Viitorul, ianuarie 1914 (Anul 8, nr. 2117-2132)
1914-01-14 / nr. 2129
Abima* $ea»e!ea»• 2429 In țară ......... In străinătate ABONAMENTE un an 18 Lei ........ jease luni 9 Lei un an 30 Lei ............. șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 $115 ale fiecărei luni Noua fază din Albania bani dat de misiunea împreună cu întreg cabinetul. Conducerea statului a luat’o, pînă la venirea principelui de Wied, comisiunea internațională i de control. Ilustrația noastră reprezintă, la dreapta pe Ismail Kemal-bey, în strigă pe Eșad Pașa, — acești doi oameni cari nu s’au putut înțelege la conducerea statului albanez, neînțelegere care a degenerat în grave încăerări între soldații statului și trupele turce ale lui Eșad Pașa. Din acești doi bărbați de stat, Kemal a dovedit a fi mai superior în înțelegerea destinelor noului stat, a renunțat en inima ușoara la demnitatea ce i se încredințase. Va prin tot astfel lucrurile Esad Pașa . Acesta e punctul ingrijitor al viitorului. Ilustrația noastră mai reprezintă și o vedere din Valona — o cafenea,— cu tipuri de albanezi ortodoxi, partizani ai lui Kemal-bey Ismail Kemal-bey, președintele guvernului provizoriu albanez și a Pentru cei mulți Dacă e nevoie de cîteva dovezi sari să arate solicitudinea noului guvern pentru cei mulți, cari muncesc, vom cita citeva fapte, puține la număr, dar concludente. In puținele zile de cînd sînt instalați la guvern, cîțiva din miniștri, aceia dăm, prin atribuțiile lor, vin în contact mai frecvent cu lumea” muncitoare, au săvîrșit cîteva acte cari arată limpede democratismul și iubirea lor pentru cei umili. Informat că legea repausului duminical, votată de un guvern liberal spre binele clasei muncitoare, nu este aplicată în întregimea ei, ministrul de interne a adresat o circulară prefecților, prin care se cere să aplice această lege în toată plenitudinea ei. D. V. O. Morțon a găsit în apelul său accente calde, izvorîte din dragostea se o poartă celora cari muncesc, punând în acelaș timp în vedere prefecților că, dacă stăruințele lor persuasive nu vor fi suficiente, să recurgă la rigoarea sancțiunilor spre a asigura astfel respectul unei legi de care atîrnă în bună parte sănătatea, trupească și sufletească a neamului. Tot în mijlocul ocupațiunilor sale multiple și absorbitoare, ministrul de interne a găsit timpul să se ducă la „Imprimeria Statului" spre a se interesa de soarta muncitorilor de la această instituțiune, și primul său gest a fost de a acorda acestor lucrători o gratificație echivalentă cu zelul pe care îl depun în îndeplinirea datoriilor lor. Un gest identic l’a avut d. ministru al lucrărilor publice. D-sa a reparat și o nedreptate. Predecesorul d-sale la acest departament, care s’a ocupat tot timpul de furnituri, de concesii, de tot felul de afaceri mari și mărunte, n’a găsit de cuviință să acorde harnicilor muncitori de la căile ferate gratificația de anul nou, care li se cuvenea cu atît mai mult, cu cit tocmai în anui care se scursese se ceruse acestor muncitori un spor de muncă reclamat de necesitățile «nobilizărei, spor pe care Fan dat cu un zel patriotic mai presus de orice laudă. Primul act al d-lui dr. C. Angelesen a fost de a acorda acestor muncitori devotați intereselor statului, o gratificație care se însumează cu cifra globală de 1 mii. 500.000 lei. D. Al. G. Radovici, ministrul industriei și comerțului, n’a întârziat nici d-sa de a’și manifesta solicitudinea pentru lumea muncitoare. In cadrul atribuțiilor d-sale, a făcut cîteva declarații de cea mai mare importanță. Noul ministru al industriei și al comerțului a declarat că se gîndește la o regulare echitabilă, a raporturilor dintre capital și muncă, la aplicarea contractului efectiv, iar în ce privește pe lucrătorii chemați, prin profesiunea lor, să îndeplinească un serviciu public, d. Radovici a recunoscut că dacă acești lucrători nu au libertatea de acțiune la ce privește dreptul de grevă și formularea altor revendicați ani, li se devine în schimb un statut special, care să le asigure nu numai existența prezenta, ci și cea viitoare, prin acordarea de pensiuni aulică prin egalarea lor cu funcționarii autorităților publice. Un ziar independent reproșa acestor declarațiuni lipsa de preciziune. Desigur est numai spiritul de fraudă al ziarului în chestiune l’a putut duce la asemenea acuzare. Problema enunțată de noul ministru al industriei și comerțului e încă în dezbatere în țările din Occident, unde are desigur o mai mare amploare; ea formează capitolul cel mai recent ,al legislației sociale din Apus și, pe bună dreptate, nu se poate cere d-lui A. G. Radovici o preciziune desăvîrșită, cînd d-sa singur declară că abia va aduna dot,de necesare pentru rezolvirea problemei care il preocupă. Dealtfel vom mai reveni asupra acestei chestiuni speciale și operăm că vom izbuti să lămurim pe cei nedumeriți și... răuvoitori. Ceea ce am ținut să relevăm azi e spiritul larg democratic care animă pe miniștrii noului cabinet și interesul binevoitor pe care îi poartă celor mulți cari muncesc. Desigur, unele din faptele citate au o importanță relativă, față de complexul chestiunilor sociale p<e care noul guvern e chemat să le rezolve, dar ele constitue un prețios indiciu. Au apoi meritul de a fi fapte și nu vorbărie goală. Și a fost necesar să le spunem, ca să fie știute. F. ----------------OXO--------------- Administrația Capitalei CETĂȚENII BUCUREȘTIULUI VOR AVEA O GOSPODĂRIE COMUNALĂ ENERGICĂ ȘI CINSTITĂ Consiliul comunal al Capitalei dîndu-și demisia, d. ministru de interne a încredințat, conform legei, administrația Capitalei a uei comisiuni interimare. Această comisiune, alcătuită din oameni cari au mai dat, în trecut, numeroase dovezi de capacitate administrativă, este cea mai bună garanție pentru cetățenii Capitalei, doritori de o gospodărie comunală corectă, energică, la înălțimea marilor ei atributiuni. In fruntea comisiunei stă un om care personifică munca, integritatea și dorul binelui obștesc. Ca secretar al Camerei de comercți și industrie din București, ca prefect al poliției Capitalei, ca administrator al Casei pădurilor, ca prim-ajutor al Primarului Capitalei, pretutindeni pe unde a trecut, în toate funcțiunile pe care le-a ocupat, d. I. G. Saita a lăsat urmele unei activități luminate și energice. Astăzi cetățenii Capitalei așteaptă noua comisie interimară la lucru. Ei au convingerea că în scurt timp ordinea și îndeplinirea datoriilor vor fi o lozincă etricist la Primăria Capitalei. Ca un debut am dori ca noua comisie interimară să acorde deosebita ei atenție serviciului de întreținere și de salubritate a primului oraș din țară. Sub trecuta gospodărie comunală, starea străzilor Capitalei sfida orice noțiune de civilizație. E timpul să se pună capăt unui adevărat scandal care ne compromitea în ochii tuturor. De altminteri și nu toate celelalte servicii comunale sunt îndreptări urgente de făcut. Avem încredere că noua administrație a Capitalei va răspunde tuturor așteptărilor. REDACȚIA : ADMINISTRAȚIA 56 CALEA V1 C10 *11 1—STRADA ACADEMIEI 17 BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIA2A ANUNCIURI COMERCIALE IU Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ................... 50 ban! Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV ..........30 bani Incerți și reclame pagina III linia .........V...." 2 Lei CÂRTI ROMAIET Femeile ți Revoluția PROFESORUL ANGENSTREICH NE EVOCA TIPURI CURIOASE DIN VREMEA REVOLUTIUNEI FRANCEZE . D. profesor. I. Angenstreich, din Galati, ne dovedește prin publicatiunile și conferințele sale că este un bun muncitor. Un studiu asupra poeziei germane în raport cu Goethe, și despre care am vorbit într’unul din numerile trecute ale ziarului nostru, ne-a arătat cunoștințele sigure și viata ce-o pune în expunerea subiectului tratat. O altă broșură, mică în număr de pagine, dar interesantă prin bogăția datelor istorice și prin atmosfera timpului ce-a reușit să o evoce, este aceea ce poartă titlul: Tipuri de femei în revoluția franceză, și dedicată d-lui Alex. Xenopol. După ce ne arată tipurile excepționale ale unui timp excepțional, d. I. Angenstreich sfîrșește foarte interesanta sa incursiune istorică, cu următoarea concluzie: „Actele de clemență și generozitate de care au dat dovadă multe femei în acele zile furtunoase, nu sunt nimica fată de scenele de sălbătăcie și cruzime, prin care s’a ilustrat femeia din popor. La luarea Bastiliei, femeile au luat parte la ridicarea de baricade și au cărat pietre în etaje, spre a sdrobi capetele soldaților. Este cunoscut apoi că în 5 octombrie 1789 mai multe sute de femei din Paris, sub conducerea voluntarului Maillard, și cu toată împotrivirea lui La Fayette, au plecat la Versailles, urmate de derbedei și de soldați, au pătruns în palatul regal, în camera reginei, care abia a avut timp a se refugia, și cu amenințări de morte au silit familia regală să se mute la Paris, în mijlocul multimei înfierbîntate. Se știe de asemenea că: In anii de teroare, femeile amenințau și terorizau pe toti deputații care nu erau pe placul lor. Așa numitele tricoteuses (împletitoare) , ale lui Robespierre, asistau în tribune la discuțiile din Convent și neînțelegînd firește nimic din dezbateri, petreceau timpul cu împletitul. La comanda lui Robespierre și a intimilor săi, ele întrerupeau sgomotos și amenințau pe deputații adversari. Nu, firea femeei nu se potrivește cu nevoile unei revoluțiuni care se bazează adesea pe jertfirea celor mai scumpe sentimente, pe învrăjbirea de moarte a celor mai buni prieteni, uneori pe lupta fratricidă, pînă la distrugere. Rolul femeei e din potrivă a șterge asperitățile, a micșora contrastele, a îndulci moravurile, și morala creștină i-a rezervat femeei destule atribuțiuni nobile. Inima ei să bată cu tărie pentru tot ce e moral, frumos și bine, să bată cu durere ,pentru durerile lumii, să iubească lucrurile vrednice de iubire și să urască cele demne de dispreț, să se entuziasmeze pentru idealurile înalte ale vieții omenești, fără însă a eși din rolul pasiv al sexului său. Căci lupta politică e nemiloasă și ia uneori forme care amintesc fenomenele de distrugere din regnul animal, și când femeia ia parte, ea se identifică cu bărbatul, cînd în el se manifestă bruta, ba chiar aduce pe lingă exagerările luptătorului și exagerarea sexului. Desigur aceste condusiuni sunt departe de a fi pe placul celor cari susțin că femeia este chemată a Intra în viata publică. Exagerările firei feimentine, stăpînirea ce are asupra ei impresiunile momentului, fac din femeie adesea ori o ființă nepotrivită vietei publice și politice în care prudența și stăpînirea de gine — caracteristice esentialmente bărbătești sînt conditiuni ce se cer în chip imperios. Studiul d-lud I. Angenstreich este interesant și Prin aceste discutiuni de ordin social ce le evocă. T. -0X0- 0 mirară democraticii GRATIFICATIA CE SE VA ACORDA MICILOR SLUJBAȘI DE LA C. F. R. E O MĂSURA DREAPTA SI DEMOCRATICA Ne-am exprimat, într’un articol trecut, speranța că guvernul actual, și în special d-rn miniștrii de lucrări publice și finanțe, vor ști să rezolve într’un nod echitabil chestiunea gratificatiilor pentru micii funcționari ai cailor ferate. Prevederile nóstre s’au realizat •ne deplin Ti’ ep^nsentă măsura pe care d-ilul ministru al lucrărilor pu-lice, în unire cu d-nul ministru de finanțe, a luat’o. Se vor acorda gratificații tuturor micilor funcționari de la căile ferate, adică acelora cari au un salariu lunar pînă la 300 lei, și s’a afectat pentru acest scop un credit de un milion și jumătate. Felul cum el a hotărât distribuirea acestor gratificații arată mai bine decit orice sentiment de democratice cari au prezidat la această distribuire. In adevăr, în fața imposibilităței de a se satisface întregul numeros corp de funcționari, mari și mieri ai acestei vaste administrațiuni, s’au preferat ei cu salarii mici, cari desigur au mai multe nevoi de împlinit. Asta nu înseamnă că ceilalți funcționari nu sînt merituoși. Incă odată, s’a dat preferință celor mici cu mulți. Nu tot de aceleași sentimente s’au inspirat însă miniștrii guvernului trecut, cari, acordînd leafa întreagă funcționarilor superiori, dela unele departamente, au înjumătățit gratificația celor mijlocii. Am ținut să punem în evidență cele două procedeuri, căci sunt semnificative. SCOILENE Cuvintele ..Cuvântului* Cei dela „Cuvîntul" din Iași ne mai avînd cuvînt *d stea de o parte vor lua cuvîntul in întrunirile conservatorilor pentru a dovedi că sínt ființe cuvântătoare. Fațade D. Miile proectează o fațadă pentru palatul Adevărului“. „Adevărul“ va rămîne însă tot fără față. Fațada ..Adevărului“ „Adevărul” anunță un concurs pentru fațada casei sale. Oricum ar fi fațada, tot aceiași însemnătate va avea casa ! Un om înapoiat, ministru al lucrărilor publice, deși e om de știință, e în urmă cu progresele tehnice. D-sa nu vrea să se servească de automobilul ministerului, și își face cursele cu un arhaic cupeu, proprietatea d-sale. In materie de viteză, d. ministru vrea s’o asigure] numai mărfurilor și publicului călător. Un om înapoiat, d. dr. Angelescu. Tăcerea Un poet publică o poezie intitulată : Ce scumpă e tăcerea. Poetul află abia acuma că tăcerea e de aur. Eterna Mona-Lisa La un anticar din Italia s’a descoperit o nouă Giocondă, care ar fi cea autentică. Atunci hoțul Perrugia ar fi jucat rolul „hoțului de păgubaș“. Coarnele . Un confrate publică mai multe ilustrațiuni rrezentînd bărbați și femei cu coafnie. Ceia ce n’a putut face confratele nostru e să publice specimene de bărbați care poartă coarne nevăzute. Scott & Cia j —----------oxo------------• Marii noi adesiuni liberale proprietari și reformele -Convorbire cu d-l Ion C. MiHail— Lnul din cei mai mari proprietari rurali sp dentara partizan . _ . w—i [UNK]umwiniw—Ilimei in„, BM vom interi reformul Am anunțat că d. Ion C. Michail din Craiova, fiul defunctului Dinu V. Michail, unul din cei mai mari proprietari rurali din țară, a aderat la programul de reforme al partidului liberal și s-a înscris printre membrii acestui partid. Dacă în vremuri normale adesiunea d-sale ar fi fost desigur prețioasă, in actualele împrejurări, în ajunul luptelor pentru triumful marilor reforme democratice preconizate de partidul liberal, el are o semnificație deosebită. Licențiat în drept de la facultatea de drept din Paris, unde și-a făcut și studiile secundare, d. I. C. Michail s-a înscris în baroul d. Ilfov în anul 19)2, însă s-a ocupa mai mult cu administrarea întinselor proprietăți, pe cari le are v. diferite județe. sa e unul du proprietarii care, înțelegînd rolu social al marei proprietăți, își cultiva singur aproape toate moșiil, face o cultură intensivă și rafinată, făcînd educația economică sătenilor și întreținînd pe a s cheltuială școlile zidite de deținutul său părinte. De o corectitudine ireproșabili de o mare putere de muncă și a tiune, d. Ion C. Michail e in aclaș timp bun cetățean, bun romi și un perfect cunoscător al cdemunilor țărănești, gata la ora jertfă pentru binele și propășire țarei. Intîlnind întîmplător pe d. I. C. Mihail, l’am rugat să ne acolo o convorbire, pe care credem interesant «’o reproducem mai jos, în rezumat: — Ce v’a hotăît să intrați în rîndurile partidului liberal ? am întrebat pe d. Miail. — O considerați?, foarte simplă: socotesc că e singurul partid serios, disciplinat, capabil ca, — prin organizarea lui puternică,să înfăptuiască reforme așa de fundamentale ca acelea cari se anunță... — pe cari le aprobați, deși rar ? — Fără rezerve. De altfel eu, care am trăit multă vreme la.ară, în contact direct cu sătenii, am avut prilejul să mi dau seama prin nine Însumi de nevoile păturei țărănești, ne spune d. Mihail. Familiarizat și pătruns de ideile democratice din Franța, în a cărei capitală mi-am petrecut o bună parte din viață, sunt departe de a socoti primejdioase reformele ce, se anunță. — Sînteți partizanul pomîod itui exproprierei ? — Desigur, cred că în afară de »anunțurile Statului, și «se iattânziunilor de binefacere, sînt: $«ori și proprietarii mari «ă fnefi acrificii serioase pentru cumsolidarea temeinică a clasei țărănești, »din cît mai numeroase improprietăriri, prin creare de cît mai aimite gospodării, căminari romînești — Socotiți oportună rezolvatrea chestrei agrare ? — Mai cu seamă după campact * de astă-vară, cînd sătenii noștri «t Tntut vedea starea de lucruri din Bulgaria, cred că soluția definitivă a acestei chestiuni nu mai poate întârzia: „Socotesc că marii proprietari vor avea patriotismul de a-și hnme singuri sacrificiile necesare, le bunăvoie, și că marea reformă de la 1914 se va face cu aseBtfatan«al marei proprietăți, nu împotria ci, ca la 1864. Greșala de «* tunel nu se va mai repeta, cred”» t adăugat d. Michail. „In ce privește modalități!« «Ie rrmat, ele nu sînt deocamdată, la liseutie. Principiul interese!»rii î’ă »rimul rînd. — Dar în ce privește rerminno- rectoralil ? — E desigur string legată de rezzolvarea chestiei agrare, și va cosa* tribui la consolidarea și la degenerarea vietei noastre de stat",1 anchetat d. Ion C. MieleaM »ntere* »anta d-sale convorbire. P?ep. Sr HOTE O farsă tragică Găsim în „Le Temps“ povestirea unei farse care merită să rămînă consemnată într’o istorie a spiritului public contemporan. Un ziarist, Birault, a lansat invitațiuni la feluriți oameni politici, literați, ziariști, savanți rugîndu-i a asista la inaugurarea monumentului închinat lui Hégesippe Simon „ilustrul precursor", acela care a enunțat pentru prima oară, spunea Birault, maxima celebră : „Lumina înlătură tenebrele“. Inaugurarea aceasta ar fi trebuit să se facă, indica invitațiunea, acuma cînd se împlinesc 100 ani de la moartea „marelui precursor“.. La invitațiunea lui, Birault, au răspuns foști miniștri, ca Besnard, savanți ca Lintilhoc, deputați, și oameni de litere, fiecare arătîndu-și datoria ce o îndeplinesc sărbătorind cum merită memoria „ilustrului precursor“. Unii își anunțau discursurile ce se vor tine cu ocazia aceasta» Mă rog, Hégesippe Simon nu merita, el, toate omorurile într’o societate care nu voește să ignoreze pe „iluștrii precursori“ . Iar farsorul Birault după ce a primit toate aceste amabile și entuziaste adesiuni, a arătat în public că n a cunoscut nici una din operile, din faptele, din discursurile lui Simon, pentru bunul motiv că „ilustrul precursor" n’a existat decît în închipuirea lui de unde a eșit ca să facă de rîs cultura celor așa ziși culți! Farsa aceasta e minunată. Ea biciuește multe vicii ale timpului nostru. Ea biciuește superficialitatea: putini sunt cei ce cunosc din isvoare sigure și autentice pe marii oameni din trecut Ea biciuește ipocrizia. Multi se prefac a ști ceea ce nu știu deloc. Ea biciuește mania frazei, multi se lasă încîntați de vorbe, și găsesc în orice împrejurare prilej de a-și plasa frazele lor rotunjite, sonore și goale. . . ... Farsa ziaristului pausian in sine lovește în stat romania timpului nostru . E de ajuns să se arunce un nume pentru ca în mintea contemporanilor să se nască și dorul de a-l vedea nemurit în bronz sau pia-nr dacă aceasta se petrece în Franța. O cultă, supra-cultă, ce trebue să credem oare despre știința romînească, despre chipul cum cei de astăzi cunosc operile și faptele „ionștrilor dar realilor, precursori" 1 Petroniu» în pag. III : Ovule dezordine din Bulgaria Posramul Conservator ți programul lib r PRINCIPIUL REFORMEI AGRARE: SOLIDARITATEA SOCIALĂde profesorul JM. KA SILESCU de la Universitatea din București Pe cînd partidul conservator acordă tot sprijinul Statului numai unei infime minorități de țărani cari prin calitățile ei superioare ar putea să se selecționeze „de la sine" — de restul, de turba țărănească, —partidul liberal crede din contra că între clasele superioare, — cele mai înalte,— și tocmai din această cauză, — și clasele cele mai de jos — că între Stat și toți indivizii ce-l compun, — dar absolut toți — fără nici o excepțiune chiar și cele mai umile și cele mai neputincioase, — există o serioasă solidaritate, — care impune claselor superioare și Statului obligațiunea positivă de a face tot ce este în putința lor, pentru a ridica din mizerie, ignoranță și nesiguranță clasele muncitoare, cele mai de jos, — că ele, mai mult decît oricare altele,— au dreptul positiv la concursul Statului și organelor lui. Făcînd aceasta partidul liberal dovedește opiniunei publice că el este un partid al timpului său, că el se inspiră de ideile morale și sociale, pe care spiritul modern le pune din ce în ce mai mult în serviciul societăței. Principiul moral și social, pe care partidul liberal se reazimă, marea și adînca reformă socială ce el propune azi, Romîniei, — este, într’adevăr, principiul solidarităței sociale,—solidaritate între toate clasele sociale — între toate și pe care dintre individele sociale ce-l compun : că nici un om, — pentru că el este om, — nu poate fi exelus de la binefacerile Tribnei sociale, în mijlocul căreia ftl trăește. Această morală socială, această filosofie nouă este azi o morală universală, ea guvernează fără disensiune politica tuturor statelor moderne. Singur partidul conservator român se arată refractar ei. Ea a fost rezumată cu o prociziune, cu o înălțare de spirit admirabilă de distinsul bărbat, de stat francez, Léon Bourgeois, într’un mic, dar celebru, opuscul la Solidarité, — opuscul, care azi formează manualul perfectului om de stat. Fiecare dintre noi, zice d. Léon Bourgeois, este, prin chiar faptul nașterei lui în societate, un debitor social — debitor pentru hrana lui din timpul copilăriei lui, pentru limba lui, pentru cartea lui, pentru religia lui, pentru toate bogățiile: strade, șosele, monumente publice, biblioteci, căi ferate, etc, ce el găsește de-a gata în societate. Dar către cine vom »p utea noi achita această datorie? Au numai cei ce au calturii so*perioare, au dreptul să se împărtășească din patrimoniul comun —moral și material — al societăței, că ne bucure de concursul celui mai »»re factor social, —bun comun « «pdietăței,— de concursul Statului? Nu — zice d. Léon Boungcotescu pentru că „Omenirea nu anume« și nu a suferit pentru a lăsa »niiri««unul său nici unui individ, nu el. Ultui grup de indivizi, nici chiar «»efet sau mai multor generațiuni șl n’a străduit, și a economisit pentru toți acei ce vor fi chemați la viață. Aceștia sunt creditorii noștri socdal. —> contimporanii și urmașii noștri, căci„Această lege a creșterei co«*»mse a bunului comun formează, zica d. Bourgeois, legea contractului int.ro generațiunile succesive, precum legea schimbului de servicii și repertițiunea terenurilor și produsei«** este aceea a contractului între oamenii acestor generațiuni“. Dar cum se vor împărți între indivizi sarcinele și avantagiile secsiale? D. Bourgeois crede că această împărțire nu poate fi equitabilă decît atunci cînd toți asociații vor fi considerați ca făcînd parte din «Pefemeie cu titlu egal, — adică cu titlul de oameni, avînd dreptul de a dismbm și de a consimți, cînd nici un motin de preferință sau de defaware particulară nu va fi invocat pentru mn mm* tra unuia dintre înșii pentr* a mări sau a diminua calitatea lor primitivă, titlul lor de asociați, de asatrac» tanti. Iar congresul de education# seek)* lă din 1900 de la Paris, predzond și el ca un volum moral și legal”, că „legile trebue să excludă orice ilegalitate de valoare socială între uii* tractanti — între membrii societăței* ele trebuesc în măsura prii&fiicdm să dea sforțărei fiecăruia forței comune și să garanteze pe fie« care contra riscurilor vieței comune“. . Iată noua doctrină, iată fil*« «0« cial al societăței moderne. Ea a fost formulată cu 6 târziuA și hotărîre, ce a făcut dintru«» legea statelor moderne, — de ed. «rv< mare conservator al secolului bramd — de Wilhelm I al Germaniei pria celebrul său mesagiu din M’SS, ra»foxu~ duetiv al nonilor legi de muncitorești. „Statui a zis el, trebue M s« ma*porte de aci înainte față de mammvii săi, într’o mai înaltă măsura de a-t fftcut’opinii ; este.Cum * nu* numai o datorie de creștiint*« * injunitate, «1,7 *.«?• tajiîe justitw ®“