Viitorul, iulie 1915 (Anul 8, nr. 2652-2682)

1915-07-22 / nr. 2673

5 1 «wmiff I ■«■ MULM.I ■ n iwnii11"JJ»«BuTMunmíjuLiuj■’ll wi iBBannaHi BAlii ftBOfi flji E Fä T 2 țn țerS.................. un an 18 Lei..................senae luni .1 Lei in străinătate... un an 86 Lei.................feasa luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni REDACȚIA I, ADMINISTRAȚIA 1 ANUHOLURI COMERCIALE STRADA ACADEMIEI No. 19 îptear**» n­în nasa'­. Tico Vlcef» TELEFON 13/47 și 67/26 * SITUAȚIA Pe frontal de est continuă luptele înverșunate pe aicngul centerei Hovo-Georgievsk-Varșovia-Lublin-Choim- Lablinui a fost luat. Iar luptele austro-gem­ane urmărind retragerea Roșilor care acus se operează pe ambele maluri ale fluviu­lui Bag și pe frontal dintre Bag și Sevezna, au trecut și prin b­oim, ceea ce Înseamnă că au ocupat acest oraș. Dupa comunicatele oficiale asupra luptelor și criticile scriitorilor militari ruși, pare că și soarta Varșoviei, — pe care e strâns legată și soarta cetății Novo-Georgievsk care, după cum se știe domină Varșovia, este de pe acum­­ hotărâtă. Pe de altă parte Eva­porod este Împresurat și Rușii au fost respinși și de la Rowo-Alexandria, situat în apropierea Ivangorodului. * Un atac englez contra posițiunilor germane de la Hooge, de lângă Ypres, a eșuat. Deasemeni au eșuat atacurile francezilor la Spociez și ln Vosgi, la Reichsackerkopf. Comunicatele franceze anunță insă că pe Întreg frontul nu au loc decât lapte de artilerie, concomitent ca aceste lupte au loc expedițiuni aeriene franceze și germane. Adversarii Își bombardiaza reciproc o­­rașate și mai ales gările. Se poate cita Fribarg Intre ora­șele bombardate de francezi și Nancy Intre cele bombardate de germani. Italienii înaintează încet la Isonzo și Cornu și au înce­put cu succes ofensiva In zona Pol Piccolo. „UNIVERSUL“, MILLE JDEW&Ri­ $1 EXPORTUL — DOVEZI HOTARITOARE ȘI SENZAȚIONALE — In timp ce d. Mille făcea cam­panie violentă prin „Adevărul“ și cerea alături de „Acțiunea Na­țională“ prohibirea exportului nostru, — den­unțînd România că alimentează armatele austro-ger­­mane, — s’a ridicat împotriva generalului din Sărindar acuza­rea că EL ÎNSUȘI A EXPOR­TAT UNTURA, BOI ȘI OUA PENTRU ARMATA UNGU­REASCA. Acuzarea s’a repetat ori de cite ori d. Miile ridica tonul, luîndu-șî aere de patriot desinteresat, și tot de atîtea ori d. Miile și „Adevă­rul“ d-sale, nu a îndrăznit să con­teste că — inspirindu-se din focu­l sacru al devotamentului către pa­trie — a exportat totuși, boi, ui­tură și ouă peste graniță și înec tocmai acelora cari furnizează ar­matele austr­o-germane. Tăcerea fii­nd și ea o confirma­re, s'a huat act de această mărturisi­re indirectă, în timp ce d. Miile ș „Adevărul“ continuau să denunți pe alți exportatori — PROPRIE­TARI ai productelor lor, — cîș­tigînd astfel dreptul să se spuma că în acest desfrîu „Adevărul“ ș d. Miile rămînînd mai mult de­cit ori­cînd devotați sfintei cauze , ideei naționale, fac servicii ina­preciabile. Se întîmplă totuși că în vremea aceasta, — după ce se recunoscuse ,.„Adevărului“ imensele servicii pe cari le-a adus Romîniei, — in­tervine campania marelui ziar po­pular „Universul“ care, ținînd să confirme buna părere a altora despre d. Miile, dovedește opiniei publice, CU FACSIMILE, DO­CUMENTE ȘI CU CIFRE OFI­CIALE AUTENTICE, că mare­le meșter al patriotismului român din Sărindar, nu s’a m­ulțumit numai cu imensele servicii aduse Romîniei. D. Mille a ținut ca imensele d-sale servicii să treacă granița EXPORTÂND IN UNGARIA untură, boi și ouă. Dar de data aceasta „Univer­sul“ nu s’a mulțumit cu o simplă afirmație. Ca să dovedească du­plicitatea d-lui Miile și a ziarelor din Sărindar, „Universul“ a răs­puns la certificatul din „Adeva­rul“, producînd numerile oficiale autentice ale adreselor, cu cari boii d-lui Mile au fost exportați in Ungaria. Nici la aceste documente ofi­ciale, d. Mille nu a cutezat să dea un răspuns, după cum n’a răs­puns la nici una din acuzările, cari caracterizează întreaga acti­vitate trecută a ziarului „Adevă­rul“. D. Mile tace, nu scoate nici de fermă cel puțin un cuvînt de pro­­fas*«.v. nu totuși „Universul“ con­tinuu­­zú.’showm lui sdrobitoare. Num­elor oficiale ale adrese­lor de export, a urmat în „Univer­sul“ o dovadă hotărîtoare : FAC­SIMILUL CARTEI DE VIZI­TA A D-LUI MILLE, adresată omului d-sale de afaceri Ascher, prin care-i recomandă, pentru vînzarea boilor, să stea la dispo­ziția intermediarului Bachenrot, 1 reprezentantul casei Mainfrend și Weis din Budapesta. FURNI­ZOARE A ARMATEI UNGA­RE. Nu mai e nevoe să insistăm a­­supra efectului și senzației, pe care a­cest document a făcut-o în opinia publică, de data aceasta edi­ficată definitiv asupra îndrăzne­­lei, statorniciei și inteligenței cari caracterizează campania na­ționalistă a lui Constantin Mille, și care cere prohibirea exportu­lui pentru alții, dar nu și pentru natura, boli și oule d-sale. -O­O­O O Bravura femenină In repertoriul teatrului antic, fi­gurează la locul­ de cinste Lysistra­ta lui Aristofan — pe care Mauri­ce Donay a modernizat-o —­ o pie­să lascivă și senzuală, cum era în­săși viața grecească veche, în care se povestește despre o anumită­^ cu­rioasă și indecentă grevă a soțiilor ostașilor în luptă. Ele — pentru a curma războiul nefast, — au luat hotărârea, ceea ce dovedește că e­roismul îmbracă toate formele, chiar și pe acelea ale abstinenței călugărești, de a nu ceda rugăciu­nilor soților, până ce ei nu vor înce­ta de a 66 lupta. Din fericire pentru patrie, hetai­rele . sensuale, gătite și parfumate s’au însărcinat ele a face, ceea ce soțiile refuzau, împăcînd en modul acesta morala cu plăcerea și inte­resele statului, cu interesele indivi­dului! Tout etait sur le mieux dam le meilleur des mondes possi­bles! Aproape același pericol — istoria se repetă! — amenință Franța, da­că ar fi să credeau pe eminenta lup­tătoare feministă, d-na Witt-Schlum­berger, din Franța. Care își expri­mă temerea ca nu cum­va soldații bisat! pentru câte­va zile la domici­liul lor, să nu­ fie influențați de fe­mei, devenind lași în război. Poate că femeile vor refuza serviciul, în schimbul promisiunea soților de a nu mai fi bravi! Dar aceasta e o ofensă adusă bravurei necontestate a femeilor franceze,­­a acelor femei cari singure s’au oferit a înlocui pe bărbații lor în serviciile posibile a­tîta timp ci­ ei vor fi pe frontul de glorie și de moarte. Femeile au arătat în actualele împrejurări o bravură și un devo­tament, un spirit de jertfă și un a­­tîta puternic instinct de salvare a intereselor patriei, în­cît este mai lesne de susținut părerea că solda­ții se vor întoarce la luptă, recon­fortați, de­cît idea că șederea acasă îi va transforma în lași! Femeile au câștigat în aceste luni tragice dreptul la recunoștința bărbaților. Ele au cîștigat dreptul de-a ne fi egale, drept pe care nu-l făcuse e­­vident agitațiunile sterile , dar pe care l-a consfințit martiriul lor no­bil și nobila lor atitudine în acest războiu.. novo- Petronius STRADA ACADEMIEI 17 Intrare­ai prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 1 L­inia corp 7 pe o coloană la pagina III........... 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV................. 1 Inserții și reclame pagina IR­ănia.............................. 50 bani 30 bani 2 Lei 5 BANI Ilustrația reprezintă un grup de prizonieri germani luați de francezi în luptele de la Souchez Ar fi o pretențiune, cu atît mai absurdă, cu cît ar fi mai greu de realizat de a cere orășelului Si­naia să rămână ceea ce a fost, acu­ma cincisprezece ori două­zeci de ani! Progresul nu este o mișcare ce se poate mlădia după voința noastră. Dar ceea ce este semnifi­cativ, și trist in­ același timp e fap­tul că acest necontestat progres al primei noaste stațiuni de vară, al reședinței familiei Regale, este însoțit de o mulțime de scăderi, care ne face să regretăm timpu­rile de altă dată ale Sinaei. Un fapt care ne lovește este că viața din viile a dispărut. Azi nu mai e acea viață familiară, acele chimbări de prietenii de la o ca­tă la alta. Cei bogați, chiar pro­prietarii de viile, au preferat în acest an­ să se mute la otel. Dar­­ cea ce facea farmecul Sinaeî, nu era palace-urile reci, cu­ viața din ,­vilele elegante, și prezența acelor cuiburi înflorate, azi cu porțile Închise sau cu bilete ,,De închi­riat“ la ferestre. Unde mai sunt timpurile de altă­ dată, când clopotul din vila lui Beizadea Mitică vestea Si­­naioților că a venit timpul să ia masa? Unde mai e vremea acea and la Otel Sinaia — o casă ve­­che și urâtă — se luau mese exce­lente, la restaurantul condus pe atumeia de însuși bătrânul Au­­garth? Cofetăria Riegler, de asemeni au grădinița minusculă, prin care trecea un râuleț artificial avea clientela ei și farmecul ei. Azi totul e în mai mare, dar fă­ră viață și fără veselia de altă­dată! Și în afară de considerațiunile acestea sentimentale, în care intră desigur și regretul propriei noas­tre tinereți perdute, e cert că Si­naia are azi unele lipsuri regre­tabile, cu tot progresul ei aparent occidental. Astfel, acuma nu mai mut Băi publice în Sinaia, con­struirea Palace-ului aducând ex­proprierea și apoi dărâmarea Băi­­lor din parc. Azi, numeroși vizi­tatori din Sinaia, cari nu locuiesc la Hotel Pala­ce, nu pot lua nici o baie de curățenie, pe cînd altă­dată puteau urma și o cură siste­matică de hidroterapie. E acesta un progres? Apoi, în parc a cîntat vre-o trei, ami orchestra ministerului sub conducerea d-lui Dinicu. Astăzi aceste concerte admirabile sunt înlocuite cu bande răzlețe de ți­gani, lăutari cari cîntă la restau­rantele cele mai elegante, deși sunt niște­­ nenorociți scripcari ce n’ar fi primiți nici la o nuntă țărănească! Altă dată, acuma 20 de ani, cin­ta marele Ciolac, cînd la „Ve­chiul Garaiman“, când la „Otel Sinaia“, când la „Regal“. Comparând era cu azi, regretăm progresul! Dar ceea ce e cu adevărat îngri­jitor pentru viitorul splendidei Sinaie, este scumpeten de aci. Se pare că o convenție tacită a făcut pe toți negustorii să majoreze ast­fel prețurile încît nimeni să nu­ mai vie în­ Sinaia, atunci cînd nenorocitul războiu de acuma va înceta. Și mărturisim că toți, noi, care în calitate de publiciști, am sfătuit publicul ro­mânesc că nu plece peste graniță nu vom mai avea curajul să ținem același limbagiu. Ar fi un națio­nalism deplasat, pentru ca oame­nii să se lase a fi jefuiți— și cu­vântul nu e exagerat — pentru a face poftă rapacilor ateliere, și res­tauratori din Sinaia! Căci este inadmisibil, este con­trar ori­cărei logici și echități a cere pentru pensiunea unei sin­gure persoane 35—40 lei pe zi, cum se cere, și se dă, în otelurile de primul rang din Sinaia. Nici în magnificele oteluri din orașele mari, nici în orașele unde banii din întreaga lume, aduși de mili­ardarii globului, circulă în abun­dență, nu se plătește ca la noi! Și dacă în schimbul prețului calitatea ar fi ireproșabilă, atunci el s’ar putea în parte justifica. Dar lăsăm să spună toți consu­m­atorii de la toate birturile din Sinaia, dacă ei sunt mulțumiți, și dacă sănătatea lor este pusă la adăpost de orice pericol! Ce ar fi de făcut? De­sigur scumpetea este un fe­nomen economic ce nu se poate combate prin carculări ori ordine administrative, dar ceea ce se poa­te face, dacă voim ca Sinaia să fie realmente un loc de reculege­re, de repaos, de încântare esteti­că, este ca Statul și Eforia să con­struiască, fără nici un fiind de chi­ti­g, un otel mare și un restaurant curat, uinde cei cu venituri modes­te să poată trăi, și trăi comori, fără riscul de a și perde sănătatea S’ar face cu modul acesta un serviciu publicului mare, și în a­­celași timp s’ar curma pofta de câștiguri enorme ale negustorilor de aci, cari prin procedeurile lor vor face ca Sinaia să devină în scurt timp pustie! —|-­■---------------p­o­o­o--------------­ SCUMPETEA VIETEL e*eimb9mewp Sinaia, de tiMid si de acn­a Progres, în unele direcții, dar regres în multe altele |@$ UM ARBORE URIAȘ DISTRUS DE UN OBUZ Toate statele beligerante se silesc să-și mențină său să-și mărească chiar stocurile de aur, căci în răz­boiul de uzură de azi e lucru con­statat că vor învinge cei mai bo­gați,­­ căci aceia vor fi și cei mai puternici. In Franța, în urmă apelului făcut de guvern, ori­ce cetățean conside­ră ca o datorie patriotică să ducă la gh­iișeurile afiicei Franței aurul pe care-l posedă, primind în schimb hirtie de bancă. In Frânțe­i spre deosebire de ceea ce se întâmplă în­ alte state, era foarte mult aur în circula­țiu­ne. Pa­ralel cu m­oneda de hirtie circula și napoleonul de aur. Imediat după războiu însă aurul a fost păstrat de toată lumea și n’a mai circulat de­cît hârtia. Da­ci •‘ar­gintul a fost ținut ascuns de cei cari credeau că numai metalul va avea valoare, iar hârtia de bancă se va deprecia. Ziarele franceze publică interesan­te dări de seamă asupra spiritului populatiunei care-și aduce aurul prețios la Bancă. Cu toate că e știut că aurul e o enumeră și că posesiunea lui nu fa­ce fericit pe om­, e totuși un merit cs­te desparți de acest metal atît de frumos la culoare și plăcut la pi­păit... . Desigur că acei cari au ascultat îndemnul patriotic al ministrului de finanțe francez, n’au făcut-o îna­inte de a sta o clipă la îndoială. Totuși de napoleonii obișnuiți, — cari nu mai erau în circulație dela începutul războiului, — lumea se desparte mai ușor, căci s’a convins acuma că valoarea hîrtiei de ban­că e aceiași. Dar sunt piesele de aur ce se co­lecționau, unele fiind că sunt rare sau erau pă­strate ca o curiozitate. Cu ce tristețe se despart amatorii de ele,... Teofile Gautier, vorbind despre moneda de aramă cu efigia lui Lu­dovic XVIII, zicea: „Ori de cîte ori un lucrător o aruncă pe toj­gheaua unui cîrciumar, își plătește cu un cap-de-operă paharul da vin!’1 Moneda de­­ aur cu efigia lui Lu­dovic XVIII e în adevăr admirabil reușită, și de aceea piesele acestea erau foarte căutate. A fost, din­ toti „polii“ francezi, cel mai bine con­ceput și mai bine executat. Cei cu efigia lui Napoleon de a­­semenea sunt foarte căuta­ți­­ de ar­matori. Piesele de cincizeci de franci rare, ca­ și piesele de patru­lei de lei, puse la „pușculiță” nu ies de acolo de­cît cu foarte mare greutate, căci lumea se consideră ca „purtătoare de noroc“... Și cu cît cine­va le are mai de mult, cu­­ atît se desparte mai greu de ele. Mai sunt și piese cari sunt păs­trate pentru amintirile fericite și scumpe pe cari le evoacă, pentru valoarea lor de simbol, cum sunt de pildă piesele de o sută de franci pe cari în unele regiuni ale Fran­ței noii căsătorii­ le dau preotului să le lusec cuvi­nteze în același timp cu inelul nupțial.... E ca o chezășie ca gospodăria lor va fi prosperă... Dar ministrul de finanțe a zis: Cetățenii cei buni vor trebui să schimbe aurul pentru hârtie. Atunci bunii cetățenii, după ce au stat o clipă, la îndoială, — au luat o ho­tărîre patriotică, și-au luat comoa­ra și au dus-o la Banca Franței spre a o transforma în hirtie de bancă. Mulți dintre ei nu au mai fost nici odată la Banca Franței, pe dinain­tea căreia treceau cu un fel de res­pect, din cauza milioanelor în aur pe cari știau că le păstrează pivni­țele edificiului. Acuma intră pen­tru prima oară în viata lor. După cîte­va minute i«s fără au­rul pe care l-au adus, și care s’a ransformat în bilete de bancă nou­­noute. Dar cetățeanul mai are la mină și o chitanță în care se constată că a vărsat aur pentru apărarea­­ națio­nală. Hîrtia aceasta îi face să fie mîn­­dRi și satisfăcuți că și-au făcut și pe această cale datoria către pa­trie... Mir. RĂZBOIUL ECONOMIC Aur pentru hirtie... — LA GHIȘEURILE BANCEI FRU­MȚEI PUBLICUL FRANCEZ, DIN TOATE CATEGORIILE SOCIALE, ADUCE AUR ȘI PRIMEȘTE IN SCHIMB HÂRTIE DE BANCA — Sânfăciâna Zaidul CHESTIUNI EDILITARE. — ACTIVITATEA D-LUI C. TOmIl. — SFÂRȘITUL UNUI PROCES SENSATIO­NAL.— IEȘENII ȘI „VIITORUL“ Cea mai însemnată activitate­­ i­sfășurată în cursul săptămînei încheiate este de­sigur aceea pe care o desfășură, neîntrerupt, ad­ministrația comunală. Vremurile de astăzi au dupl­imat și am­plifi­­cat treburile la primărie, unde pe lângă obieinuitele acte administra­tive se fac acte de pură gospodă­rii, între cari primează chestiu­nea aprovizionărei Iașului cu ar­ticolele de prima necesitate. După ce Iașul a fost aprovizio­nat cu zahărul și cu... apa de la Ti­­mișești, administrația comunală urmărindu-șî programul edilitar­­— excepțional pentru vremuri ex­cep­țio­nale’ — a înfrânat specula zarzavagiilor. Ori­cu­ s’ar părea de mică acea­­tă chestiune ca își are importanța ei, întru­cît TJ Iași­­ tideturile au ajuns un articol de lux. Populația va fi recunoscătoare d-lui C. To­ma, ajutor de primar, care prin măsurile ce le-a luat a dat prilej grosului public să poată obține a­ceste articole de lux, dar totu­l de primă necesitate. *­­n aceiași ordine de idei, vor­bind de lașul edilitar, putem tre­ce sentința în procesul dintre co­muna Iași și societatea vieneză care a făcut lucrările de aduc­țiu­ne a apei de la Timișești. Cetățenii cunosc sentința dată de comisiunea de arbitri cari l; București, a judecat acest dife­rend. Ce rezultă de pe urma acestei hotărîri? Este primăria de Iași în pagubă sau în cîștig? Să co­mentăm sentința in care vedea că judecătorii au hotărît ca Pri­măria să elibereze societatei an­treprenoare capitalul ei propriu -­­„parte din rețineril­e făcute ca ga­ranție și o alta care­ reprezintă va­loarea unor lucrări suplim­entare făcute de societate, cu procente i­­legale. Cîștigul primăriei constă în fap­tul că actualul primar al Iașului d. G. Gh. Mîrzescu, a avut o bună inspirațiu­ne de a supune judecata­­ unei comisiuni de arbitri care a dat­ o sen­­tnță definitivă. In­lătu­rîndu-se o judecată lungă în faț­­a tuturor instanțelor judecătoreș'î '■.'au înlăturat cheltuielile de ju­decat ® care ar fi luat proporții destul de mari, avîndu-se în ve­dere natura unui asemenea pro­ces. O interesantă serbari ni se a­­­un­ță prin d. avocat Eduard Li­­•ărescu unul dintre tinerii «de ini­­na din cercurile noastre intelec­­u alt. I­. E. Lăzărescu a luat inț­­iativa ca să­ adune laolaltă pe > știi membrii ai fostei­­ scrietă” d­u­.îen­t­ești „Solidari­tat­ea”. Foștii ...so­lihristi” întîcuimdu-se Iași vor jura din nou piesele Stedelbergul de altă dată” și „Viața de boem” pe parc­­ el, cei clintii, le-au jucat pe scena teatru­lui național. Ambele aceste repre­zentații vor fi puse sub patron­a­­giul doamnelor din elita ieșană, iar venitul va fi împărțit socie­tăților „Crucea Roșie” franceză și română. Ieșenii cari nu au uitat încă frumoasele seri de artă, entuziasm și tinerețe, vor veni să vadă, du­pă cinci ani de zile, pe excelenții interpreți ai „Heidelbergului de altă dată” în care n’am uitat pe d. Ed. Lăzărescu în doctorul lütt­­ner, V. Stoenescu în Karl Bjin­­rich, E. lonescu-Darzan în Lutz, Adam în Kellerman, și pe ceilalți studenți-actori D. Hiunman, Buch­­m­ann, Mucenic, ș. a. E vorba ca la această serbare colegială, întru amintirea frumoa­sei vieți studențești, să se­­ invite pe primii fondatori ai societăței »Solidaritatea” cari astăzi ocupă di­verse înalte funcțiuni. Ideia pe cît de originală pe atît de frumoasă a d-lui Eduard Lă­­zărescu este deci menită să aibă­­ reușită deplină și un succes ev­raordinar. * Vederile deosebite în chestia re­­a­lizărei idealului național ai­ avut, ca prim efect, danii de a spori nu­mă­rul gazetelor locale. Iașul are astăzi nu mai puțin da ■ît cinci gazete cotidiane și vre-o ase foi săptămînale — în afară de publicațiunile periodice. Gazetăria la Iași e deci în creș­­'­ere — numărul gazetarilor de­­­ rofesie fiind sporit cu gazetarii de ocazie, în mare parte oameni cu profesiuni maî... rentabile, a­­trași pe tărâmul gazetăresc din muza vîrtejurilor politice. Vorbind de gazete și de cititorii de gazete din Iași — trebua să în­­registtrăm un fapt care ne intene­­­ează direct, întru cît e vorba de î nsușî ziarul „Viitorul”. P’rin atitudinea sa fermă și rea­lă, prin rigurozitatea cu care a lat loc știrilor de pe cîmpul de râzi ói, și mai ales știrilor alar­mante și de senzație, „Viitorul’4 și-a ciștigat simpatia și mai ales încrederea cititorilor din Iași. in aceste împrejurări ziarul Viitorul“ a devenit un organ po­pular, cetit de toate straturile so­ciale — și cetit cu o deosebită În­­credere. Relevăm faptul acesta nu pentru a aduce un elogiu ga­zetei — autoreclama ne repugnă — ci pentru a arăta starea de spirit a pu­blicului ieșan, care de au­tea ori indus în eroare de anumite gazete, a* știut să facă cuvenit^ distincție procurîndu-și un ziar bine controlat în relatarea fapte­­lor, cum e ziarul „Viitorul”. Am trecut în revistă această constatare numai în urma invita­­țiunilor exprese ce ni le-au făcut mai mulți cetitori ai. „Viitorului­, Andi

Next