Viitorul, iunie 1916 (Anul 10, nr. 2984-3012)

1916-06-11 / nr. 2993

SITUAȚIA Pe frontal de est luptele devin din ce în ce mai ani­mate și mai numeroase, ele intinzîndu­se și la sectoarele unde a domnit până acum liniște. Comunicatele relatează despre încăierări directe între Ruși și Germani în regiunea Kassel, dintre rîurile Thuria și Shobod. Mai la sud gene­ralul Linstingen, care a luat comanda forțelor germane­­austriacc, a dat de asemenea atacuri numeroase. In ce privește rezultatul ultimelor lupte de pe frontul oriental, lasă relațiunile celor doi beligeranți:­ Rușii anunță o violentă încăierare pe Styr și la nord est de Kissel. Spre a da o ideie despre caracterul luptelor de pe Styr, comunicatul rus arată că satul Dmzia a urrcat de mai multe ori din mină în mina și că Rușii, după ce au luat Germanilor 400 prizonieri și 6 mitraliere, au tre­buit să părăsească satul sub puterea focului german. Ger­manii au mai atacat cu violență la nord est de Kissel­pina In seara de 7/20 iunie, cînd mai multe regimente rusești i-au silit să cedeze terenul. * m Comunicatul din Berlin anunță că în urma contra-ata­­curilor austro-germane, ofensiva rusă din Volhinia a fost oprită. Acest comunicat arată că Austro-Gerrmanii, combă­tând în contra unor forțe superioare numericește, au reușit să treacă apa Skob­odului. Aci a operat generalul Linsin­­gen ale cărui trupe au respins succesiv patru atacuri ruse date de mase compacte. Rin Bucovina și Galiția nu s’a semnalat nimic de teamă. In ce privește frontul occidental, nu a sosit nici o știre în cursul zilei de ori, de­oare­ce, din cauza descărcărilor efectrice, radiogramele n’au venit nici din Lyon nici din Nauen. 0 constatare la prilejul swrict lib­ier fu- Ne-am exprimat în mod sin­cer dorința ca fuziunea anun­țată la banchetul de la Bule­vard să aibă o realitate poli­tică cât mai durabilă pentru a fi un pas decisiv spre reîntre­girea partidului conservator. Vedeam, și vedem încă, în această reîntregire condițiunea cea mai eficace pentru funcțio­narea cât mai rodnică a regi­mului nostru constituțional, de­oare­ce sfâșierile lăuntrice ale partidelor fac opera de gu­vern foarte anevoioasă și în­­locuesc activitatea utilă pentru interesele genei aic­­ji am u iuijia stearpă, de persoane și de si­tuații. Ne exprimam însă tot­odată temerea că, avînd în vedere mentalitatea și tradiția domi­nantă în partidul conservator, nici actuala încercare nu va pu­tea da roadele așteptate. Chestiunile de «amănunte», a căror regulare a fost cu in­tenție animată, au avut întot­deauna în partidul conservator o importanță covârșitoare și de aceia eram în drept să păs­trăm o anumită rezervă cu pri­vire la însemnătatea fuziunii ac­tuale. Din nefericire temerile noas­tre s’au dovedit prea înteme­iate. Neputând să se efectueze printr’o înțelegere generală și fățișă, fuziunea a fost aruncată ca o surpriză la banchetul pen­tru sărbătorirea înapoierii de­­corațiunilor austro-ungare. Nimeni nu a avut curajul să protesteze cu glas tare; dar chestiunea șefiei, rămasă, în formă nerezolvată, ca și ches­tiunea contopirii cluburilor, au produs o sumă de asperități, a căror aplanare a întârziat și în­târzie­­ mereu? Fără ca să se rezolve cea dintâi s’a încercat să se încea­pă măcar rezolvarea celei din urmă, prin contopirea cluburi­lor buciureștene,­­ pusa la cale tot ca, o surpriză cu prilejul sărbătoririi căderii Cernăuților. Dar, din cauza­ altor «amă­nunte», nici chiar această în­cercare nu a izbutit. Partidul conservator fuzionat a rămas fără de șef, cu două cluburi, cu două organizații care nu se pot contopi, astfel în­cât fracțiunile conservatoare sunt osândite să­ continuie existența lor stearpă,­ fără a putea în­făptui o mare organizație de partid, liniștitoare pentru viața publică, rodnică pentru­­ țară. Regretăm sincer această ne­putință organică a fuziunii. Un partid puternic ar fi fost util și în opoziție și la guvern. Un asemenea partid ne ar fi scăpat deocamdată de svârco­­lirile zădarnice la care asistăm și care concordă atât de puțin cu cadrul evenimentelor actuale; el nu ar fi simțit nevoia de a întrebuința trivialitatea, calom­nia și violența pentru a da o iluzie de energie; el ar fi pu­tit» «t . | ___ tut ii un tumuoi cíiv­a 1 -au.­­en­­tru partidul căruia i-a revenit sarcina guvernării în aceste mo­mente istorice și nu ar fi rămas un simplu adversar furios, ire­ductibil și steril. Nereușita fuziunii face desigur sarcina partidului liberal și mai grea. Conștient de puterea și de datoria sa, partidul liberal nu se lasă amăgit de miragin­e pe care vor să le creeze unii și nici influențat în opera sa de violențele, svârcolirile și triviali­tate celor două fracțiuni care încearcă zadarnic să fuzioneze. îngrijit numai de apărarea intereselor generale, guvernul liberal are satisfacția de a fi săvârșit în decursul acestor doi ani o operă pe care însăși a treia grupare conservatoare con­sideră ca o "datorie de conștiin­­ță să o recunoască în toată valoarea ei. „Acest partid (liberal) s’a dove­dit un instrument de guvernământ la înălțimea împrejurărilor... ..Guvernul și-a cîștigat dreptul la recunoștința tărei“, etc­.., iată ce ,spune organul ofi­cios al uneia din grupările con­servatoare.­ . Fără ca cei cari au răspun­derea să aștepte o asemenea recunoaștere ea le-a venit. Tot astfel­ e cu putință ca, de asemeni fără să o aștepte, o recu­noaștere analoagă s­ă îi vină și din partea ireductibililor fuzio­nați de astăzi, când patimile politice îi vor lăsa să judece limpede situațiile și înfăptuirile de până acum. m * cMm tari IPs. tcl Jg .6 ^ > ..............­ ■— ggnEBte ixtd ............................ — S@ei ©tările de zilor Războiul actual atît de neaștep­tat și de surprinzător prin­ pro­porții, și prin durată, prin forțe ce se pierd, și prin energii ce se ridică, a fost în multe privințe și o șiacwi­nă mare.­­ ELI a arătat u­t­­i­tatea multor lucruri ce păreau ne­folositoare ; el a dovedit însem­­nătatea unor reforme pe care tim­purile de pace le considerau ca ușor de amînat sau chiar de evitat cu totul. Din aceste învățăminte utile pe cari războiul le-a creiat, le-a sug­­gerat, și le-a verificat, a fost și acea că un războiu nu se poate face în condițiunile excepționale ale unei tehnice rafinate ca cele de acuma, decît numai printr’o pregătire sufletească, alcătuită cu mulți ani înainte. Sufletul de mi­litar nu se face printr’un ordin, care dat dimineața pînă seara să se execute. In joc sînt mari re­sorturi sufletești, sînt energii psi­hice cari trebuesc creiate; sînt obișnuințe eroice, ce se pot creia cu încetul în minte, cum se cre­­iază prin instinct în unele anima­le, pornirea la vânătoare. Și cînd ne gîndim la ceea ce se cere unui soldat combatant din timpul nostru, atunci ne dăm și mai bine seama de pregătirea su­fletească a lui. Eră un timp cînd armatele erau compuse din mer­cenari; și acești mercenari erau ■profesioniștii războiului. S’a cri­ticat mult și pe drept cuvînt sis­temul mercenariatului. Dar între un soldat plin de avînt, dar ne­pregătit, și un mercenar profe­sionist, un abil conducător de oș­tire, va trebui să prefere pe ace­sta din urmă. In actualul război, suferințele sunt cu atît mai mari, cu cât ele cer energii de lungă durată. Cu sistemul vechi și napo­leonian, al atacurilor repezi, — „vechea gardă“ putea fi eroică­­ mai ușor. O nebunie deja oră o făcea să treacă în istorie! Dar azi se cere calmul aștep­tărilor în frig, în noroi, sub ploa­ia de obuze, în vălmășagul nebun al focurilor, în sgomotul asurzitor al obuzelor. Azi se cere eroismul ignorat, latent, stoic al așteptatei luni și luni de zile, pitulați sub pămînt. Se înțelege de aci că tre­­bue un antrenament, o anumită educație, pentru a pune în sufle­tele moderne nota sparțială, obiș­nuința jerfelor fizice și jertfelor morale. Sub impulsul acestor nevoi sim­țite acuma, Franța, prin însă­și persoana guvernatorului Parisu­lui, generalul Dubait a ținut să dea o deosebită atențiune și încu­rajare .„Societăților de pregătire militară“ cari sînt mai de mult înființate în Franța, dar cari pî­nă acum nu­­ erau îndeajuns de pre­Pentru a arăta cîtă atențiune se dă de către autoritățile superioa­re acestor societăți, guvernatorul militar al Parisului a primit de­filarea tinerilor cari­­ aproape co­pii se pregătesc pentru portul și mânuirea armelor. Interesant este că această pregătire a tinerilor se face printr’o identică încorporare în felurite arme, ca și a celor ma­turi, așa că la defilarea recentă s’au putut admira artilerii, cava­lerii, infanterii formate prin­ ti­neri aproape copii. Această manifestare patriotică făcută în actualele împrejurări, este un semn nou al noului mod de a judeca chipul cum trebue să se pregătească generațiile tinere pentru grelele timpuri. Dar aceste manifestări au un interes și pentru noi, unde „cer­­cetășia“, poate fi considerată ca o adevărată școală de războiu, prin energia ce caută să o des­­volte în suflete și prin cultura fi­zică ce o pregătește. Viitorul este al raselor ce se pregătesc de cu vreme. Acesta e un adevăr care are valoarea unei axiome istorice. —t— pr@gu­lef,e militari in listem din Franța — Marea luptă navală de la Skage­rak, continuă să p­raocipe încă pe ios­t aceia cari se interesează de, desfășurarea multiformă și com­plexă a războiului, și să formeze obiectul comentariilor contradicto­rii în ceea ce privește rezultatul masurării flotelor engleză și ger­mană. Dar, din comentariile acestea — comentarii al căror sfirșit nimeni nu poate să-l prevadă,... se reliefea­ză mereu, personalitatea celora cari au avut suprema datorie, ca și suprema onoare, de a conduce și pregăti marea luptă navală. Tirpitz și Scheer, din partea germanilor­ Jellicoe și Booty din partea englezilor, sunt personalită­țile cele mai proeminente. Dar, alături de iei pot fi citați și alți eroi... • Germanii vorbesc astfel foarte mult de rolul viceamiralului Hip­­per. Hipper comanda torpiloarele ger­mane și a luat o parte foarte ac­tivă la desfășurarea luptei; de a­­ceea, meritele lui trebuesc relevate. Viceamiralul Hipper e de ori­gină bavareză; a intrat în marină de la 1881. Și-a făcut educația mi­litară pe vasele „Niobe“, „Marș“ și „Leipzig“. Ca tînăr ofițer a ser­vit pe vasele „Prinz Adalbert“, „„Stein“ și „Stoch“; între anii 1890- 1894 făcea parte din echipagiul tor­­­piloarelor. In acest interval a tre­cut prin gradele de locotenent, că­pitan locotenent și locotenent de corvetă, la 1902 a fost numit că­pitan de fregată, iar în 1905 a luat comanda secțiunea a doua a torpi­­loarelor și a unei flotile de torpi­loare. In toamna anului 1908, Hip­per a fost numit comandant al ce­lei dintîi­­ flotile de torpiloare, du­pă ce, în vara anului 1906 coman­dase micul crucișător „Leipzig“, iar în 1908 fusese din primăvară în toamnă, comandantul crucișătoru­lui ,,Gneisenau". Azi. Hipper e vi­ceamiral și, cum spuneam, în lup­ta navală de la Skagerak,­­rolul său de comandant al torpiloarelor, a fost cu deosebire însemnat. Pentru meritele sale în această luptă, viceamiralul Hipper a fost decorat ci ordinul ,Four le Mé­­rite“. . . în fie­care zi vee-amiralul Hipper Să ne cunoaștem (ara! Primim la redacție Arhivă Do­brogei — revista societății pen­tru cercetarea și studierea Dobrogei, publicată sub auspiciile Casei ^ $coaselor și sub îngrijirea­­ d-lui Const. Moisil, profesor — întâiul volum dintr'o întreagă­ serie de studii asupra provinciei de peste Dunăre. Cunoașterea pămîntului romî­­nesc e pentru noi toți o datorie — o datorie însă la care nul arm privit cu destulă luare aminte. In adevăr* *, dintre toate popoare­le culte noi ne­cinaștem mai pu­țin pămîntul pe care îl locuim da veacuri și pe care l-am putut păs­tra cu atît de mari sacrificii. Din toate "punctele de vedere istoric și etnografic, geologic­­ și geografic, economic și folcloristic,­ al faunei și al florei, pentru celor mai multe regiuni ale pămîntului românesc mu avem de­cît informațiuni cu to­tul insuficiente. Studierea ținuturilor­­ românești_ se impune cel­­ mai neîntârziat _­­și cel mai practic, mijloc pentru a­­ceasta este — du­pă propunerea au­torului seriei de studii din care primul a apărut — înființarea de societăți regionale cu acest scop. Rezultatele strălucite ce le-au dat îa alte țări societățile de acest fel sunt cea mai bună dovadă de mar­ea­ lor utilitate și cea mai sigu­ră garanție pentru reușita lor Dar în afară de folosul­ lor știin­țific aceste societăți au și u­n rol social dintre cele mai importante. Grupând la­olaltă pe intelectualii din fiecare ținut, smulgîndu-i din cînd în cînd din mijlocul preocu­părilor lor obișnuite — de cele mai multe ori de ordin nu prea înălțat — îndubnîndu-i să se gîn­­dească la probleme mei înalte, mai generoase, societățile regionale sînt menite să provoace o reacțiu­­ne, o înviorare în mentalitatea­ căr­turărilor noștri din provincie și să limpezească întru cât-w atmos­fera greoaie care pe mulți îi îm­­pedică de a-și utiliza puterile in­telectuale pentru propășirea țării și a neamului nostru. Iată pentru ce exemplul bun dat de către întemeietorii cercului, de studii dobrogene,­a cării primă o­­peră este alcătuirea­ volumului pe care l-am­­ citat, trebuie urmat în toate regiunile țării noastre, în ca­re suntem în drept să­­ așteptăm seriile de monografiil­a­re să ducă la împlinirea celei dinții­­ da­torii față de țara­­ noastră, datoria de a o cunoaște. Vom avea prilej să revenim asu­pra acestor încercări, pe cH de in­teresante, pe atît de folositoare. C. P. p­o­p­ NEOT!? IHJȘTI­ Părintele Lucacî, d. Sis­ion Mîn­­drescu și alți actioniști au deve­nit... neutraliști. ■ . .../ „ ■ Miercuri seara au rămas să facă naveta între cele două cluburi, ne­îndrăznind să se dea nici cu unii nici cu alții. Usque ad finem f... 0 0-Scott & Co. -o­o­o- ASPECTE POLITICE Sistemul de polemică al ziarei opoziției... nef­uzi­onate e cit se po­te de comod. . Intre altele, două simt isvoare înepuisabile din cari aceste zia își alimentează zilnic coloanele, tacuri la adresa com­isiunilor de s­port și export, și atacuri în chest­­ea contrabandelor și a ancheti care s’a făcut pentru a se descope autorii. In ce privește prima sursă de „i­nemica“, ea este invariabilă: cu fantezie­ bogată, ziarele numite i­ventează fel de fel de acuzatiuni născocesc „măsuri“ cari nu s’au d­at, pentru a putea apoi ataca o trivialitate pe autorii lor! Nu i se­ articulează' nici un fa' precis, ci numai generalități. O de cile ori ziarele­ federaliste a avut imstrudența ‘ să precizeze, a primit desm­intiri categorice, si au închis discuția. In chestiunea anchetei asupr­a contrabandelor același sistem ne leal de polemică: insinuări, artic­lu­ri de acuzațiuni piezișe și băn ele­ cari au mers pînă la a prejud ea rezultatul anchetei. Două din ziarele federaliste, Ad­vărul și Epoca anunțau că au­ dispoziția parchetului „uri între dosare", în chestia contrabandelor. Știind că nimeni nu dă însemn tare alegatiunilor lor, îndrăznei ori­ce.­­ A fost de ajuns însă ca d. preș­edinte al comisiunei de anchetă,­­ dorința fie a strin­s ori­ce materi cu privire la luminarea chesti contrabandelor, să se adreseze și cele două ziare, pentru­­ ca „dos­rut* să se evaporeze și acuzatei să amuțească... pentru 24 de ore. Incă­ odată, sistemul e com oi dat de o moralitate și corectitudii profesională asupra căreia ne e o­ribil să insistăm. Mir. ......—-----p­e 6­9..—— Am arătat în numărul nostru de ori modul lipsit de obiectivitate în care Universul înțelege să ar­ticuleze aprecieri... „imparțiale” cu privire la instituțiile economice naționale. Nu e pentru întîia oară cînd am învederat perfidia întrebuințată de acest ziar, pus în serviciul direct al celor două partide fuzionate, pe cînd conducerea lui a încăput pe mîinile celor doi noul directori, membrii militanți, înregimentați­ în cele două grupări politice de opo­ziții. Astfel s’a văzut cum, după ce directorul takist al Universului a­­tacă pe preoți și învățători, încear­că sub pretextul unei „anchete“ a­­supra Băncilor populare, să stre­coare tot felul de calomnii la a­­dresa acestei instituțiuni. Onestitatea procedare! e mai a­­les remarcabilă, începînd prin a întrebuința întotdeauna condițio­nalul „dacă, dacă“, autorul acestei campanii sfîrșește prin a face a­­firmațiuni categorice împotriva Băncilor populare și insultătoare față de conducătorii lor. Opinia personală a acestui domn „director” n’ar avea prin ea însă­șî nici o însemnătate, dar în defini­tiv ceea ce ținem să demascăm noi este mentalitatea care presidează în toate aceste campanii. Știm, nu de azi, cum că conserva­torii,— și dintre ei fac parte și di­rectorii Universului, — au manifes­tat întotdeauna neîncredere în m­unca, priceperea și inițiativa ro­­mînească, atît în acțiunea lor po­litică, cît și în presă. Nu vorbim, desigur, de ziare ca Adeverul și Dimineața cari n’au păreri proprii, ci-șî stabilesc atitu­dinea după indicațiun­ie pe cari le dau... registrele lor comerciale,. Lu­mea știe de mult că în str. Sărim dar e o simplă agentură de afa­ceri, în cari realitatea și obiecti­vitatea n’au ce căuta. Totul se a­­ranjează acolo după cum dictează interesele materiale ale întreprin­derea Dar campania de care ne ocu­păm nu e izolată, ea face parte dintr’o serie de campanii ce au fost duse întotdeauna de anumiți reprezentanți ai partidelor noastre politice, în genere împotriva tutu­ror instituțiilor românești. Rînd pe rînd, aceste așezăminte au fost cu violentă și netemeinicie atacate. Banca Națională, institu­țiile de credit, societățile indus­triale românești, — cu toate că și-au­ Castigarii c^Hab­le e^oBomb­a aâtia;Lie — Mentalitatea conis^reatoare de la „y»ywers&il‘a — tote în propășirea vieței no­astr­e e­­conomice în toate timpurile, și mai ales în împrejurările grele de aici, n’au fost cruțate. Privirile acestor adversari a tot ce e român­esc se îndreaptă necon­tenit peste hotare, de unde s’au o­­bișnuit sa culeagă foloasele atitu­dinea­lor... Să mai dăm un exemplu recent î­n întărire și desvoltare, de curînd înfăptuite, a unei instituții puter­nice cum e Banca Românească, — săvârșită tocmai în vederea nevoi­lor mari ale economiei naționale și a prefacerilor de viitor, a întîlnit în cale atacurile și opoziția aprigă a acestor oameni, neîncrezători în priceperea și vitalitatea românea­scă. Sistemul aces­a detestabil se con­tinuă azi cu Băncile populare. o instituție ale cărei roade strălucite se­ vede orice cercetător nepărtini­tor al expansiunea vieții noastre e­­conomice. Pe tot întinsul,tărei, pînă în câ­tnnele depărtate, Băncile popula­re luptă să ridice țărănimea din star­ea ei îngrijitoare. Și rezulta­tele obținute, vorbesc singure. Că une­le greșeli s’au putut ivi în administrarea acestor bănci, o firesc și explicabil. O astfel de in­stituție, cu vaste ramificații, nu putea dela început să nu prezinte mici lipsuri în organizarea ei. Este însă o acțiune necugetată și vinovată, ca sub pretextul acestor mici erori ce se pot îndrepta, să se arunce discreditul asupra unei organizațiuni care și-a dovedit ro­stul­­ însemnat în viața economică a Statului nostru. Preoții și învățătorii, atacați azi cu înverșunare și nedreptate, au luptat și luptă să zidească un a­­șezămînt pe care să se poată reze­ma cu temei opera de înălțare și emancipare economică a țării. Dealtfel atacurile acestea nu pot întuneca opera săvîrșită, căci roa­dele date, sînt indestructibile. Vre­mea va arăta, cum a învederat și pînă azi,, cît de mult datorește pro­gresul economic al țărei, acestei instituțiunî, care va continua să se desvolte, cu toate loviturile ce g­ încearcă împotriva ei. Dar dacă, cu timpul, operă ,a­ceasta se va înfățișa tot mai lu­minoasă prin resz­ultatele ce un soț vor mai putea tăgădui. —­ cu atîti mai culpabilă va apare acțiunea de­ de denigrare­­ și împotrivire a celor pe cari patima politică îi iată-* cește... rinvoliii onv lirsitc i arpia­ lor însemnă­ MIR. öa Etsr­o ® *@ taste ® — in g! la inPsk­o — In ultimele zile s’au semnalai­ destul de numeroase cazuri de tur­bare la animale, în diferite orașe ale țărei. Acest lucru ne-a îndemnat să ne adresăm la institutul vaccinogen, de la școala superioară de medici­nă veterinară, unde i se prepară di­ferite sero-vaccinuri, sub conduce­rea d-lui prof. C. Motaș. Scopul nostru este de a da câteva amănun­te în această privință, spre a ară­ta proveniența turbărei și cuim trebue să se ferească publicul de a cădea victima acestei grozave boale. Credem deci că facem un mare serviciu cetitorilor noștri, ca și au­torităților comunale, dînd amă­nuntele de mai jos. * Turbarea la om și la animale se propagă și s­e întreține numai prin cîinii vagabonzi, cari se muș­că între dînșii și apoi mușcă, pe oameni sau animalele domestice. Toate cazurile de­­ turbare, la vi­tele cornute dela orașe, se dato­­resc nu­mai erinilor turbați. Unele cazuri de la țară însă, la oameni ca și la vite, se dat­oresc nu nu­mai crinilor ci și­­ lupilor turbați. Mușcăturile de lupi­­ turbați sunt cele mai primejdioase, prețuim și acele de câini sunt foarte primej­dioase la oameni, când sunt făcute la cap sau în apropierea capului.­­ Turbarea se poate­­ manifesta sub mai multe forme, din care do­uă sunt principale: forma furioa­să și forma mută sau paralitică. In forma furioasă, om­ul și ani­malul­ au o tendință de neînvins pentru mușcătură.­ Simțurile sunt așa de obtuze, nicit omul și anima­lul apucă în­­ gură și un fier înro­șit în foc, dacă i s’ar da­ . In­ forma mută, paralizia începe deodată, fie în partea posterioară, fie la cap. Bolnavul nu este în sta­re ’ să facă nimic. Cînd paralizia este la cap animalul nu poate să latre și nici să înghită. Ține gura intr-una deschisă, falca de fos a­­tîrnată, limba scoasă afară și mur­dară ,iar din gură îi curg mereu balele. Dacă i se împinge cu un băț falca de jos, se poate apropia de cea de sus, însă îndată ce otite lăsată, cade din nou. Animalul turbat are o privire scânteietoare, înfiorătoare, speri­­oasă. Aceleași skmtone se observă și l­a om. Este o greșeală să se creadă că idrofobia ar fi unul din sintomae­­le turbăreî la pîinî. Dimpotrivă, dmviola turbat își vîră tot botul în apă, dar nu poate bea, că­ci îi sîn­t paralizate limba, maxilare­l și fa­­rinxul. La om însă există în adevăr i­­diofobia. Mai sunt și alte simtome ale boa­lei: de pildă, orice cîine care plea­că de acasă și fuge pe sstrăzi ca un nebun, cu tendința să se ducă tot înainte, sau se întoarce acari;­i murdar, peste 2—3 zile, este bă­­­nuuit de turbare. Timpul de incubație la­ om va­riază după locul mușcăturei. Cele de la cap se manifestă în primele zile. Tratamentul trebue făcut în­ primele zece zile și cu atît mai re­pede­ cu cit mușcătura este a­proa­pe de­ cap. " [ La iepure,­ inoculat experimente], incubația durează» 15—20 zile. La crine,“ turbarea poate să apa­ră chiar la trei luni de la mușcă­tură. . De­ aceea, conform regula­mentului­ poliției sanitare veterina­re, eterata­ observațiunei animale­lor este de trei suni­ pentru oi, ca­pre, porci­,cîigîrși' ?i de pa­tru luni pentru animale soLpede și cornute mări. Virulența salivei la bine apar.» cu­ opt zile înainte de a se manifes­ta simtomele vizibile ale turbărei. Cînd animalul atins de turbare, mușcă un om sădi alte anim­ale, tre­bue imediat să i se trimMă capul întreg la unul dim institutele anti­­rabice din București sau Iași, spre a se face examenul bacteriologic. Locul unde au stat animelele sau oamenii turbați, unde le-a­u ars sa­liva, precum și obiectele cu gaze au *

Next