Viitorul, ianuarie 1914 (Anul 8, nr. 2117-2132)

1914-01-14 / nr. 2129

Abim­a* $ea»e!ea­­»• 2429 In țară ......... In străinătate ABONAMENTE un an 18 Lei ........ jease luni 9 Lei un an 30 Lei ............. șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 $1­15 ale fie­cărei luni Noua fază din Albania bani dat de misiunea împreună cu în­treg cabinetul. Conducerea statu­lui a luat’o, pînă la venirea prin­cipelui de Wied, comisiunea inter­națională i de control. Ilustrația noastră reprezintă, la dreapta pe Ismail Kemal-bey, în strigă pe Eșad Pașa, — acești doi oameni cari nu s’au putut înțelege la con­ducerea statului albanez, neînțele­gere care a degenerat în grave în­căerări între soldații statului și trupele turce ale lui Eșad Pașa. Din acești doi bărbați de stat, Kemal a dovedit a fi mai supe­rior în înțelegerea destinelor nou­lui stat, a renunțat en inima u­șoara la demnit­atea ce i se încre­dințase. Va prin tot astfel lucru­rile Esad Pașa . Acesta e punctul ingrijitor al viitorului. Ilustrația noastră mai reprezin­tă și o vedere din Valona — o ca­fenea,— cu tipuri de albanezi or­todoxi, partizani ai lui Kemal-bey Ismail Kemal-bey, președintele guvernului provizoriu albanez și­ a Pentru cei mulți Dacă e nevoie de cîteva dovezi sari să arate solicitudinea noului gu­vern pentru cei mulți, cari mun­cesc, vom cita citeva fapte, puține la număr, dar concludente. In puținele zile de cînd sînt ins­­talați la guvern, cîțiva din miniș­tri, aceia dăm­, prin atribuțiile lor, vin în contact mai frecvent cu lu­mea” muncitoare, au săvîrșit cîte­­va acte cari arată limpede demo­cratismul și iubirea lor pentru cei umili. Informat că legea repausului du­minical, votată de un guvern li­beral spre binele clasei muncitoa­re, nu este aplicată în întregimea ei, ministrul de interne a adresat o circulară prefecților, prin care se cere să aplice această lege în toată plenitudinea ei. D. V. O. Morțon a găsit în apelul său ac­cente calde, izvorî­te din dragostea se o poartă cel­ora cari muncesc, punând în acelaș timp în vedere prefecților că, dacă stăruințele lor persuasive nu vor fi suficiente, să recurgă la rigoarea sancțiunilor spre a asigura astfel respectul u­­nei legi de care atîrnă în bună parte sănătatea, trupească și sufle­tească a neamului. Tot în mijlocul ocupați­unilor sa­le multiple și absorbitoare, minis­trul de interne a găsit timpul să se ducă la „Imprimeria Statului" spre a se interesa de soarta mun­citorilor de la această instituțiune, și primul său gest a fost de a a­­cord­a acestor lucrători o gratifi­­cație echivalentă cu zelul pe care îl depun în îndeplinirea datoriilor lor. Un gest identic l’a avut d. mini­stru al lucrărilor publice. D-sa a reparat și o nedreptate. Predece­sorul d-sale la acest departament, care s’a ocupat tot timpul de fur­nituri, de concesii, de tot felul de afaceri mari și mărunte, n’a gă­sit de cuviință să acorde harnici­lor muncitori de la căile ferate gratificația de an­ul nou, care li se cuvenea cu atît mai mult, cu cit tocmai în anui care se scursese se ceruse acestor muncitori un spor de muncă reclamat de necesitățile «nobilizărei, spor pe care Fan dat cu un zel patriotic mai presus de orice laudă. Primul act al d-lui dr. C. Ange­­lesen a fost de a acorda acestor muncitori devotați intereselor sta­tulu­i, o gratificație care se în­sumează cu cifra globală de 1 mii. 500.000 lei. D. Al. G. Radovici, ministrul in­dustriei și comerțului, n’a întâr­ziat nici d-sa de a’și manifesta so­licitudinea pentru lumea munci­toare. In cadrul atribuțiilor d-sale, a făcut cîteva declarații de cea mai mare importanță. Noul mini­stru al industriei și al comerțului a declarat că se gîndește la o re­gulare echitabilă, a raporturilor dintre capital și muncă, la aplica­rea contractului efectiv, iar în ce privește pe lucrătorii chemați, prin profesiunea lor, să îndeplinească un serviciu public, d. Radovici a recunoscut că dacă acești lucră­tori nu au libertatea de acțiune la ce privește dreptul de grevă și for­mularea altor revendicați ani, li se devine în schimb un statut spe­cial, care să le asigure nu numai existența prezenta, ci și cea vii­toare, prin acordarea de pensiuni aulică prin egal­area lor cu funcțio­narii autorităților publice. Un ziar independent reproșa a­­cestor declarațiuni lipsa de preci­ziune. Desigur est numai spiritul de fraudă al ziarului în chestiune l’a putut duce la asemenea acu­zare. Problema enunțată de noul ministru al industriei și comerțu­lui e încă în dezbatere în țările din Occident, unde are desigur o mai mare amploare; ea formează ca­pitolul cel mai recent ,al legisla­ției sociale din Apus și, pe bună dreptate, nu se poate cere d-lui A. G. Radovici o preciziune desăvîr­­șită, cînd d-sa singur declară că abia va aduna dot,de necesare pen­tru rezolvirea problemei care il preocupă. Dealtfel vom mai reveni asupra acestei chestiuni speciale și ope­răm că vom izbuti să lămurim pe cei nedumeriți și... răuvoitori. Ceea ce am ținut să relevăm azi e spiritul larg democratic care a­­nimă pe miniștrii noului cabinet și interesul binevoitor pe care îi poartă celor mulți cari muncesc. Desigur, unele din faptele citate au o importanță relativă, față de complexul chestiunilor sociale p<e care noul guvern e chemat să le re­zolve, dar ele constitue un pre­țios indiciu. Au apoi meritul de a fi fapte și nu vorbărie goală. Și a fost necesar să le spunem, ca să fie știute. F. ----------------OXO---------------­ Administrația Capitalei CETĂȚENII BUCUREȘTIULUI VOR AVEA O GOSPODĂRIE COMUNALĂ ENERGICĂ ȘI CINSTITĂ Consiliul comunal al Capitalei dîndu-și demisia, d. ministru de in­terne a încredințat, conform legei, administrația Capitalei a uei comi­siuni interimare. Această comisiune, alcătuită din oameni cari au mai dat, în trecut, numeroase dovezi de capacitate ad­ministrativă, este cea mai bună ga­ranție pentru cetățenii Capitalei, doritori de o gospodărie comunală corectă, energică, la înălțimea mari­lor ei atributiuni. In fruntea comisiunei stă un om care personifică munca, integritatea și dorul binelui obștesc. Ca secretar al Camerei de comer­­cți și industrie din București, ca prefect al poliției Capitalei, ca ad­­ministrator al Casei pădurilor,­­ ca prim-ajutor al Primarului Capita­lei, pretutindeni pe unde a trecut, în toate funcțiunile pe care le-a ocupat, d. I. G. Saita a lăsat urmele unei activități luminate și energice. Astăzi cetățenii Capitalei așteap­tă noua comisie interimară la lucru. Ei au convingerea că în scurt timp ordinea și îndeplinirea datoriilor vor fi o lozincă etricist la Primăria Capitalei. Ca un debut am dori ca noua co­misie interimară să acorde deosebi­ta ei atenție serviciului de întreți­nere și de salubritate a primului o­­raș din țară. Sub trecuta gospodă­rie comunală, starea străzilor Capi­talei­ sfida ori­ce noțiune de civili­zație. E timpul să se pună capăt u­­nui adevărat scandal care ne com­­promitea în ochii tuturor. De altminteri și nu toate celelalte servicii comunale sunt îndreptări ur­gente de făcut. Avem încredere că noua administrație a Capitalei va răspunde tuturor așteptărilor. REDACȚIA : ADMINISTRAȚIA 56 CA­LEA V1 C10 *11 1—STRADA ACADEMIEI 17­ BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIA2A ANUNCIURI COMERCIALE­­ IU Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ................... 50 ban! Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV ..........30 bani Incerți și reclame pagina III linia .........V...." 2 Lei CÂRTI ROMAIET Femeile ți Revoluția PROFESORUL ANGENSTRE­­ICH NE EVOCA TIPURI CURIOASE DIN VREMEA REVOLUTIUNEI FRANCEZE . D. profesor. I. Angenstreich, din Galati, ne dovedește prin publica­­tiunile și conferințele sale că este un bun muncitor. Un studiu asupra poeziei germane în raport cu Go­ethe, și despre care am vorbit în­­tr’u­nul din numerile trecute ale zia­rului nostru, ne-a arătat cunoștin­țele sigure și viata ce-o pune în ex­punerea subiectului tratat. O altă broșură, mică în număr de pagine, dar interesantă prin bogă­ția datelor istorice și prin atmosfe­ra timpului ce-a reușit să o evoce, este aceea ce poartă titlul: Tipuri de femei în revoluția franceză, și dedicată d-lui Alex. Xenopol. După ce ne arată tipurile excep­ționale ale unui timp excepțional, d. I. Angenstreich sfîrșește foarte interesanta sa incursiune istorică, cu următoarea concluzie: „Actele de clemență și generozi­tate de care au dat dovadă multe femei în acele zile furtunoase, nu sunt nimica fată de scenele de săl­­bătăcie și cruzime, prin care s’a ilustrat femeia din popor. La lua­rea Bastiliei, femeile au luat parte la ridicarea de baricade și au cărat pietre în etaje, spre a sdrobi cape­tele soldaților. Este cunoscut apoi că în 5 octombrie 1789 mai multe sute de femei din Paris, sub con­ducerea voluntarului Maillard, și cu toată împotrivirea lui La Faye­tte, au plecat la Versailles, urmate de derbedei și de soldați, au pătruns în palatul regal, în camera reginei, care abia a avut timp a se refugia, și cu amenințări de morte au silit familia regală să se mute la Paris, în mijlocul multimei înfierbîntate. Se știe de asemenea că: In anii de teroare, femeile amenințau și tero­rizau pe toti deputații care nu erau pe placul lor. Așa numitele trico­­teuses (împletitoare) , ale lui Robes­pierre, asistau în tribune la discu­țiile din Convent și neînțelegînd fi­rește nimic din dezbateri, petreceau timpul cu împletitul. La comanda lui Robespierre și a intimilor săi, ele întrerupeau sgomotos și ame­nințau pe deputații adversari. Nu, firea femeei nu se potrivește cu ne­voile unei revoluțiuni care se ba­zează adesea pe jertfirea celor mai scumpe sentimente, pe învrăjbirea de moarte a celor mai buni prieteni, uneori pe lupta fratricidă, pînă la distrugere. Rolul femeei e din po­trivă a șterge asperitățile, a micșo­ra contrastele, a îndulci moravuri­le, și morala creștină i-a rezervat femeei destule atribuțiuni nobile. Inima ei să bată cu tărie pentru tot ce e moral, frumos și bine, să bată cu durere ,pentru durerile lumii, să iubească lucrurile vrednice de iu­bire și să urască cele demne de dispreț, să se entuziasmeze pentru idealurile înalte ale vieții omenești, fără însă a eși din rolul pasiv al sexului său. Căci lupta politică e nemiloasă și ia uneori forme care amintesc fenomenele de distrugere din regnul animal, și când femeia ia parte, ea se identifică cu bărbatul, cînd în el se manifestă bruta, ba chiar aduce pe lingă exagerările luptătorului și exagerarea sexului. De­sigur aceste condusi­uni sunt departe de a fi pe placul celor cari susțin că femeia este chemată a In­tra în viata publică. Exagerările fir­ei feimentine, stăpînirea ce are a­­supra ei impresiunile momentului, fac din femeie adesea ori o ființă nepotrivită vietei publice și politi­ce în care prudența și stăpînirea de gine — caracteristice esentialmente bărbătești sînt conditiuni ce se cer în chip imperios. Studiul d-lud I. Angenstreich este interesant și Prin aceste discutiuni de ordin social ce le evocă. T. -0X0- 0 mirară democraticii GRATIFICATIA CE SE VA A­­CORDA MICILOR SLUJBAȘI DE LA C. F. R. E O MĂSURA DREAPTA SI DEMOCRATICA Ne-am exprimat, într’un articol trecut, speranța că guvernul actual, și în special d-rn­ miniștrii de lu­crări publice și finanțe, vor ști să rezolve într’un nod echitabil ches­tiunea gratificatiilor pentru micii funcționari ai cailor ferate. Prevederile n­ó­st­re s’au realizat •ne deplin Ti’ ep^nsentă măsura pe care d-ilu­l m­inistru al lucrărilor pu-­lice, în unire cu d-nul ministru de finanțe, a luat’o. Se vor acorda gra­tificații tuturor micilor funcționari de la căile ferate, adică acelora cari au un salariu lunar pînă la 300 lei, și s’a afectat pentru acest scop un cre­dit de un milion și jumătate. Felul cum el a hotărât distribuirea acestor gratificații arată mai bine decit orice sentiment de democratice cari au prezidat la această distri­buire. In adevăr, în fața imposibili­tăței de a se satisface întregul nu­meros corp de funcționari, mari și mieri­ ai acestei vaste administrațiu­­ni, s’au preferat­­ ei cu salarii mici, cari desigur au mai multe nevoi de împlinit. Asta nu înseamnă că cei­lalți funcționari nu sînt merituoși. Incă odată, s’a­ dat preferință celor mici cu mulți. Nu tot de aceleași sentimente s’au inspirat însă miniștrii guvernului trecut, cari, acordînd leafa întreagă funcționarilor superiori, dela unele departamente, au înjumătățit gra­tificația celor mijlocii. Am ținut să punem în evidență cele două procedeuri, căci sunt sem­nificative. SCOILENE Cuvintele ..Cuvântului* Cei dela „Cuvîntul" din Iași ne mai avînd cuvînt *d stea de o parte vor lua cuvîntul in întrunirile con­servatorilor pentru a dovedi că sínt ființe cuvântătoare. Fațade D. Miile proectează o fațadă pentru palatul Adevărului“. „Adevărul“ va rămîne însă tot fă­ră față. Fațada ..Adevărului“ „Adevărul” anunță un­­ concurs pentru fațada casei sale. Ori­cum ar fi fațada, tot aceiași însemnătate va avea casa ! Un om înapoiat­­, ministru al lucrărilor publice, deși e om de știință, e în urmă cu progresele teh­nice. D-sa nu vrea să se servească de automobilul ministerului, și își face cursele cu un arh­aic cupeu, proprie­tatea d-sale. In materie de viteză, d. ministru vrea s’o asigure] numai mărf­urilor și publicului călător. Un om înapoiat, d. dr. Angelescu. Tăcerea Un poet publică o poezie intitula­tă : Ce scumpă e tăcerea. Poetul află abia­ acuma că tăcerea e de aur. Eterna Mona-Lisa La un anticar din Italia s’a desco­perit o nouă Giocondă, care ar fi cea autentică. Atunci hoțul Perrugia ar fi jucat rolul „hoțului de păgubaș“. Coarnele . Un confrate publică mai multe i­­lustrațiuni r­rezentînd bărbați și femei cu coafnie. Ceia ce n’a putut face confratele nostru e să publice specimene de bărbați care poartă coarne nevăzute. Scott & C­ia j —----------oxo------------• Marii noi adesiuni liberale proprietari și reformele -Convorbire cu d-l Ion C. MiHail— L­nul din cei mai mari proprietari rurali sp dentara partizan . _ . w—i­ [UNK]umwiniw—Ilimei in„, BM vom inte­ri reform­­ul Am anunțat că d. Ion C. Michail din Craiova, fiul defunctului Dinu V. Michail, unul din cei mai mari proprietari rurali din țară, a ade­rat la programul de reforme al partidului liberal și s-a înscris printre membrii acestui partid. Dacă în vremuri normale ade­­siunea d-sale ar fi fost desigur pre­țioasă, in actualele împrejurări, în ajunul luptelor pentru trium­ful marilor reforme democratice preconizate de partidul liberal, el are o semnificație deosebită. Licențiat în drept de la faculta­tea de drept din Paris, unde și-a făcut și studiile secundare, d. I. C. Michail s-a înscris în baroul d. Ilfov în anul 19)2, însă s-a ocupa mai mult cu administrarea întin­selor proprietăți, pe cari le are v. diferite județe.­­ sa e unul du proprietarii care, înțelegînd rolu social al marei proprietăți, își cul­tiva singur aproape toate moșiil, face o cultură intensivă și rafi­­nată, făcînd educația economică sătenilor și întreținînd pe a s cheltuială școlile zidite de deținu­tul său părinte. De o corectitudine ireproșabili de o mare putere de muncă și a tiune, d. Ion C. Michail e in ac­laș timp bun cetățean, bun romi și un perfect cunoscător al cde­munilor țărănești, gata la ora jertfă pentru binele și propășire țarei. Intîlnind întîmplător pe d. I. C. Mihail, l’am rugat să ne acolo o convorbire, pe care credem inte­resant «’o reprod­ucem mai jos, în rezumat: — Ce v’a hot­­ăît să intrați în rîndurile partidului liberal ? am întrebat pe d. Miail. —­ O considerați?, foarte simplă: socotesc că e singurul partid se­rios, disciplinat, capabil ca, — prin organizarea lui puternică,­­să în­făptuiască reforme așa de funda­mentale ca acelea cari se anunță... — pe cari le aprobați, deși rar ? — Fără rezerve. De altfel eu, ca­re am trăit multă vreme la.­­ară, în contact direct cu sătenii, am a­­vut prilejul să­ mi dau seama prin nine Însu­mi de nevoile păturei țărănești, ne s­pune d. Mih­ail. Fa­miliarizat și pătruns de ideile de­mocratice din Franța, în a cărei capitală mi-am petrecut o bună parte din viață, sunt departe de a­ socoti primejdioase reformele ce, se anunță. — Sînteți partizanul pomîod i­t­­ui exproprierei ? — Desigur, cred că în afară de »anunțurile Statului, și «se iattâ­­nziunilor de binefacere, sînt: $«­­ori și proprietarii mari «ă fnefi acrificii serioase pentru cu­msoli­darea temeinică a clasei țărănești, »din cît mai num­eroa­se improprie­tăriri, prin creare de cît mai aimi­te gospodării, căminari rom­înești — Socotiți oportună rezolvatrea chest­rei agrare ? — Mai cu seamă după campact * d­­e astă-vară, cînd sătenii noștri «t Tn­tut vedea starea de lucruri din Bulgaria, cred că soluția definiti­vă a acestei chestiuni nu mai poa­te întârzia: „Socotesc că marii proprietari vor avea patriotismul de a-și hn­­­me singuri sacrificiile necesare, le bunăvoie, și că marea reformă de la 1914 se va face cu aseBtfatan«­­al marei proprietăți, nu împotri­­a ci, ca la 1864. Greșala de «* tunel nu se va mai repeta, cred”» t adăugat d. Michail. „In ce privește modalități!« «Ie rrmat, ele nu sînt deocamdată, la liseutie. Principiul interese!»rii î’ă »rimul rînd. — Dar în ce privește rerminn­o- rectoralil ? — E desigur string legată de rez­zolvarea chestiei agrare, și va cosa* trib­ui la consolidarea și la dege­­nerarea vietei noastre de stat",1 a­nchetat d. Ion C. MieleaM »ntere* »anta d-sale con­vorbire. P?ep. Sr HOTE O farsă tragică Găsim în „Le Temps“ povestirea unei farse care merită să răm­înă consemnată într’o istorie a spiritu­lui public contemporan.­­ Un ziarist, Birault, a lansat invi­­tațiuni la feluriți oameni politici, li­terați, ziariști, savanți rugîndu-i a asista la inaugurarea monumentu­lui închinat lui Hégesippe Simon „i­­lustrul precursor", acela care a enun­țat pentru prima oară, spunea Bi­rault, maxima celebră : „Lumina în­lătură tenebrele“. Inaugurarea aceasta ar­ fi trebuit să se facă, indica invitațiunea, acu­ma cînd se împlinesc 100 ani de la moartea „marelui precursor“.. La invitațiunea lui, Birault, au răspuns foști miniștri, ca Besnard, savanți ca Lintilhoc, deputați, și oa­meni de litere, fiecare arătîndu-și datoria ce o îndeplinesc sărbătorind cum merită memoria „ilustrului pre­cursor“. Unii își anunțau discursurile ce se vor tine cu ocazia aceasta» Mă rog, Hégesippe Simon nu me­rita, el, toate omorurile într’o socie­tate care nu voește să ignoreze pe „iluștrii precursori“ . Iar farsorul Birault după ce a pri­mit toate aceste amabile și entuzias­te adesiuni, a arătat în public că n a cunoscut nici una din ope­rile, din faptele, din discursurile lui Simon, pentru bunul motiv că „ilustrul pre­cursor" n’a existat decît în închipui­rea lui de unde a eșit ca să facă de rîs cultura celor așa ziși culți! Farsa aceasta e minunată. Ea bi­­ciuește multe vicii ale timpului nos­tru. Ea biciuește superficialitatea: putini sunt cei ce cunosc din isvoare sigure și autentice pe marii oameni din trecut Ea biciuește ipocrizia. Multi se prefac a ști ceea ce nu știu de­loc. Ea biciuește mania f­razei, multi se lasă încîntați de vorbe, și găsesc în ori­ce împrejurare prilej de a-și plasa frazele lor rotunjite, sonore și goale. . . ... Farsa ziaristului pausian in sine lovește în stat romania timpului no­stru . E de ajuns să se arunce un nume pentru ca în mintea contem­poranilor să se nască și dorul de a-l vedea nemurit în bronz sau pia-nr dacă aceasta se petrece în Fran­ța. O cultă, supra-cultă, ce trebue să credem oare despre știința romînea­­scă, despre chipul cum cei de astăzi cunosc operile și faptele „ionștrilor dar realilor, precursori" 1 Petroniu» în pag. III : Ovule dezordine din Bulgaria Posramul Conservator ți programul lib­ r PRINCIPIUL REFORMEI AGRARE: SOLIDARITATEA SOCIALĂ­de profesorul JM. K­­A SI­LES­CU de la Universitatea din București Pe cînd partidul conservator acor­dă tot sprijinul Statului numai unei infime minorități de țărani cari prin calitățile ei superioare ar putea să se selecționeze „de la sine" — de res­tul, de turba țărănească, —­­partidul liberal crede din contra că între cla­sele superioare, — cele mai înalte,— și tocmai din această cauză, — și cla­sele cele mai de jos — că între Stat și toți indivizii ce-l compun, — dar absolut toți — fără nici o excepțiune chiar și cele mai umile și cele mai neputincioase, — există o serioasă solidaritate, — care impune claselor superioare și Statului obligațiunea positivă de a face tot ce este în pu­tința lor, pentru a ridica din mize­rie, ignoranță și nesiguranță clasele muncitoare, cele mai de jos, — că ele, mai mult decît oricare altele,— au dreptul positiv la concursul Sta­tului și organelor lui. Făcînd aceasta partidul liberal do­vedește opiniunei publice că el este un partid al timpului său, că el se inspiră de ideile morale și sociale, pe care spiritul modern le pune din ce în ce mai mult în serviciul socie­­tăței. Principiul moral și social, pe care partidul liberal se reazimă, marea și adînca reformă socială ce el propune azi, Romîniei, — este, într’adevăr, principiul solidarităței sociale,—so­lidaritate între toate clasele sociale — între toate și pe care dintre indivi­dele sociale ce-l compun : că nici un om, — pentru că el este om, — nu poate fi exelus de la binefacerile­­ Tr­ib­­n­ei sociale, în m­ijlocul căreia ftl trăește. Această morală socială, această fi­­losofie nouă este azi o morală uni­versală,­ ea guvernează fără disen­­siune politica tuturor statelor mo­derne. Singur partidul conservator român se arată refractar ei. Ea a fost rezumată cu o prociziu­­ne, cu o înălțare de spirit admirabilă de distinsul bărbat, de stat francez, Léon Bourgeois, într’un mic, dar ce­lebru, opuscul la Solidarité, — opus­cul, care azi formează manualul per­fectului om de stat. Fiecare dintre noi, zice d. Léon Bourgeois, este, prin chiar faptul nașterei lui în societate, un debitor social — debitor pentru hrana lui din timpul copilăriei lui, pentru limba lui, pentru cartea lui, pentru religia lui, pentru toate bogățiile: strade, șo­sele, monumente publice, biblioteci, căi ferate, etc, ce el găsește de-a gata în societate. Dar către cine vom »p utea noi achi­ta această datorie? Au numai cei ce au calturii so*pe­­rioare, au dreptul să se împărtășea­scă din patrimoniul comun —moral și material — al societăței, că ne bu­cure de concursul celui mai »»re factor social, —bun comun «­ «pdie­­tăței,— de concursul Statului? Nu — zice d. Léon Boungcotesc­u­ pentru că „Omenirea nu a­nume«­ și nu a suferit pentru a lăsa »niiri«­«­­unul său nici unui individ, nu el. Ultui grup de indivizi, nici chiar «»efet sau mai multor generațiuni șl n’a străduit, și a economisit pentru toți acei ce vor fi chemați la viață. Aceș­tia sunt creditorii noștri socdal. —> contimporanii și urmașii noștri,­­­ căci„Această lege a creșterei co«*»mse a bunului comun formează, zica d. Bourgeois, legea contractului int.ro generațiunile succesive, precum le­gea schimbului de servicii și reper­­tițiunea terenurilor și produsei«** es­te aceea a contractului între oamenii acestor generațiuni“. Dar cum se vor împărți între indi­vizi sarcinele și avantagiile secsiale? D. Bourgeois crede că această îm­părțire nu poate fi equitabilă decît atunci cînd toți asociații vor fi con­siderați ca făcînd­ parte din «Pefemeie cu titlu egal, — adică cu titlul de oa­meni, avînd dreptul de a dismbm și de a consimți, cînd nici un motin de preferință sau de defaware particu­lară nu va fi invocat pentru mn mm* tra unuia dintre înșii pentr* a mări sau a diminua calitatea lor primiti­vă, titlul lor de asociați, de asatrac» tanti. Iar congresul de education# seek)* lă din 1900 de la Paris, predzond și el ca un volum moral și legal”,­­­ că „legile trebue să excludă orice ile­galitate de valoare socială între uii* tractanti — între membrii societăței* ele trebuesc în măsura prii&fiicdm să dea sforțărei fiecăruia forței comune și să garanteze pe fie­« care contra riscurilor vieței co­­mune“. . Iată noua doctrină, iată fil*« «0« cial al societăței moderne. Ea a fost formulată cu 6 târziuA și hotărî­re, ce a făcut dintru­«» le­gea statelor moderne, — de ed. «rv< mare conservator al secolului bramd — de Wilhelm I al Germaniei pria celebrul său mesagiu din M’SS, ra»foxu~ duetiv al nonilor legi de muncitorești. „Statui a zis el, trebue­­ M s« ma*­­porte de aci înainte față de mammvii săi, într’o mai înaltă măsura de a-t fftcut’o­pinii ; este­­.Cu­m * nu* numai o datorie de creștiint*« * injunitate, «1,7 *.­«?• tajiîe justitw ®“

Next