Viitorul, iunie 1915 (Anul 8, nr. 2622-2651)

1915-06-25 / nr. 2646

optoîeâ No. 2SGG# ■Tr"—111"1 ~üffV ...............^~~~"Tnímiimi i BANI ABONAM ENTS jn țară................. un an 18 Lei.....................seasa Inni 3 Lei in ftrfiinHtate___un an 36 Lei.......................pease Inni 18 Lei Abonamentele încep la I $1 16 ale flecird Inal ?£T F REDACTIA STRADA ACADEMIEI Nn » Intrarea prin pafmsr. Imobiliara TELEFON 13/47 si 57/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 lai 26 Iunie 1914-ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană In pagina nr..................... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV...................... 30 bani Inserții şi reclame pagina EU linia................................. 2 Lei BANI SITUAŢIA I Fe frontal occidental, ovie astisie de artilerie la Belgia. La cord de Arras, GersiasU au dat atacări repetate, pa cari Mletinai Irasm la arăta ca eşuate. In ArgoBies lapte violente, la Bois de PrStre, Germanii, după un atac de o extremă violenţă, au reuşit să reia, pe an front de 1 km. o Unis de transee, pe ears o psrdnseră. Acest fapt e recanosssi chiar ds Francezi In comunicata! lor. £ de refleat că Osromanii cari au stat pină mal deanăzi Io defensivă pe frontal occidental, au reluat ofensiva. Fe frontal oriental, ofensiva austro-germasi Înaintează' ea toată rezistenţa lsdrijita a Roşilor. O parte ăla armata gsssralaial Llosingeo a ajuns pisă la Kal ZeaU-Lipa, pa când o altă parte, după o crâncenă raptă de 14 zile, a forţat trecerea peste Kistrui superior. Armata generalalal Mackensen operează pe teritoriu ras, In direcţia cbolm-LaMlo. Armata archiducelui Iosif Ferdinand, luptlid Ungă Krasnic, a Inat Roşilor 29 ofiţeri, 8.000 soldaţi prizonieri şi material de război. In Gskipoli as avut loc operaţiuni Însemnate, comunicatul turcesc afirmă că acţiarea aliaţilor a’a avut succes, iar comunicatul britanic arată că an atac al Turcilor a fost respins ca mari pierderi de către trupele engleze, pe când Francezi, pronunţând o puternică ofensivă an lnat ca asalt no întreg sistem de tranşee turceşti. mi mm mbc — PUŢINA PSIHOLOGIE — Două articole apărute consecutiv în „Epoca“, sub titlul „Luptele din Galiţia“, dar cu tendinţe şi cuprins absolut deosebit, ne inspiră unele observafunî, pe cari le vom face, fără să tragem alte concluzii, decit acele cari să evidenţeze contradicţia evidentă dintre aceea ce ar vrea să fie azi atitudinea „Epocei“ şi între ceea ce nu reuşeşte să fie ca organ al unui şef de partid. In „Epoca“ cu data de Marţi13 Iunie a. c. în articolul consacrat discuţiei asupra „luptelor din Galiţia“, se trăgea din analizafaptelor următoarea concluzie : — „In primul rînd este ^ probabil că în cursul acestei veri, armata rusească nu va putea lua ofensiva şi prin urmare va rămînea un simplu profes plănuita ofensivă generală a aliaţilor, despre care s’a vorbit atit de mult la începutul primăverei. „In al doilea rînd, prin retragerea ruşilor, se stînjeneşte şi acţiunea Serbiei şi a Italiei, care în starea actuală a lucrurilor pe frontul oriental, nu pot întreprinde o acţiune mai energică“. Eri însă a trebuit să constatăm nu fără surprindere dezavuarea pe care „Epoca“ o dă articolului de o zi în urmă, publicând în numărul cu data de Marcuri 24 Iunie un alt articol cu titlul „Luptele din Galiţia“, prin care de data aceasta, sub semnătura d-lui T. Pizani care revendică şi paternitatea articolului anterior, se spune textual următoarele : — „Cînd am scris acel articol n’am înţeles să schimb, — de altfel nici nu o puteam face — atitudinea politică a Epocei care rămîne credincioasă adîncei sale convingeri că Romînia trebue să meargă într’o singură direcţie, anume cu împătrita înţelegere, a căreia victorie o dorim, între altele, fiindcă astfel ne putem realiza Idealul Naţional. Şi mai departe tot d. Pizani continuă astfel articolul de scuze din „Epoca“ :„Iar noi ne vom schimba credinţa şi ne vom modifica atitudinea fiindcă o parte din armata rusă, pe un front de 100 klm„ s’a retras, pe cînd întregul front de luptă are peste una mie kilometri?“ . Agăţîndu-se apoi de eventualitatea căderei Dardanelelor, dezavuarea pe care „Epoca“ şi-o dă singură, se închee cu concluzia că: , , In aceste condiţii credem şi astăzi că orice zăbavă a Intrărei noastre în acţiune scade zi de zi prestigiul nostru şi deserveşte Interesele mari ale românismului”. Nu avem să insistăm asupra împrejurărilor în cari a trebuit să se publice această dezavuare complectă a articolului din „Epoca“ cu data de Marţi 23 Iunie a. c. Vom avea însă în primul rînd să facem constatarea, —■ de data aceasta cu neputinţă a fi desminţită, acum în directiva ziarului „Epoca“ d. Pizani care semnează un articol, desminte pe d. Pizani anonimul. In al doilea rînd, mai este o altă observaţie, care se desprinde din retractarea „Epocei“. Ea învederează, de la alegerea d-lui Nicu Filipescu, încercările timide ale ziarului d-sale, ca să-şi desemneze cu încetul o atitudine de natură să-î asigure o autoritate, pe care violenţele de limbagiu din ajunul alegerei d-lui Filipescu nu i-o putea da în nici un caz. In acest scop, se pare că „Epoca“ luase hotărîrea să-şi impună o atitudine de mai multă cumpătare şi de mai multă seriozitate în judecarea situaţiunilor dela noi, dînd opiniei publice o imagină fidelă a situaţiunei generale şi cîntărind bine greutatea cuvînhdui şi răspunderilor unui ziar, acreditat ca reprezintînd atitudinea unui şef de partid. Se pare, totuşi, că aceea ce „Epoca“ ar vrea să fie de aci înainte, nu reuşeşte să realizeze, nu numai din pricina timidităţeî încercărilor acestora, dar mai ales din cauza legăturilor cu vechii tovarăşi de violenţe, care o ademeneşte, impunindu-i — împotriva tuturor bunelor voinţe, — un limbagiu în nota atitudinei, pe care noi am fi dorit s’o trecem pentru „Epoca“ pe răbojul păcatelor tinereţei. „On revient toujours../ ----------------exo————— Onoarea şi comerţul... Cariera nobilă, prin faptul că nu e dependentă de voinţa autorităţilor şi potentaţilor, — cariera utilă, prin aceia că pune la disposîţiunea societăţeî obiectele fără de care ea n’ar putea să existe — primum vivere, deinde philosophami; — cariera negustorească, a fost uneorî, descrisă printr’o criticabilă manie de ridiculisare, şi prin efectul unor prejudecăţi de el rasă, drept o carieră nu prea mult demnă de respect.... Pe teatru, în literatura umoristică, în romane,şi în convorbirile boemei artiste, visătoare, sărace şi neprevăzătoare a zilei de mâine, în cercuri deartişti şi în cercuri de intelectuali, au fost arătati negustorii, băcanii, cîrciumarii, ca specimene de fiinţe egoiste, reci, faţă de orice nobil entusiasm. Cei cari vedeau şi văd în negustori, factorii utili, elementele muncitoare, cari sunt şi economia unui stat şi gospodăria individuală*, s’au ridicat contra acestui fel de a asimila egoismul cu negustoria, şi şiretenia cu negoţul. Şi tocmai cînd aceste suflete desinteresate erau mai sigure de a fi format un curent favorabil în sensul unei drepte reabilitări a negustorilor în faţa democraticei noastre societăţi s’a dat pe faţă în mod oribil de evident că unii negustori sunt mai răi, mai egoişti, mai rapaci, no nesimţitori la suferinţele aproapelui de cît îi arătau satirele uşoare, literatura veselă, şi convorbirile artiştilor. Şarlataniile ce^ u nîî din ei le fac acuma speculînd nevoia de hrană a populatiuneî este o tristă exemplificare la „şarja" contra negustorilor. Comercianţii cinstiţi ar trebui să pedepsească, ei cei d’întîiu, pe acei tovarăşi cari contribue a degrada o ocupaţiune democratică, pentru care atâta s’a luptat a o ridica! Petronius ■ ■ o o o o--------------— SCENE DIN RĂZBOI Fraţii coloniali ai Francezilor Senegalezul, totdeauna vesel, pregăteşte masa pentru tovarăşii cari luptă pe front. Revista „Sur le Front“ îi numeşte pe senegalezi „fraţii noştri coloniali“. RĂZBOIUL IN POLONIA Un oraş istoric: Lublin — Important centru agricol şi artistic al Poloniei de sud, Lublinul e ameninţat de trupele austro-germane — Ultimele telegrame din isvor austro-german vestesc că armatele puterilor centrale se îndreaptă spre Lublin. Credem Interesant deci şi de actualitate să reproducem mai jos, în rezumat, notele de călătorie ale unui ziarist francez, care a vizitat de curînd acest oraş. Lublinul este aşezat tocmai la jumătatea drumului între Lemberg şi Varşovia: e centrul agricol al Poloniei meridionale ruseşti. E un vechiu oraş foarte pitoresc. In trei rîndurî războiul actual a ameninţat oraşul Lublîn, la Sud, la est şi la Vest. Locuitorii lui au văzut cerul roşu al luptelor,îndepărtare. La un moment dat — la începutul războiului, — cei din Lublîn au văzut pierind funcţionarii ruşi şi au format un comitet municipal pentru administrarea orașului cu guvernatorul, care a rămas la postul său. Dar furtuna a trecut, administrațiunea rusească s’ă întors, dar comitetul a rămas pentru a se ocupa de alte nevoi în legătură cu războiul. De altfel, chiar în tîmp de pace, zice ziaristul francez, cei mai buni cetăţeni din Lublin ştiu să-şi grupeze silinţele şi cu toate obstacolele nninchipuit de mari, iniţiativa privată şi colectivă a ştiut să creeze servicii publice şi sociale pe cari Statul a neglijat să le organizeze. Rasa poloneză are gustul şi geniul activităţei sociale. Cu inteligenţa sa repede şi limpede, cu un simţ artistic rafinat, cred, zice ziaristul francez, că ar putea face mari lucruri cînd i se va da un loc sub soare printre naţiunile Europei moderne. Deasupra unei văi unde şerpueşte Bistriţa, oraşul Lublin se ridică pe două coline, cu marele lui castel, clădit pe un fel de mal. Acest streau în palat, cu ziduri mari, crenelate, serveşte azi de închisoare. A fost construit în veacul al 12-lea de regele Bonislas cel mare, şi restaurat acum vre-o sută de ani. In acest castel au fost închişi nu de mult vreo 50 de paciniei cetăţeni, zice ziaristul francez, din cauza unuiui imprimaţi seditios pe care poliţia l-a găsit la o poartă. Fiindcă acuzarea nu avea dovezi îndestulătoare, mult din preveniţi au fost în urmă puşi în liberiam * * * Oraşul e plin de soldaţi ruşi şi automobile militare circulă necontenit, cu febrilitate, încă de la începutul războiului Lublinul era plin de răniţi. Soseau din toate părţile, aduşi cu care ţărăneşti. Populaţia poloneză a uitat persecuţiile şi suferinţele naţionale, şi a dat un concurs inimos pentru îngrijirea miilor de răniţi. Toată lumea aducea ce avea: paturi, bandaje, medicamente. Timp de câteva săptămâni femeile din Lublîn au lucrat ziua şi noaptea. Ţarul le-a mulţumit, cu prilejul vizitei sale la Lublin, spre sfîrşîtul temei. Populaţia a cerut să nu se pună cordoane poliieşti nici de trupe, ci să fie lăsasă menţină singurii ordinea. Aşa a’a făcut, şi Ţarul Rusiei el a fost impresionat de primirea călduroasă ce i s’a făcut. Cînd au vizitat catedrala, mai multe biete femei s’au aruncat la picioarele sale cu petiţii, în favoarea bărbaţilor sau fiilor lor, exilaţi sau închişi. Ţarul le-a ridicat de jos, a pus petiţiile In chipiu, zîcînd: „Tot ce e aci, se va face“. Apoi a supravegheat el însuşi ca ordinele pe cari le-a dat să fie executate. De pe una din colinele Dublinului, coboară o stradă întortochiată. Am întîlnit o companie de recruţi care învăţa să meargă în pas cadenţat, cîntînd o melodie tristă, ca un imn religios. Azi dimineaţă, adaogă ziaristul francez,am întîlnit o secţiune de strajniks cu chîpuirî negre, cari duceau la închisoare o mulţime de ţărani şi birciumari evrei de la ţară. Nenorocitiţi veneau de siggur de departe, căci păreau sfîrşite de oboseală. Străduţa întortocheată ne duse spre vechia mahala israelită, cn care domneşte mizeria şi boala, încuibată în case strimte şi murdare. Un miros infect otrăveşte aerul. S’a aruncat var pe străzi, dar asta nu va ajunge să prevină epidemia pe care toţi o prevăd, căci de pe acuma sunt multe cazuri de tifos şi variolă în această parte a oraşului. 9. 9 9 Istoria Dublinului e foarte plină de frământări. In veacul al treisprezece-lea, oraşul a fost luat şi reluat, jefuit şi devastat rînd pe rînd de Mongoli, Lithuanî şi Ruteni. El înflori mai ales în veacul al16-le, cînd Dietele poloneze se convocau în acest oraş. Nu departe de palatul guvernatorului, un mare obelisc de marmoră neagră reaminteşte unirea Coloniei şi a Lithuanieî, care a fost încheiată aci în 1569. De atunci oraşul a fost adesea bîntuit de foc şi ciumă, dar, când începea să decadă, se construiau biserici şi mănăstiri tot mai multe. Lublinul începu să prindă iar viaţă sub domnia lui Stanislas-August, ultimul rege al Poloniei, şi azi are vreo 80.000 de locuitori. Acuma, e din nou ameninţat de pustiirea distrugătoare a războiului. Mir. ------------exo------------ Iin continentul nou, la masa presidenţială, Wilson, preşedintele Statelor Urâte, studiază cu răbdarea celui care nu simte atît de aproape pericolul, momentul intervenierii pentru hveheerea unei înţelegeri paşnice , între beligeranţii din Europa. Aşa cel puţin o spun ziarele americane, cam tot ele înregistrează campania lui Bryan dusă, se pare, nu în afară de influenţa actlualuilui preşedinte al Sta- Mor-Unite. Intri adevăr, lacuvântările sale Bryan a scos la evidenţă faptul că nu se află in rivalitate cu oraşedintele Wilson, de care-l desparte numai modalitatea unei acţiuni în vederea aceluiaş scop urmărit. Bryan cere ca fabricanţii americani să nu mai procure muniţiuni beligeranţilor, ridicîndu-se împotriva„ „imoralităţei“ de a se ruga Duminica pentru pace, iar în celelalte 6 zile ale săptămînei dăm arme războiului“. Sub înrâurirea acţiunei lui Bryan, doi fabricanţi au şi încetat fabricarea muniţiunilor. Nu se ştie pînă la ce grad, va influenţa cuvîntul repetat al lui Bryan lumea comercială a Americei. Deocamdată vedem că şi Taft, urmaşul lui Roosevelt la Preşedinţie, a ţinut o cuvîntare cerînd ca Statele Unite să intervină pentru a pune capăt „măcelului european“. Dacă şi Statele Unite se observă curente publice pentru intervenţia republicei pentru apropierea şi ajutorarea tratativelor de pace, popoarele în luptă urmăresc cu aceiaşi energie realizarea scopului ce s-au propus. In faţa avîntului cu care se poartă armele şi nu se ocolesc luptele Cele mai crîncene, lumea oficială a Statelor Unite ezită să spună cuvîntul său. Preşedintele Wilson păstrează aceiaşi atitudine pe care evenimentele i-au impus-o, atitudine expectativă care îi va permite la momentul potrivit să intervină. Cînd se va produce această intervenţie nu se poate încă prevedea, cu toată compania pacifistă pe care Bryan şi acum în urmă Taft o urmăresc in Republica americană. Ilustraţia noastră reprezintă pe preşedintele Wilson cu secretarul său Joseph Tumulty. ----------------------------------00 00.--------------------------------- IN FIECARE ZS IN STATELE UNITE TERENURILE INUNDABILE - Chestiunea canalului Gernavoda-Constanța. In ziarul „Universul“ No. 162 din 14 iunie c. s-a publicat de către d. inginer G. Panfitazi (Brăila), un articol relativ la terenurile inundabile, în care se rezolvă problema apărărei de înecuri a terenurilor din zona inundabilă a Dunărei, prin următoarea propunere : „Pentru a se evita pe viitor aceste inundaţiuni dezastroase, ar trebui să se studieze folosinţa unui canal Cernavoda—Constanţa, care va servi ca o supapă de siguranţă pentru scurgerea surplusului de apă al Dunărei rind este în creștere“. Pentru a lumina opinia publică asupra acestei chestiuni an să spun următoarele : 1) Canalul propus nu ar putea scăpa eventual de inundațiune decît terenurile din jos de Cernavodă. 2) Lunca Dunărei de jos de Cernavoda se inundă cînd apele au trecut în mediu de cota +4,50 m., la care cotă pe Dunăre curge circa 14.000 m. c. iar la maximum curge circa 20.000 m. c./sec. Canalul va trebui deci să debiteze surplusul de 6.000 m. c. adică va trebui să fie aproape tot așa de mare ca Rinul, aproape de două ori mai mare ca Tisa, de trei ori mai mare ca Sena la Paris, cînd aceste fluvii sunt la apele lor maxime şi cam tot aşa de mare ca Dunărea, la apele ei mijlocii. 3) Pentru ca apa să nu roadă malurile acestui canal, va trebui să curgă în el cu o iuţeală medie de 1 m./sec. După indicaţiunile date de d. Pantazi, canalul va avea fundul la 1 m. sub cel mai mic nivel al apei Dunărei, spre a nu se utiliza la navigaţiune pentru şlepuri şi remorchere, ceea ce ar aduce distrugerea porturilor Galaţi şi Brăiila în folosul portului Constanţa. Va trebui deci să aibă o lărgime de circa 750 m., iar spre a-l executa va trebui să se distrugă oraşul Cernavoda și să se mai fae în malurile văii pe o lărgime de 4) Facerea canalului va necesita : De la Cernavoda pină la Murfatlar circa 300 miilioane m. c. săpături, parte sub apă, care a 1.50 taxi circa 450 milioetre lei, iar de aci la Constanta circa 450 millioane m. c. săpături, mare parte în stînlă, care a 4 lei fac 1 miliarn SOO milioane lei. 5) Pentru ca surplusul de 6000 m. c. apă să o apuce din Dunăre pe canal, va trebui neapărat să se facă un baraj între Cernavoda şi Feteşti, din care pe circa 1.200 m. va trebui făcut în albia Dunărei şi a Borcei cu ecluze şi porţi, pentru a nu suprima navigaţia. Admitted că riveranii şi puterile comisiunii Europene ale Dunărei nu se vor opune la această soluţiune absurdă, ţinând seamă că acest baraj va trebui să reziste izbiturilor gheţurilor la zăpoare, costul lui va fi de circa 140 milioane lei. 6) Suprafaţa de expropriat pentru acest canal va fi circa 5000 Ha. Prin crearea lui va trebui schimbată calea ferată actuală şi vor trebui făcute mai multe poduri pentru restabilirea circulaţiei pe şosele. Valoarea acestora o estimez la 15 milioane lei. 7) La gura canalului prin depunrerile aduse de apele Dunărei, se va forma o nouă deltă, care cu timpul va periclita existemţa portului Constanţa. Costul total al acestor lucrări va fi de circa 2 miliarde şi 400 milioane. In urma celor arătate mai sus, oricine poate vedea cît este de fantastică soluţiunea propusă, Niculae I. Georgescu Inginer-Şef, Serviciul îmbunătăţirilor Funciare PROBLEME ECOfIPMfCfj BBaaa Catelgieii Cartierele din jurul raselor mari — o BUNA organizare ar scApa populațiu-nEA DE CALAMITATEA CHIRIILOR SCUMPE — Sunt mai bine de zece ani de zile de cînd populațiunea Capitalei se plînge contra scumpire! chiriilor caselor de închiriat. In intervalul acestor zece ani, chiriile multora dintre case, s’a dublat şi aproape s’au triplat, iar tendinţa este spre o continuă urcare. Trebue să fim drepţi şi să recunoaştem că dacă exagerata urcare a chiriilor, se datoreşte în bună parte lăcomiei unora dintre proprietari, nu este mai puţin adevărat că această sporire este provocată şi de lipsa de case de închiriat, mai cu deosebire a celor mici şi mijlocii, adică a acelor cu o chirie dela 2000 lei anual în jos. Populaţiunea Capitalei sporeşte an cu an şi tot de asemenea şi nouile gospodării; această sporire însă este întotdeauna în disproporţie cu construirea anuală a caselor de locuit, mai cu seamă a acelora cari se pot pune la dispoziţia populaţiuneî cu mijloace de trai mai reatrînse. Din această cauză, oferta fiind mai mică decit cererea, fatal se produce o urcare de preţ. Este adevărat că dacă ne-am ghida după numărul autorizaţiunilor, pentru construcţii noui, pe care le liberează primăria Capitalei, atunci nu ne-am prea putea explica cum se face că anual se simte tot mai mult lipsa de case de locuit, cercetat însă lucrul mai în fond, găsim imediat explicaţiunea. Primaria Capitalei liberează anual, între o mie cinci sute, două mii de autorizaţiuni pentru construcţiuni noul, cea mai mare parte însă din aceste autorizaţiuni, servesc pentru case mari. Foarte mulţi oameni cu dare de mină, îşi construesc case proprii, şi aceasta explică de altfel şi fenomenul că pe cînd în fiecarean se simte tot mai mult lipsa de case mici şi deci o continuă urcare a chiriilor unor asemenea case, locuinţe cu o chirie peste trei mii de lei anual, rămîn neocupate. Cum s-ar putea remedia lipsa de locuinţe pentru populaţiunea mai puţin avută ! Este adevărat că societatea pentru construirea locuinţelor eftine, întreprinde o activitate din cete mai lăudabile ; putinţa acestei insitituţiunii însă, de a construi locuinţe, nu poate satisface toate cererile. Dar chiar dacă societatea locuinţelor eltine s’ar decide să-şî sporească considerabil activitatea; chiar dacă ar construi în fiecare an un număr înzecit de locuinţe, ea nnu 'ar putea face aceste construcţii de cit pe terenuri foarte îndepărtate dela periferia oraşului întru cît mai aproape de centru, asemenea locuri, pe lingă că se găsesc foarte greu dar sînt şi foarte scumpe. Din cauză că nu se pot construi locuinţe decît la periferie, populaţiunea se fereşte să le ocupe, fiind prea îndepărtate. Majoritatea celor ce ar putea ocupa asemenea locuinţe, fiind funcţionari sau meseriaşi, a căror ooupaţiun© este în sau spre centrul oraşului, se feresc de a face două sau trei drumuri pe zi, a căror parcurgere ar necesita un interval de cel puţin o oră sau o oră şi jumătate. Dacă, însă localităţile unde s’ar construi nişte asemenea locuinţe, ar fi legate cu centrul oraşului prin notele de tramvaie electrice, sau cu aburi, sau în sfîrşit prin orice mijloc de transport lesnicios,eftin şi la îndemîna tuturor, de sigur că nimeni nu s’ar mai feri să-şi aibă locuinţa la periferie sau chiar şi afară din oraş. ( Aşa fiind singura soluţie nu poate fi decît formarea de cartiere noul, model, la periferia oraşului. Aceste cartiere să fie în aşa fel organizate decît să nu lipsească nimic din ceea ce trebue zilnic locuitorilor. Să se facă hale şi pieţe pentru trebuinţele alimentare, cite o farmacie pentru fiecare cartier, magazine cu obiectale pentru necesităţile populaţiuneî, cite o circumscripţie poliţienească, în sfîrşit tot ce trebue pentru viaţa de toate zilele a populaţiuneî. De asemenea stradele ce s-ar deschide în aceste cartiere să fie bine pavate, iluminate şi canalizate, iar pe deasupra, după cum am spus toate aceste cartiere să fie legate cu centru oraşului, prin reţele fie de căi ftrate cu linii înguste, fie prin linii de tramvaie electrice sau alte mij-' loace de transport. Sistemul unor asemenea cartiere, s’a practicat pentru prima oară la Londra şi rezultatele au fost din cete mai satisfăcătoare. In jurul ceste! metropole stet sute de cartiere cari au aparenţa unor mici orăşele şi cari sunt de un real folos pentru populaţiune, mai cu seamă pentru cea nevoiaşe. De altfel un început fericit s’a făcut şi la noi, prin înfiinţarea cartieruluî lucrătorilor şi funcţionarilor de la Manufactura Bellvedere şi C. F. R„ construit pe cîmpul Grand. Cine doreşte să se convingă de frumuseţea şî utilitatea unor asememeial cartiere, nu are decît să viziteze pfl cel de lingă fabrica de tutun. înfiinţarea cartierelor din jurul Capitalei, are o mare importantă , de aceia vom reveni asupra acestei chestiuni C. ST. FESImeoo ■5