Viitorul, martie 1919 (Anul 13, nr. 3276-3306)
1919-03-01 / nr. 3276
i I ■ k fe f Httm ai dol-SBi/fe-gecéfeea M6 ARO NAMENTE . . an an 60 Lei . . . . un an 100 Lei . . Ün nuroär vechit* 40 Bani jease luni 30 Lét »ease Inni 50 Lei RED ACTS A ST SABA ACADMIIEI N*. 19 atta^in prla Potag. * Teietes 51/23 491 ADMINISTRATIA STIIADA ACADEMIE! No. 17 Intrare» pila Galea Victoriei No. 58 Teiesen 5023 49123 ARUNCHHNI CCSM;1ACIALE --------—-— Re primea direct la Administrația ziarului, str. Academiei 17. ți la toate Agențiile de publicitate SPRE O ALTA POLITICA... Importantele declaratiuni ale miniștrilor din teritoriile liberale — Ziarul «Dacia» publică declara« lumile d-lor miniștrii dr. St. C. Pop, I. Nistor și I. Inculeț asupra situațiunei actuale. Din aceste semnificative declarațiuni, reținem afirmația d-lui dr. Dop că svonurile atât de rău intenționate asupra conflictelor dintre politica acelor din teritoriile eliberate Cu politica din regatul vechi, sunt cu totul neîntemeiate: «Idealul nostru al tuturor este să fim cu totii uniti In simțire și gândire». Iar d. Inculeț a adăugat unele observațiuni, cari ne dor tocmai pentru că sunt perfect îndreptățite. „Și ceia ce ne îndurerează—a spus ministrul basarabean—și mai mult este purtarea presei în “momentele acestea așa de grele față de reprezentanții “României la conferința 3 O păcei. Reprezentanții României în Paris sunt pentru noi, reprezentanții întregului neam și nu ai unui partid sau ai altuia". Și d. Inculeț, cu atâta simț al realităților și cu atât de clară viziune a intereselor noastre naționale biciuește în mod usturător campaniile de denigrare a României. «Când vedem că se pune atâta stăruință pentru a se discredita acțiunea lor la adunarea lumei credem că astfel se compromite însăși cauza întregului neam». înțeleptele cuvinte ale reprezentanților teritoriilor eliberate, sunt lecțiuni de înaltă morală, cari mărturisim că am fi dorit să nu se fi dat prilejul de a fi făcute, prin chipul cum o anumită presă a înțeles să-și exercite rolul ei în aceste momente. Uitând că la Paris se desbate nu soarta sau ascendentul unui partid, ci viitorul neamului și statului nostru, unele ziare, reflectând de altfel mentalitatea celor ce le inspiră și conduc, n’au făcut decât să amestece interesele de partid cu acelea cari treceau dincolo de granițele interne ale partidelor, și să lovească în acest mod în soarta țării. Au fost oamenii politici cari în momentele hotărâtoare ale neamului nostru, au făcut operă de partid, știrbind din drepturile ce ne erau“ consfințite prin tratatul de la 4 August 1916, precum a putut să existe" o anumită presă, care să jubileze de presupusele insuccese ale României la Conferința păcii, ori să denigreze la Paris chiar, pe reprezentații țărei, cari acolo erau învestiți cu rolul de apărători ai României întregi. Această tristă atitudine a unora din bărbații noștri politici și a unora dintre ziare, era, de altfel cu ,atât mai blamabilă cu cât binefacerile păcei, atât de mai râvnită, sunt încă neînfaptuite. In pragul realizărei marelui nostru vis național, neamul nostru este chemat dinou să se jertfească și să sufere. In lupta cu vrășmașii ce înconjoară. In Ardeal armate organizate maghiare chiamă la luptă fiți să oș firea noastră, și dincolo de ’Nistru anarhia bolșevistă cu veleități de expansiune ostășească cere din partic mereu vigilența armatei nonexpate-neutre. Suntem, în timpuri grele, în tunuri extraordinar de grele, și de acea campaniile interne politice, urmate de un spirit atât de depărtat de vremea în care trăim, și de greutățile României, apar în ochii celor ce văd fără patimă, drept lovituri aduse intereselor vitale ale neamului nostru. Declarațiunile miniștrilor din teritoriile eliberate, reflectă astfel, starea de suflet a fraților noștri, alarmați și neplăcut surprinși de chipul’ cum unii bărbați politici din România veche înțeles a rămâne aceiași și în România nouă. Era desigur mult mai bine pentru reputația noastră, ca secțiunile bine meritate și usturătoare ce le primesc unele politici de la noi, să nu se fi auzit, din lipsă de motiv, dar odată rostite ele trebue să servească ca un corectiv al obiceiurilor învechite politice ce compromit viața publică a României. In noua organizare a unei alte Românii, plămădite din atâtea jertfe, se cuvine a domni un nou spirit decât acela care a vițiat România Veche, și se cuvine ca obiceiurile politicianismului strâmt să facă loc larg concepțiilor de stat superioare, de unde trebue să lipsească micile combinațiuni politice, și măruntele planuri personale. ‘Numai în acest mod România Mare poate juca rolul ce ii este destinat prin trecut și prin situația geografică. iar Z & ® 1li Zi „Neamul românesc“ publici un articol — care se pare a fi numai începutul dintr o serie — asupra chipului cum d. Al. Marghiloman a primit pe Nemți, vi cum arăta în nenorocitele zile în care bucureștenii așteptau cu inima frântă, venirea dușmanului, ca un adevărat om al Nemților. Amănuntele despre modul cum s’au comportat „patrioții” de azi în vremea ocupațiunei țărei, vor forma pentru cronicarul de azi, ca și pentru istoricul de mâine, isvoare intersante pentru judecata acelora cari au pactisat cu vrășmașii țărei.^ * J. Const. Bacalbașâ, adresează prin „Românimea“ o scrisoare d-lui Mih. Pherekyde, prin care se plânge primului ministru că nu poate circula noaptea neavând contramarcă de la un bal mascat. Cu adevărat că chestiunea ieste gravă, și merită să fie adusă la cunoștința prilejului ministru al României sa W I), general Î Averescu, care acordă interviewuri, ziarului său spune totuși cu un dispreț olimpian , la adresa presei : „Eu nu citesc ziare !“ Pentru un democrat afirmația aceasta desprețuitoare la adresa presei este caracteristică. Ea dovedește permanentul conflict dintre cea ce simte și ceea ce se preface o simte, generalul demagogiet , *‘'Y/VI Citim în „Steagul“ » și ' D. Tzigara-Samuricaș al fost înlocuit din Comisiunea Monumentelor Istorice. Numai enunciațiunea, aceasta, indică neinteligența unei asemenea măsuri. Puținii oameni în țara românească sunt mai calificați pentru a veghea la conservarea monumentelor trecutului nostru. , Monumentele istorice pot da grească pe alții mai cu inimă românească vrednici de a le păzii Am arătat în primul articol asupra problemei alimentarei, ca cel mai bun sistem de procurare a productelor de hrană în lipsa în care ne găsim acum, -ar fi o combinațiune a monopolului pentru productele de prima necesitate și a liberei concurențe pentru toate celelalte alimente. Aceasta până la intrarea în normal, adică până la stabilirea raportului între producțiune și consumațiune. Dacă aprovizionarea alimentelor, în asemenea situațiuni excepționale, este complexă și dificilă, apoi nu este mai puțin adevărat că o chestiune tot atât de importantă, este sistemul-ce urmează a se adapta pentru împărțirea produselor la populations cât mai just și fără pierdere de timp. Oricât de puține alimente ar fi, dacă se împart cu ordine, drept și deopotrivă la toți, nimeni nu poate fi atunci nemulțumit și cu atât mai mult se impune ordine și repartiție echitabilă, cu cât lipsa e mai mare. Cum se distribuie azi alimentele arxhri0TOfwi «tWiWT și Sistemul întrebuințat astăzi prezintă enorme desavantaje. Mai întâi distribuțiunea alimentelor prin autoritățile comunale și administrative, a dat loc la nemulțumiri generale. Se acuză în primul rând de nepricepere, știut fiind că Statul e rău gospodar, dar mai presus de acestea vin favorurile și concesiunile fie de ordin politic, fie de ordin personal sau sentimental. Se distribue fără nici o regulă, la cine poate apuca, iar consecința este că omul sărac este acela care rămâne întotdeauna în lipsă și suferință. Un al doilea inconvenient ce prezintă sistemul actual, este lipsa complectă de ordine și metodă în distribuțiuni. Cine n’a văzut acel spectacol care se prezintă la distribuțiunea alimentelor, unde nenorociții cumpărători vin câteodată cu noatptea în cap și așteaptă ceasuri întregi — câteodată toată ziua — până să-i vină rândul să ia ce i se va da și de multe ori se întorc acasă, disperați, căci după o zi poate de așteptare nu au putut lua nimic, terminându-se până să le vină rândul. Cât chin, câtă pierdere de timp, câtă expunere la maladii din cauza aglomerării și a timpului îndelungat de așteptare, mai ales iarna pe frig și viscole. Omal este nevoit să sufere și să aștepte ea să da ceva, căci de foame nu poate răbda, trebue neapărat să mănânce atât el cât și familia lui. Dacă aceste lucruri sunt adevărate, nu este tolerabil sa mai continue această stare de lucruri. Este o datorie și umanitară și patriotică de a se lua măsuri de îndreptare de către cei în drept. _ Ițte Dar care sunt acele emisuri. Ele se deduc din neajunsurile arătate mai sus, cunoscând efectele putem înlătura cauza și anume: Ele sunt cooperativele populare orășenești, caii vor desiega în chip fericit pentru inpulatuti», problema distribuției pr’efectelor mai ales în timpuri de crize alimentare cum ne găsim acum. Cetățeanul se scoate de sub influenta autorităților •administrative sau comunale, iar ••distribuțiunea ce face direct de câtre ,personalul ales de membrii ce compun .asociațiuea, pe cari ii poate controla și obliga să-și îndeplinească însărcinările în mod corect și conștiincios, fără amestecul autorităților. Membrii delegați ai fiecărei cooperative, cunosc mai bine și în mai deaproape situațiunea familiară și nevoile fiecărui asociat, împățind după anumite reguli, productele ce vor căpăta fie dela instituția nuli Statului, fie procurate direct de către ele prin întreprinderi economica ca: tăieri de păduri sau aprovizionări de lemne direct da la proprietari transportate, depozitate și distribuite la timp; culturi de egume și fructe, lăptării, mici ateliere de confecțiuni și reparat mai pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, etc.. Fiecare ramură de activitate economică va fi condusă de imul și ai lui mulți membrii, unde femeile membre pot avea un câmp larg de activitate. Guvernul a avut o fericită inspirația când a legiferat înființarea cooperativelor populare orășenești atât pentru instituțiuni cât și pentru particulari. Acum a rândul inițiativei particulare pentru a se strânge cu toții în cât mai numeroase asociațiuni, căci cred că, din partea autorităților respective vor avea în mod sincer tot concursul necesar. 1 • Pâna la înființarea cooperativelor «esmn.:® -Esf.-ansas.s.-assas* _ Până atunci, se înțelege, că nu este alt mijloc decât continuarea sistemului actual, însă cu ordine și metodă, deseori tranzându- se cât mai mult, căci mi este posibil ca un singur oficiu, Primăriei Capitalei, să die trib ne Bonuri de alimente și lemne pentru întreaga populație. Deosebit de aceasta, un mijloc foarte practic pentru repedea distribuțiune a alimentelor, evitându-se aglomerările și pierderile de timp, este înființarea a cât mai numeroase centre de distribuțiuni, cum s’a făcut pentru pâine unde sunt aproape 200 centre, dar, cu 8—10 centre maximum cum sunt la celelalte producte, nu este posibil a satisface toată lumea și de aici aglomerări de nedescris, dezordine, luptă cu poliția pentru a, pătrunde, nemulțumiri generale. Centre de distribuție cât mai multe B35aSEE ® SS*ää SSBäES. Trebuesc înființate zeci și chiar sute de centre de distribuție, câre sunt necesare în raport cu numărul populației, pentru ca locuitorii să poată lua dreptul lor imediat și fără nici o pierdere de timp, imaginându-se și aplicându-se toate mijloacele pentru a ajunge la acest scop ca: tabele de persoanele ce urmează să primească de la fiecare centru ca indicațiuni chiar de ora sau timpul de distribuțiuni, numere de ordine pentru distribuții, bare de trecere în ordine la ghișeurile de cumpărare, etc. Cheltuelile de personal și Instalaiuni, oricât de mari ar fi, sunt pe deplin justificate. Treime numai bunăvoință și un mai mare interes pentru binele obștesc și atunci se vor găsi ușor cele mai bune și practice metode pentru înlăturarea neajunsurilor, cui cât de grea ar fi situațiunea în care ne găsim. Int. Colonel N. DimTiriu Chestiuni la ordinea zilei PROBLEMA ALIMENTAREI Care ar fi cel mai bun sistem de repartiția productelor de hrană de prima necesitate, in timpuri de criză alimentară Rolul cooperativelor orășenești Ea partițiunea prin autoritățile comunale sau administrative, constatându-se defectoasă, trebue găsite alte organe pentru a le însărcina cu aceste lucruri. Aceste organe le-a găsit însuși guvernul și le-a legiferat de curând, trebuie numai puțin îndemn pentru înființarea lor cât mai repede, acordându-se toate înlesnirile și ajutoarele posibile pentru îndrumarea și desvoltarea lor NOTE MĂRȚIȘORUL . Ș-Șfi fiți Un lux desigur, obiceiul de a da și a primi o medalie, o mică «bijuterie» cu ocazia lui 1 Martie. Bar obiceiul acesta are și el poezia lui. In afară de sentimentul ce conduce pe cel ce oferă, și pe acea ce primește micul obiect ce strălucește, este și ideia primăverii ce vine, vântul de vară ce se simte lângă soba încă încălzită în camarile ce nu-și deschid încă ferestrele. Ca și ghioceii cari vestesc cei dintâi primăvara, «mărțișoarele» au semnul lor oarecum evangem. Sic vin te adncă «țainte sărmanilor înfrigurați aé până ieri că alte timpuri mai bune vie. Și dacă ar fi ca bijutierii să pună și ceva românism în arta lor negustorească, ași dori ca mărțișoarele de anul acesta să simbolizeze în aur,rgint, pietre scumpe, sau simplu metal icuri, timpurile eroice prin care am trecut măreția visului înfăptuit. Am dori să vedem o «mărțișoare» cu imagina Marelui rege și Marei Regine, cu chipul acelora de care sufletele noastre sunt legate de-a pururi, oameni mari de la noi și da dincolo de noi. Și ce moștenire plină de farmec ar fi mărțișoarele Rominiei Mari lăsată generațiilor ce vor veni, pentru ca copiii copiilor noștri să știe că și un strămoș de al lor a fost martorul mnelior evenimente de azi! Mărțișoarele ar fi astfel o lecție vie de istorie trăită caracteriată intr’o medalie mică, și ar adăuga un sentiment vnalt la gestul de pură delicateță tinerească de până aculoÂ, A Petrenius, § ECOURI upă statistica oficială maghiară din 2010, Banatul a locuit de 592.049 Români, 387.545 germani, 284.899 sârbi, 242.152 maghiari și 78.058 alte naționalități. Noi știm cum se făceau statisticele ungurești și interesul pe care îl aveau ca sa diminueze în special populația românească. T VjO-r ' * K J*'.. . ! Trotzki se ceartă cu Lenin. Cel dintâi vrea cucerirea Ukrainei, cel de al doilea alianța cu ea. A circulat chiar zvonul că «tovarășul a Trotzki ar fi arestat e «tovarășul» Lenin! La Bolșevici totul cu putință. . . , "*"**' Ai,' h.Jj!' Și asasinii sunt uneori democrați. Așa de pildă guvernul din Budapesta care poruncește măcelurile în masă ale românilor, a tipărit noi timbre poștale cu inscripția: «Republica populară maghiară.» am avea mult de furcă în ce privește stilul ziarelor din noile teritorii. Așa tatru unul găsim: «Zilnic concert duplu, al unei capele» sau «efectueze bine albituri, de asemenea se reparează. Se roagă a aduce ața necesară.» Profesori de gramatică, la lucrul Generalul Averescu a declarat din, imprudență unui confrate cât nu citește Itare. Presa s’a supărat. Generalul care ține morțiș la popularitate, s’a hotărât să se plimbe pe stradă veșnic cu un ziar in mână ca te poată apoi de un interview contrar. D V * . Speranțele bănățenilor, eu vor puriea în cele din urmă răsufla liberi, au fost de scurtă durată. Abia la Orșova, Caransebeș și Lugoj, a fost înlocuită armata sârbă prin cea franceză. Iți vine mai curând a erei este, că armata franceză a fost așezată ca tampon la capul liniilor ferate, ce duc din regat și Ardeal nn spre Banatul, care se svârcolește îincă sub baioneta jandarmului și dragostea comitagiilor. Noi nu-i urâm pe sârbi, fiindcă ne-au fost tovarăși de suferințe și frați de arme. Ne doare însă, când după atâtea sacrificii comune îi găsim pe sârbi în armonie cu descendenții acelui Tisza, care în 1914 le-au plăsmuit ultimatul. Oricât s’ar căuta să se ascundă adevărul, e clar rea lumina zilei, că contele Karolyi și-a îndreptat corabia spre Belgrad. De altfel e explicabil, ca Ungaria micșorată, visând mereu la Ardealul pierdut și fără acces la mare să-și îndrepte în viitor privirile spre noul stat Sud-Slav. • • Totuși vecinul și tânărul stet Sud-] Slav, nu ar trebui să uite cel puțin , astăzi, ce datorește aliaților. De aceea ne pare curioasă, cenzura 1 sud-slava, care mai zilele trecute au găsit cu cale să cenzureze în întregime articolul ..Vive la France“ din gazeta „Opinca” , care apare la Vărșeț (jud. Timiș) și în care nu se scria ] altceva, decît se preamărea Franța ! ] ÎPi*op ® graiaci» scariisi : iasaia«iacfXiaB33 aesss äB*HSi2b,^nssaES ' Ceda ce e mai interesant de văzut , în Banat astăzi, e munca febrilă ce - o depun sârbii pentru câștigarea elementului șvăbesc. Ignorând tratatul nostru de aliană, sârbii au absoluta convingere, că la Paris se va hotărî plebiscitul pentru partea apuseană a Banatului. Cum însă, sârbii încă nu pot avea majoritatea absolută într-nn eventual plebiscit, ca prin minune , șvabii au ajuns răsfățații lor. Astfel la 21 Februarie concentrând armată puternică la Timișoara, pa lângă o opunere înscenată a oficialității maghiaro-republicane, guvernul Sud-Slav din Belgrad, în ciuda stuturor dispozițiunilor conferinței de pace din Paris, declară județele Timiș și Toronto anexate Serbiei. Destitâind pe comisarul republican Roth, au instalat ca prefect al oracșului Timișoara pe șvabul Hega, i aar ca prefect al județului pe un alt șvab Martin Filipon, care ține loc 1 de prefect și în județul Torontal. 1 In felul acesta cred sârbii, că prin numiri, de prefecți și sub,prefecții și-au asigurat concursul șvabilor și 1 că după retragerea armatei sârbe din Banat se va putea face plebiscitul cu un aparat de funcționari ,a- i serviți cauzei lor. 1 ~ Te-am înțeles nene Panta, nu- 1 nu fi să nu iasă lucrurile pe dos. De altfel e încă de văzut, dacă nu va rămâne în vigoare tratatul nostru de alianță. c Tînuîa șvabilor . Indulgența șvabului de șarmat, încă nu vrea să zică o dragoste a lui 1 fată de sârbi. Șvabii sunt un popor harnic, cult și prea materialist, darrât să nu-și fi făcut socoteala din primul moment, în ce parte îi mâ uă interesul. Unde atrocitățile ocupanților au mers prea departe, acolo au reacționat dinar. Astfel la minele din Staier-Anina, făcând o cauză comună cu muncitorii, au a *ungat armate sârba din acele localitați. In orașele Caransebeș și Lugoj, imediat ce armata sârbă e’a retras, , gazetele' JdC'ölÁ m S' ăc'rll articole, în care își exprimai:» dorit' În îor vie dieț a se alipi în &a»âniaî‘ M suit © 3? rrstfefl^ — E o rușine astăzi și ia surpașul naționalist, — îmi spunea un prieteni «rai zilele isrecute, fiindtig toți renegații, toți cari mai «Ți ai* semnat la circulări și dș^samții deț fidelitate, veștejind negroas* 'BamiR.. niei, au devenit tpesta pjiai minune, buni români'’. Să fie aceasta o tgezire !» .«caștri iuta națională? ! Renegatul Unu’ia cu vrai ® uțih4 pretenții în.Consiliul ADtea fînfe^ sate ale demnități, s’a mulțumit etî sar^ icoanele lui Iu<ter,reisăgârtitî SC 1st. Budapesta1. Altul Sieghetou uehanț ! a fost internet zilele trecute la mâ*“năstirea d'la Prislop, s*aE5*ss ® zasssî5 Sisasffl*..' O împro`pătare ». vân^l șocâtela sat' t •așteapt! prin sosirea sa d&plamHd în feba pribegilor ofițarâ' ef ^*ldatî'r cari în cursul războiului „iznetegâiriin du-și mai bine rostul an 'lophat când f * ■cu pecm în țară, Basaraba* ,șî străininătete, când cu arma ÎAdîstragereaf, imperiului șandrama și la' ^canatamiî'oa României-Nouî. Până ce situația aci e laeS ßeelarab ’ ’la Sibiu se lucrează cu fesuultatar , la organizare, care se extindă camdata numai pe hârtie și asuprite provinciilor încă neocupate, as organizează .armate, finsaje, $exte$ import-export etc. în sensul eternului provizorat. Frații noștri din Reg...9.. ala xdț ierta, dacă iei coasa mai tac&nu vrati greșală. Fruntașii noștri cu mei excepții n’au avut parte de vîsta publică de stat. Noi am avet țocani, școli și biserici bune, dar, acestia nu sunt suficiente’ i«atins surganizarea instituțiilor unui stat, &» obiter provizoriu. . ] Multă sămânța rea a genalrAsit»’ Transilvania gazetele tesatofile „Ziua“, „Moldova“ și chias aa” în timpul neutralității și In cursul războiului. it ■ Intre reformele agrarate pectorale, cari ne bat la poartă și dintre, cari cea dintâi va pune pe mulți țărani în proprietatea moșiilor bananilor din Timiș și Torontal, e o reformă, care deși locală, prin importanța ei are o valoare națțională. E vorba adecă de comunitatea de avere a fostului regiment Rognano-banatic No. 13. Această comunitate creată la anii 1870—78, ea donațiune dux toartete habsburgilor", formează "stsprietate al foștilor grăniceri din 05 Câmpne românești având antonomee nfcetute. Această avere, care estaten una din imobile, 200,USS jsmW» gher=1.600 stânjeni pasrulîi .și lacuri. de pășunat, se esUmerziS tgeste 200 milioane coroană. *>! Dat fiind, că sta.tri.tefA tm jgmmiteau, ca sä se exploateze aimic în regie, veniturile erau în £ îm» Igx «țministrația se mulțumea eli conseri ve aceste bunuri, să în Șașneaskul și1 îmbunătățească întru exlofi, soartă grănicerilor. Venitul «el ta&nu îi aveau întotdeauna , aspra^atonii, cari de regulă erau ovrâi . Sub noul regim románián, cehi speră, că sub pefrArfim SvlTíiătorului de domenii își Ț^emilea mo ȘTIRI DEMIUUL CE Ît PETRECE !NUMIT falsi.. BifiționaHgd.^ 1 jSgdcrm» aaragg js~eSee4 ® r@iâ — Urmarea în pas* 4 **»8^ Ministerul Agriculturii și Casa Pădurilor se preocupă în acest momament de programul viitorului în ■ehestra pădurilor. Cred că va fi unterosant să reamintim aei situația da care se găsește această ramură economică, națională la ieșirea din lg războiul general. *edegatul cel vechi era chiar înainte de acest război sărac în păduri.(17 % în loc de 25% cât ar fi trebuit să aibă). Devastările armatelor nibești în Moldova, exploatările noastre proprii anormale pentru a sahieface nevoile suprapopulației din acea regiune și a înlocui țițeiul ce liipsea în mjloacele de transport și Industrie, au înăsprit această situație; cele însă de jaf pe care vrăjjarașii le-au făcut în timpul ocupa de Vintili I. Britianul ției au sporit și mai mult lipsa de semne pentru viiitor; în sfârșit, refacerea distrugerilor prin război și alipirea Basarabiei, aproape fără păduri și care se aproviziona din interiorul Rusiei până la unire sporesc nevoile țârei. Această situație îngrijitoare se îmbunătățește din punctul de vedere al cantitatei lemnului disponibil pentru nevoie consumației, prin alipirea celorlalte țări românești, Ardealul, Banatul și Bucovina. Cele două dintâi provincii au o suprafață de aproximativ ? 4.689.6Q0 deci de pădure' din' 12.680.000 ' hect. întindere, totalăl, adică 33 %, din această, întindere, iar Bucovina aproape 45% în loc de 17% din vechiul regat. .Cel mai împădurit comitat este acel al Oraș-Severinuluiui» B»icat cu 518.000 heet, pe când câmpia , aceleași provincii (Torontalut și Timeșul-Vărșeț) au cele mai mici întinderi de păduri. Repartiția însă în tot Ardealul este aproape omogenă și pure deci din punctul de vedere al climei și al înlesnirei transporturilor această provincie In condiții favorabile. ......... Esențele sunt repartizate în Următoarele proporții: Stejarul cu 950.000 ha, adie! aproximativ 23%. Fagul cu 2.000.000 ha1, adie! aproximativ 53%. Bradul cu 980.000 ha, adică aproximativ 24%. Statul stăpânește peste 750.000 ha. din aceste păduri, instituții de mână moartă având și ele o proporție destul de mare, particularii neavâd decât o întindere de vre-o 900 mii ha. Bucovina este iarăși , țara pădurilor având peste 45% din întinderea ei totală ,împădurită. Ea are 475.000 ha, de pădure din care vreo 269.000 sunt ale fondului religionar, adică foste mănăstirești. Amintim că întregul teritor al Bucovinei este are 1.044.290 ha. Dar <racă cantitațile mari de lemne exploatate în Ardeal și Bucovina sor înlesni «itusetia grea din vechiul eR ar fi Basarabii,, denia vor putea înlătura toate «eh» lipsei de păduri din aceste din »3 noi don! teritorii ale României'. Mai întâi lemnul în întrebuințarea lir ca combustibil nu poate fi transportat la mare distanț|. Câmpia Dunărei și Basarabia traduc să se alimenteze în miod normal din pădurile povârnișurilor 5oldice și răsăritene ale Carpaților din Muntenia și Moldova. Numai transporturile fie apă ar putea înlesni în parte coc t transport. Pădurea însă, în afară chiar de emiul ce îl dă pita tăere are un rol important în egala ei repartizare pe suprafața țarei: prin influenza oe ire asupra climei, ca rezervor de umezeală, prin apărarea ce face deaurilor și munții, contra eroziunilor și prin urma 0 prin regularizarea ce aduce regimului apelor curgătoare. ‘Sporirea proporției terenurilor împădurite «in teritoriile desrobite nu înlătura de îi nevoia unei griji mediate pentru situația silvică din România Marei țn program nou trebue întocmit ... r.’iu 'a cruța pe deoparte păduri regat și Basarabia, pentru a încuraja unele rep *i. Cruțarea se va face întrebațâ no pe cât mai puțin posibil len oea combustiSÎI, înlocuindu-i cutul la căile ferate f în industrie cât mai mult prin: •alți producători de energie (căderile de apă), în gospodăriile private și ale orașelor cu lignit, cărbune și gaza simte rane (Ardeal) prohibind cuț totul «sportul pe o perioadă de că puțin zece ani, înlesnind pentru hanaul de construcție transporturile din Ardeal și Bucovina către provinciile deep Murite. Din acest punct de vedere trebue schimbarea legei actuale silvice, împedicând orice defrișare, spunând, România veche și Basarabia sub un regim silvic deosebit de cruțare și păstrând Bucovinei și Ardealului regimul normal de exploatare. Se impune astfel revederea amenajamentelor existente și chiar desființarea contractelor făcute cu Societățile supușilor vrăjmași. Pentru a îndeplini cel de al doilea rol în economia națională, acel de regulator al climei și apelor, un program de împădurire activă trebue hotărât a .Mai întâi munții și dealurile din vechiul regat care nu sunt de folosit pentru pășune în condiții normale, trebueie' să fie reîmpădurite precum și refăcute pădurile devastate. Va fi o folosire mult mai bună și mai rentabilă a povârnișurilor și coastelor împroductive decât aceia pe care o au astăzi și pe care cultura lor cu vite sau "Plante nu folosește, decât pentru a le năimi, la Cel puțin o treime din întinderea a fețelor de miazăzi ale munților noștri și" o mare întindere de dealuri " se poate pune astfel în valoare. " Exproprierea va putea sluji și ea pentru corectarea relelor de mai sus prin rezervarea pe seama Stalinului a unor întinderi de împădurire, atât în regiunile de care vorbim mai sus cât și în părțile în care lipsa de păduri este totală ca în Bărăgan, în o parte a câmpii Dunărei în Dobrogea și în unele dint triste ale Basarabiei. De altfel în tota1 acest program trebuie să ținem oeamă aiât de tendința ce se manifestă din ce în ce mai mult în Statul modern ca ^ producția pădureii' să fie' pusă sub un regim special. Basarabia prin ^ legea de expropriere a trecut pe ^ seama Statului de odată cu subsolul și toate pădurile. In Ardeal se ^ manifestează o tendință în același ^ sens. " i Oricare ar fi soluția pe care Con stituanta României Mari o va da acestei chestii, prin suprafețele mari pe care Statul le are , prin rolul de ordin general, intervenția lui va fi din ce în ce mai directă, în deosebi în replantare. Pentru a nu mai face însă ea această chestie să depindă de bugetul anual al Statului, trebue o .reoi ® ® anzareț a Cassei Pădurilor d ® ed'U'f «n rap to.' nil nu . a unei direct ei al unei instituții «a eternetsT eV conomic, cu mijloace TrimSh, ehel i” tuite dup! mums % Domeniile împădurite tete Stetu-A. lui de peste 2.580.000 4a hat feh^ex.ploatate vor permite nu nu to ai . g dea și venituri mari Blaturi«', 'dări să și alimenteze tfbelfineîlte speciale de împădurire și exploatare* Dar rolul Statului nu textes si IV»: țărmuească numai la aoel al domeniului său,ci trebue s ă întervie spuri, a ajuta împădurirea terenuristă$ "’a.5,parținând altor persoane șî apr^j af îndemna o rațională axprop tare. |p domeniului privat. > ’ " Paralel'cu această Să^tea sa pune o reorganizare a ÎB.v|amântu.^’ lui silvic pentru a produca mult mai numeros personajul e.g@eiai im practic necesar pădurilor Stabhlung și acelor private. Azi el testa insul# ficient nu numai atât pentru nevoile proprii ale domeniulei câta și pentru acelea ale cetei privat; saru pentru a înlocui în teritoriile libgitrate personalul streia» O alto măsură de «süßtisfoi-i laa^ssaBiraaawBEawagaMsS^ ax.iiifWA Mrmarea îa m* . CRONICA IILE! l« i BOU HABE Ce ar* fi de făcut 1