Viitorul, iunie 1914 (Anul 8, nr. 2264-2293)

1914-06-25 / nr. 2288

REFORMELE CONSTITUȚIONALE VOR FIIN CUBLAD O REALITATE CONCRETA Camerele Constituante au luat vacanță, dar nu o vacanță efectivă, fiindcă două însemnate comisiuni parlamentare—câte una de fiecare Corp Legiuitor—se vor ocupa în cursul verei de amănuntul reformelor a căror desbatere, amplă și vastă, va începe, la toamnă. Alegerea acestor comisiiuni și începutul iminent al lucrărilor lor va fi și începutul de fapt al operei de revizuire, trecerea de la vorbe la fapte, înfăptuirea unor idei des bătute pe larg. Intîmpinate cu entuziasm de unii, cu dușmănie de alții, cu o vagă, neîncredere de câțiva — sunt doar și sceptici pe lumea asta — reformele se arată la orizont cu un contur precis, și vor deveni în curînd o realitate concretă. După o desbatere pasionată, în care s’a amestecat și elemente de ură și interese egoiste, ideia reformelor a cucerit spiritele, a încălzit inimile și azi chiar adversarii lor ■nu se mai tăgăduiesc necesitatea, ci le discută numai modalitatea, căutind să de amputeze conform spiritului lor reacționar. Dar zadarnică le va fi străduința, fiindcă reformele enunțate de partidul liberal, răspund,, prin cadrul lor, atît de bine nevoilor Statului român, că putem vorbi de pe acuma de triumful lor decisiv. Tot ce e simțire patriotică, tot ce e cugetare luminată a aderat la opera reformelor cu hotărîrea entuziastă de a lupta pentru înfăptuirea ei. ; Exemplul pe care îl dau universitarii conservatori e o mărturie stu în această privință. Direcțiunea partidului conservator, care simte tot golul lăsat de plecarea intelectualilor, a căutat să-i reatragă și să le readucă în partid, făcînd o totală concesiune în ce privește reforma exproprierei. Dat fiind că partidul conservator continuă să păstreze o atitudine ,din Jueneasă, reformei electorale, universitarii conservatori își păstrează pozițiunile lor cerînd direcțiunei partidului, nu declarațiuni sibiline sau alambicate, ci o adeziune formală și la această reformă. Intelectualii conservatori văd în această adeziune nu numai mîntuirea unui mare interes național, ci și o mîntuire a interesului luide partid, convinși că o atitudine negativă, după atîtea alte atitudini negative, va sfîrși prin a desființa cu totul partidul conservator, redus azi la o cantitate neglijabilă, „Tăria noastră“,—spune atît de frumos—d. Pangrati, „stă în popor, nu în cei 1600 de mari proprietari (dela 500 de ectare în sus), nici în cele câteva mii de electori și agenți electorali actuali. Tăria stă în cele șapte milioane de țărani, cum într’înșii stă și instrumentul nostru de bogăție. Trebue să-i chemăm la o viață mai bună și mai puternică.“ Vor fi chemați, fiindcă după strălucirea anului 1913, care a alinat durerile anului 1907, nu se mai poate găsi un singur om de Stat român care să refuze poporului nostru sancțiunea legală a maturitatei sale politice. O țărănime înstărită și trăind sub un regim de egalitate cetățenească este cea mai bună chezășie a progresului Statului român. In vremurile tulburi pe cari le străbatem, cînd fie ce seîntee poate provoca un incendiu, cînd întreaga Europă e sguduită de frigurile războiului, întărirea economică și politică a poporului român e o măsură de conservațiune națională, fiindcă numai astfel neamul românesc va putea privi cu încredere ziua de mâine, pregătit pentru orice altă eventualitate. Va fi meritul partidului liberal de a fi dat poporului român această pregătire prin înfăptuirea reformelor cari au ajuns azi un adevărat crez social ■ • TMLse »PIEIREQUIEMBL de la CATEDRALA SF. IOSIF Sîmbătă. s’a săvirșit un serviciu divin la catedrala catozic Si. sosit pentru odihna arhiducilor uciși la Sarajevo. A asistat M. S. Regele, A. S Principesa Maria și membrii guvernului Luszlîi astuale Trsts®o Ir Serofeoo SL. M In Austrii CU PRILEJUL STUDIULUI LUI STEED ASUPRA MONARHIEI HABSBURGICE Un publicist care ne cunoaște bine și pe noi, Romînii, d-rml Henry Wilham Steed, pune în relief consecințele politice ale asasinatului dublu, din Sarajevo. Cu această ocasiune marele ziarist face și unele constatări de ordin politic intern în Austria, constatări, a căror importanță nu va scăpa atenției nimănui. Steed pleacă de la mărturisirea francă a lui Metternich, că „Asia începe de la Larchstrasse (o mahala de la răsăritul Vienei), și constată că în Austria există un fond de sălbătăcie la care nu ne așteptam. S’a zis pe nedrept că noi suntem la „porțile orientului, — formă, delicată pentru ca să nu ni se zică orientali, — dar iată ce spunea Kürnberger, în 1871 despre țara sa : " „Austria trebue să o înțelegi ca un departament al Asiei. Europa și Asia sunt idei precise. Europa înseamnă lege : Asia înseamnă arbitrar. Europa e respectul faptelor . Asia e capriciul pur . Europa e bărbatul. Asia înseamnă bătrînul și copilul..Cu cheia aceasta puteți rezolvi toate enigmele austriace“. Așa vorbea un austriac despre Austria. Steed continuă critica sa și arată cum Austria nu e o țară „pentru că nu există un suflet austro-ungar“. Se înțelege astfel cit de bogat în surprize poate fi un asasinat 710Ütic, într’o țară unde singură dinastia aduce o oarecare cimentare în mosaicul popoarelor. Steed după ce ne arată rolul mare pe care l-a jucat Franz-Iosef în istorie trece la unele rele organice și interne ale Austriei. El se oprește astfel asupra numărului prea mare de evrei din presa austro-ungară. Presa austriacă nu reflectă pasiv opinia publică. Ea caută să o influențeze și să stabilească curente, care în majoritatea cazurilor servesc corporației financiare. Evreii conduc presa. Proporția ziariștilor evrei la Budapesta este de 90 la sută, și în presa din Viena de 75 la sută. Printre popoarele austro-ungare, poporul evre sc ocupă primul loc. Ca număr, evreii simnt inferiori Germanilor, Ungurilor, Cehilor, Polonezilor, Rutenilor, Sîrbo- Croaților și Romînilor, și ei nu întrec cu totalul lor de 2.300.000 de cii pe Slovaci și pe Austriaci. Din punctul de vedere însă economic și politic ei sunt elementul cel mai important al monarhiei. Ei sunt stăpînii întregului comerț austriac. Steed spune textual următoarele : „Scrisorile de schimb, acțiunile, cota-părțile, creația burselor, împrumuturile făcute prinților și guvernelor, sunt invenții evreești, cari par a fi conținute în germene în Talmud și în doctrinele sale“. Desigur Steed e departe de a fi filosemit. Afirmația mai ales că specules comerciala, de origină evreiască, este definitiv exagerată. Dar lectura studiului lui Steed este interesantă pentru că în afara da unele opiniuni preconcepute ca să întemeiază pe constatări de fapte, și pe o cunoștință autentică a ierurilor din Austria. Și constatările lui Steed au o valoare documentara, deoarece se știe că înainte de a fi redactorul însărcinat cu conducerea părtei de politica externă de la marele Times, a fost timp de 12 ani corespondent al acestui ziar la Viena, --------------OXO--------------- - SCOȚIENE Coteanu și boerii Un sătean a vorbit la ‘întrunirea Teai ZVn0are El se urnește Coteanu Degeaba tot nu va sta cot la scot cu boerii! Viața lui Moise<? A Dalid !® VOT Clișee tendențioase Pînă și în clișee „Epoca‘ versem ta pe d. Al. Marghiloman: II face cu pete mari pe capul pleșuv, pe cină d. Filipescu e mai tînăr cu 20 ani! Răutate ! Orator ghinionist Ta întrunirea conservatoare cel Țintit a vorbit un preot... „Le-a eșit popa înainte!“ ! ’ ‘ .... n.m Scott ------r--------DXO-------------- In urma scrisoarei primită din partea locuitorilor cartierului Ciurel și semnată de d-nii I. Bucur, Nicolae Grigore, Costache Marinescu și Gheorghe Ivan, prin care ni se arată starea acestei suburbii, doritori de a vedea și a fi de folos pentru această populațiune, am vizitat cartierul și ne-am convins că în adevăr, are nevoie de foarte multe îmbunătățiri. Situat lingă manufactura de tutun „Belvedere“ și pe lingă marile stabilimente militare concentrate în Cotroceni, cartierul Ciurel are o populațiune numeroasă și nevoiașe care, cu atît mai mult, suferă din cauza neajunsurilor edilitare ale acestei părți a Capitalei noastre.* Acei cărora ne-am adresat ni s’au plîns că deși au făcut nenumărate petițiuni către Primăria Capitalei, nici o măsură nu s’a luat pînă în prezent, așa în cit starea cartierului acestuia devine din ce în ce mai nenorocită. In adevăr șoseaua care duce de la linia de fier din dreptul manufacturei de tutun Belvedere și pînă la podul Dâmboviței, pe care forfotesc nenumăratele vehicule, nu este nici măcar pietruită, așa că, vai de bietele animale. Căruțele rămîn în mijlocul șoselei, căci roțile se înfundă în gropi pînă la osie. Celelalte străzi sunt într’un hal de nedescris, spre pildă strada Ciurel oferă aspectul unui șanț plin cu murdării, noroi, gunoaie; casele se afundă tot mai mult în pămînt, căci nivelul străzei se ridică mereu din cauza gunoaelor ce se aruncă pe această stradă. Pe de altă parte mirosul insuportabil pe care îl răspîndește gunoiul aruncat de măturătorii primăriei pe locurile virane din stingă și dreapta șoselei primejduiește sănătatea tuturora. De altfel se știe că anul trecut holera a bîntuit acest carier. Șanțurile de pe marginele șoselei sunt în permanență pline cu apă, căci nu au nici o scurgere. La lipsa cu desăvîrșire a pavajului se mai adaugă lipsa de apă potabilă. Populațiunea este nevoită să se aprovizioneze cu apă din rîul Dâmbovița, iar acei care locuesc prea departe de riu sunt nevoiți să sape câte o groapă în care se scurg și toate murdăriile. Ne întrebăm: cum să nu fie expusă boalelor această populațiune nevoită să bea apă din toate gropile? Cu despre lumină, trebue să se știe că puținele felinare, așezate la distanțe foarte mari, sunt insuficiente avîndu-se în vedere starea pavajului. In timpul verei nu se prea simte nevoia acestor felinare dar trebue să ne gîndim ce o fi toamna, iarna și primăvara! Negreșit trebue să fie un iad, iar oamenii preferă să stea închiși în casă, decit să nu se mai poată napoia acasă, cînd noaptea i-a meat prin oraș-într’on cuvânt Jipest cartier n’are nici pavaj, nici canal de scurgere, nici apă potabilă și nici lumină. Toamna și primăvara noroaiele grozave împedică circulațiunea, vara norii de praf te sufocă, mirosul pestilențial al murdăriilor te asfixiază, bolile amenință o adevărată pacoste t pe capul bieților locuitori nevoiași. Și când ne gândim că nu au alt mijloc de locomoțiure decât piciorul, ne întrebăm nu ar fi o operă de umanitate și de dreptate să li se dea putința de a umbla pe străzi mai bune?* Nădăjduim că toate aceste constatári vor determina pe cei din fruntea Administratiunei comunale să-și îndrepte privirile și spre acest nenorocit cartier, aducîndu-i îmbunătățirile de care are nevoie, în primul rînd pavajul și apa potabilă, și apoi treptat și în limitele fondurilor, canal și lumină. ■ ------------0X0--------------- Rep. » îs PfpraM Scoasele de adafil ' IM FABRICI Sinuciderea RUPECII PRIN PROCEDEELE PE CARE LE ÎNTREBUINȚEAZĂ POSTUL MINISTRU DE DOMENII SE SINUCIDE POLITICEȘTE Starea de nevroză cu totul patologică a d-lui Nicu Filipescu, se agravează în fiecare zi. Se vede că odată cu ivirea căldurilor accesele d-sale era fatal să fie mai acute și mai îngrijitoare. La întrunirea conservatoare de la Dacia, d. Filipescu a confirmat diagnosticul ce s’a pus stărei sale mintale prin următoarea frază: „Să tratăm pe d. Brătianu în Parlament, cum au tratat bătăușii săi pe alegători“. E vorba despre un nou acces de demență politică, mai grav decit toate cele de pînă acuma. D. Filipescu în acea mică parte de conștiință ce i-a mai rămas neîntunecată de patimă, își închipuie designul că provocările sale extraordinar de revoltătoare vor intimida pe cineva. Onorabilul asasin al regretatului George Lahovary își închipuc că are singur monopolul violențelor, și că, procedeurile... mexicane pe care le inaugurează în viața noastră publică nu pot avea față de persoana d-sale nici un fel de consecință. Credem că făcînd un asemenea raționament, se înșeală d. Filipescu. Suntem siguri că, dat fiind procedeele pe cari caută să le introducă în viața noastră publică, nu va putea scăpa de consecințele lor firești. I se va răspunde cu aceiași măsură. Știm că violența este scuza și arma celor slabi, iar toleranța și disprețul este răspunsul celor tari. Decît, toate au o margine, și când cineva trece peste orice limite de cuviință politică, se expune la consecințe, printre cari cea d’întîi este sinuciderea politică. In acest caz, din nenorocire pentru d-sa, se află d. Filipescu. ■ ---------------0X0———— Anchete edmtare Prin cartierul „Ciurel’ FARA PAVAJ, APA POTABILA, CANAL SI LUMINA. _ ___________________________________ BOALELE AMENINȚA. 0 OPERA LE DREPTATE Zilele trecute a avut loc la manufactura de tutun din București, a Regiei Monopolurilor Statului o frumoasă serbare, care de vreo cîțiva ani se repetă regulat cam la aceiași epocă și anume serbarea pentru sfîrșitul unui an școlar al școalei și adulți și grădinei de copii înființate pe lingă acea fabrică. Sînt vre-o șease ani, dacă nu ne înșelăm, de cînd a luat ființă această instituțiune, pe lingă una din cele mai importante întreprinderi industriale din țară,căci fabrica Belvedere cu tot caracterul ei de instituție de stat, rămîne în sine tot o întreprindere industrială. Școala de adulți și grădina de copii de la fabrica de tutun, înființate de fostul director d. Ioachimescu, căruia instituțiunea, îi datorește atîtea inovațiuni fericite, au fost conduse și desvoltate mai departe de actualul director d. N. Teodorescu, cu o adevărată grije părintească și cu o perfectă preocupare de tot ceea ce însemnează progres. Rezultatele se cunosc și ele sunt constatate, an cu an tot, mai îmbucurătoare, pentru cultura celor peste două mii de lucrători și lucrătoare ocupați în fabrica Belvedere. Cu toate acestea îmi reamintesc cu ce timiditate s’a înfăptuit această instituțiune. A trebuit hotărîrea nestrămutată și convingerea hotărîtă a fostului director d. inginer Ioachimescu asupra foloaselor pe care le va aduce acea școală pentru ca ea să capete ființă. Întrebarea de căpetenie care se punea atunci era, vor vroi lucrătorii și lucrătoarele să vină la școala de adulți pentru ca să învețe carte, după o muncă grea și obositoare a unei zile întregii Realitatea faptelor însă, veni foarte repede să spulbere această teamă. Lucrătorii și lucrătoarele se duceau și se duc cu drag și cu multă tragere de inimă la școala de adulți ce luase ființă. Natural la începput școala numără mai puțini elevi și eleve, dar curînd contagiunea își produse efectele și toți lucrătorii și lucrătoarele cari în tinerețea lor nu avusese parte să învețe carte, sau uitase ce învățase, se grăbeau să se ducă la școala de adulți. Nu trebue însă uitată și sârguința demnă de toată lauda a institutorilor cari predau cursuri la această școală și mai cu deosebire a celor cari au pus primele baze ale școalei de la Bellvedere și anume d-na Theodoru și d-nii Petrescu și Companiei. Scopul articolului de față însă nu este de a vorbi în special despre școala fabricei de tutun; această școală s’a întemeiat, există și desigur va progresa continuu sub grija demnă de toată landa a actualei direcțiuni a fabricei, d-nii ingineri N. Teodorescu director și Malcoci subdirector. Școala de adulți de pe lingă fabrica Belvedere și binefacerile constatate de pe urma funcționării acestei instituțiuni, este motivul care ne îndeamnă să atragem atențiunea tuturor fabricelor din țară pentru a imita exemplul manufacturei de tutun. Nici nu-și pot închiipnice operă folositoare ar întreprinde patronii de fabrici mari, înființând pe lângă întreprinderile lor școli de adulți. Ar face o operă folositoare nu numai pentru cultura poporului, dar chiar în propriul lor interes. Prin școală omul capătă cultura, care mobilează simțurile, respectul de sine, devine mai harnic și mai conștient de rostul vieței. Pot care contesta patronii de fabrici că nu e în mosul lor de a avea lucrătorii luminați, conștienți de rostul lor, decât muncitori reduși numai la rolul de automate? * Dacă patronii de fabrici, ar reflecta serios la această chestiune ar vedea cu câtă ușurință ar putea înfăptui opera. Nu au decît să vroiască și totul e făcut. Nu au nevoe de sacrificii mari și nici de sforțări uriașe, pentru că institutorii școalelor publice le stau la dispoziție să-i ajute, cu o nobilă dezinteresare materială. Acești apostoli ai culturei au dovedit în tot momentul că sunt grei să nu precupețească concursul lor, că,nici cînd este vorba de o operă al cărui scop este cultura poporului. Directorilor de fabrici nu se trebuește de cît puțină bună voință, puțină tragere de inimă,, și totul este realizat. Exemplul viu al școalei de adulți de pe lingă fabrica Bellvedere le stă în față, n’au decît să se inspire de la această instituțiune și numele lor vor fi lăudate. Se vor găsi oare patroni de fabrici cari să urmeze exemplul direcțiunei fabricei Bellvederer? Noi credem că da și această credință ne-o întemeem pe faptul că toți patronii de fabrici români sunt buni patrioți, iar cei străini vor înțelege că trebue să contribue și ei la ridicarea stărei culturale a poporului țârei din care trag atîtea foloase. U. Rt. Fost CITIȚI ÎN Pa G. III: Cel din urmă el ăîrau MistUiL de VICTOR EFTIMIII NOTE PICTORUL ORB Milnich-uri artistice în doliu. Președintele de la Kuenstlergenofesenschaft, profesorul Hans von Petersen s-a sinucis. Acest Petersen a fost un om cum nu sunt mulți. Pictor de marine, el a făcut din pictură o quassi-oceanografie, atîta de savant era în redarea aspectelor marine. Și ca bogătaș, era introdus în cercurile cele mai înalte. Prințul Regent era amicul său. Și cum rari sunt acei artiști ca ei să iasă din viata de boem, și să stea în relațiuni cu cercurile distinse și conducătoare, natural că Hans von Petersen a jucat un rol în arta timpului nostru: grație relațiunilor sale personale, pictorii au fost prin el considerați.... și cumpărați ! Dar moartea lui vom Petersen, a făcut ca figura lui să fie și mai rară. El s’a sinucis de teamă de a nu orbi! Un pictor trăește din vedere; .pentru el ,lumea este culoare, este formă, e desen, e lumimă, ,și cînd viata toată ai redus-o la culoare și la foma atunci ,se înțelege că ea încetează să mai existe cînd mu mai sunt ochii cari să vadă această formă și această culoare. Moartea lui Petersen este o eroică aruncare a tot ceea ce nu e artă și prin aceasta pictorul münchenez s’a ridicat la înălțimi ce nu se pierd. Daca Beethoven a putut fi surd ,și mare compositor, e că sunetul poate mai ușor să trăiască în memorie, pe când un pictor trăește prea numai din culoare, pentru ca atunci cînd o perde să mai poată viețui mai departe... i —— ■ ■ "——"OXO................ Petron îns Conrupțiunea dovedită CEEA CE nu ERA DECÂT UN SCANDAL PUBLIC A DEVELNIT O ACȚIUNE VINOVATA, DOVEDITA , , Opinia noastră publică, cam blazată ce e drept în motive de conrulptiune electorală, a fost "totuși surprinsă și indignată de dovezile aduse în Cameră de către d. V. G. Mortun, ministru de interne, in chestiunea corupțiunei scandalos •se ,pe cari au desvoltat-o conservatorii în ultimele alegeri. Se știe, ce e drept, că „boerii“, în special cei cu mijloace financiare puternice, dnii Mișu Cantacuzino, ■Marghiloman, „prințul“ Callimachi, Gheorghe Știrbey, etc. au deschis larg băerile pungilor Ion, atunci cînd era vorba să se cumpere conștiințele alegătorilor, în lupta, contra reformelor naționale și democratice. Oricît de cunoscute erau aceste procedeuri, dovedirea lor cu însăși mărturisirile celor interesați în cauză,și cu documente scrise chiar de mîna consumatorilor, a făcut o adîncă impresie. înțelegem desigur emoțiunea -i de care a fost cuprins de Marghiloman, cînd a văzut că d. ministru de interne înfățișează parlamentului chiar un document scris de mîna d-lui Matache Dobrescu, sprijinairul Capitalei, în care acesta specifica sumele pe cavilona dat fiecărui alegător, care era Însemnat cu adresa exactă și colegiul la care votează!... rușinea acestei sfruntate cormpțiuni electorale, a acestui tîrg de conștiințe va apasa își ea asupra "iataftegulii aamukm. 4b w^rejurăa-i