Viitorul, septembrie 1913 (Anul 7, nr. 1998-2027)
1913-09-15 / nr. 2012
bani ABONAMENTE In țară.............. un an 18 Lei ................. șease luni 9 Lei In străinătate .... un an 30 Lei ................. șase luni ÎS Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI-STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ^ ADMINISTRAȚIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III :............. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :............. Inserți și reclame pagina III linia .......................... 50 bani 30 bani 2 Lei •K ROMANIA NOUA Vederea panoramică a Dobriciului, cel mai principal centru comercial din noul teritoriu romînesc TREBUE săi vorbim de armată? Domnule Director. " Asistăm de la ultima campanie în Bulgaria la o discuție vie asupra chestiilor armatei, care pare că alunecă cîteodată pe un povîrniș dăunător marelor interese în joc. De aceea, dați-a mi voie să cercetez punctele împrejurul cărora se învârtește discuția care se face. " Rolul covîrșitor pe care l-a avut armata în ultimul timp în rezolvarea revendicărilor noastre a arătat incă odată mai mult cît de important este ca nevoile ei reale să fie satisfăcute la timp și, rezultatele ce poate să ne asigure acest factor național de căpetenie. Din desfășurarea evenimentelor de la începerea războiului balcanic pînă la pacea de la București, a reeșit limpede că în actuala situațiune politica generală a avut mai multă greutate și eficacitate decit hotărîrile concertului european, acțiunea hotărîtă a statelor mici întărite de armata națională ce le servea. In afară de acest învățămînt pentru trecut, situația stabilită de ultimele evenimente va da desigur și o mai mare importantă rolului armatei în complicațiile viitoare de prevăzut. Iată de ce mai întîi trebue să fim recunoscători armatei prin mijlocul cărei întregul nostru popor de la 23 iunie la 26 iulie a putut face o manifestație rară de energie, de virtute și de simț politic, aș putea zice reparînd astfel greșelile pe care acțiunea diplomatică a guvernului nostru o făcuse. Această acțiune care ne dusese la conferința de la Petersburg pusese în neputință utilizarea unei forțe reale cum se putea face prin armată a calităților atît de prețioase ale poporului nostru. Daneff dusese printr-o politică nechibzuită armata bulgară de la Ceatalgea la Bregalnița și Iștip, poporul romîni prin armată a dus guvernul nostru dela Silistra la pacea de la București. Dar pe lîngă această datorie de recunoștință pe care trebue să o avem pentru armată, conștiința rolului și mai important ce ea va avea și va trebui să-l joace în viitor impune ca grija nevoilor ei să fie a tuturor, ca îndeplinirea acestor nevoi să nu fie lăsate numai la bunăvoința a cîtorva, ci să facă ca orice mare chestie națională parte din patrimoniul întregei suflări românești. Iată de ce mai cu seamă în condițiile actuale de liniște momentană nu văd nici un rău ca o discuție cît de largă, negreșit însă și obiectivă să se facă mai mult decît sa făcut pînă azi nu numai în presă, dar mai cu seamă în parlament. I Dar acest interes public pentru armată, bine îndrumat, această solidarizare conștientă a națiunei cu dînsa și care nu poate decit ajuta pe cei ce ar dori să-i asigure mijloace mai puternice de acțiune, mai este necesar și din cauza unor lipsuri mari ce au apărut în ultima expediție în Bulgaria. I După o perioadă pașnică de 35 de ani am făcut cu această ocazie o experiență cum rare ori o poate face în liniște o armată. Dacă toți am putut constata cu bucurie avîntul puternic ce a însuflețit întreaga noastră armată, ofițerime și soldați, atît la mobilizare cît și la acțiunea ei pînă la armistițiu, nu treime să ascundem că tot această armată față de lipsurile ce a avut să sufere în dauna ei, a trecut Dunărea înapoi cu alt simtiment decît iu cel cu care plecase. Toți au simțit — și cei ce au fost departe de timpul de operațiuni și cei ce am putut lua parte la aceste operațiuni, dela cei mai mici pînă la cei mai mari, — că dacă avem, un soldat, un corp ofițeresc, un material care pot face din armata noastră la forte egale una din cele d’înîti din Europa, au fost lipsuri importante în organizarea serviciilor, în spiritul conducerei generale a operațiilor, în modul chiar cum s’a înțeles a se face războiul. Cu atît mai lăudabile sunt rezultatele obținute, cu atît mai multă încredere putem avea în puterea noastră armată, cu cît acțiunea ei reală a fost îngreunată de aceste lipsuri importante, care cu puțină prevedere puteau fi înlăturate. Este nevoie de această discuție și pentru armată chiar care nu poate fi făcută răspunzătoare de neelii fizuința și neprevederea cîtorva. Nu trebue negreșit distrusă încrederea soldaților și ofițerilor în conducătorii lor, dar atunci ci ml ei au simțit atît de tare și dureros lipsurile datorite cîtorva numiri, ar fi o politică de strut de a nu preciza aceste lipsuri și de a nu limita răspunderile peutru a învedera întregei suflări romînești care are cunoștințe de ele, că ele nu sunt datorite armatei, că dacă ele sunt importante sunt de suprafață, că nu ating corpul sănătos al masiei soldaților și ofițerimei, că ele pot să nu fie decît trecătoare, cum sunt și trebue să fie oamenii ce n’au știut să le înlăture. Este un serviciu ce se face armatei și tărei. Succesele lesnicioase din războiul Crimeei și al Italiei au orbit Franța prea încrezătoare în capacitatea diplomației și a, „St. Armand-ilor“ săi și au dus armată cu calități reale la Metz și Sedan. Vina lipsurilor nu a fost nici a soldatului, nici a ofițerilor, care în marea lor majoritate și-au îndeplinit rolul cu sfințenie. Nu. Și fac o mare nedreptate și nechibzuință acei cari prin ziare, din cazuri izolate de medici ori ofițeri nefăcîndu-și datoria, aduc o acuzare nemeritată întregului corp ofițeresc. Aceste greșeli izolate inerente oricărei armate pot fi precizate, aduse la cunoștința administrațiilor respective prin presă sau prin anchete pur administrative, ele nu trebue și nu pot avea caracterul general ce li se dă fără a vătăma în realitate armatei. Vina este a conducătorilor politici mai cu seamă, cari ducînd o acțiune externă slabă și nehotărîtă, avînd preocupări interne de ordin meschin de partid, nu erau în stare să facă față evenimentelor importante ce se desfășurau împrejurul nostru. El nu putea să pregătească în mod real un război, să aibă liniștea sufletească să compleeteze organizarea din toate punctele de vedere. In astfel de condiții grija interesului general al armatei nu-i putea să facă să încredințeze această pregătire și conducere unor oameni capabili să le ducă la bun sfîrșit. Sunt și azi îngrozit de ușurința ce am văzut la unii din acești conducători cu ocazia discuțiilor din comisiile parlamentare. Cercetarea acestor lipsuri trebue nu numai să conducă la împlinirea lor, dar să pun și țara și armata nevinovată de ele, la adăpostul primejdiei ce poate aduce repetirea lor. Cred că azi după modul cum unii chiar din acei cărora li s’a încredințat conducerea, au crezut să aducă în public discuția intereselor armatei, pune și mai mult în evidență și lipsurile generale absolut necesar de împlinit și mai cu seamă ușurința — ca să nu zic mai mult — care a caracterizat întreaga conducere. De aceia ca să rezumez, D-le Director, cred că din cauza condițiilor generale în care ne găsim, lipsurilor reale de organizare și conducere care s’au văzut, este nevoie să se vorbească de nevoile armatei. Această discuție făcută în mod obiectiv nu poate decît să întărească încrederea noastră în acest factor national, a cărui însuflețire și spirit de sacrificiu pentru țară l’am văzut de la ofițer la cel din urmă soldat în ultima mobilizare. Primiți, etc. VINTILA BRATIANU ■-------------------XX------------------12 Sept. 1913. Tripoul din Sinaia TRIPOTORII BATJOCORESC IN STRĂINĂTATE REȘEDINȚA REGALĂ Tripotorii internaționali de Marcay, aduși în țară de guvernul d-lui P. P. Carp — cel care și-a aplicat, prin aceasta, singur fierul roșu pe frunte — și luați sub protecția d-lui Crigura Cantacuzino, continuă să jefuiască publicul din Sinaia și Constanța. Aceste două frumoase localități, și în special reședința de vară a Familiei regale, au ajuns locurile de întîlnire, de chef și de desfinu a tuturor cocotelor și declasaților. Aci baronii tripotori și toți cavalerii de industrie buzunăresc și jupune lumea ca în codrul Vlăsiei, fără nici o teamă de a fi opriți și chemați la răspundere, căci cei în drept a le cere socoteală sînt și ei vîrîți pînă în gît în mocirla acestui desfîru. Îndrăzneala tripotorilor, încurajați de fostul guvern al „asanărei morale“ și protejați de cel mai mic vlăstar al familiei Cantacuzino, este fără margini. In adevăr, baronii de Marcay au publicat niște anunțuri în străinătate, cu scop de a face reclamă întreprinderei lor interlope, care sunt o batjocură pentru renumele reședinței regale și o atingere gravă a demnităței noastre naționale. Este o mare nerușinare să consideri reședința regală ca un loc de bîlciu, închiriat de tine și unde poți face orice fel de negoț vrei. Așa fel de reclame au făcut baronii tripotori, vorbind de Sinaia care, pentru toți Romînii, este un loc sfînt de pelerinagiu. Și în vremea asta, cavalerii de industrie, sub firig, de Murray, își îndeasă buzunarele cu banii storși din țara noastră, iar Eforia spitalelor civile, tovarășă în această întreprindere, rămîne cu buzele umflate. Dar despre chestia asta vom vorbi cu alt prilej. ---------------xx-----------— NOTE birefaminul El este Solvay din Belgia. Cine a vizitat Bruxelnl, orașul care atîta de frumos a știut să rămînă original, cu toată vecinătatea Parisului absorbant, cunoaște localul facultăței de medicină instalat într’un parc imens. El e clădit de Solvay. Și dacă treci într’o galerie de tablouri, observi că unul din cei mai măgnaninii cumpărători, e acelaș Solvay. Donatiuni pentru scopuri de binefacere, catedre întregi de știință aplicată, burse de călătorie pentru studii, toate au legat de ele numele lui Solvay. Cum a putut să-și agonisească o sumă atît de mare omul acesta ? Răspunsul ni-l poate da chimiștii și industriașii din toată lumea. Solvay este descoperitorul procedeului de fabricare al sodei, al sodei care intră în preparația săpunului și sticlei, hîrtiei și nu mai știm la cîte altele... Usine întregi în cari mișună mii de lucrători, case de antrepozit, contuaiuri de bancă, în Paris, în Germania, în Anglia, în America, lucrează și vorbesc ochilor de grandiositatea și mai ales de utilitatea inventiunei lui Solvay. Dar spiritul întreprinzător al marelui chimist nu a servit sumei, numai pentru ca să dea un produs de o necesitate pe care marea lui întrebuințare o arată, dar grație acestui spirit el a putut să strîngă o imensă avere, pe care să o dăruiască cu atîta splendidă înțelepciune. Ferice de-o dată care are pe un Solvay! El nu-și răscumpără păcatele ruinei ce-a produs-o p e capul lui Nobel, inventatorul dinamitei — prin daruri postume, ci aruncă în omenire produsul folositor atîtor industrii, însoțit de o generositate care va rămîne în analele aurite ale altruismului superior.... . v ~.......... xx Petronius. One protejează „Tișița“? DE CE NU SE FACE ANCHETĂ ASUPRA GRAVELOR SĂLBATICII ȘI ILEGALITĂȚI DE LA „TIȘIȚA“? Streinii cari conduc societatea forestieră „Tișița“ au tot dreptul să creadă că le este permis orice. In adevăr, în urma denunțurilor făcute, în urma faptelor precise date la iveală prin presă, era de datoria autorităților competente să ordone o anchetă amănunțită și imparțială, pentru ca ilegalitățile și sălbătăciile săvârșite să aibă în sfîrșit o sancțiune cerută de opinia publică. Nu este admis de ea o societate streină, să-și bi^ejbe de legile țarei, să persecute limine în mod sistematic national, continuînd totuși s^st iucure de avantagiile legei .rajare a indus Pe ziua de se aduc la cunoștință o serie d î tpte foarte grave, privitoare ‘La modul enm conducătorii „Țișiteit au conrupt administrația din Putna. Este vorba de o serie întreagă de „cadouri“ — în valoare de cîteva mii de lei, pe care d. Enibace, prefectul județului Futna le-a primit de la „Tișița“, dînd în schimb concursul administrației în contra lucrătorilor romîni, și asigurînd impunitatea pentru sutele de contravenții de tot felul săvîrșite de delicvenții de la „Tișița“. Documentele, semnate cu nume, pe cari le primim, sînt foarte categorice și articulează fapte precise, pe cari le vom publica pe rînd. Deasemenea ni s’au trimis amănunte precise asupra modului cum sînt îngropați în mod clandestin morții pe cari îi provoacă desele accidente de pe linia ferată „Tișița“ a cărei exploatare este un scandal perpetuu. Și acuma întrebăm: cînd aceasta e situațiunea, cînd căldările de legi, delictele și contravențiile sînt dovedite, cînd purtarea barbară și antiromînească a streinilor de la „Tișița“ revoltă opinia publică, cine protejează pe cei cari o conduc ? De ce nu se face ancheta pe care o cerem de atîta timp ? De ce nu se retrag acestei societăți avantagiile legei industriale ? Vom căuta să deslușim și chestiunea aceasta. --------------0X0------------ Liberalii și războiul UN RĂSPUNS PENTRU ZIARUL D-LUI FILIPESCU Ziarul d-lui N. Filipescu face în numărul de ori, două afirmațiuni, sprijinite pe citate din discursurile fostului ministru de domenii, afirmațiuni pe cari o să ne permitem să le calificăm de mincinoase, fiindcă Prima afirmațiune e că la 1877, în sfat împotriva adevărului istoric, ajunul războiului liberalii au desorganizat armata. A doua afirmațiune a „Epocei“ e că războiul de la 1877 nu e opera partidului liberal, că guvernul lui Ion Brătianu n’a prevăzut acest război și că, în cele din urmă, liberalii protestau în contra declarăre războiului. La prima afirmațiune răspunsul e simplu : cu armata dela 1787 s’a făcut războiul, război în mod serios, și s’a cîștigat independența; — iar dela 1877 la 1888, sub regimul lui Ion Brătianu, s’a făcut adevărata organizare a armatei romîne, transformed în oștire modernă, armata, pe care la 1876 liberalii o moștenise desorganizată de la conservatori. Lucrul e istoricește dovedit. La a doua afirmațiune, răspunsul nu e mai puțin simplu, că liberalii au fost pentru război la 1877, dovada e că sau făcut, că războiul fusese prevăzut, e întrevederea lui Ion Brătianu» de la Livadia, întrevedere în cursul căreia Ion Brătianu făcîndu-și convingerea că războiul e neevitabil, a și început opera de organizare și pregătire a armatei, cu a cărei vitejie am repatriat victoriile dela 1877. Acesta e singurul răspuns ce socotim că se cuvine ziarului d-lui Nicu Filipescu, dar dacă discută în necunoștință de cauză, să citească istoria, în care partidul liberal a scris cele mai glorioase și mai frumoase pagini, din cuprinsul cărora conservatorii de azi și de mîine vor avea să ia folositoare pilde și instructive învățăminte.. | ■—----------oxo-------1------ECOURI rhiducele Frederic, inspector general în armata austriacă a cerut de la împărat să fie scos din funcție pentru motive de sănătate. Statistice făcute în școale și în consiliile de reviste ale armatei ne arată că talia japonezilor a crescut de 20 ani încoace. Se crede că aceasta se datorește unei igiene mai... europene, copii ne mai fiind obligați a sta ore întregi cu picioarele încrucișate, pe Scînduri. I niversarea intrării trupelor italiene în statul papal din Roma, a fost sărbătorită în toată Italia. Primarul Natian al Romei a fost subiectul uinei vii aclamări. n orașul Nigrura, centru comercial important din Manciuria, un incendiu a distrus 600 case. Un mare număr de case de comerț sunt ruinate. —..... QXO " • ■ I Se vorbia în marele ziare din occident, la începutul războiului balcanic dintre aliații creștini și Turci, de un cordon sanitar pe care Europa cultă trebuia să-l ia față de barbaria extraordinară din această parte a continentului. Acest „cordon sanitar“ pe care civilisația s’ar apăra de ostilitățile umeroase din Blacani, revine la ordinea zilei astăzi cu ocazia luptelor dintre Albania și Serbia. Aceste lupte es din cadrul simplelor ciocniri de frontieră. Prin faptul că trupe în regulă năvălesc în Serbia, și că acest stat se apără cu energie și ripostează puternic, ne arată gravitatea situației. Dar cea ce este demn de relevat e faptul că trupele albaneze sunt fățiș conduse de ofițeri bulgari. Protestările pe care statul bulgar le-a făcut la puteri, după care acești ofițeri ar fi fost singuri răspunzători de gestul nesocotit, nu pot fi prevăzute. Ne aflăm deci în fața unor atitudini ostile și unor ciocniri la care iau parte statele acelea cari de abia au eșit din războiu.Vîntul urît al dezastrului bate în Balcani. Și pacea pe care toată lumea o dorea este astăzi tot atît depărtată cît era la începutul războiului celui dîntîi. PARTIDUL LUI ANDRASSY ȘI REFORMELE PROPUSE In Ungaria s’a constituit pe noi baze partidul contelui Andrassy, care se prezintă ca un partid inaintat, liberal și democrat. Iată cum relatează ,,Telegraful Român“ punctele acestui program : „1. Privitor la parlament, excluderea obstrucției tehnice, un nou regulament de casă, care să asigure libertatea cuvântului și o desbatere mai repede asupra budgetului. 2. Dreptul electoral, zice contele, trebue întins fără amânare. Reforma s’ar face pe următoarea bază: 2 milioane și 400.000 de alegători, etatea 24 de ani, votarea nemijlocită, fiecare alegător are numai un vot, (pluralitatea va să zică s’a dus!); industriașilor li se promit anume favoruri; în unele locuri se va face votare secretă chiar 3. Reforma casei magnaților, casa întregindu-se prin alegeri. 4. Noua organizare a orașelor, cu lărgirea autonomiei. 5. Desvoltarea învățământului în școli primare. In școli secundare o instrucțiune nouă, practică. 6. Regularea dreptului de întrunire și de asociere. Libertatea presei. 7. Pe teren bisericesc, egalitate de drept, pace, autonomie catolică, regularea solavelor preoțești și învățătorești. 8. In chesia naționalităților: asigurarea și respectarea autonomiei bisericești pentru naționalități, sprijinirea culturii lor. 9. Ca raport la politica externă, susținerea triplei alianțe“. NEUTRALITATEA BELGIEI Bine cunoscutul publicist militar generalul de Lacroix publică în „Le Temps“ un foarte interesant articol relativ la neutralitatea Belgiei într’un eventual războiu european: „Chestiunea violărei neutralitate i Belgiei de către o armată străină a făcut obiectul numeroaselor articole de presă, nu numai în Belgia, dar și în Franța, Germania și Anglia. Fără a intra în considerații de ordin strategic, fără a căuta să pătrundem gîndirea comandanților șefi ai armatelor care se vor găsi față în față, se poate afirma că într’un războiu cu Franța, Germania va avea rațiuni de ordin militar pentru a face să treacă prin Belgia nu numai o parte, dar majoritatea forțelor sale. Desvoltarea ce ea a dat-o căilor sale de comunicație, cheurilor și șantierelor de debarcare ce le-a creat pe granița între Aix-le-Chapelle și Thionville, e de ajuns ca să se prejudece intențiile sale de ofensivă, sprijinită pe această bază de operație“. Se vede de aci că neutralitatea Belgiei e un cuvînt. Pentru ca să se respecte neutralitățile trebue să fie o forță superioară. Belgia va trebui să dea astfel din ce în ce mai multă atenție întărirei armatei sale. Cuvintele regelui Albert, rostite la o solemnitate recentă, sunt reproduse de generalul de Lacroix: „Sper că națiunea belgiană va înțelege din ce în ce mai mult, într’o clară vedere a viitorului, obligația supremă și imperioasă ce-i dictează propria sa neutralitate: acea de a menține mereu sacrificiile la înălțimea datoriei pe care armata va avea să o îndeplinească, dacă într’o zi, complicații internaționale, totdeauna de temut, ar sil" Belgia să apere inviolabilitatea teritorului său“. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE ȘI COMENTARII - CIND UNA CIND ALTA O STEA: BrUSHIHOAICI E vorba de Directorul general al serviciului sanitar..., Celui care a combătut holera cu atîta energie, incit a lăsat’o să cuprindă în ghiarele ei județe întregi, celui care face samsarise cu mașinile de desinfectare necesare serviciului sanitar, acestuia îi închin rîndurile de față, în semn de recunoștință, că paza Dumnezeiască ne-a scăpat de virgulele, ...mai periculoase chiar decît spada d-lui Nicu Filipescu. Doctorul Minovici este o stea între stele. Este profesor la Universitatea din București. Este director general al serviciului sanitar. Intre savanți ca Marinescu, Babeș, I. Cantacuzino, Sion, Toma Ionescu,—stele cari lucesc pe bolta științei,— directorul serviciului sanitar și profesorul de la Facultatea de medicină, lucește ca un... cărbune de tei. Totuși, Doctorul Minovici este o... stea a țării mele, căci legile partidului takist... „așa au voit...“ Gelos de gloria mondială a savanților pe cari i-am citat mai sus, chinuit de invidie că numele lor e așa de cunoscut în străinătate, savantul medic al... partidului d-lui Take Ionescu, a voit ca să-și arunce și el numele, dincolo de hotare. Prin lucrări ! ! Dar nu face destule lucrări d-rul Marinescu, ori d-rul Cantacuzino, ori Babeș! ? La ce să-și mai bată și el capul! ? Și pe urmă trebue să fii nițel mai original!... Prilejul i s’a prezentat. Ajuns director general al serviciului sanitar, prin grația d-lui Take Ionescu și mila d-rului Toma Ionescu, a profitat de dreptul pe care i-l dă situația d-sale de funcționar superior, — un ministru în miniatură —să nu credeți că e vorba de dr., d-le Disescu ! — și s’a făcut samsar international. Scopulu i l’a ajuns. Străinătatea îl cunoaște !... Doctorul Minovici, este astăzi o stea care strălucește printre... samsarii de la „Boulevard“, „Bristol“ și „High-Life“. Deși la bătrînețe, totuși d-rul Minovici și-a împlinit visul. Este o stea. Este cunoscut în străinătate • • — 1. 1. — ---------------------------------- 3 în MISTERIOSUL SUFLETULUI CU PRILEJUL NUVELELOR „VENUS“ ȘI „GIOCONDA“ ALE POETULUI CORNELIU MOLDOVANU DouĂ lumi: Cea naivă care se rezolvă în mișcări pipăite, în fapte, în conturări în spațiu, în ciocniri vizibile, și alta care nu o prinzi nici cu simțurile iscoditoare, nici cu obișnuitele căi de investigație prin care lumea din afară de noi, și din năuntrul nostru ne este cunoscută. Căci mai în adînc decît ceea ce trece pe dinaintea simțurilor și conștiinței cuiva, este acel tainic locaș închis în sufletul fiecăruia, dintre noi, unde se plămădesc atîtea doruri, atîtea neînțelese hotărîri, atîtea porniri pe cari cugetarea senină în simplitatea ei logică nu le poate explica, nu le poate înțelege. Sîntem fiecare sclavii propriei noastre taine, ce-o purtăm în cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru, și un necunoscut puternic în cunoscutul mediocru nemină firea noastră de căile vieței. Acest mister din năuntru nostru, a fost neexplorat de psihologi, dar a fost înțeles printr’o intuiție ce trece dincolo de puterile obișnuite ale minței de către unii literați. Maeterlinck e unul dintre aceștia: ** « *«8 " ^ • **Și am sentimentul că ultimele nuvele publicate sub titlul ademenitor de „Venus și Gioconda“ ale poetului Corneliu Moldovanu sunt inspirate de această conștiință a profunzimei sufletului nostru; am sentimentul că poetul este un temeperament înclinat spre necunoscutul mistic al propriului nostru suflet, căci toate nuvelele sale din foarte neesteticul volum (ca aparență tipografică) poartă culoarea aceea a nedefinitului și misteriosului... Și sînt misterioase chiar și descripțiile obiective ale florilor a cărora viață Lukian a înțeles’o atît de admirabil. Iată o pagină suavă de simfonii de colori: „Parfumurile crinilor sînt obosite, bolnave, tulburi și reci — n’au nimic din candoarea aproape religioasă a miresmelor limpezi de tei, a căror pulbere parfumată se înalta statornică în unde armonioase și albastre, tot astfel, precum în rînduirea vieții noastre sbuciumate, gîndirea senină și eternă, viețuește mai presus de clocotirea simțurilor trezite în goana unei pasiuni. Nici o floare nu se poate asemăna în parfum cu respirarea mistică a florilor mărunte și galbene, nici trandafirii cu aromele stinse și palide, visătoare și triste, nici liliacul cu miros fierbinte, ațîțător și senzual, nici tuberoza narcotică, nici salcîmul rustic cu miresmele albe și odihnitoare, nici orhidea somnoroasă, nici glicina nostalgică, — nici o floare nu răspîndește o mireasmă mai dulce, mai străvezie, mai sfîntă și mai clară, ca floarea de aur a teilor primăverii. Respirînd’o, te simți plutind ca în taina unei rugăciuni, mai presus de frământarea grijilor zilnice, iertat de patimi, cucerit de ideal și înflorit de cele mai serafimice gînduri, — tot astfel, precum cetirea unei pagini înțelepte de Platon ori ascultarea vioarelor cu triluri eterice din imnurile lui Parsifal, te face să uiți că sufletul tău, o floare și el, își are rădăcina în pămînt“. O adiere ce vine din tainice și delicate aspecte ale sufletului, armonii de surdină executate de o orchestră misterioasă, enigme de surîsuri în care contrastul de simțiri ne înfierată înainte de a ne fermeca, paradoxe ce trec dincolo de logică, tot miraculosul de sub cortina conștiinței îl înțelegem că a fost obiectivul literaturei poetului Corneliu Moldovanu. Și o literatură ce voește să iasă din convențional nu poate decît să capete sufragiile celor cari cer de la artă cît mai multă noutate. Căci literatura capătă o deosebită valoare atunci cînd sugeră acel impregu“, acel nedefinit pe care îl simțim lîngă noi și în noi... Icoana lucrurilor ce sînt— este inutilă, și tocmai din pricina aceasta fotografia e mai puțin interesantă decît pictura, și un realism literar dus la extrem nici n’ar fi literatură. Ceea ce este, n’are nevoe de parafrază. Evocînd un misterios, trezind o viață ce e dincolo de viata sensibilă, înțelegînd armoniile ce trăesc sub aspectele rigide ale naturii, literatura își găsește obiectul ei, și valoarea ei. Cei vechi aveau miraculosul în poemă, și fatalitatea în dramă, două intervenții suprafirești în evenimentele lumei. Literatura modernă ne mai putînd să aibă candoarea naivă a unei credințe într’un Olimp providențial, îi rămîne ca element de inspirație clocotul și văpaia ce o simțim, fără să o explicăm, în năuntrul nostru. Adierea necunoscutului îmbălsămează zilele ce trec, cu ale lor prea terestre și vremelnice griji. ..Și ne sugerează aceste reflexii lectura nuvelelor „Venus și Gioconda” a poetului Corneliu Moldovanu, tipărite în chipul cel mai lipsit de gust... Tausa- -------------------XX------------------ Severitate contra etrioitorll ir ÎNCHIDEREA PRĂVĂLIILOR COMERCIANȚILOR RĂUVOITORI FAȚA DE SĂNĂTATEA PUBLICĂ Din nefericire holera face progrese în țară și dacă pînă acuma capitala nu poate fi socotită contaminată, nu se știe ce surprize neplăcute poate aduce ziua de mîine. De aceea nimeni nu poate critica măsurile de igienă și salubritate publică pe cari autoritățile sunt datoare să le ia. In primul rînd, una din cele mai însemnate din aceste măsuri, este inspectarea riguroasă a tuturor localurilor de consumațiune din oraș, birturi, băcănii, brutării etc. și asigurarea cu orice preț a unei perfecte curățenii în aceste localuri. Totuși, în trecuta ședință a consiliului comunal al Capitalei, un domn consilier a crezut de cuviință să protesteze împotriva închiderei prăvăliilor acelor negustori recalcitranți cari nu vor să respecte nici în vreme de epidemie regulele de igienă cari ar trebui păzite chiar în timpuri normale. Protestarea d-sale a rămas însă zadarnică și măsura de închidere a localului a fost menținută, bine înțeles numai față de cei cari pun sănătatea publică în primejdie. C. primar al Capitalei a declarat că față de comercianții necinstiți — căci e necinstit lucru să ții în prăvălie marfă cu viermi și să îmbolnăvești lumea, a hotărît să se procedeze cu cea mai mare severitate. Subscriem la aceste măsuri, bineînțeles cu condițiunea ca să nu se facă nedreptăți isvorîte din preocupări de persoane sau de partid. Și, fiindcă a venit vorba, suntem datori a aduce aminte d-lui Primar, că nu tot această atitudine civilizată a avut-o presa conservatoare mai anii trecuți, cînd, tot pe vreme de epidemie, administrația comunală își luase greaua dar salutara sarcină de a asana localurile de consumație. Pe atunci presa de care vorbim a dus o adevărată campanie contra operei d-rului Botescu, luat partea otrăvitorilor publici. Azi, cînd d. Gangerei d-rului Botescu, luînd partea , precia bine cît de nedreaptă și de rău-venită era campania ziarelor conservatoare. -------------exo-----------