Odobești. Vorbe­ște în chestiunea vinurilor falsifi­cate confiscate și spune că ele tre­­buesc denaturate. D. ȘTEFAN GRAUR. Meetin­gul de azi este o înălțătoare mani­festare a mii de oameni podgoreni care prin activitatea nefastă a cî­tor­va avizi de cîștig, sunt amenin­țați în existența lor. Trebue să fim recunoscători tuturor acelora din­­tre noi, care din toate unghiurile țărei au venit să-și unească cu noi, glasul lor de durer­e și strigă­tul lor de protestare. Se votează următoarea MOȚIUNE Podgorenii din toată țara pro­testează cu cea din urmă energie în contra falsificatorilor de vinuri, cari prin fapta lor nesocotită în lă­comia lor neînfrînată de îmbogă­­ție pe căi necinstite, pregătește un viitor negru podgorenilor, arun­­cînd astfel în mod criminal sămîn­țire pe căi necinstite, pregătește un cicc pentru țară. II) In starea actuală a legisla­­țiunei noastre, lipsindu-ne o lege care să se ocupe cu controlul vi­nurilor și a băuturilor spirtoase, cerem ca onor­ guvern să convoa­ce de urgență Corpurile legiuitoa­re pentru a face o lege specială prin care să se prevadă sancțiuni foarte aspre în contra falsificato­rilor. III Cere a se prohibi în mod ex­pres vinificarea strugurilor impor­tați din Orient sub forma de fruc­te proaspete conform cu legea sa­nitară. IV. Cere să se oprească cu desă­vîrșire adăogirea zahărului în must, cum și interzicerea in mod absolut a reformărei drojdiilor. V. Cere ca autoritățile în drept să ia cele mai riguroase măsuri contra falsificatorilor, conformân­­du-se legilor în vigoare. V. Cere ca onor ministru de in­terne să dea ordine severe medici­lor primari de județe și comuni pentru a inspecta cât mai des de­positele de vinuri, spre a împede­­ca falsificările. Fie­care podgorean să fie auto­rizat de a face demersuri la autori­tățile în drept, a constata fraudele și falsificările. VII) Cere a se înființa de stat un laborator de chimie pentru a­­nalizarea vinurilor din toate cen­trele viticole și anume: Iași, Foc­șani, Buzău, Ploești, Pitești, R.­­Vîlcea, T.­Severin, Huși și Tulcea, VIII) Să nu se mai permită de serviciul sanitar după cum se practică azi de a se mai pune la consumație publicului vinuri fali­­ificate cu jumătate grade de al­­col. Cerem să se facă un control se­rios și urgent la toate circiumele de la țară, pentru a se constata da­că aceste debite sunt aproviziona­te cu vinuri naturale.­­ Cere ca registrele angrosiști­lor să fie controlate de autoritatea în drept cu biletele de liberă cir­culație la facturi, relativ la canti­tățile de vinuri, intrate prin dife­ritele depozite și acelor rămase la fie­care trimestru, iar registrele cârciumarilor să fie de asemenea controlate cu biletele de liberă circulație în curs, în ce privește cantitatea de vinuri intrate în de­bitele lor. Aceste registre vor fi sigilate și vizate. XI) Agentul de control să fie și totdeauna însoțit de un reprezen­­tant al podgorenilor, desemnat din­ soc. Viticolă Regională. XII) Cere ca la caa dintîiu con­vocare a parlamentului să se ser­ve la vechiul text al legei sanitare dinainte de 1910, care permitea ca din momentul ce laboratorul de analiză chimică constată că probe­le de vinuri sunt falsificate, tot vi­nul să fie denaturat. Cu legea de astăzi frauda cons­tatată prin analiză chimică rămâ­­ne fără sancțiune imediată, deoa­rece denaturarea vinului nu se poate face decât după pronunțarea justiției. XIII) Cece deasemenea ca pen­tru a preveni nenorocirile viitoare prin care de altminteri Franța ca­re cu cîțiva ani în urmă se găsea într’o situație perfect identică cu a noastră, a trecut deja, onor. gu­vern, la cea dintîia convocare a parlamentului, să transforme in lege proectul depus pe biroul par­lamentului pentru prohibirea plan­­tărei viilor la șes. XIV) Dece ca la legea creditu­lui viticol să se adaoge un aliniat prin care să se facă împrumuturi de bani, atît podgorenilor cît și societăților de podgoreni, pentru a-și putea procura toate instru­mentele și aparatele cum și a face toate instalațiunile necesare pen­tru fabricarea, conservarea și des­facerea vinurilor lor. XV­­A se prevede la aceeași le­ge ca societăților viticole și cor­porațiile viticole să fie recunoscu­te ca persoane morale și ca atare — după cum există și în legile franceze de astăzi — dînsele să fie citate și să figureze ca parte civi­lă în instanță în toate contraven­­țiunile și fraudele ce se vor face cu falsificările de vinuri. XVI) Cerem în mod stăruitor ca la viitoarea sesiune a parlamentu­lui, guvernul să desființeze legea monopolurilor pe cîrciumi. • Se alege o comisiune care să pre­zinte un memoriu guvernului com­pusă din d-nii Dinu Brătianu, Du­iliu Zamfirescu, Gr. Cantacuzino, Al. Ciurcu și toți președinții socie­tăților viticole din țară. Se expe­diază telegrame de mulțumire d-lor dl. Cantacuzino și dr. Sumuleanu. S’au primit telegrame dela d-nii Bărbulescu, Ploești; N. Popescu, Buzău; Gr. Cantacuzino, București, Glodeanu, București; Al. Ciurcu, etc. — Corespondent. Mișcarea artistică-literară „ii­atia“ lui Oier tradusă de d-i­o. nmm Cu ocazia împărțirei premiilor Academice din anul acesta, exce­lenta revistă literară „Flacăra“ închină ultimul ei număr tradu­­cerei „Iliadei“ cu care d. Gh. Mur­­nu a luat premiul de 12.000 de lei. Asupra acestei lucrări literare ”. Sp. C. Hasnaș scrie următorul interesant articol : „Traducerea „Iliadei“, căreia un premiu academic îi dă o celebrita­te meritată pentru alte consideren­te, e un eveniment literar de o ne­tăgăduită însemnătate. E un ferment de poezie nouă, de­și atît de vechie, care pătrunde în literatura noastră tocmai atunci cînd o enervare meschină și o ste­rilitate sonoră vor să îndrepte spre limanuri, socotite drept noui, li­teratura romînească. Marile poeme clasice, în care viața e prinsă în forme definitive, au fost pretutindeni obîrșia unor mișcări literare cu adunci urme în istoria culturii. Ele par o invizi­­bilă rechemare în spre frumuseți universale și eterne, un stăvilar de netrecut pentru creațiunea poe­tică, cînd aceasta, pierdută în con­templația tuturor manifestărilor eului, ajung să se singularizeze și să se rătăcească într’o sclilocee misterioasă. Imagini limpezi ale vieți deplin desfășurate a unui neam întreg, susținute de cîteva patimi profun­de și simple ca tot ce e fundamen­tal în sufletul omenesc, divine și amețitori de înalt# în inspirație prin partea pe care o fac în repre­zentarea vieții puterilor necunos­cutului și oarbei întîmplări, pline de cugetări cristalizate în formele pe care oricîte veacuri nu le vor putea altera, poemele omerice sînt cele mai mărețe producțiuni ale geniului poetic, prețuindu-le după tema lor uriașă și după desăvîrși­­ta potrivire între formă și fond. Era o vreme cînd poemele ome­rice slujeau drept mic izvor de în­vățătură unui popor care pășise din vîrsta copilăriei și găsia to­tuși că cea mai înaltă expresie a geniului său a fost povestirea mi­nței lui Ahile și a rătăcirilor lui Ulise după căderea Troiei. Mai tîrziu poemile omerice cu greu studiate pe textul elin origi­nal, erau cea dinții pășite în cu­noașterea frumosului și a patimi­lor omenești și, după mărturisirea celor mai strălucite spirite, ajun­geau să fie privite drept cea mai desăvârșită expresiei în artă; bar­barii din noaptea cimeriană des­copereau cu uimire în ele lumini necunoscute și desfătătoare, dar cînd necesitățile luptei pentru zil­nica cucerire a pîinei sau a volup­tăților lesnicioase, când punerea în mișcare e enormelor și savantelor lor mașini i-au silit pe barbarii de la miază-noapte să-și schimbe gîndul de frumusețile eterne ale textului elin și să se îndrepte că­tre comori mai accesibile, poemi­le omerice au ajuns supărăttoare și inutile, supărătoare pentru că cereau o lungă, armonioasă și ste­rilă muncă de pregătire în vederea gustării textului elin și inutile, pentru că necesitățile vieței ce vo­iau să le atingă, să rămînă numai cu amintirea pregătirii. Astfel po­emele omerice s’au găsit deodată necunoscute sau cunoscute rău și în acel moment și îrmurirea lor cul­turală a dispărut. Pentru împlinirea acestei mari lipse bunele traduceri, în împre­jurările vieții de astăzi, sunt de a­­juns. Ele redau toată umanitatea închisă în versul legendarului Ho­mer, toată acea cugetare a unor suflete care abia par a se fi des­chis la lumina lumei și pătrund totuși cu atâta siguranță în tainele ei, și, în sfîrșit, toată imensa miș­care a unor oameni legați intra ei de un singur gînd și dominați de puterea neînfrîntă a zeilor. Cînd însă traducerea ajunge să redea uneori gîndirea homerică în versuri tot atît de definitive, cînd păstrează toată vigoarea neîntre­cutelor comparații homerice și cînd dă în hexametri curgători aceeaș înfățișare arhaică, eroică și totuși nouă textului tradus, traducerea a o mare operă de artă care îmbo­gățește fondul literaturii naționa­le,­­ aduce elemente și forme nou! în limbă și împămîntenește în chip neîndoelnic un tipar de vers, he­xametrul, de care poezia epică nu se va mai putea lipsi. Să răzbată cît mai departe Ilia­­da, să fie citită cu pietatea cu cari sufletele alese se apropie de cre­dințe necunoscute și noui, și se vă resimți în mișcarea noastră lite­rară un fior de poezie curată, înal­tă, senină, ale căreia influențe cu greu se pot prevedea. Căci avem și noi un trecut eroic și modelul unor mari cînturi poate face să apară încă un mare cîntă­­reț al acestui trecut. N­­iada nu trebue să fie dintre cărțile pe care le admirăm sau l« hulim fără să le fi citit. I strait de cuget asta titlul unui nou poem dramatic pe care îl tipăr ește de general G. Bengescu Dabija, au­torul mult cunoscutelor și gusta­­tele pe vremuri piese în versuri «Fig­­malion», «Amilcar Barca» etc. — La noi și in străinătate —

Next