Viitorul, iulie 1915 (Anul 8, nr. 2652-2682)
1915-07-22 / nr. 2673
5 1 «wmiff I ■«■ MULM.I ■ n iwnii11"JJ»«BuTMunmíjuLiuj■’ll wi iBBannaHi BAlii ftBOfi flji E Fä T 2 țn țerS.................. un an 18 Lei..................senae luni .1 Lei in străinătate... un an 86 Lei.................feasa luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni REDACȚIA I, ADMINISTRAȚIA 1 ANUHOLURI COMERCIALE STRADA ACADEMIEI No. 19 îptear**» nîn nasa'. Tico Vlcef» TELEFON 13/47 și 67/26 * SITUAȚIA Pe frontal de est continuă luptele înverșunate pe aicngul centerei Hovo-Georgievsk-Varșovia-Lublin-Choim- Lablinui a fost luat. Iar luptele austro-gemane urmărind retragerea Roșilor care acus se operează pe ambele maluri ale fluviului Bag și pe frontal dintre Bag și Sevezna, au trecut și prin boim, ceea ce Înseamnă că au ocupat acest oraș. Dupa comunicatele oficiale asupra luptelor și criticile scriitorilor militari ruși, pare că și soarta Varșoviei, — pe care e strâns legată și soarta cetății Novo-Georgievsk care, după cum se știe domină Varșovia, este de pe acum hotărâtă. Pe de altă parte Evaporod este Împresurat și Rușii au fost respinși și de la Rowo-Alexandria, situat în apropierea Ivangorodului. * Un atac englez contra posițiunilor germane de la Hooge, de lângă Ypres, a eșuat. Deasemeni au eșuat atacurile francezilor la Spociez și ln Vosgi, la Reichsackerkopf. Comunicatele franceze anunță insă că pe Întreg frontul nu au loc decât lapte de artilerie, concomitent ca aceste lupte au loc expedițiuni aeriene franceze și germane. Adversarii Își bombardiaza reciproc orașate și mai ales gările. Se poate cita Fribarg Intre orașele bombardate de francezi și Nancy Intre cele bombardate de germani. Italienii înaintează încet la Isonzo și Cornu și au început cu succes ofensiva In zona Pol Piccolo. „UNIVERSUL“, MILLE JDEW&Ri $1 EXPORTUL — DOVEZI HOTARITOARE ȘI SENZAȚIONALE — In timp ce d. Mille făcea campanie violentă prin „Adevărul“ și cerea alături de „Acțiunea Națională“ prohibirea exportului nostru, — denunțînd România că alimentează armatele austro-germane, — s’a ridicat împotriva generalului din Sărindar acuzarea că EL ÎNSUȘI A EXPORTAT UNTURA, BOI ȘI OUA PENTRU ARMATA UNGUREASCA. Acuzarea s’a repetat ori de cite ori d. Miile ridica tonul, luîndu-șî aere de patriot desinteresat, și tot de atîtea ori d. Miile și „Adevărul“ d-sale, nu a îndrăznit să conteste că — inspirindu-se din focul sacru al devotamentului către patrie — a exportat totuși, boi, uitură și ouă peste graniță și înec tocmai acelora cari furnizează armatele austro-germane. Tăcerea fiind și ea o confirmare, s'a huat act de această mărturisire indirectă, în timp ce d. Miile ș „Adevărul“ continuau să denunți pe alți exportatori — PROPRIETARI ai productelor lor, — cîștigînd astfel dreptul să se spuma că în acest desfrîu „Adevărul“ ș d. Miile rămînînd mai mult decit oricînd devotați sfintei cauze , ideei naționale, fac servicii inapreciabile. Se întîmplă totuși că în vremea aceasta, — după ce se recunoscuse ,.„Adevărului“ imensele servicii pe cari le-a adus Romîniei, — intervine campania marelui ziar popular „Universul“ care, ținînd să confirme buna părere a altora despre d. Miile, dovedește opiniei publice, CU FACSIMILE, DOCUMENTE ȘI CU CIFRE OFICIALE AUTENTICE, că marele meșter al patriotismului român din Sărindar, nu s’a mulțumit numai cu imensele servicii aduse Romîniei. D. Mille a ținut ca imensele d-sale servicii să treacă granița EXPORTÂND IN UNGARIA untură, boi și ouă. Dar de data aceasta „Universul“ nu s’a mulțumit cu o simplă afirmație. Ca să dovedească duplicitatea d-lui Miile și a ziarelor din Sărindar, „Universul“ a răspuns la certificatul din „Adevarul“, producînd numerile oficiale autentice ale adreselor, cu cari boii d-lui Mile au fost exportați in Ungaria. Nici la aceste documente oficiale, d. Mille nu a cutezat să dea un răspuns, după cum n’a răspuns la nici una din acuzările, cari caracterizează întreaga activitate trecută a ziarului „Adevărul“. D. Mile tace, nu scoate nici de fermă cel puțin un cuvînt de profas*«.v. nu totuși „Universul“ continuuzú.’showm lui sdrobitoare. Numelor oficiale ale adreselor de export, a urmat în „Universul“ o dovadă hotărîtoare : FACSIMILUL CARTEI DE VIZITA A D-LUI MILLE, adresată omului d-sale de afaceri Ascher, prin care-i recomandă, pentru vînzarea boilor, să stea la dispoziția intermediarului Bachenrot, 1 reprezentantul casei Mainfrend și Weis din Budapesta. FURNIZOARE A ARMATEI UNGARE. Nu mai e nevoe să insistăm asupra efectului și senzației, pe care acest document a făcut-o în opinia publică, de data aceasta edificată definitiv asupra îndrăznelei, statorniciei și inteligenței cari caracterizează campania naționalistă a lui Constantin Mille, și care cere prohibirea exportului pentru alții, dar nu și pentru natura, boli și oule d-sale. -OOO O Bravura femenină In repertoriul teatrului antic, figurează la locul de cinste Lysistrata lui Aristofan — pe care Maurice Donay a modernizat-o — o piesă lascivă și senzuală, cum era însăși viața grecească veche, în care se povestește despre o anumită^ curioasă și indecentă grevă a soțiilor ostașilor în luptă. Ele — pentru a curma războiul nefast, — au luat hotărârea, ceea ce dovedește că eroismul îmbracă toate formele, chiar și pe acelea ale abstinenței călugărești, de a nu ceda rugăciunilor soților, până ce ei nu vor înceta de a 66 lupta. Din fericire pentru patrie, hetairele . sensuale, gătite și parfumate s’au însărcinat ele a face, ceea ce soțiile refuzau, împăcînd en modul acesta morala cu plăcerea și interesele statului, cu interesele individului! Tout etait sur le mieux dam le meilleur des mondes possibles! Aproape același pericol — istoria se repetă! — amenință Franța, dacă ar fi să credeau pe eminenta luptătoare feministă, d-na Witt-Schlumberger, din Franța. Care își exprimă temerea ca nu cumva soldații bisat! pentru câteva zile la domiciliul lor, să nu fie influențați de femei, devenind lași în război. Poate că femeile vor refuza serviciul, în schimbul promisiunea soților de a nu mai fi bravi! Dar aceasta e o ofensă adusă bravurei necontestate a femeilor franceze,a acelor femei cari singure s’au oferit a înlocui pe bărbații lor în serviciile posibile atîta timp ci ei vor fi pe frontul de glorie și de moarte. Femeile au arătat în actualele împrejurări o bravură și un devotament, un spirit de jertfă și un atîta puternic instinct de salvare a intereselor patriei, încît este mai lesne de susținut părerea că soldații se vor întoarce la luptă, reconfortați, decît idea că șederea acasă îi va transforma în lași! Femeile au câștigat în aceste luni tragice dreptul la recunoștința bărbaților. Ele au cîștigat dreptul de-a ne fi egale, drept pe care nu-l făcuse evident agitațiunile sterile , dar pe care l-a consfințit martiriul lor nobil și nobila lor atitudine în acest războiu.. novo- Petronius STRADA ACADEMIEI 17 Intrareai prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 1 Linia corp 7 pe o coloană la pagina III........... 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV................. 1 Inserții și reclame pagina IRănia.............................. 50 bani 30 bani 2 Lei 5 BANI Ilustrația reprezintă un grup de prizonieri germani luați de francezi în luptele de la Souchez Ar fi o pretențiune, cu atît mai absurdă, cu cît ar fi mai greu de realizat de a cere orășelului Sinaia să rămână ceea ce a fost, acuma cincisprezece ori douăzeci de ani! Progresul nu este o mișcare ce se poate mlădia după voința noastră. Dar ceea ce este semnificativ, și trist in același timp e faptul că acest necontestat progres al primei noaste stațiuni de vară, al reședinței familiei Regale, este însoțit de o mulțime de scăderi, care ne face să regretăm timpurile de altă dată ale Sinaei. Un fapt care ne lovește este că viața din viile a dispărut. Azi nu mai e acea viață familiară, acele chimbări de prietenii de la o cată la alta. Cei bogați, chiar proprietarii de viile, au preferat în acest an să se mute la otel. Dar cea ce facea farmecul Sinaeî, nu era palace-urile reci, cu viața din ,vilele elegante, și prezența acelor cuiburi înflorate, azi cu porțile Închise sau cu bilete ,,De închiriat“ la ferestre. Unde mai sunt timpurile de altă dată, când clopotul din vila lui Beizadea Mitică vestea Sinaioților că a venit timpul să ia masa? Unde mai e vremea acea and la Otel Sinaia — o casă veche și urâtă — se luau mese excelente, la restaurantul condus pe atumeia de însuși bătrânul Augarth? Cofetăria Riegler, de asemeni au grădinița minusculă, prin care trecea un râuleț artificial avea clientela ei și farmecul ei. Azi totul e în mai mare, dar fără viață și fără veselia de altădată! Și în afară de considerațiunile acestea sentimentale, în care intră desigur și regretul propriei noastre tinereți perdute, e cert că Sinaia are azi unele lipsuri regretabile, cu tot progresul ei aparent occidental. Astfel, acuma nu mai mut Băi publice în Sinaia, construirea Palace-ului aducând exproprierea și apoi dărâmarea Băilor din parc. Azi, numeroși vizitatori din Sinaia, cari nu locuiesc la Hotel Palace, nu pot lua nici o baie de curățenie, pe cînd altădată puteau urma și o cură sistematică de hidroterapie. E acesta un progres? Apoi, în parc a cîntat vre-o trei, ami orchestra ministerului sub conducerea d-lui Dinicu. Astăzi aceste concerte admirabile sunt înlocuite cu bande răzlețe de țigani, lăutari cari cîntă la restaurantele cele mai elegante, deși sunt niște nenorociți scripcari ce n’ar fi primiți nici la o nuntă țărănească! Altă dată, acuma 20 de ani, cinta marele Ciolac, cînd la „Vechiul Garaiman“, când la „Otel Sinaia“, când la „Regal“. Comparând era cu azi, regretăm progresul! Dar ceea ce e cu adevărat îngrijitor pentru viitorul splendidei Sinaie, este scumpeten de aci. Se pare că o convenție tacită a făcut pe toți negustorii să majoreze astfel prețurile încît nimeni să nu mai vie în Sinaia, atunci cînd nenorocitul războiu de acuma va înceta. Și mărturisim că toți, noi, care în calitate de publiciști, am sfătuit publicul românesc că nu plece peste graniță nu vom mai avea curajul să ținem același limbagiu. Ar fi un naționalism deplasat, pentru ca oamenii să se lase a fi jefuiți— și cuvântul nu e exagerat — pentru a face poftă rapacilor ateliere, și restauratori din Sinaia! Căci este inadmisibil, este contrar oricărei logici și echități a cere pentru pensiunea unei singure persoane 35—40 lei pe zi, cum se cere, și se dă, în otelurile de primul rang din Sinaia. Nici în magnificele oteluri din orașele mari, nici în orașele unde banii din întreaga lume, aduși de miliardarii globului, circulă în abundență, nu se plătește ca la noi! Și dacă în schimbul prețului calitatea ar fi ireproșabilă, atunci el s’ar putea în parte justifica. Dar lăsăm să spună toți consumatorii de la toate birturile din Sinaia, dacă ei sunt mulțumiți, și dacă sănătatea lor este pusă la adăpost de orice pericol! Ce ar fi de făcut? Desigur scumpetea este un fenomen economic ce nu se poate combate prin carculări ori ordine administrative, dar ceea ce se poate face, dacă voim ca Sinaia să fie realmente un loc de reculegere, de repaos, de încântare estetică, este ca Statul și Eforia să construiască, fără nici un fiind de chitig, un otel mare și un restaurant curat, uinde cei cu venituri modeste să poată trăi, și trăi comori, fără riscul de a și perde sănătatea S’ar face cu modul acesta un serviciu publicului mare, și în același timp s’ar curma pofta de câștiguri enorme ale negustorilor de aci, cari prin procedeurile lor vor face ca Sinaia să devină în scurt timp pustie! —|-■---------------pooo-------------- SCUMPETEA VIETEL e*eimb9mewp Sinaia, de tiMid si de acna Progres, în unele direcții, dar regres în multe altele |@$ UM ARBORE URIAȘ DISTRUS DE UN OBUZ Toate statele beligerante se silesc să-și mențină său să-și mărească chiar stocurile de aur, căci în războiul de uzură de azi e lucru constatat că vor învinge cei mai bogați, căci aceia vor fi și cei mai puternici. In Franța, în urmă apelului făcut de guvern, orice cetățean consideră ca o datorie patriotică să ducă la ghiișeurile afiicei Franței aurul pe care-l posedă, primind în schimb hirtie de bancă. In Frânței spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte state, era foarte mult aur în circulațiune. Paralel cu moneda de hirtie circula și napoleonul de aur. Imediat după războiu însă aurul a fost păstrat de toată lumea și n’a mai circulat decît hârtia. Daci •‘argintul a fost ținut ascuns de cei cari credeau că numai metalul va avea valoare, iar hârtia de bancă se va deprecia. Ziarele franceze publică interesante dări de seamă asupra spiritului populatiunei care-și aduce aurul prețios la Bancă. Cu toate că e știut că aurul e o enumeră și că posesiunea lui nu face fericit pe om, e totuși un merit cste desparți de acest metal atît de frumos la culoare și plăcut la pipăit... . Desigur că acei cari au ascultat îndemnul patriotic al ministrului de finanțe francez, n’au făcut-o înainte de a sta o clipă la îndoială. Totuși de napoleonii obișnuiți, — cari nu mai erau în circulație dela începutul războiului, — lumea se desparte mai ușor, căci s’a convins acuma că valoarea hîrtiei de bancă e aceiași. Dar sunt piesele de aur ce se colecționau, unele fiind că sunt rare sau erau păstrate ca o curiozitate. Cu ce tristețe se despart amatorii de ele,... Teofile Gautier, vorbind despre moneda de aramă cu efigia lui Ludovic XVIII, zicea: „Ori de cîte ori un lucrător o aruncă pe tojgheaua unui cîrciumar, își plătește cu un cap-de-operă paharul da vin!’1 Moneda de aur cu efigia lui Ludovic XVIII e în adevăr admirabil reușită, și de aceea piesele acestea erau foarte căutate. A fost, din toti „polii“ francezi, cel mai bine conceput și mai bine executat. Cei cu efigia lui Napoleon de asemenea sunt foarte căutați de armatori. Piesele de cincizeci de franci rare, ca și piesele de patrulei de lei, puse la „pușculiță” nu ies de acolo decît cu foarte mare greutate, căci lumea se consideră ca „purtătoare de noroc“... Și cu cît cineva le are mai de mult, cu atît se desparte mai greu de ele. Mai sunt și piese cari sunt păstrate pentru amintirile fericite și scumpe pe cari le evoacă, pentru valoarea lor de simbol, cum sunt de pildă piesele de o sută de franci pe cari în unele regiuni ale Franței noii căsătorii le dau preotului să le lusec cuvinteze în același timp cu inelul nupțial.... E ca o chezășie ca gospodăria lor va fi prosperă... Dar ministrul de finanțe a zis: Cetățenii cei buni vor trebui să schimbe aurul pentru hârtie. Atunci bunii cetățenii, după ce au stat o clipă, la îndoială, — au luat o hotărîre patriotică, și-au luat comoara și au dus-o la Banca Franței spre a o transforma în hirtie de bancă. Mulți dintre ei nu au mai fost nici odată la Banca Franței, pe dinaintea căreia treceau cu un fel de respect, din cauza milioanelor în aur pe cari știau că le păstrează pivnițele edificiului. Acuma intră pentru prima oară în viata lor. După cîteva minute i«s fără aurul pe care l-au adus, și care s’a ransformat în bilete de bancă nounoute. Dar cetățeanul mai are la mină și o chitanță în care se constată că a vărsat aur pentru apărarea națională. Hîrtia aceasta îi face să fie mîndRi și satisfăcuți că și-au făcut și pe această cale datoria către patrie... Mir. RĂZBOIUL ECONOMIC Aur pentru hirtie... — LA GHIȘEURILE BANCEI FRUMȚEI PUBLICUL FRANCEZ, DIN TOATE CATEGORIILE SOCIALE, ADUCE AUR ȘI PRIMEȘTE IN SCHIMB HÂRTIE DE BANCA — Sânfăciâna Zaidul CHESTIUNI EDILITARE. — ACTIVITATEA D-LUI C. TOmIl. — SFÂRȘITUL UNUI PROCES SENSATIONAL.— IEȘENII ȘI „VIITORUL“ Cea mai însemnată activitate isfășurată în cursul săptămînei încheiate este desigur aceea pe care o desfășură, neîntrerupt, administrația comunală. Vremurile de astăzi au duplimat și amplificat treburile la primărie, unde pe lângă obieinuitele acte administrative se fac acte de pură gospodării, între cari primează chestiunea aprovizionărei Iașului cu articolele de prima necesitate. După ce Iașul a fost aprovizionat cu zahărul și cu... apa de la Timișești, administrația comunală urmărindu-șî programul edilitar— excepțional pentru vremuri excepționale’ — a înfrânat specula zarzavagiilor. Oricu s’ar părea de mică aceată chestiune ca își are importanța ei, întrucît TJ Iași tideturile au ajuns un articol de lux. Populația va fi recunoscătoare d-lui C. Toma, ajutor de primar, care prin măsurile ce le-a luat a dat prilej grosului public să poată obține aceste articole de lux, dar totul de primă necesitate. *n aceiași ordine de idei, vorbind de lașul edilitar, putem trece sentința în procesul dintre comuna Iași și societatea vieneză care a făcut lucrările de aducțiune a apei de la Timișești. Cetățenii cunosc sentința dată de comisiunea de arbitri cari l; București, a judecat acest diferend. Ce rezultă de pe urma acestei hotărîri? Este primăria de Iași în pagubă sau în cîștig? Să comentăm sentința in care vedea că judecătorii au hotărît ca Primăria să elibereze societatei antreprenoare capitalul ei propriu -„parte din reținerile făcute ca garanție și o alta care reprezintă valoarea unor lucrări suplimentare făcute de societate, cu procente ilegale. Cîștigul primăriei constă în faptul că actualul primar al Iașului d. G. Gh. Mîrzescu, a avut o bună inspirațiune de a supune judecata unei comisiuni de arbitri care a dat o sentnță definitivă. Inlăturîndu-se o judecată lungă în fața tuturor instanțelor judecătoreș'î '■.'au înlăturat cheltuielile de judecat ® care ar fi luat proporții destul de mari, avîndu-se în vedere natura unui asemenea proces. O interesantă serbari ni se aunță prin d. avocat Eduard Li•ărescu unul dintre tinerii «de inina din cercurile noastre intelecu alt. I. E. Lăzărescu a luat ințiativa ca să adune laolaltă pe > știi membrii ai fostei scrietă” du.îentești „Solidaritatea”. Foștii ...solihristi” întîcuimdu-se Iași vor jura din nou piesele Stedelbergul de altă dată” și „Viața de boem” pe parc el, cei clintii, le-au jucat pe scena teatrului național. Ambele aceste reprezentații vor fi puse sub patronagiul doamnelor din elita ieșană, iar venitul va fi împărțit societăților „Crucea Roșie” franceză și română. Ieșenii cari nu au uitat încă frumoasele seri de artă, entuziasm și tinerețe, vor veni să vadă, după cinci ani de zile, pe excelenții interpreți ai „Heidelbergului de altă dată” în care n’am uitat pe d. Ed. Lăzărescu în doctorul lüttner, V. Stoenescu în Karl Bjinrich, E. lonescu-Darzan în Lutz, Adam în Kellerman, și pe ceilalți studenți-actori D. Hiunman, Buchmann, Mucenic, ș. a. E vorba ca la această serbare colegială, întru amintirea frumoasei vieți studențești, să se invite pe primii fondatori ai societăței »Solidaritatea” cari astăzi ocupă diverse înalte funcțiuni. Ideia pe cît de originală pe atît de frumoasă a d-lui Eduard Lăzărescu este deci menită să aibă reușită deplină și un succes evraordinar. * Vederile deosebite în chestia realizărei idealului național ai avut, ca prim efect, danii de a spori numărul gazetelor locale. Iașul are astăzi nu mai puțin da ■ît cinci gazete cotidiane și vre-o ase foi săptămînale — în afară de publicațiunile periodice. Gazetăria la Iași e deci în creș'ere — numărul gazetarilor de rofesie fiind sporit cu gazetarii de ocazie, în mare parte oameni cu profesiuni maî... rentabile, atrași pe tărâmul gazetăresc din muza vîrtejurilor politice. Vorbind de gazete și de cititorii de gazete din Iași — trebua să înregisttrăm un fapt care ne inteneează direct, întru cît e vorba de î nsușî ziarul „Viitorul”. P’rin atitudinea sa fermă și reală, prin rigurozitatea cu care a lat loc știrilor de pe cîmpul de râzi ói, și mai ales știrilor alarmante și de senzație, „Viitorul’4 și-a ciștigat simpatia și mai ales încrederea cititorilor din Iași. in aceste împrejurări ziarul Viitorul“ a devenit un organ popular, cetit de toate straturile sociale — și cetit cu o deosebită Încredere. Relevăm faptul acesta nu pentru a aduce un elogiu gazetei — autoreclama ne repugnă — ci pentru a arăta starea de spirit a publicului ieșan, care de autea ori indus în eroare de anumite gazete, a* știut să facă cuvenit^ distincție procurîndu-și un ziar bine controlat în relatarea faptelor, cum e ziarul „Viitorul”. Am trecut în revistă această constatare numai în urma invitațiunilor exprese ce ni le-au făcut mai mulți cetitori ai. „Viitorului, Andi