Viitorul, iunie 1914 (Anul 8, nr. 2264-2293)

1914-06-10 / nr. 2273

ilß Clu­l Spiriil­l flPtlilic „Cetatenii“—vorba „ Epopei“—staționează în fața senatului aștept sma «o huid­uiască pe mem­brii majorităței. „Cetățenii“ de mai sus sunt—după cum se vede, în cap cu d. dr. Mendonide— vajnici agenți conservatori, bine „aranjați“ gata pe scandal Și „Epoca“ cu ziarele Alăutei Is­raelite scrie cu litere negre că indivizii de mai sus reprezintă opinia publică­ Bili TEBEBfÎL. Șefia d-lui Marghiloman ML­ĂMURI ȘI NIM­EIHE SITUAȚIA 18- TERRA DIH_PARTIDUL "coÍOVATOR I Șefia d-lui Marghiloman e un prilej de interesante discuțiuni, fiind­că înlesnește clarificarea u­­nor anume situații de pian a­­fcumi. Fără îndoială că din punctul­­ d­e vedere al politicei generale șe­­fia fericită sau nu a d-lui Mar­ghiloman a dat partidului un șef răspunzător și, în tot cazul, un­­­ef care nu se va pune în grevă, făcînd pe „porumbelul“ voiajor în amintirea vremurilor frumoa­se ale junimismului de odinioa­ră ; — nu e o aluzie la d. Maio­­­rescu. „ Bun sau rău, — nici n’a avut o vreme să se manifeste în noua d-sale calitate. — d. Marghiloman­­ va avea în partidul d-sale cel pu­țin rolul de factor răspunzător al­­ acțiunei generale a partidului, indiferent dacă această acțiune va porni din altă inițiativă de­ril a d-sale.­­ Va avea astfel și d. Marghilo­man, ca și d. Titu Maiorescu, ro­lul de ispășitor al păcatelor al­tora, situație care l-a hotărît de­sigur pe fostul șef al conservato­rilor să se demită din conduce­rea partidului și să se mulțumea­scă pentru viitor cu rolul de spec­tator ironic al babiloniei conser­vatoare.­­ Dar șefia­­ d-lui Marghiloman e mai interesantă din punctul de vedere al lămurirei situației in­terne din partidul conservator. Noi credem că șefia d-lui Mar­ghiloman va fi prilejul să se cla­rifice încă odată că cearta pen­tru șefie a intrat de abia acum ,n faza cea mai interesantă și cea mai primejdioasă, fiind-că cei­lalți candidați își dau seama că nu se mai găsesc în fața unui in­terimat la conducerea partidului. Mai ambițios ca d. Maiorescu își cu mai puține calități intelec­tuale, d. Marghiloman nu se va lăsa nici­odată convins că treime să cedeze locul altuia ;— din po­trivă, se va crampona de șefie cu aceiași încăpățînare, pe care a pus-o ca să se vadă d-sa, fără blazon și fără să reprezinte din trecut vre-o tradiție alta de­cât a ceia pe care i-a atribuit-o d. Fi­­lipescu prin ,,Facla“, instalat în scaunul boeresc al șefiei conser­vatoare. D. Marghiloman își făcuse un ideal din acapararea șefiei, pe­­ care spiritul de castă o destinase «d-lui Filipescu sau, în cazul cel mai prost, d-lui Mișu Cantacuzi­­n­o ; — punînd în funcție de con­vingere și șiretenia și falsitatea, d. Marghiloman a avut satisfac­ția să primească șefia din mîi­­nele unui boer de viță, d-sa „mi­tocanul a ajuns, despre care nu de mult același boer vorbea cu dis­prețul superiorităței blazonului. De aceia, la această șefie așa de mult rîvnită d-sa nu va renun­ța, chiar dacă va trebui să se pre­teze, — și lucrul nu e greu,­­­ la un compromis și mai puțin ele­gant de­cit acela, care a servit d-lui Filipescu voluptatea deca­­ipilărei d-lui Maiorescu. Abia de aci înainte vor începe iși mai indivnte asalturile în ju­rul șefiei conservatoare; abia de aci înainte d. Mișu Cantacuzino își va pune serios în valoare și drepturile și blazonul, iar d. Ni­­cu Filipescu tot de aci înainte va da lupta cea mai violentă pen­tru răsturnarea unui șef al con­­servatorilor, tocmai fiind­că va avea să lupte cu mai multe difi­cultăți. Iată de ce spuneam că șefia d-lui Marghiloman clarifică și mai bine situația din partidul conservator, lămurind unele sen­timente pînă acum nemărturisite. Dacă pînă azi lupta se dusese ca să se cruțe șefia unui partid boeresc de sacrilegiul ridicărei pînă la ea a unui „mitocan“ , de azi încolo lupta se va duce ca să se gonească dela șefie un „mito­can“ ajuns, cum ar spune indig­nat, într-un moment de­ rară sin­ceritate, d. Nicu -Filipescu. -oxo- NOTE Florile dalbe, florile cu plat­a. Cînd ploaia dă răgaz și cînd morii uită pentru un moment plicticoasa lor misiune pe acest pământ, gru­puri de tineri și tinere, mai ales ti­nere doamne, cu costume c­e atrag, cu par­fum­uri ce amețesc, cu surâsuri ce robesc, trec printre curajoșii pie­toni de p­e calea Victoriei sau Lips­cani, oferin­du-le fiori de mătase, a­­nimale de tinichea, frunze de­­ carton, fructe de ipsos, și toate acestea pen­tru a alina o suferință! Suferința, cea mai cutremurătoare dintre feete ce conduc lumea, e pavăza tuturor plictiselilor ce se fac în mu­meile ei și pentru ea ! Și­­ cine poate ghici — pieton gră­bit sau simplu „flancur“ obișnuit de pe Calea Victoriei — cine poate ghi­ci Pentru ce înalte scopuri se­­ vînd fructele de ipsos, animalele de tini­chea, frunzele de carton și florile de mătase ? Cine știe ce scopuri taini­ce și odioase Conduc pașii mă­­tu­r+i și prinși între rodhea strimtă, atunci cînd ochii o atrag și manele oferă, mnicele simboluri plătite „eu cu­ bine voiți“ ? Iar dintre imposite­­le contra­ cărora nimeni nu are cu­rajul să protesteze impositul­­ floa­­rei de tinichea e acela­­­are trece a­­proape neobservat. Totuși pentru buna comptabilitate pe care ori­ce om treibue să o aibă, e bine ca de aci încolo să se înscrie în bugetul, individual un capitol: 100 ori 200 lei d­e an, plata florilor de tinichea, pen­tru scopuri mari filantropice sau S. P. A­tice! Leibnitz care deși matematician și filosof, era un optimist convins, susținea că „Lumea e cel mai bun lucru din toate lucrurile bune ce­­ pot fi. Conform acestei cugetări am pu­tea și noi susține că ,florile dalbe, florile cu plată!“, sunt cele mai bune lucruri posibile din univers, cărei ele urm­ăresc o alinare a suferi­n­țeilor te­restre prin crearea meșteșugită a al­tor suferințeUn im­posit nou stabi­lit prin tirania frumusei ei si c­oce­­ză'',vi 1 Petronius ------- --nxo------------­ Zile de sînge „pórg“ ANUL TRAGIC ȘI INFLUEN­ȚA LUI ASUPRA POESIEI Ar fi să se nege adevărul evi­dent și adevărul necontestat al in­fluenței evenimentelor sociale a­­supra literaturei, dacă n'am recu­noaște că anul 1907, cu revolta lui sinistră, cu sîngele ce a curs, cu tevnica lui putere i de răscolire a ne­dreptăților, a exercitat asupra li­teraților noștri o influență remar­cabilă. De­sigur e altceva studiul lui Caragia­le — un cîntec de lebă­dă, scos de un suflet ce­ se­­ simțea chemat dincolo — și nenumărate­le schițe cu subiect identic, dar in multe din aceste manifestări lite­rare de la 1907 încoace se vede re­percusiunea ce a avut-o în suflete viziunea dantescă a conacurilor ce ardeau, a femeilor ce mureau lup­­tînd, a clampărei ce se ridica din ba­rele pământului de către obij­­­duiți spre cei puternici. Ultimul ecou al zilelor de jale, a zilelor de trezire a leului ce sta culcat pe labe, dar cu ochii setoși de luptă, îl întîlnim în volumul d-lui V. Podeanu care poartă chiar titlul „907“ și e dedicat me­moriei acelui suflet înțelegător, și înalt, blajin și totuși plin de băr­bătești energii, memoriei lui Ioan Radovici. Versurile d-lui Podeanu scrise într’un ton de narațiune epică, cu nuanțe de ironie și cu acele clipiri de viață sglobie ce caracteriza mu­za acestui poet, sunt documente vii a felului cum s’au repercutat într’un inimă de poet, amănuntele răscoalelor țărănești. Iată un fragment, sub titlul de exemplu : Cu ochii speriați, și galben Se-opri în prag argatul­­ „Boerule, în curte A ’m­ăpădit tot satul !“ ■ Sărirăm la ferestră Să ne uităm afară : Un cap și un trup se mișei, Din poartă pîh’la scară. Jur împrejur pe gardul Ce-ameniință să cadă Stau ale lor neveste Ca păsările de pradă. Dar inima-mi tresare S­i’ns­uflețeș­te-n vântul Văzând cu ei steag roșu Cum îl agită­­ vîntul. Redeșteptând în pieptu-mi Tot visul tinereții. Și apoi cinismul celor ce se simt tari prin solidaritatea m­ulțimei : — „Nu vrem nimic, vrem numai Să te vedem și noi, care-ți vorbi ’i stegarul Cu steagul de-a spinare, ■ Căciula ’și poartă ’n ceafă Si ’n gură o țigare, Și-așa cum el se simte, Trufaș da și un leu Se sprijină în bîta-i.. Cu­ cârja de-ardereu Și alții au ciomege Cuțite la ch­imir Dar bîta și cuțiu­t Duc drept la­ piept .>•» mir. De aceia fiecare Aprinși de-aceleași ghid Gemîndelor pătule Se dete foc pe rînd­: Trosnesc ca. oase crude’n , Enorme fălci de f­ier, Și limbile de flăcări Se ’inalță pin’la cer. Iar pântecul cel lacom Si veșnic nesătul, înghite într’o clipă Bucate și putul... Desigur o astfel de literatură, are lacunele ei. Ea trebuie sa fie primită cu o rezonanță sufleteas­că și cu conștiința durerilor națio­nale care i-au dat naștere, și cu i­­dealiu •:© Q­­ -«DU­ N­­UXO“ Gr. T. FURIA CIOCOILOR SPECTACOLUL DAT DE CON­SERVATORI IN SENAT Scenele ‘nesăbuite, violente­­ și barba­re, provocate de conservatori în Se­nat, sînt cceea mai bună dovadă de sentimentelle lor față de propullațiu­­nea rurală, de acei robi ai pămîntu­­lui, istoviți de muncă și morți de foame. •Spectacolul pe­ care îl dau boerii în Senat nu are ca motiv, în nici un caz, pretinsele ingerințe în alegeeri. Coservatorii ,știu prea bine că ase­me­nea ingerințe din partea administra­ției n’au existat de loc. Ei mai i știu că sunt foarte nepopulari in țară, a­­șa­­ că nu era nevoe de­cit de o mică presiune asupra alegătorilor pentru­­ ca să nu se aleagă nici un conserva­tor. Așa­dar nu chestia „ingerințelor1“ i-a înfuriat pe conservatori. Turba­rea lor provine cu totul din alte cauze. Ciocoii nu po­t înțelege să se facă cea mai mică legiferare în folosul sătenilor. Ciocoii nu acceptă în rup­tul capului îmbunătățirea stărei mi­zerabile de azi a țărani mei. Ei mici nu vor să audă măcar de dezrobirea acelora cari muncesc ca niște ocnași pentru ghiftuirea bourilor și ciocoi­lor conservatori. Bourii­ conservatori s’au obișnuit de secole cu trândăvia și risipa. Ei au apucat din tată în fiu, ca unii să muncească din zori în noapte iar al­ții ,să risipească produsul acelei munci în desfătări și orgii. Iată co-i doare pe ciocoii noștri. Ei­­ prevăd că odată cu înfăptuirea re­formelor liberale nu vor mai putea hrăni pe țăran, pentru munca sa de rob, cu mămăligă mucegăită, cu în­jurături și cu bătae. Ciocoii văd că se apropie ziua cînd și nenorociții ță­rani vor fi considerați ca oameni ,și a­sta îi turbează. Acestea sunt cauzele furiei conser­vatorilor din Senat, nu pretinsele in­g­erințe electorale care au fost scoa­se ca pretext, spre a ascunde adevă­ratele motive.­ ­OXO­ Entusiasm și disciplină CU PRILEJUL ALEGEREI BI­ROULUI CAMEREI, MAJORI­TATEA LIBERALĂ A DAT DO­VADĂ DE COESIUNE ȘI UNI­TATE . Pe lângă sca­ndaluri neîntrerupte, provocate de atitudinea turbulentă ia opoziției­­ conservatoare, spectatorul nespărtinitor a putut vedea lin ședin­ța­­ de Simbătă a Camerei un specta­col cu adevărat înălțător. Este vorba de modul cum s’a efec­tuat alegerea birourilor Camerei. Alegerea d-lui M. Pherekyde, res­pectatul fruntaș al­­ partidului libe­ral, la demnitatea de președinte al Adunărei deputaților s’a făcut în condițiuni cari ies din comun. Și nu vorbim aci numai de unani­mitatea impresionantă a sufragiilor cu cari membrii majorităției libera­le, într’un cuget și o­ simțire, au ridi­cat la scaunul presidential pe d. Phe­rekyde. Ceea ce a fost cu deosebire impresionant, a fost manifestatiunea spontană de­­ simpatie, încredere și respect, pe care aceași majoritate a făcu-o președintelui Adunărei du­pă proclamarea rezultatului scruti­nului. In­­ cuvântarea sa, în care într’o clipă d. Pherekyde a înălțat dezba­terile atât de­­ coborîte de atitudi­nea incalificabilă a opoziției conser­vatoare, dr­ sa­u învederat însemnăta­tea operei, de reforme pe care o va înfăptui partidul liberal. La fraza în care se cristaliza acea­stă idee, majoritatea a izbucnit în­­tr’o entusiasia și prelungită salvă d­e apla­use. Ovățiunile nu mai co­nte­­neiau. Pentru cine știe să citească în a­­djuncul acestor mani­fest­ațiu­ni cari, așa cum s’au făcut, nu sunt si­mple formalități,­­ci­­ dau pe față o întrea­gă «tare,sufletească a unui­­ partid­ întreg — ceea ce s’a petrecut Sîm­bă­­ua la Cameră dovedește nu numai dim plin" o­­«cesiunea, unitatea mora­lă a­ y­ uu-f­iduliri liberal,­ci ți en­tusi­­asm­ul lui pentru reforme. Iar adversarii să ia aminte.... -------------oxá------------­ In urma unor dese și repetate re­­clamațiuni, adresate serviciului sa­nitar al Capitalei, contra proastei calități a laptelui ce se debitează în București, d. dr. Scupievschi, ajutor de primar însărcinat cu partea sani­tară a orașului, s-a hotărât să între­prindă o minuțioasă anchetă cu pri­vire la această chestiune. Ancheta orânduită a descoperit lucruri extrem de îngrijitoare și ca­re pun în pericol sănătatea cetățe­nilor. S-a constatat că aproape tot faptele care se debitează în Capita­lă este falsificat. Faptul prezintă cu atitc mai multă gravitate cu cit se știe, că laptele constitue aproape singurul aliment de hrană al copiilor și al bolnavi­lor, așa că nu cu multă greutate își poate da seama ori­cine ce influen­țe nefaste poate avea laptele falsi­­ficat ,pentru organizmele debile și mai cu seamă ținînd socoteală de chipul cum s’a dovedit că se falsi­­fică faptele. * Căutând să avem inform­ațiuni precise asupra acestei chestiuni, ne­am adresat pentru lămuriri drlui dr. Scupievski ajutor de primar al Capitalei, în sarcina căruia cade răspunderea ssănătăței cetățenilor D-sa ne-a dat următoarele prețioa­se lămuriri pe care le împărtășim cititorilor noștri. ■— încă de muci, — începu d. dr. Scupievski—mă preocupă chestiunea laptelui ce se debitează în Capitală. Eu însu­mi am avut ocazia să mă conving de proasta calitate a aces­tui aliment și de impuritățile cu care îl amestecă lăptarii, pentru a-i spori cantitatea. De îndată ce am venit, la primăria Capitalei, cea dinții gri­je Ce am a­­vut a fost să mă ocup de chestia laptelui. D­a. nici nu vă puteți da seama ce rezidate funeste poate avea fap­tul dacă îl vom lăsa să se perpetu­eze. Noi medicii, în cele mai dese cazuri, prescript, bolnavilor ca sin­gur aliment numai laptele. In afec­țiunile de rinichi, în boalele apara­tului digestiv și alte maladii, lap­tele constitue alimentul de căpetenie. Vă închipuiți ce dezastru este pen­tru bieții bolnavi cînd în loc de lapte, li se dă apă amestecată cu seu, cu scrobeală sau cu alte combi­­națiuni chim­ice. Am avut singur ocazia, să văd bolnavi cari, după un tratament, as trei patru zile cu laptele, care se de­bitează în Capitală, în loc să simplă vre-o ameliorare, s’au­­ îmbolnăvit mai rău. Pentru copii însă, mai cu seamă pentru cei intre unul și trei ani, fap­tul constitue un adevărat dezastru și fără exagerare pot să-ți afirm că consumul unui astfel de aliment fal­sificat, contri­bue într’o largă măsu­ră la marea mortalitate a copiilor. In cercetările pe care le-am făcut în calitate de ajutor de primar, cu privire la debitul laptelui în Capi­tală, am constatat lapte uimitoare. Peste două sute de lăptari din cei cad vînd lapte pe stradele capitalei s-am dovedit să vând lapte falsificat, și ceea ce este și mai trist e că pînă acum am descoperit și doi mari co­mercianți, cari având fiecare cite o fermă și distribuind laptele la do­­mieilu rînd și ei tot lapte falsificat. Bine­înțeles că pe toți acești fal­sificatorii i-am dat în judecată. Aceasta însă nu este suficient, fi­indcă din practica lucrului, am cons­­tatat că unii dintre lă­ptari, preferă să fie dați în judecată, preferă să fie condamnați la amenzi, de­cât să nu mai continue să falsifice faptele. Cîștigurile ce le realizează de pe urma acestor falsificări sânt mult mai mari de­cit cuantumul amenzilor ce li se aplică de instanțele judecăto­rești. Pentru a remedia însă răul, îm­preună cu serviciul sanitar al comu­nei, facem studii serioase pentru a găsi mijloacele cele mai eficace spre a stăvili acest abuz. * Este însă interesant de știut—con­tinuă d. -lr. Scupievski,—felul cum se rașifică laptele de către lăptari. Pînă acum câțiva ani, lăptarii pentru a spori cantitatea laptelui ce-l debitează, se mulțumeau să pu­nă apă în lapte, ceea ce nu­ era atât de periculos. De­oare­ce însă agen­ții sanitari ai comunei, însărcinați cu controlul laptelui, erau armați cu niște instrumente numite „lacto­metru“ instrumente care constată densitatea laptelui, ușor se putea, do­vedi laptele care avea apă de cel ca­re nu avea. ■ • Lăptarii atunci, s’au gîndit la un alt procedeu care să sporească cam­­u­tarea laptelui păstrîndu-i însă în acelaș timp densitatea. Procedeul constă în acela de a amesteca lapte­le cu o combinație de seu, zer și scrobeală care sporește cantitatea păstrând în acelaș timp densitatea pe care o are laptele natural. Acest u mod de falsificare, întrebuințat de lăptarii mici mai cu seamă, nu se poate constata pe loc așa după cum se poate constata laptele care­e a­­mesteci cu apă, ci trebue o analiză chimică, așa că înțelegeți ușor cit de lesne s’a putut și se poate da în consum lapte falsificat. * — S’a insinuat în­să — am spu­s d-lui dr. Scupievski—că ancheta ce o întreprindeți ar fi mai mult o ar­mă de răzbunare politică. —• E o copilărie. Cei ce fac ase­menea insinuări n’au de­cît să cer­ceteze lista lăptarilor dați în jude­cată și atunci au să se convingă că în acea listă, sunt mulți cari sunt recunoscuți ca făcând politică li­berală. Ofern mai mult, umul dintre cei doi mari fabricanți de lapte despre care ți-am vorbit, pe cari i-am prins că vând lapte falsificat și ne­cam­ Lapi­dat în judecată unul dintre ei- -este destul de bine cunoscut ca partizan al­­ aradului liberal. In­ această chestiune, — condu­se ajutorul de primar al Capitalei,—mi m’am condus de nici o conside­­rațiune politică ci, numai de con­­siderațiuni de sănătate a cetățeni­lor. In­tr’o astfel de afacere mi-ar fi rușine dacă, eu ca medic care îmi dau seama de gravitatea lucrului, m-ași conduce după alte considera­­țiuni de­cît acelea de sănătate pu­blică. Cu aceasta am terminat interesan­ta convorbire ce am avut cu d. dr. Scupievski pe care ne-am hotărît a o reproduce pentru ca publicul să fie avertizat de pericolul ce-l ame­nință. C. ST. FEST O primejdi­­E LAPTE CONSUMAM­ ­ APROAPE TOT LAPTELE CE SE DEBITEAZĂ IN CAPITALA ESTE FALSIFICAT — Spune d-1 dr. Sceplewsels:, I * Rusia pe Knh km SPORIREA FLOTEI RUSEȘTI PE MAREA NEAGRĂ Duma din Petersburg a votat de cirând o sută de milioane ruble pentru sporirea flotei de războiu a Rusiei pe Marea Neagră. In ex­punerea de motive, care a însoțit cererea de credit, ministrul de ma­rină a arătat că Rusia nu are pe Marea Neagră o flotă suficientă. Trebue să avem în vedere, a zis ministrul rus, sporirea continuă a flotei turcești. De la terminarea răz­boaielor balcanice atenția guver­nului otoman a fost mereu îndrep­tată spre sporirea flotei turcești. Numai în cursul acestui an, Poar­ta a achiziționat trei dreadnou­gh­iuri pe cari le-a cumpărat de la Brazilia și Chile. Pentru asemenea operațiuni Poarta va găsi totdea­una bani și cum ea are posibili­tatea de a-și trece vasele de răz­boiu prin Dardanele, ea poate a­­vea ori­cînd superioritatea asupra Mărei Negre. Prin urmare e tre­buință ca și Rusia să fie pusă în posibilitate de a-și apăra coastele de pe Marea Neagră. La acest argument invocat de ministrul marinei, unele ziare ru­sești mai adaogă și altul. Cînd va fi vorba de apărat Dardan­elele, zic ele, Anglia v­a „vinele“ Turciei i cî­­te­va din vasele sale de războiu, ba va duce amabilitatea de a fur­niza Turciei și comandanți. In vederea acestor argumente Duma a votat creditul de 100 mili­oane ruble pentru flota de războiu pe Marea Neagră. ------------ox-------------­SCOȚIENE Anti­ rabice Studenții­ în­ medicină au luat ini­țiativa unui banchet în onoarea d-lui dr. Babeș, eminentul dușman col. tur­banei. Iată un banchet la care d, Ni­cu Filipescu n.c.r avea curajul să a­­siste ! Succesele ..Epocei“ ,Epoca“ trece din succes în suc­ces. După ce, ea a descoperit o afa­cere de, trei milioane... comisă de conservatori, ea anunță trecerea u­­nui takist la conservatori, care se­ grăbește a deșnhvii, D-le Filipes­cu închide ziarul, ori nu non face politică! . ----------­ ScoY La noi sunt prea puțini aceia cari cunosc cum­­ se face o i școală ,rom­î­­nească peste Carpați. Nimeni dela noi — afară de acei cari au venit de dincolo — nu-iși poate da seama cite greutăți au de întimpinat Românii și peste,cite obstacole trebue să tre­acă până­­ să vadă funcționand în sa­tul lor școala clădită și înzestrată de dânșii. Cită dragoste au de școală frații de dincolo­­ și de ce simțțimunt curat românesc sunt însuflețiți, ne-o dove­desc jertfele nenumărate și adesea peste puterile lor pe cari le fac, de clte ori se prezintă nevoia. Fără îndoială că Românii de­­ peste Carpați merită toată admirația te­mei civilizate pentru jertfele pe ca­re le fac spre a-­și păstra neatins gra­iul lor strămoșesc. Și acum să vedem cum procedează frații de dincolo la facerea unei școale și ce greutăți au de înlăturat pîniă «’o va­dă funcțianiîbd. Faptele sunt culese la fața locului și relatate în Liga Deșteptarea de d. I. Cioră­­nescu. Noi le mai complectăm cu cu­­noștinți personale.* Foarte adesea se întîmplă în Ar­deal ca un revizor școlar regesc să se ducă la o școală românească și să nie dam următorul limbaj: —Școala nu-i bună, copii se îm­­­bolnăvesc aci din cauza lipsei de i­­gienă. De azi înainte școala este în­chisă. — Apoi ce-i de făcut, domnule­­ re­vizor, se roagă dascălul, preotul și sătenii. — fCe să fie, va face statul școală bună, frumoasă, mare și igienică, vă trimite Și dascăl învățat din Buda­pesta. Pentru toate astea Statul pu­ne o singură condiție : copiii să în­vețe ungurește. Revizorul școlar pleacă iar școala răm­âne închisă până­ se­­ vor­­­ hotărî Roiuluii îyi­tr’un chip. Ce să­ facă în­să ,Românii ? Să­ primeascâ școală de la Stat? Atenei s’a dus dulcele lor grain ! Și să pun­­.vmei­ii pe lucru,­ adică să adune sparaie pentru facerea unui alt local nou de școală mare, f­ramoa­să și sănătoasă, după cum a spus re­vizorul regesc. Se hotărește să­ contribuie fie­care după putere: locuitorii săraci cite 20 coroane, locuitorii mijlocii câte 50­ coroane iar locutorii cu stare mai bună cîte 100 coroane. Cu modul a­­cesta se strâng între 8—10.000­­ de co­roane. Dacă pînă la urmă, suma vu ajunge, locuitorii se pun­e dim nou pe adunat pînă se sfârșește i școala defi­nitiv. In afară­ de banii dați, Românii mai muncesc unii ca zidari sau dul­gheri, alții ca salahori sau cărăuși — asumai să-și vadă isprăvită școa­la mult dorită, isvorul iar de lumi­nă. După toată aceasta­­ cheltuială­ și­ trudă, cînd școala e gata să se des­chidă își să intre copii în ea la în­vățătură Tot mîneia­scă, vine inspecto­rul, idlișpamul,­­solgbirăul și tot tacâ­mul iar ca să dea cuvenita autori­zație. Cînd colo, ce se întîmplă! ? După ce inspectează localul în toate părți­le, își dau­­ sentința. ..Școala nu-i făcută­­ după planul ministerului regesc. Ferestrele nu trebuiau în partea­­ asta. Intrarea trebuia p­e dincolo. Prin urm­are școala nu-i bună și se închide“! Dresează, apoi un proces-verbal în acest sens, pun peceți pe toate ușile și pleacă. Altă trudă­ și muncă, alta ,cheltu­ială pe bieții Români. Se pun și adu­nă din nou bani pentru facerea unui alt lo­cal de școală, de astă dată du­pă­ planurile ministerului instrucțivi de la Budapesta. Planurile însă1 îM vin pînă nu­­ se duce cineva mai de seamă la Budapesta să stăruiască. După multă tărășăm­eală și chel­tuială,­­locuitorii ridică o școală de toată frumusețea, în­cît bate pe cea mai strașnică școală de Stat. Ba, în cele m­ai multe cazuri școalele de Stat ungurești stau în câte o diim­i­­neață și nimeni nu face cea mai mi­că observație că nu sunt sănătoase sau că se i­bolnăvesc copii. Așa pățesc, de multe ori finanțîî de dincolo pină își văd, funcționînd școala lor romineasca. _ 4 Gh. Bț/| Winn! culturale invățămlntul I. Arieni CU CE f GREUTATE SE POATE FACE O SCOA­LA ROMÎNEASCA

Next