Viitorul, iunie 1915 (Anul 8, nr. 2622-2651)

1915-06-11 / nr. 2632

5 BANI A­B­O­N­AM­ENTE mn ant. ........ m­ an 18 Lei......................seue hurt 9 Lei lu­străinState.... mn an 36 Lei.....................şease luni ÎS Lei Abonamentele tr,cep la 1 și 15 ale fie­cărei luni REDACȚIA BU­SADA ACADEMIEI Na Ii Intrarea pri?i pasasr. Imobilara TELEFON 13/47 si 67/20 ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare şi prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 ANUNCEURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina II­ ................... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV ................... 30 bani Inserţii ţi reclama pagina III linia................................2 Lei BANI SITUAŢIA E SYlâsat să Frâssszlî, eari laptaa piuă acum numai In ostorai­­s la nord ds Arras, îşi întind operaţiunile şi spre alte passte als frontalul lor. Aşa In afară de acţiunea din Vosgi, Incepnti acum cinei zile, el anunţă sosi atacuri la Soisssfis şi In regiunea Measei. La nord da arras an pro­gresat in direcţia soachez, iar In Rosgi au ocupat Metzeral. La rindul lor Germaait au luat In Argonnes Iniţiativa anul atac, care ie-a adus posesiunea mai multor Unii de a­­părare pe un front de 2 km 4.­­» Multiplicitatea operaţiunilor de pe frontul de Ysst va sili de bună seamă pe Germani ca, după terminarea campaniei din Galiţia, să'şi transporte In Franţa o parte din trupele cari au operat In Galiţia. Pe acest din urmă teatru di război a trapars germane luptă pentru recucerirea Lembergului. Ele au ocupat Hawa- Ruska. Rava-Ruska e localitatea unde sa dat In Septembre trecut lupta hotărâtoare pentru posesiunea Lembergului. Cum armatele aliate deţin azi poziţiunile, cari înconjoară şi domină Lembsrgul ? Întrebarea dacă Ruşii, cu toată rezis­tenţa lor înverşunată, vor putea păstra capitala Gallţiui. Pe Histra, Ruşii mai deţin Mikolajov şi Zydaczov. In schimb puterea lor a slăbit la Zaleseyko, la graniţa Ba­sarabiei. • « * t De pe frontul italian, Austriecii anunţă că au respins două atacuri lângă Plava şi un atac la nord-vest de Km. Operaţiunile de pe acest front te desfăşoară Încă la graniţă. Politica străzei — IN JURUL UNU! COMUNICAT — Comitetul „Acţiunei Naţiona­le“ a publicat ori un comunicat prin ziarele, d-lui Mile, anunţind următoarele: — „Acţiunea Naţională s’a în­trunit aseară la orele 5 la „Ade­vărul“. Membrii comitetului au făcut constatarea că a mai avea Încrederea în guvern, este a com­promite cauza naţională“. Iată dar că se reia, sub altă formă, atitudinea veche din toam­na trecută cînd patriotismul gă­lăgios al unora se pusese în ser­viciul unei cauze care nu poate fi românească, — ori cum­ ar fi intenţiile, — cîtă vreme atitudi­nea nervoasă a cîtorva grăbiţi poate dăuna intereselor de Stat mai superioare de­cît ambiţiuni­le unora sau pornirile altora. Că „Acţiunea Naţională“ îşi ex­primă sau nu încredere în gu­vern, faptul poate avea cel mult valoarea unei păreri ca ori­care alta. Toate părerile sunt libere şi te pot manifesta, fără ca nimeni să aibă dreptul să le oprească, a­­tîta vreme cît ele nu iau un ca­racter supărător ordinei şi sigu­ranţei publice, transformîndu-se in m­anifestaţiuni gălăgioase şi im­oportune. Astăzi, mai mult chiar de­cît atunci, nervozităţile acestea ale amatorilor de reputaţiuni sgomo­­toase, precum şi graba inutilă pe care o pun în creiarea unor a­­nume situaţiuni, a căror răspun­dere nu o au, sunt protivnice ce­lor mai de căpetenie interese ro­mâneşti. Ori, politica aceasta e singura de care s’a călăuzit pînă acum „Acţiunea Naţională“ şi în preo­cupările ei şi în desemnarea unei atitudini, care preconizează dom­nia străzei şi a violenţei împotri­va patriotismului clar­văzător şi cumpătat pe care nu’l pricepe râd azi, cum nu sa priceput în toamna trecută, de cît după lec­ţia ustur­ăt­oare, cu­ care s’a însăr­cinat opinia publică din propria iniţiativă. E o concepţie sălbatecă, care nu ar putea fi primită de către nici un om de stat, care ar avea răs­punderea unei situaţiuni aşa de grea şi delicată, cum e situaţiunea pe care evenimentele internaţio­nale, — veşnic schimbătoare— au creiat-o României şi pentru pre­zent şi mai ales pentru viitor. Politica manifestaţiunilor de stradă, însă,­­ pornită din sen­timente ori­cît de onorabile, nu a slujit nici­odată interesele u­­nui­ Stat, iar cînd se va cunoaşte pe bază de fapte şi documente is­toricul imparţial al atitudinei gu­vernului, se vor putea aprecia în liniştea altor vremuri şi pricinele pentru cari agitaţiunile de stra­dă sunt azi mai inoportune ca ori­cînd. In clipe hotărîtoare ca aceste, ori ce gest, greşit ar putea avea consecinţe de cari mulţi nici nu­­şi dau seama. Numai ■ păstrând o atitudine de cuminţenie şi pruden­ţă aşa de necesară în clipele mari, vom ajunge la rezultate cari nu s’ar fi putut obţine prin gălăgia străzei. Dar dacă nervozitatea unora îi pune în neputinţă ca să-şi stă­­pînească temperamentul şi le fa­ce astfel imposibilă înţelegerea efectelor prudenţei şi cuminţeniei politice, noi avem încredere în patriotismul maselor mari popu­lare, cari au dovedit să aibă mai mult de­cît alţii înţelegerea inte­reselor româneşti din prezent. Şi iată de ce socotim de meri înainte zadarnice ori­ce tentative de a reedita politica străzei din anul trecut, care de altfel nu a pu­tut, cum­ nu va reuşi nici acum­, să impună nimănui o atitudine a­­lături de aceia pe care o inspiră numai adevărata înţelegere a in­tereselor romîneşti. ■--------------0X0-----------­ Băi de nomol, în DâmboviţaL In vechea noastră versificaţie se citează acele false cadenţe: Dîmboviţa apă dulce Cine-o bem Nu se mai duce Şi s’a interpretat de ironicii ire­mediabili că versurile conţin doar atîta adevăr, că dacă cineva bea apă de Dîmboviţă.... fără filtrare, „nu se mai duce“, ci stă pe loc.... mort! Dar cât de exagerată e interpre­tarea ironică , avem­ dovadă în fe­lul cum actualmente o mulţime de oameni beau apa noroioasă, mur­dară a Dîmboviţei ce trece alene printre stradele Capitalei fără ca să moară. Totuşi acest curaj şi a­­tît curaj nu­ ar trebui să fie tole­rat, şi poliţia noastră nu ar face nici un abus de putere dacă ar strejui malurile Dîmboviţei „apă­­dulce“, şi nu­ ar mai tolera exerci­ţiile de înotare, de scufundare fă­cute în toiul zilei, şi în părţile cele mai frecventate ale chefurilor. Căci pe lingă neigienicul unei băi luate în apă murdară şi infec­tată cu toate defecţiunile canaluri­­lor oraşului, pe lingă neigienicul unei scufundări, deci şi absorbiţii prin gură, a unei ape mai mult de şi suspecte, nici decenţa nu se sim­te bine în astfel de spectacole, în cari forme corporale cari nu sea­mănă cu efebii antici, ori cu Ve­­nerele marmorei­ce, îşi arată goli­ciunea lor tuturor spectatorilor. E cald, e­­arşiţă dogoritoare ! Fi­reşte, aşa este. Dar după cum în alţi ani se puteau tempera poftele de îmbăiere în plin Bucureşti, fă­ră ca înotătorii de ocazie să moa­ră de căldură, tot asemenea și în anul acesta ar fi bine să se inter­zică spectacolele nautice, demne de vre­un oraş al Asiei tolerante... Petronius -----------------------0 0 0 0-----------------------­ În Ducele Abruzzilor e­rin spirit aventuros, îi plac întreprinderile grele, exploraţiuniile primejdioa­se, mişcarea, şi, mai presus de toate, navigaţiunea. A vînat animale sălbatice în centrul Africei şi în nestrăbătu­tele păduri americane, a între­prins ascensiunea celor mai în­­nalţi munţi de pe glob, a pescuit balene în mările polare, a deschis calea acelora cari după dînsul au descoperit polul Nord. Iubirea de ştiinţă îl îndemna la aceste expediţii tot aşa de mult In toate actele sale, de alt­fel, ducele manifestă această superioa­ră mândrie care-l deosibeşte şi-l aşează în rîndul celor puţini dar aleşi Tocmai fiind­că are conşti­inţa valoarei sale, ducele n’a ezi­tat să aşeze numele său alături de al unui modest dar valoros tova­răş al expediţiunilor sale. Reîntors în Italia,­­ducele A­­bruzzilor a publicat, în colabora­re cu comandantul Cagni, un ra­port ştiinţific asupra rezultatului acestei expediţii,­­ foarte apre­ciat în lumea ştiinţifică. Un alt volum de valoare ştiin­ţifică a publicat ducele Abruzzilor după ascensiunea ca pe vîrful Ru­venzori, în Africa centrală, pe făcut­­remarcabile observaţiuni ştiinţifice. In timpul acestei călă­torii a avut ducele Abruzzilor un roman de dragoste, despre care s’a vorbit timp de mai multe luni în lumea întreagă. Cunoscuse în Statele­ Unite pe o fată încântătoare, miss Elkins, fiica unui bogat senator, foarte considerat. Cei doi tineri au făcut planul să se căsătorească. Dar greutăţi de protocol şi împotri­viri familiare, au zdrobit planu­rile tinerilor, — şi romanul s’a sfîrşit în lacrimi. Ducele Abruzilor s’a consacrat apoi cu totul marinei. In momen­tul cînd a izbucnit războiul din Libya, a fost pus în fruntea unei divizii a escadrei care a avut mi­siunea să supravegheze coastele turceşti ale Adriaticei. Plin de avînt, el a încercat un atac al coastei, dar fu oprit. Au­stria, în baza tratatului Triplei Alianţe, a somat Italia să nu se a­tingă de integritatea peninsulei balcanice. Fireşte, nu s-au dat aceste ex­plicaţii tînărului amiral; coman­dantul şef i-a transmis pur şi sim­plu ordinul să stea liniştit... O a­­mărăciune adîncă, o crudă desa­­măgire îi produse acest ordin. Jignit în demnitatea sa de sol­dat­, şi în sentimentele sale pa­triotice, ducele Abruzzilor trimi­se Regelui, vărul său, o telegra­mă cam în felul următor: „Vă rog să-mi spuneţi dacă trebue să merg înainte, sau să-mi dau de­misia“. Era u­n act de indisciplină grav. I s-a răspuns, pe cale ierarhică, că trebuia să-şi cedeze provizoriu comandamentul şi să se prezinte fără întîrziere la ministerul de­­ marină. Ministrul nu a făcut de sigur ama­bile imputări, ca unui copil răs­făţat, care a comis o copilărie cam îndrăzneaţă , apoi i-a anunţat că din ordinul Regelui era numit co­mandant al departamentului ma­ritim Spezia. Asta însemna că nu mai putea naviga. Nimic nu putea să fie mai neplăcut prințului. Dar se în­clină, ca un adevărat soldat: sim­ţul disciplinei devenise mai pu­ternic de­cît ori­ce consideraţii sentimentale. Se duse la postul său, de unde nu se mai mişca, pînă la sfîrşitul războiului. Se spunea, că ducele înfrînsese cu greu suferința ce i-o da depăr­tarea de lupta pe care firea sa de întreprinzător și brav soldat o dorise atîta. Era văzut adesea, spre seară, pe digul Arsenalului, de unde privea cu un surîs trist și emoțio­nat spre Stella Polare, ce părea că doarme de somnul gloriei..* ----------------0 0 0 0 ----------------­ Conducătorii de oameni DUCELE ABRUZZILOR, amlFan­simul fiarei Hallani — COMANDANTUL SUPREM AL FORȚELOR NAVALE ITALIENE E UN MILITAR DISTINS Șl DE VALOARE,—Sl Ufl EMERIT OM DE ȘTIINȚA — ca și gustul de călătorii. Expediția spre polul Nord a pregătit-o singur. A pus să i se construiască în Norvegia un vas special Stella Polare, şi-a ales e­­chipagiul, toate instrumentele ştiinţifice, şi, salutat de Rege şi de tot poporul italian, a plecat. Cercetările făcute şi rezultatele culese în această expediţie au fost foarte preţioase. Cei cari au luat parte la expe­diţie, au avu­t să sufere mult. De altfel şi ducele Abruzzilor a avut prilejul să-şi dovedească energia. Expediţia se împărţise în două grupuri, şi medicul de bord nu ră­măsese cu prinţul, ci plecase cu cel­alt grup. Intr’o zi, ducele observă că bau înghețat două degete de la mină. Căută să le îngrijească, de­oare­ce i se mai întîmplaseră ase­menea accidente, dar nimic nu a­­jută. Atunci, fiind singur, ducele luă un bisturiu și, cu curagiu, fără să spună nimic, își tăie singur cele două degete. Apoi și-a făcut pan­samentul după toate regulile ar­tei, şi cînd tovarăşii săi se întoar­seră, el arătă triumfător medicu­lui •mîuv!, — mîndru de opera sa!.. care Fa atins del dinţii, şi unde a Una dintre figurile cele mai in­teresante care a reapărut în lu­mea vieţei occidentale este duce­le Abruzzilor. In jurul acestui vlăstar al familiei regale italiene se grupează atenţiunile după cum altă dată s’au brodat o în­treagă serie de anecdote, tocmai din pricina firei sale deosebite care i-a adus repede o populari­tate întinsă. Ducele Abruzzilor e foarte po­pular nu numai în Italia, ci în lumea întreagă. L’au făcut cu­noscut mai cu seamă expediţiile sale ştiinţifice. In războiul actual, dindu-i-se de către regele Italiei şi guvern, comanda supremă a forţelor na­vale italiene, numele acestui prinţ de sînge, care n’a înţeles să se bu­cure fără de muncă de privilegii,­­ iar la ordinea zilei. Prinţul Ludovic de Savoia-Ca­­rignan, duce al Abruzzâlor, s’a născut la Madrid în 1873. E al treilea fiu al prinţului Amedieu, duce de Aosta, fost rege al Spa­­niei. In vîrstă de 44 de ani, ducele Abruzzilor e cel mai tînăr ami­ral, nu numai din flotele aliaţilor dar din toate flotele din lume. Asta nu înseamnă însă că a a­juns la acest post prin favori­tism: ducele Abruzzilor a străbă­tut regulat toată cariera­ de ma­rinar. Plăcîndu-i mult studiul, de o fire serioasă şi muncitoare, nu a fost înaintat d­e­cît după ce şi-a dat toate examenele, ca ori­ce ofi­ţer de marină. Singurul avantagiu pe care l’a avut, e că n’a stat atît de ceilalţi în fiecare grad. De alt­fel era în felul acesta de educaţie militară şi o dorinţă a ducelui care vroia să nu se facă uz de situaţia sa privilegiată, a­­tunci cînd era vorba de reliefarea calităţilor sale distinse. In activitatea sa de mai pe ur­mă a dovedit un spirit larg cuge­tător şi o viaţă laborioasă — vă­dite aces­te calităţi în operele sale ştiinţifice, care constitue cea mai frumoasă coroană de lauri pe ca­re el o preţueşte mai mult ca în­săşi rangul său de nobil. DUCELE ABRUZZILOR Împotriva aeroplanelor APARAREA ORAŞELOR Mitraliere mînuite de ofiţeri şi soldaţi germani împotriva aeroplanelor ce aruncă bombe de­asu­pra oraşelor. Kasassaassasssi Evenimentul principal al săptămî­nei încheiate a fost de sigur onoa­rea făcută de către „Academia Ro­­mînă“ talentatului poet ieșean Mi­­hai Codreanu care a obținut pre­miul „Năsturel” de 4000 lei pentr clasicul său volum de sonete ,ISU lui". Apărut într’o epocă în care pot­sia era pusă în ultimul plan, volu­­mul „Statui” n’a trezit acel interes cu care era aşteptat, căci apariţia sonetelor coincide cu isbucnirea coi flagraţiunei europene. E un au­di­at mnei şi iată că „Academia Româ­nă” prin gestul eî distinct aduce a­cestui volum toată actualitatea. E o cinste care se reif­ringe asu­­pra laşului întreg, asupra laşului artistic şi literar pe care poetul pre­mi­at îl represintă de ani de zile cu tot succesul ce-l comportă. Dar anul acesta premiile decerna­te de „Academia Română” se res­frîng şi mai mult asupra laşului — oraş de cugetare şi reverie. In afară de poetul M. Codreanu au mai obţinut premii alte doi scri­itori ieşeni: D. dr. Giorge Pascu v, obţinut un premiu de 5000 lei pen­tru o lucrare de specialitate, în mate­ria studiilor filologice, după care o sumă identică a fost obţinută de e­­minentul prozator G. Galac­ion pentru volumul de nuvele ,„Biseric­i­ţa din Răzoare”. Distinsul scriitor dacă nu este un ieşean veritabil prin faptul că nu a­­re domiciliul stabil în fosta capita­lă moldovenească, prin suflet ca şi prin activitatea-i literară a deve­nit un fiu al Iaşului. Colaborator preţios şi asiduu al „Vieţii Româ­neştî” d. G. Galaction şi-a tipărit cea maî însem­nată parte a producţi­undor d-sale în cuprinsul marei re­viste ieşene care i-a editat şi primul volum,­­ astăzi premiat de Acade­mie. Ieşenii din aceste motive, îl re­vendică ca pe un scriitor al lor Şi iată cum premiile decernate a­­nul acesta de „Academia Romina” se resfrîng în parte asupra a trei scriitori ieşeni — tustrei colabora­tori ai „Vieţeî Romîneştî”. A mai concurat la premiile Academiei şi un al patrulea scriitor de talent, d. C. Hogaş care a presintat volumul d-sale „Pe drumuri de munte”. D. Hogaş n’a avut însă norocul celor­lalţi colegi ai d-sale de la „Viaţa Ro­mînească” — cee­a­ ce, evident nu re­duce întru nimic valoarea reală a scrierilor pe care le-a presentat spre premiare.* Tot în cursul anului consacrat răz­boiului, au mai apărut la Iaşi alte două lucrări de mare importanţă. E vorba de vasta monografie consa­crată Oraşului Iaşi” o lucrare de mare interes pentru tot trecutul ve­chei capitale moldoveneşti datorită cunoscutului istoriograf ieşan d. 17. A. Bogdan şi de extrem de intere­santă şi amănunţita lucrare intitula­­tă „Istoria Teatrului din Moldovai” datorită bătrânului etnograf şi pur­­dicist T. T. Burada. Ambele lucrări, bogate prin conţi­nutul lor, sunt în directă legătură cu trecutul cultural şi artistic al Ia­şului, şi ele comportă o atenţiune de­osebită, ceea­ ce ne va determina la articole speciale.» In ceea ce priveşte arta propriu a să, să amintim frumoasa expoziţiu­ne ce a avut loc la şcoala de Bele­hrte — expoziţie în care artiştii şi-au expus lucrările alăturea de e­­levi. In afară de pictorii şi sculpto­rii cunoscuţi, publicul a avut prile­jul să cunoască cîte­va talente mai nouî — ca de pildă, pe sculptorul Mateescu, profesor la şcoala de Bella Arte, ale cărui lucrări au fost expu­se pentru prima oară; apoi pe sculp­torul diletant dat de un talent real, d. V. Dhmifrescu, inspector şcolar, care a atras atenţiunea cunoscători­lor în ale artelor plastice. De aseme­nea pe tinerii sculptori R. Hette şi Gheorghiţă, cari se disting tot mai mult în arta sculptu­rei. Actualmente ieşenii sunt atraşi de un tablou simbolic al pictorului Octav Băncilă expus în centrul o­­raşului. Tabloul intitulat „Pax” es­te consacrat războiului european şi el atrage atenţiunea tuturor prin arta deosebită cu care e executat Talentatul pictor ieşean, cunoscut de alt­fel şi Bucureştiului, pregăteş­te o nouă expoziţiune pe care o va deschide succesiv la Iaşi şi la Bucu­reşti, şi în care scop pregăteşte o serie de lucrări nouî. * In ceea­ ce priveşte arta dramatică la Iaşi trebue să arătăm că stagiu­nea teatrală s’a închis de mult. Co­mitetele teatrale s’au primenit din nou şi ele se alcătuesc astăzi din d-niî N. Gane, I. Găvănescul, I. Bo­tez şi I. Petrovicî cari represintă ca mîtetul de lectură, şi d-nul G. Ibrăi­­leanu­­. Peretz şi C. Momuleanu ca­ri formează comitetul administra­tiv. Stagiunea s’a terminat cu pensio­­narea timpurie a unuia dintre cei mai valoroşi şi apreciaţi societari, d. Gh. Al. Cîrjă ; această pensionara a surprins pe artist, care e în toată puterea de muncă şi a talentului şi a surprins mai ales publicul iubitor de teatru care nu-şi explică această pensionare — cu atît mai mult cu cît în locul artiştilor cari au plecat din teatrul ieşean nu s’au ivit talen­te mai distinse.... Dar despre activitatea din teatrul ieşean vom vorbi intri o cronică spe­cială. ______________________ Arad îl Iaşul cultural şi artistic TREI SCRIITOR IEŞENI PREMIAŢI.— „MONOGRAFIA IAŞULUI“.— ISTORIA TEATRULUI DIN MOLDOVA SCULPTORII IAŞULUI. — PENSIONAREA ARTISTULUI GH. CARJA EXAMENELE In şcoalele particulare — SE AFSRiViA DSN WOU NECESITATEA RE­organizArei invAţamAntujlui privat — Ne găsim iarăşi în perioada e­­xamenelor pe cari le dau elevii şcoalelor particulare şi acei pre­paraţi în familii. Din nou se semnalează anul a­­cesta, ca şi pînă acum de altfel, a­­celeaşi nemulţumiri, atît din par­tea părinţilor elevilor, cît şi din partea directorilor diferitelor in­stitut­e particulare; din nou mini­sterul instrucţiune­ va primi acelaş număr de proteste şi recla­­maţiuni, ca în ceilalţi ani de altfel contra faptului că "aceste examene nu sunt un criteriu adevărat după care se poate constata gradul de pregătire al elevilor. Trebue să fim drepţi şi să recu­noaştem că dacă nu toate, dar cel puţin o parte dintre aceste proteste şi reclamaţiuni sunt pînă la­­un pune întemeiate. Dacă facem însă această constatare, ţinem să afir­măm de la început, că nu este în intenţiunea noastră de a aduce vre-o jignire nici autorităţei şco­lare şi nici membrilor conns­iu­ni­lor examinatoare, numite de mini­sterul instrucţiunei. Dacă este ci­neva de vină, de această nemu­lţu­mire aproape generală,­ apoi este actuala organizare la învăţămin­­tului particular, organizare care încă de mult a fost declarată ca ne mai corespunzînd timpurilor şi care urmează să fie modificată cit mai neîntîrziat. La şcoalele statului nu mai exis­tă, încă de mult, examenele de sfîr­şit de an. De ce ! Tocmai fiindcă s-a constatat puţina utilitate a a­cestor examene pentru buna cultu­ră a tinerilor generaţiuni. La şcoa­lele particulare însă, ele au fost menţinute ca o necesitate. Minis­terul instrucţiunei eliberînd elevi­lor, preparaţi în particular, certi­ficate de clasă şi de absolvire, echi­valente cu acele şi eliberate elevilor din şcoalele statului, trebue să se convingă, mai înainte de a libera aceste certificate, dacă elevii cari le solicită le merită şi posedă pre­­parația necesară. Cum îşi formea­ză autoritatea şcol­ară această con­vingere ? După actuala organiza­re, numind comisiuni, compuse din profesori dela şco­alele statu­lui, cari n-au predat cursuri la şcoalele particulare, — măsură foarte logică de altfel —, şi care merg din institut în institut şi e­­xamenează elevii ce sunt prezen­taţi. Se vedem însă cum se practici aceste examene şi dacă­­practica lor este logică, dreaptă şi poate da rezultate bune. La şcoalele statului, profesorul are elevul sub och­ii săi, timp de zece luni de zile. Zi cu zi, el se poa­te convinge de progresele realiza­te de elev, iar la sfîrşitul anului în deplină cunoştinţă de cauza se poate pronunţa dacă acel elev me­rită şi este destul de bine prepa­rat ca să poată fi promovat într’o clasă imediat superioară. La şco­alele particulare, fie­care profesor al materiei corespunzătoa­re, din comisie are o singură zi de examinare pentru clasa la care a fost numit. In această singură zi el trebue să examineze pe toţi elevii acelei clase, — de multe ori 20 sau 30 la număr—, şi oral şi să le dea şi lucrări scrise, — şi de multe ori se întâmplă ca un membru al co­­misiunei să nu abă de­cît o jumă­tate din zi pentru examenul unei clase, înainte de amează sau după amează; şi atunci, ex­aminînd şi oral şi înscris, timp de trei sau patim ore un număr de 25—30 e­­levi, înseamnă că nu revine pentru un elev de cît maximum 6—7 mi­nute de examinare, deşi regular­mentul prevede zece minute. Esta posibil ca într’un asemenea inter­val scurt, un profesor să-şi poată face o convingere exactă despre gradul de preparare al unui elev! Care este profesorul care să afir­me în conştiinţă acest lucru? Da­că un elev are norocul ca profeso­rul examinator să-i pue o chestiu­ne pe care o ştie, sau a preparat-o mai mult atunci capătă notă de­ promovare, chit că din restul ma­teriei n-ar şti boabă, iar altul mai puţin norocos, chiar dacă ar fi perfect de bine preparat, nu poate răspunde la una sau maxium doua chestiuni, puse poate şi ceva mai încîlcit, atunci­­acel elev este dec­larat repetent. Iat­ă dar, că aşa cum se practică examenele 'azi în institutele parti,* culare ,nu sínt de cît un paliativ, și nimeni nu credem să poată apui« ne că aceste examene si Mul curd ele se practică, sínt un criteriu e­­xact pentru a se constata gradul de preparare a­l elevilor.­­Cum s’ar putea suprima acest* examene®

Next