Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)
1913-06-11 / nr. 1916
v r^aar.;. Anul al șst.assisitori— &O.1918 ABONAMENTE in țară................anu 18 Lei....................... luni 9 Lai In străinătate . . in an 30 Lei................sea«s luni 18 La Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMICI 17—BUCUREȘTI RIDACȚIA: TELEFON 13/47 aDMISTMTIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ...................5>' Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :..... 30 nani Inserții |i reclame pagina 111 linia ......... 2 lei 5 Bil •^w>^^yauă«iBaă^PBB5 îâ SMi5S&5hB wineSS £ 5iniă»ă5B»5ai £^wwaigja*a8afl gaigeaâMing Vederi din Silistra Foto I. Voinescii Un act de cinste curagioasă Nu s-a pus destul in evidență fapta bărbătească și atlt de meritorie a d-lui Aristide Blank, cu privire la șantajul lui Bogdan-Pitești. D. Blank avea două căi de urmat : putea să inchidă cu bancnote gura șantagiștilor cari se înverșunau în contra lui—înverșunare ce era in raport direct cu averea victimei alese de dînșii, sau să denunțe șantajul și să dea pe vinovați pe mîna justiției. Calea intîia era evident cea mai comodă. Ea răspundea de altminteri unor obiceiuri și unei mentalități foarte răsplndite la noi. Suntem mulți, foarte mulți, cari, în orice împrejurare, nu ne ocupăm în întiiul loc decît de liniștea, de odihna noastră. — «Ce să mă bag eu un chichion. N’am să îndrept eu moravurile țărei». Și îi ceare lasă grija moralizărei pe seama vecinului. Această procedare ne aduce aminte următoarea anecdotă: In cursul unui război, se dăduse ordin Intr-un oraș din Rusia ca locuitorii să aducă o cantitate de rachiu destinată soldaților și pe care trebuia să o toarne în niște butoaie așezate in anume străzi. Dar fiecare a adus apă zicîndu-și că ceilalți vor aduce negreșit rachiu. Așa că butoaele s’au umplut numai cu apă. GüDi așa facem și noi cîțiv, e vorba să ne îndeplinim oarecumi datorii cetățenești. Aceasta este mai cu seamă adevărat în ce privește atitudinea celor mai mulți față cu bandiții condeiului cari terorizează pe unii și pe alții chiar cu complicitatea victimelor lor. După cum hoții de drumul mare găsesc câteodată un sprijin chiar la aceia pe cari i-au buzunărit, tot așa pirații presei găsesc o Încurajare la acele flinte slabe și timide cari de teamă de a nu fi atacate la gazetă, le dau parale și le string chiar mîna cu o efuziune recunoscătoare. Și această purtare pusilonimă o întîlnim chiar la oameni cinstiți, cari n’au nimic de ascuns, cari n’au nici un cadavru în viața lor. Se dau înapoi numai de frică, de lașitate, de dorul de a fi lăsați în pace și în conștiința lor fără vlagă ei se‘măgulesc de-a fi făcut un act de mare cumințenie! «—N’am să îndrept eu treburile țărei!» Meritul d-lui Aristide Blank este deci cu atît mai mare. El a dat un exemplu salutar, o pildă de cinste activă, curagioasă, care merita lauda tuturor oamenilor cinstiți și tuturor cetățenilor conștienți.* Ce ușor ar fi fost d-lui Blank să urmeze vechea metodă și să înlăture orice neplăcere plătind și zîmbind escrocilor cari-l urmăreau. Putea și dinsul să-și zică: «Bogdan Pitești este un cavaler de industrie, improvizat gazetar ca să terorizeze piața și să trăiască larg din fructul infamiilor sale. Ar fi negreșit o faptă bună de a demasca pe acest individ. Dar eu am alte treburi mai importante și prefer să plătesc ca să am pace !»* D. Aristide Blank n’a cedat sfaturilor lașe ale unui oportunism negustoresc. A preferat lupta cu toate neajunsurile ei. Procedând astfel el a făcut în mod practic mai mult pentru asanarea moravurilor noastre decit toți predicatorii și profesorii de virtute cari ne dau povețe platonice de morală. D sa a adus și un mare serviciu presei care trebue să-i fie recunoscătoare. Dacă în adevăr toți naufragiații din celelalte cariere,toate secăturile și toți cavalerii de industrie, exploatând dinainte o stare de spirit favorabilă tentativelor de șantaj, vor năvăli în presă pentru a-și exercita această infamă dar lucrativă meserie, presa romînă va deveni o rușine și o calamitate publică. Ziariștii cinstiți nu vor mai avea ce căta în trio carieră unde canalia va dicta. Nu ne îndoim că piața bucureșteană e cu tot sufletul" alături de d. Blank și nu ne îndoim asemenea că justiția romînească își va face datoria pedepsind cu toată rigoarea acest indrăsneț șantaj de altfel pe deplin dovedit.” D. Blank merită felicitările tuturor sufletelor cinstite și ai adevăraților prieteni ai presei. --------------------X------------------ Academia de comert NUMIRILE FĂCUTE ARATA CA E VORBA DE O INSTITUȚIE DE PARTID Ziarele au publicat numirile pe care de ministru al industriei și comerțului le-a făcut în consiliul de administrație al Academei comerciale, noua institutiune înființată de partidul conservator-democrat. Modul cum s’au făcut aceste numiri, alegerea persoanelor cari vor com—ine consiliul acesta, confirmă în totul criticele ce s’au făcut în parlament instituțiunei creată în mod așa de inoportun de ministrul industriei. Afară de foarte rare excepțiuni, membrii consiliului sunt persoane din cea mai apropiată intimitate politică și de afaceri a d-lui Xenopol, ministrul industriei. Cu o rară dezinvoltură, fără să țină seamă de declarațiunile pe cari le-a făcut de formă în parlament, asupra felului cum înțelege să compună acest consiliu, d. Xenopol a arătat tuturor în mod clar, cam în ce spirit va fi condusă Academia comercială. După economia legei, s’au dat acestui consiliu atribuțiuni foarte însemnate. Numirea membrilor cari îl compun, trebuia deci făcută cu preocupare de a alege persoane necolorate politicește, de a se alege în adevăr oameni specialiști în cultura superioară comercială. Dar cu numirile profesorilor această tendință, de a se tine seamă mai întîi de preocupările de partid, apare și mai evidentă. Nu e în gîndul nostru să facem noi personalități și de aceea nu vom cita nume. Dar e în afară de orice îndoială că și în ceea ce privește alegerea corpului didactic al Academiei comerciale s’a făcut aceiași politică’ de căpătuială. Criticele făcute deci în Parlament, s’au dovedit întemeiate. atoria justiției In afacerea Bogdan-Pitești, mersul justiției nu trebue întrerupt Un confrate se declară în măsură a ști că d. judecător de instrucție Glogoveanu va da o ordonanță de neurmărire în afacerea Bogdan-Pitești. Stranie.Țără și ciudate obiceiuri judiciare, dacă un ziar poate anunța de mai înainte care va fi ordonanța unui judecător de instrucție într’o afacere a cărei instrucție n’a terminat-o încă. Judecind însă după cele întîmplate în afacerea Bogdan-Pitești și după înaltele stăruinți ce au fost depuse pentru liberarea vinovatului, destăinuirea ziarului menționat nu ne miră. Decît — în numele presei și chiar în al justiției — cerem ca afacerea să nu fie clasată. Atribuțiile unui judecător de instrucție sunt mari, e drept, dar nici un judecător de instrucție, oricît de servil ar voi să se arate, nu poate sfida opinia publică într’o afacere pe care Tibucul mare o cunoaște bine, căci toate elementele afacerei au ajuns notorii. In chestia santagiului Bogdan-Pitești, e de neapărată nevoe ca mersul justiției să nu fie întrerupt. Trebue ca afacerea să fie judecată de complectul tribunalului, pentru ca— în urma desbaterilor publice— elementele delictului să iasă în și mai mare evidență. xx Sănătatea publică Direcțiunea serviciului sanitar nu ia măsuri pentru apărarea sănătăței publice Am dat de mult alarma împotriva stărei sanitare mizerabile a țarei. Epidemiile de tot felul bîntue cu furie iar pe deasupra ne mai vin și bolnavi contagioși din afară, cari răspîndesc boala pe unde trec și în localitățile în care se așează. Direcțiunea generală a serviciului sanitar nu ia aproape nici o măsură serioasă contra acestei stări de lucruri sau, în cazul cel mai bun, se mărginește la jumătăți și la sferturi de măsuri. Măsurile pe care lea luat până acum Direcția împotriva epidemiilor sînt cu totul insuficiente și absolut neeficace. Din acest punct de vedere, apărarea sănătătei publice lasă foarte mult de dorit. Adevărul este că cei din fruntea Directiunei sanitare sunt departe de a putea corespunde grelei lor chemări. Atît directorul cît și subdirectorul serviciului sanitar sunt mai mult teoreticiani decit practiciani. La combaterea epidemiilor însă se cere luarea de măsuri practice, măsuri de aplicație, nu simple teorii. Cu teoria nu se poate combate și stîrpi o epidemie. Din această pricină, atît d. dr. Minovici cît și d. dr. Mezincescu nu pricep nevoile reale pe care le au serviciile medicale din țară. De clte ori medicii primari de județe, de pildă, semnalează lipsurile serviciului și cer diferite îmbunătățiri și ajutoare. Direcția sanitară nici nu vrea să audă de așa ceva. Mai mult, directorul și subdirectorul serviciului sanitar nu numai că nu se interesează de nevoile serviciului și de cererile medicilor, dar nu le citesc nici măcar rapoartele! Cunoaștem cazuri cînd medici primari au semnalat lipsurile și au cerut îmbunătățiri, de ani de zile fără să li se dea însă din partea Direcției cel mai mic ajutor. In asemenea condiții este imposibil ca sănătatea publică să nu fie serios amenințată. Răspunderea întreagă a acestei stări de lucruri cade numai și numai asupra Direcțiunei sanitare. v v»■ u Primăria $1 donațiile CASA DE CREDIT DIDACTIC NN TRIBUL SA BENEFICIEZE DE DOMALii Ca răspuns la articolul nostru despre ciudata situație în care se află Casa de credit a corpului didactic, care deși a primit un loc de 1700 metri pătrat, cu conditiune ca să clădească pe el într'un an un local pentru internat, n’a construit nimic pâna acuma, un membru al corpului didactic primar ne scrie că Primăria a dăruit un loc mare și societatei institutorilor. Acest loc e situat lângă noul palat al lucrărilor publice, și deoarece societatea n’a construit, în timpul specificat clădirea. Primăria a "ofiiat societatea sau să înapoieze locul, sau să-l plătească?. Dacă Primăria este atît de atentă față de intersele sale, în unele împrejurări mi în Uitera de ea nu are aceiași linie de conduită față de Casa corpului didactic. Dacă această casă are fonduri, trebue să clădească, ia zidară nu le are, atunci Primăria nu trebue să meargă cu generositatea până a dărui un loc de-o valoare ce intră”- 100.000 lei, fără ca institutu» care beneficiază de această danie, să aibă banii necesari. Și, repotăm, deja a retras o donație unei societăți didactice, pentru că nu a îndeplinit condiția cu care a primit acea donație, aceiași hotărâre trebue să o ia și față de casa cornului didactic. Ruina din bulevardul Schitu-Măgureanu vorbește în taim S de incunia administrației acestei casse. -----------------xx---------------- Școala de științe de stat Mișcarea avocaților și licențiaților In drept N’a existat om de stat, legiuitor, sau simplu cetățean, în Romînia, care să nu fi vorbit împotriva funcționarismului și să nu fi cerut ca această plagă socială să fie desființată. O soluțiune radicală și imediată este însă imposibilă, deoarece un mare număr de titrați, cu înalte studii academice, nu pot găsi deocamdată un debușeu al activității lor, decit în funcțiune, de ale statului. Acesta e păcatul tuturor țărilor cu civilizație tînără, și cu deosebire, a celor latine. In fata acestei chestiuni, care este datoria omului de stat ? Să caute, prin toate mijloacele ca să îndrepte tinerimea spre tărîmuri de muncă independentă, pentru ca astfel numărul postulanților de funcțiuni să fie tot mai mic. Proectul d-lui Take Ionescu, care recunoaște ca instituție publică o fabrică de postulanti de slujbe, numită așa de pompos „școala de științe de stat“, va face ca produsul acestei fabrici să crească și astfel să se mărească numărul postulantilor. In plus se va creia o clasă de proletari semi-intelectuali, mult mai periculoasă, decit aceea a intelectualilor. Dar nu e numai atît. Absolvenții „școalei de științe de stat“ vor concura pe licențiații în drept, la obținerea funcțiunilor, deși cultura lor va fi mult inferioară, și-i va îndrepta pe aceștia spre cariera avocaturei, care și astăzi este supraîncărcată. Deci, un puternic motiv de ordin general și un motiv special profesional, îndreptățesc opunerea ce a întâmpinat în toate cercurile, proectul de recunoaștere al celei mai inutile școli din țară ,și de acordarea unei subvenții din bugetul statului. Avocații din București s’au întrunit la un coleg, d. Aslan, și l’au însărcinat să trimeată un memoriu tuturor barourilor din tatăl și tuturor societăților studenților în drept, pentru a’i solidariza la o luptă contra înfăptuirea proectului, prin care d. Take Ionescu vrea să satisfacă ambiția d-lui Comșa, Cihoski și alți cîtiva avocați takiști, profesori la numita școală. In Capitală se va tine Duminică o întrunire pentru a se alege un comitet de acțiune. -----------------xx----------------- Emil din Franța $1 is si iii Am relevat importantul articol al d-lui Clemenceau publicat în „L’Homme libre“, ca articol de fond asupra situațiunei evreilor din Romînia, și în care bărbatul de stat francez comite grosolane erori istorice și sociale. In acel articol de Clemenceau arată că Evreii dela noi au o situațiune excepțională și monstruoasă“ din punctul de vedere al dreptului international. Un cititor, d. I. Alexandrescu ne trimete o scrisoare în care, însă, se vede că Evreii din Algeria franceză sunt într’o situațiune juridică cu adevărat monstruoasă. Iată scrisoarea : Au publicat două mici articole asupra lui „Clémenceau și Evreii“. Ați uitat însă să vorbiți despre partea cea mai curioasă a d-lui Clémenceau. „ Ne acuză de a fi pus pe Evrei într’o positie unică în drept international (streini la noi fără protecția unui stat strein), și luîndu-i pe deasupra să facă serviciul militar. Ori compatrioții lui Clémenceau au în Algeria (care e considerată ca făcînd parte din Franța, alegînd deputați etc.) pe toată populația autohtonă care face serviciul militar, nu votează, nu poate cumpăra dar pe deasupra e supusă unei jurisdicțiuni speciale, iar în unele părți e judecată de tribunale militare. Și mai au curagiul să ne facă murdaiiV Guvernele din Sofia și Belgrad negociază, polemizează, se amenință — vîntul ce vine din Bulgaria și Serbia suflă războinic. Europa e alarmată, pe cerul ei se îngrămădesc din nou nori grei și amenințători. Nici Bulgarii nici Sîrbii nu se arată dispuși să cedeze unii a Lora. In cearta lor aprigă, au și uitat că au o datorie de politeță față de Țarul Rusiei, care le-a propus arbitrajul său, arbitraj pe care guvernele din Sofia și Belgrad l-au primit. Serbia și Bulgaria nu și-au trimis încă primii-miniștri, chemați la Petersburg să negocieze. Această uitare de politeță a indispus mult cercurile ruse și se asigură că dacă ea va mai continua, guvernul Țarului va trimite vorbă Bulgariei și Serbiei nici să nu-și mai trimeată delegați la Petersburg. Desigur că această întîrziere de a răspunde la invitația Țarului ru e privită ca un afront la adresa Suveranului rus. Ea provine din neinediatele certuri dintre Bulgari și Sîrbi — și e și poate un calcul în așteptarea evenimentelor. Evenimentele nu se vor lăsa însă mult timp așteptate. Ultimaturile între Sofia și Belgrad se înmulțesc, amenințările reciproce continuă pe un diapazon din ce în ce mai urcat, se prea poate ca precipitarea evenimentelor să facă inutil arbitrajul Țarului. Situația de azi a Europei, seamănă mult cu cea de dinainte de declararea războiului contra Turciei. ÎNCHIDEREA CAMEREI AUSTRIACE Obstrucția cehilor în parlamentul austriac și-a avut efectul dorit. După cum se anunță din Viena între guvern, uniunea germană și partidul creștin-social s-a încheiat im compromis, în sensul ca aceste partide să renunțe la pretențiunea lor ca parlamentul să țină ședință și în cursul verii. La eșirea acestui compromis au încetat imediat și cehii cu obstrucția. Astfel Camera austriacă, după ce va rezolvi budgetul provizoriu și vreo câteva proiecte de mai mică importanță, va lua vacantă de vară. NOUL RAZBOIU IN BALCANI Noul războiu din Balcani are să aibă urmări și nu se știe când are să se liniștească Europa. Atitudinea Bulgariei încurcă socotelile Rusiei, care, pregătise alianța balcanică nu numai pentru ca statele din Balcani să se întindă în paguba Turciei, dar și pentru ca să le poată utiliza, apoi în contra Austro-Ungariei. Constantinopolul și Slavii din Austro-Ungaria erau compensația Rusiei în viitor. Bulgaria însă care își dă seama că ocupându-se în primul loc de interesele sale și făcând o volitiră națională adecă prezentându-se ca o concurentă, a Rusiei în ce privește supremația în peninsula balcanică și nutrind și visul de a fixi pani Constantinopolul, face azi politică antirusă. Bulgaria nu poate deci să aibă încredere în arbitrajul țarului de aceea, pune condiții hircceptabibile pentru participarea ei la cințiferințe de la Petersburg. PRESA RUSA ATACA PE BULGARI Ziarele rusești au eșit din ro fserva de până acum și atacă cu, vehementă politica Bulgariei, căre prin modul nedibaci și agresiv cum a fost condusă, a compromis moralicește succesul de arme re$, purtat, contra Turciei, și, a comprimis alianța balcanică. Bulgarieii căutând acum, să se arunce în brațele Austro-Ungariei. AUTONOMIA MACEDONIEI Se anunță din Londra că Anglid a propus ca, în cazul când frateriventia țarului va eșua și se va dejclara răsboiul bulgaro-sârb. — Meedonia să fie declarată autonokmă, ne aparținâ astfel nici Seribiei, nici Balga,, i J BULETIn ZILUO Situația internaționala FAPTE SI CONEHTABH HOTE Statul și Maternitatea Chamfort, care a fost un izvor de inspirație pentru Schopenhauer, a scris odată o cugetare care acoperă de ridicul pe jumătate din locuitorii pămîntului, și pe jumătate cea mai grațioasă. Chamfort a scris : „Femeile trebue să fie evident inferioare ca minte bărbaților, căci altfel cum s’ar explica enormitatea ca pentru scurte clipite de plăcere, ele să sufere o boală nouă luni, să risce viața, și să îndure durerile atroce ale facerii în Chamfort, ca toți oamenii de spirit, cînd făcea spirit uita inima acasă, și pentru un joc bun de idei, părăsea vocea tainică a jertfei, a seriozităței, a iubirei, care face tocmai fondul vieței omenești. Femeile se jertfesc pentru că există în inimă impulsul de procreație, pornirea maternă, instinctul de a trece ființa ei altora... Dar tocmai acest rol splendid ce-i joacă femeia, acest simbol viu și patent al distrugerei ei pentru a da viața altora, instinctul de jertfă în ipostaza creației, face ca ea să se bucure de deosebite privilegii. Femeia-mamă e un act dumnezeesc. Și statul care sintetizează Providența, ar trebui să aibă în a lui grije primordială protecția lehuzei, a gravidei, a mamei ce-și nutrește copiii. Dar nu este oare ciudat ca statul care în fond nu e decit o colectivitate a ființelor, să neglijeze tocmai obîrșia vieței și să lase pe mame la discreția tuturor vînturilor rele ? Cite pruncucideri nu se explică prin sărăcia mamei, prin imposibilitatea ei de a crește pe copii ! Șiclte avorturi pedepsite de lege nu ar trebui să fie ertate, dacă ne-am gîndi la sărăcia suăimîntătoare a unor femei, în care starea lor gravidă le aruncă ne mai puține munci ? Și Franța, merită toată lauda celor ce înțeleg suferința omenească pentru legea recentă prin care se face obligatoriu repaosul femeilor rebuze. E o lege inspirată de cele mai filantropice concepții, pe care orice stat trebue să o imite, căci e vorba de respectul femeei în actul ei cel mai sublim, în jertfa fecundă și creatoare a maternității. Petronius. ------------MUMIUM BIETUL SIENKIEWITZI D. Tudor Ștefănescu, profesor din Craiova, scrie în „Noua Revistă" că cel ce a scris articolul asupra lui Petronius în „Viitorul“ e un incult, care a inventat cele ce a scris. Articolul din ziarul nostru era întemeiat pe un altul publicat în ,Le Temps“ la rubrica unde colaborează marii savanți francezi. Și între d. Ștefanescu, fie chiar Tudor, și latinistul din „Le Temps“ noi avem nepatriotismul să preferăm pe cel de al doilea. Tac î—----------xx—i Marți i1 Iunie 1913 RECORDURILE AVIAȚIEI Cu aeroplanul am Paris la Petersbart BRINDE JONC DES MOULINAIS SBOARA 2450 I.IL., ÎN 3 ZILE, ILLNER SE RIDICĂ, CU DOI PASAGERI, LA 5280 M., PREVOST FACE 180 KIL. PE ORA. Lumea care s’a emoționat atît«!» cînd Blériot a trecut canalul La Manche, lat de 50 kil., n’a dat aproape nici o atenție isprăvii lui Brindefonc des Moulinais, care plecat la 16 Iunie din Paris, a aterisit în ziua de 14 Iunie la Petersburg, după ce străbătuse în sbor, o distanță de 2450 kil. Nici articole ditirambice, nici conversații asupra acestui nou record, deoarece de cîtva timp, recordurile în aviație nu mai miră pe nimeni. Ele sunt prea dese și prea efemere. Ceia ce era, era imposibil de ajuns, astăzi a fost depășit, mîine va fi în trecut. Prin urmare nu ne mai putem mira de ceea ce este astăzi. Și apoi , prea s’a vorbit mult de aviație și aviatori, monoplane, biplane, hydroplane, sunt alte chestii mai de actualitate, care să ne preocupe. Doar cîțiva specialități, cronometriști, controlori ai cluburilor sportive, notează din cînd în cînd înălțimea, durata, viteza sborului cutăruia , și un președinte de club împarte, plictisit, o cupă sau o sumă de bani unui aviator obosit și pătat de ulei. Dar, această indiferență generală nu descurajează pe curagioșii sburători din Franța, ca și de pretutindeni. Pasionați pentru sborul lor, aviatorii tind neîncetat să se avînte mai sus, mai repede și mai departe. In ultimele zile toate recordurile au fost bătute. Brindeton des Moulinais pleacă din Paris la 10 iunie, ora 3 dimineața și a doua zi coboară la Varșovia. A făcut dintr’o dată 1400 kilometri. Plecat de acolo se oprește la Dvinsk, și apoi scoboară într’un sbor minunat—privit însă de puțini—în Capitala Rusiei. Clipă însemnată, din punct de vedere sportiv și din punct de vedere politic, Franța comunicând cu aliata sa Rusia, peste corpul imens al Germaniei. Pe cupa de argint ce i se dăruiește, stă scris: „celei dintîi rîndunele, care ne vine din partea aviației”. O dacă germanicul vultur cu două capete ar fi simțit-o! Cam în acelaș timp, la meetingul de aviație de la Viena, aviatorul Illner, se ridică la 5280 m., cu doi pasageri — mai sus decît cel mai înalt munte al Europei—; iar la cursa din Champagne, Maurice Prévost, străbate într’un sbor vertiginos 180 de kil. într’o oră, obținînd astfel cea mai mare viteză atinsă de un vehicul omenesc. Trebue să admirăm pe acești recordmani, cari își riscă viața pentru a dovedi ce extraordinar mijloc de locomoție e aviația. Dar, dacă din punct de vedere sportiv recordurile stabilite sunt de mare importantă, din punct de vedere general, această însemnătate este mai mică . E mai mică, pentru că recordurile obținute, nu pot încă să probeze, că a zbura cu aeroplanul e aproape tot așa de sigur, ca a merge cu automobilul, sau cu vaporul. Pentru marele public două calități sunt necesare: siguranța și simplitatea conducerii. Cu timp ele nu vor fi satisfăcute, aviația nu va fi decât un sport minim dar periculos, fără a avea vre utilitate. De aceea, calea stabilită fie recorduri, rezervată profesiniștilor, ar trebui părăsită, iar schimb, industria aviației să calea realizărilor practice singu folositoare pentru omenire. Toate recordurile ciștigate prr acum, sunt mai mult estetice, toți practice și ele nu au probi pînă acum că viitorul aviației sigur. Motoarele sunt încă pre delicate, stabilitatea automați cu toate cercetările unici între, echipe de ingineri, nu e încă obnută. Mecanica a făcut însă atîte„ nuni, încît rezolvarea acestor grele chestiuni, e posibilă și probabilă. De aceea să sperăm că timpi „aeroplanului practic“ nu e departe. Dar, pînă atunci, să trimitem o salutare bravilor sburător cari au dovedit că omul nu mai ai nimic de rîvnit celorlalte animal căci a cucerit și a întrecut short mîndrului vultur, singurul stăpinitor pînă ori, al înălțimilor curite și albastre, ale văzduhului. J E. Enes1 --------------xx-------------111 rune by ?am{ un caz lipit] CUM SE RISIPEȘTE BANUL STATULUI Cineva care a avut ocazia, în mod incidental să-și arunce ochii în corn]turile administrației Casei Bisericei, ne face o revelațiune foarte interesantă. Printre alte compturi a găsește unul foarte interesant 1 1500 lei și care este intitulat... „Ghei iveli cu distribuirea luminărilor la Mitropolia din București, marii îndemnitari ai statului, în Vinerea 5 Sîmbătei Paștelui“.„ Nu că suma de 1500 lei ar fi o Sbjmă colosală, — pe lingă celelalte jafuri cari se fac în banii statului,dar este foarte caracteristic modu întrebuințărei ei, dovedind la cesulterfugii se recurge pentru a se alipi averea publică. Comptul de care vorbim este foarte interesant din punctul de veder al modului cum este redactat. Dl suma de 1500 lei, 1000 lei represint costul luminărilor distribuite, in 500 lei... plata personalului care a distribuit aceste luminări. Să examinăm puțin lucrurile. Dacă socotim după cursul curat al prețului luminărilor de ceară care se vînd în comerț cu 5—6 lei kg, ceara cea mai fină, atunci înseamnă că s’au cumpărat cam vre-o două te de kgr. de luminări de ceară, ia dacă socotim în termen mediu, 10 grame oluminare, rezultă că latropolie s’au distribuit în cele două sărbători, cam vre-o 2000 de luinări marilor demnitari cari au sistat la oficierea serviciilor religiose. Dar să admitem că nu s’a dat út mai cite o luminare marilor demnitari, ci fiecăruia cel puțin cet 15—20 luminări ca să mai ducă pe acasă, și că întreaga cantitate luminări cumpărată cu cei 1000 lei a fost distribuită, ce înseamnă ce 500 lei, plata celor ce au distribuit ceste luminări? Această distribui de luminări, nu se putea face și de personalul bisericei .n Nu e mare lucru, — după cum am spus, — o sumă de 1500 lei, ceea este însă caracteristic, este îndrăsneneala argumentării acestei cheltueli care ne arată cît de disprețuit e sentimentul păstrărei banului public. 7 —————xx........ ...—<