Viitorul, august 1920 (Anul 14, nr. 3710-3734)
1920-08-07 / nr. 3715
Donații Tute tengre ȘI PETROLUL Ziarele au publicat că d. Take Ionescu a cerut Primului Ministru prezentarea unor legi în Parlament prin care să se lase liber comerțul petrolului în interiorul țării, să se reglementeze exportul lui după anumite norme, să se îngăduiască libertatea transactivilor de terenuri petrolifere și să se renunțe la ștampilarea acțiunilor Societăților vrășmașe. Numai în aceste condițiuni d-sa crede că s’ar putea încheia împrumutul extern. Se zice că aceste condițiuni sunt puse de Banca Blank care este însărcinată cu tratativele împrumutului. Nu știm ce va face guvernul ; fată cu manifestările sale de până acum în direcțiunea economica, n’ar fi exclus să ne pomenim că aceste cereri ale d-lui Take Ionescu să fie aprobate. Pentru ca cititorii să-și dea seama de consecințele unei atare politici, ne credem datori a arăta cum ar fi urmările ei pentru tară. In cazul când s’ar lăsa liber, comertul interior cu produse de petrol rezultatul la care s’ar ajunge, în scurt timp, ar fi monopolul petrolului în interiorul tării în favoarea capitalurilor străine. In adevăr, acestea vor putea începe acțiunea lor prin o scoborâre temporară a preturilor produselor din interiorul țării, vor ruina pe micii producători și apoi nemaiîntâlnind nici o concurentă, vor urca prețurile fără limită la acele pe cari le doresc , astfel vor ajunge să scoată din vânzarea interioară cele mai mari profituri, creind un monopol în favoarea capitalului străin. Tocmai așa începuse să lucreze în țară, acum câțiva ani, o mare întreprindere de petrol străină; a trebuit atunci ca guvernul să intervie și să facă legea contingentării din 1908 (aplicabilă și astăzi), după care, fiecare întreprindere de petrol e datoare să dea în consumul intern o cantitate proporțională cu producțiunea sa, iar prețurile unitare sunt stabilite de guvern. Prin urmare prima cerere a d-lui Take Ionescu tinde la creatiunea unui monopol intern în favoarea capitalului străin. A doua cerere a d-lui Take Ionescu de a se lăsa liber exportul în anumite condiții lrni (impuse din asfaxu), tinde de a se scoate din țară toate produsele de petrol, cu cele mai mari câștiguri pentru capitalurile străine și cu cele mai mici venituri pentru țară. Este o stoarcere a averii României în favoarea capitalurilor străine. Prin această măsură, unită cu cea dintâi, străinătatea va dispune de fapt de petrolul românesec în interior și în exterior și astfel va subjuga toată viața economică a țării, căci îi va lua principalul său generator de energie. In cel mai rău caz, dacă nu va fi subjugare, va fi întronarea controlului străin. Solutiimile cari se impuni sunt: în ulterior monopolul de Stat, iar pentru comerțul exterior reglementarea rațională a exportului, ținând seama, de prețurile mondiale, de costul de extracțiune al produselor, de beneficiile legitime ale întreprinderilor și de nevoile statului. In ceea ce privește cererea de a nu se îngrădi libertatea transacțituilor, de terenuri petrolifere, socotim că nu este încă momentul de a se da această libertate, deoarece față cu tendinimțele de acaparare ce se manifestă de pretutindeni și întru cât nu s’a stabilit care va fi organizarea viitoare și politica statului român în chestiunea petrolului, o asemenea măsură ar face un rău imens soluționării definitive a problemă petrolului. " Cât privește renunțarea la și anihilarea acțiunilor vrășmașe, bunuri ce după tratatul dela Versailles ar reveni de drept statului român, și a căror valoare întrece poate un miliard, aceasta ar însemna că pentru a se face un împrumut extern se dămește finanțe străine sume enorme din averea națională. Pentru toate aceste motive sperăm că majoritatea miniștrilor din guvern vor fi în contra politicei d-lui Take Ionescu, în contra căreia este desigur toată suflarea românească. ZI CU ZI „ Socialismul“ într’un apel adresat soldaților scrie: „Cerem demobilizarea ți pacea cu toate popoarele, pentru că eu e bine să ne mai dușmănim cu vecinii ți să dea dinamul oamenilor acasă să-i și caute de gospodăria lor ruinată“. Dar în momentul în care socialiștii, de la noi, mai bine zis bobemiștii noștri, cer demobilizarea, armatele noșâ distrug Polonia . „Renașterea Română" de când a devenit proprietatea d-lui Schuller, se crede autorizată a vorbi mereu despre petrol. Se știe că d. Schuller este unul din marii specialiști în această chestiune, de când părăsind comerțul de cemințerie în detaliu, a intrat pe calea importatorilor de instrumente pentru sondele petrolifere! „Epoca“ ne vorbețc de măsurile serioase cari s’au luat conferă bolșemiștilor în Consiliul de miniștri recent. Am fi dorit să știm ceva mai precis în ce constă aceste măsuri, pentru ca să știm dacă ele se aseamănă cu cele luate de guvern în chestia banilor descoperiți la clubul socialist, veniți din Rusia. # „Dimineața" ne aduce la cunoștință că d. Take Ionescu ar fi intervenit — vechea politică a tocmelilor — la Belgrad și ar fi obținut paxe-mari ,rectificări de graniță și un tratament mai bun pentru Românii din Banatul sârbesc. Era mai bine ca d-sa să nu fi făcut așa încât Banatul nostru să se trunchieze! * De abia a apărut ziarul „La Roumanie“ și a început să vorbească de nevoia distrugere treheilor chinezești. Pentru a ne spune acest lucru, nu mai era nevoe să reapară ziarul d-lui T. Ionescu! i Ce se petrece in Rusia FALIMENTUL bolșevismului mm Câteva cosiși 3r§H ale și sociaSSI Hat gardan Merzheim — Lumea începe să se edifice complect asupra evoluției interne a bolșevismului, căci socialiștii din toate tăriile cari s’au dus în Rusia pentru anchete, se reîntorc aproape toți, dacă nu decepționați, cel puțin cu o credință sdruncinată. Ceia ce constată „Le Temps" ca se evindențiază din ce în ce mai mult azi că Rusia neorganizată trăiește sub ceil mai vechiu regim, dictatura curată, a câtorva oameni cari s’au impus prin teroarea ce o inspiră ca și prin pasiunea ce o incarnează. Ce a făcut bolșevismul într’o țară descompusă în care reprezentarea națională e neexisteentă s’a putut merge până la căpătul unei experiențe care voia să scoată dintr’un sindicalism anarhic un guvern de fapt. — Reprezentăm capacităților, bazată pe individualism i s’a substituit o reprezentare de clasă eșită dintr’o corporațiutne. Ca să fii numit ceva în Rusia Sovietică nu este de ajuns să fii un spirit de valoare sau o energie potențială, trebuie să fii lucrător țăran sau soldat. Pe aceste trei straturi sociale s’a clădit conducerea țarei, pornind de lasat spre a ajunge la Stat. Multi nușt care preconizează alegerea oamenilor de către corporatiuni fac astfel sovietism fără să știe. Cauzele prăbușirea comunismului Conceptuarea aceasta Insă a dat faliment, iată adevărul. Faptul îl mărturisește însuși Kropotkin care căutând a-și explica cauzele acestui eșec se găsește în cemiralizarea exagerată și birocratismul menținute de Lenin, metode care paralizează viata întreagă a Rusiei. Lenin nu a făcut nimic alta decât a continua sistemul tarist, adăugându-i un supliment de muncă , producțiuea în comun și repartizarea egală între consumatori. Această negare a legilor economice, cele mai elementare a condus fatal la înregimentarea întregei națiuni în cadrul munceii forțate și ale funotkatabismuliui cotropitor. Morala acestor metode a eșit repede la iveală. "Când prea mulți oameni se bat pentru o prăjitură mizerabilă, e mai bine să fii de partea judecătorilor. A fi funcționar, iată visul oricărui rus adevărat până în momentul, când pâinea începând să lipsească, meșteșugul de soldat a devenit preferabil, deoarece cu o pușcă poți trage mai mari foloase decât cu sentințele justiției sociale. Astfel umanitatea populației se înturna la barbarie, sub seducțiunea unei credințe nouă. Suprimarea sovietelor Cceaoe este mai straniu în această evoluțiiune este faptul că Lenin și consorțiu au suprimat sovietele sub pretexte dă se vor reprezenta mai bine. Operația se aseamănă cu aceia pe care Robespierre a încercat-o asupra Conventiunei, cu singura deosebire că pe când Conventiunea era una și indiviziWă, Sovietele sunt mai numeroase. Și nici’um caz și într’alteț! dictatorii au voit să scape de control. Ce soartă prigatsite Lenin șijiäliaismulä mondial „Sovietele”—scrie Kropotekîn— sunt reduse la rolul pasiv jucat pe vremuri de Statele generale și parlamentare, când erau convocate de rege și trebuiau să lupte contra unui consiliu regal atît de puternic. Sovietele tind alese sub presiunea unui partid nu mai au azi nici o acțiune reală. Aceiași soartă o rezervă Lenin sindicalismuilui mondial. Dictatorul ruș are intenția să-l înăbulșească în Internaționala a 3-a“» înăbușirea sindicalis mului mondial Eșecul sindicalismului M mărturisește și socialistul Merkheim, care a prezis-o de mult, când recunoaște cu Kropotkin, că încercarea de-a introduce comunismul prin dictatura unui partid, e condamnată la eșec, că centralizarea dictatorială ca și țarismul a paralizat viata economica și că „biurocratismul francez este o bagatelă pe lângă acela creat de dictatura sovietistă, că munca constructivă impusă de revoluția Socială reclamă colaborarea voluntară a forțelor economice“. Judecata lui Merrheim este peremptorie. Din leninism“ nu rămâne decât amintirea unui succes efemer a câtorva oameni îndrăzneți, în timp ce doctrina se descompune dispare. Ca pericol politic, bolșevismul a existat la adăpost abuzând de credința masselor în renovarea lumei. Ca pericol social, nu poate subzista, pentru că există totuși forte de care se sfarmă nebunia. , tocai Meilor si petrolul nostru Din primele numere ziarul „La Roumanie“ ia o atitudine precisă fată de petrolul românesc, desoeriind încă odată ciudatele concepțului internationale ale Take Ionescu. Vorbind despre acordul de la San- Remo dintre Anglia și Franța, acord care se face pe chestia peroilului românesc, dar fără să fim internaționala ale d-lui Take Ionescu. serita: „Orice piedici producției caii n’ar fi clar necesitate de un interes național, orice prohibiții oari ar tinde să favorizeze acapararea den către unele grupări, sub numele unui fals naționalism, a producției nopstre petrolifere, toate acestea ar fi nefast și periculos pentru noi. Din potrivă este o politică sănătoasă și de un interes național bine înțeles de a primi toate mijloacele care ar tinde să pună în valoare pentru profitul nostru, această minunată sursă de imensă bogăție. Și prin această putere în valoare intensificată, noi ne vom mări cu atât mediul și influența noastră și prestigiul internațional“. Politica „porților deschise“ apare astfiel în deplină lumină. Pentru acel „prestigiu internațional“, d-l Take Ionescu dă și bogăția cea mai mare a țarei, pe care singur mărturisește că e râvnită cu lăcomie de străini! Se vede de aci, că interpelarea d-lui S. Orăscu nu a fost decât un prilej de-a face pe d. Take Ionescu să vorbească așa cum vorbește, adică din ce în ce mai puțin românește, dar din ce în ce mai mult pe pofta străinilor al căror avocat — în sensul propriu al cuvântului— este d. Take Ionescu. Vanderbilt a murit dar versiunile asupra sa tot mai circulă. Se spune că boala de cord de care suferea l-ar fi răpus de mult, dacă marele American n’ar fi posedat o mare forță de rezistență morală. Astfel se afirmă că miliardarul Vanderbilt a renunțat la multe deprinderi dăunătoare pentru sănătatea sa. Ani de zile, Vanderbilt a obișnuit să fumeze o cutie de havane foarte tari în fiecare dimineață. Medicul său carnet inzistă deci ca să reducă această consumație intensă. Pentru bolnav această privațiune era o lovitură crudă, totuși el reuși a se mulțumi cu o doză modestă: el fuma zilnic numai trei semi-trabucuri cele mai ieftine ce se puteau găsi pentru nocivitatea lor mai mică. E un obiceiu curent că țările navale să dea vapoarelor și bastimentelor lor nume scumpe, sau venerate. Japonezii nu fac o excepție la această regulă. Ba, se afirmă chiar că acest popor care este vestit prin sobrietatea și raționalismul său a găsit chiar pentru o navă numele cel mai romantic: Adzuma: Femeia mică. Originea acestui cuvânt este foarte curioasă. Acum 8 ani prințul moștenitor al Japoniei întreprinse cu soția lui o călătorie pe mare de la Sagomi la Kadzuso. In timpul voiajului o furtună se ridică care amenință să înghită nava prea încărcată de p asageri; spre a preveni o nenorocire și a-și salva soțul, prințesa se aruncă în mare. Multă vreme, prințul nu s’a putut consola. El obișnuia a se duce des la strâmtoarea Uaui de unde se vedea locul tragic. De aci întinzând manile spre marele je ilea: O, Adzuma o ! Adzuma. După secole, un bastiment frumos evoacă încă și azi, sacrificiul devotatei și pasionatei prințese Tachibana. NOTE I (Proaspeții milionari Economiștii din școala clasică au arătat cum luxul aste de multe ori» o necesitate, în ton cât numai prin cheltuelile ce depășesc nevoile mărunte, societatea progresează. Iar istoria tuturor timpurilor a dovedit că bogații sunt necesari propășirei artei, sub totate formele ei, intr’o țară. Nu știm cum va progresa arta într’un regim de absolută egalitate, așa cum o ‘visează bolșevismul dar mărturisim că din punct de vedere al frumosului, era desigur ceva mai evoluată societatea dâ Pericles, a lui Ludovic al XIV-lea, a Manei de Medicin, decât acea a lui Lenin sau Trotzky. Dar nu asupra acestui punct de vie actualitate voim să insistăm, ci asupra utilitatei bogaților într’o societate. Dar acești bogați pentru a fi campionii progresului intelectual,— și pentru a reaminti prin gesturile lor pe celebrul Mecena — este nevoe ca ei înșiși să priceapă arta, să-și dea seama de valoarea ce o are vraja fanteziei omenești» prinsă în culoare, în sunet, în ritm. Fără de această sensibilitate artistică,bogatul devine, când vrea să se așeze pe piedestalul cunoscătorului, ca un personaj ridicol. Din nefericire insă Le bourgeois gonfeUhomme” nu mai este un tip de teatru; el a devenit, grație schimbului de coroane și de ruble, comisioanelor Internaționale, și afacerilor de după răsboi, o serie întreagă de oameni cari au bani, dar nu știu ce să facă cu ei. A cheltui cu orgoliul celui neobișnuit cu banii, a risipi pe băuturi suspecte, în săli de varieteuri unde turpitudinile viitului sunt luate drept rafinamente,— aceasta e un program al noului îmbogățit de război. Și dintre relele aduse de război, această pletoră de îmbogățiți întir-o noapte, nu este cel mai puțin trist dintre urmările lui Petronius ECOURI Corpurile legiuitoare ■ Atitudinea României isto dst lc ö*iaBw-SKäS ■ conflictul ruso-polonez.Legea pentru cercetarea câștigurilor de răsboi. CAMERA in ședinta dela 6 August 1920 I Ședința se deschide la orele 10 din, sub prezidenția d-lui Duiliu , Zamfiresca. i Pe banca ministerială d-nn în general] Averescu, Trancu-Iași, Garoflid, Mocioni, Baron Stârcea, P. P. Negalescu. Se citește și se aprobă sumarul ședinței precedente. Diferite comunicări PAR. MANESCU adresează o interpelare d-lui ministru al instrucției publice cu privire la memoriul adresat de preoț lumea din țară prin cuere cer ca să li se dea dreptul de a fi numiți învățători în comunele unde slujesc ca preoți. A doua interpellare o adresează d-lui ministru de interne cu privire la teroarea ce se practică asupra lucrătorilor agricoli din comuna Săulești, relevând cazul unui sătean căruia i s’a tăiat i o mână’. D. MINISTRU GAROFLID răspunde că nu știe nimic de acest fapt, chiar se va pune în contact cu d. ministru de interne. PAR. MANESCU reclamată este depusă încă dela 6 iulie, dar nu s’a luat nici o măsură. D. TRANCU-IAȘI ministrul atuncii depune proectul de lege pentru emiterea de duplicate a valorilor auflăitoare La Moscova. D. SCHITANESCU. Cere să i se fixeze o zi pentru a-și desvolta interpelarea cu privire la persoana I d-lui Madgearu care s’a constat de comisia dela „Academia comercială‘‘ că este incapabil și necinstit, fapte cari,de altfel vor fi adeverite și de un întreg dosar oficial de care este însoțit d. Schițănescu. (Ap1-lat maj.). D. P. P. NEGULESCU ministrul instrucției, depune proectul pentru înființarea catedrei de ginecologie (la Facultatea din București și transformarea conferinței de psihologie la universitatea din București. D. COL. TOPLICESCU interpelează pe ministru de finanțe cu privire la invalizii cari vând produsele regiei pe străzi. D. N. IORGA. Arată că încetățemuirea d-lui Victor Eftimiu s’a făcut prin surprindere și arată că acest domn s’a servit la Paris de um certificat otoman pentru a putea scăpa de armată. D-sa este de părere că mai bine să se numească în funcțiuinea de director general al teatrelor, unul cu mai puține cunoștințe decât un om care a avut sentimente neromânești. D. GI. CRISTESCU (soc.) întreabă guvernul pentru ce s’a dat autorizația trupelor streine de a trece prin teritoriul mostru și pentru ce im se ia în considerație propnerea de pace a sovietelor. Totodată interpelează guvernul în chestia grevei dela poștă, făcând cunoscut că greviștii nedreptățiți sunt cu toți, strânși în stradă în fața camerei. D. BALAN. Propune o anchetă care să constate că șlepurile și magaziile sunt arhipline de cereale cari se stric din cauza lipsei de magazii. D. AL. VAIDA. Cere să se institue imediat o «omisiune care să ancheteze cauzele grevei de la poștă, pagubele suferite de stat și să găsească mijlocul de a aplana greva. Urgența pusă la vot se admite. D. RAIDUCANU. Face cunoscut că prefectul de Tecuci nu distribue alimentele populației din județ. D. JULETIANU : Face cunoscut câteva ilegalități comise în Basarabia. D. N. D. COCEA : întreabă guvernul dacă are cunoștință că în fața Belgradului și în alte porturi sârbești, se găsesc vase românie cari zac în cea mai mare părăsire și arată că mașinăriile lor au fost luate de către sârbi. Cere să se ia măsuri pentru a li se pierde această avere a statutei. D. COSTESCU, depune proectul pentru acordare unei pensii mai mari soției petgrelatului dr. Istraty, care trăește cu o pensie insuficientă. Adunarea primește proectul cu aplauze. Romurala față de coliciul ruso-posadez D. GENERAL AVERESCU : Independent de faptul că Rusia s’ar sta în stare de războitou- noi, România a avut și are cea mai strictă atitudine neutrală, (apl.). Apoi știrea că trecerea trupelor aerainiene prin teritoriul nostru este inexactă. In ce privește tratativele de paca ele au fost începute de guvernuul Vaida și reluzate de actualul guvern. Cauza însă că s’au întrerupt aceste tratative este : „partea care este datoare cu un răspuns, Rusiei sovietice nu este România“. Legea pentru conflictela educutee de muncă Se intră în ordinea, de zi care este continuarea discuției procesului pentru reglementarea conflictelor de muncă. D. VIRGIL MADGEARU- Conflicttele de muncă au la bază un caracter pofesional: condițiile de muncă, salariile și orele de lucru, resentimentele pricinuite, de patroni, și șefii de ateliere fată de lucrători, recunoașterea sindicalizărei, grevele de simpatie cari nu trebuee confuediate de cele politice. După acest război muncitorimea s’a organizat și s’a afirmat ca o putere de stat, înlăturându-se astfel ideia că industria ar fi neiată pentru satisfacerea capitalului. In stare rudimentară comisiile muncitorești au existat și înainte de război, așa că nu trebue desființate acum. Dacă nu se va ajunge la un echilibru al producției se va produce o catastrofă a acestei producții și chiar a actualei organizări de stat. Vorbitorul aduce în discuție chestia arbitrajului și legislația de muncă și arată cum se prezintă această situație in Austessia și Anglia. Ședința se suspendă. La redeschide *d. leiga constată că numărul deputaților nu este ceî cei’ut din regulament și ca atare discuția nu poate urma. D. G-RAL AVERESCU_ ar’atăfel suspendarea ședinței a cerut-o cfi la E d. Madgearu, iar acum la redeschidere d. dr. Angelescu are de depu lin procet din inițiativă parlamentară. D. IORIVA isi opune spunând că i.u se poate întrerupă discuția d-nn. Madgearu els' un alt disputat. D. PREȘEDINTE face cunoscut că Camera este în numnăr și consideră ședința deschisă. D. DR. ANGELESCU: Depune din inițiativă parlamentară ,un puncte de lege pentru impunarea impozite» lor pe câștigurile de război de la 1915, impunerea valorilor mobile și imobile și confiscarea tuturor averilor de război nejustificate (apl.) C. GIBEL AVERESCU. In câteva cuvinte arată că acest proces era în programul partidului poporului și nu numai că îli primește dar guuvernul și-l și asumă irurgânda totodată de a se forma o combssiume care să studieze de aproape acest proces, sfătuind-o de a fi severă în efectele ei, pentru a fi cât mai reală. D. Președinte ridică ședința ]a xirele 12.50, cea viitoare la orele 4 și jum. d. a. Continuarea în pagina f« In ce stadiu ne isim cu împroprietărirea? !CheBttenea împamprietăritrei «ătearilor este desigur una din cele m m ai importante pentru toți acei care doresc din toată inima să vadă cât mai degrabă rezolvată o astfel de problemă, menită a consolida temeinic edificiul Statului nosfera, împrejurări cu totul nefavorate ce au împiedecat însă până în acest moment trecerea în stăpânirea sătenilor, în mod individual, a celor două milioane hectare de pământ, luate de la marea proprietate de către adunarea constituantă din 1917. Direcțiunea generală a Cooperației și Împroprietărirei își dă toate Silințele, prin serviciile speciale și bine organizate ale direcțiunei funciare și ale direcțiunei cadastrului, pentru a accelera greaua soluțiune a problemei împroprietărirei. Această problemă presupune mai întâi cunoașterea cât mai exactă a întinderei moșiilor, pentru a li se putea aplica în mod precis cotele de expropriere, și în urmă transformarea acestor cote expropriate în loturi mari, ținând seamă de actualele proprietăți mici țărănești, să complecteze parcele de cinci hectare — sau de zece pogoane — pentru un sătean împroprietărit. Comtetarile județene de expropriereși comitetele de improprietărire sunt chemate a desăvârși aceste lucrări grele și complicate; cele dintâi de natură mai mult legale sunt aproape terminate, iar celelalte de natură statistică pe de oparte și economico-agricole pe de altă parte sunt încă în plină activitate. Intr’adevăr, comitetele de împroprietărire sunt chemate, în primul rând, să stabilească numărul celor ce au dreptul la pământ, să fixeze exact categoriile de întâetare ale acestora și să alcătuiască tabele de loturi de cinci hectare sau fracțiuni completătoare a parcelei de cinci hectare. Dar, rolul lor nu s’a terminat numai cu aceste lucrări statistice, căci tot aceste comitete regionale, împreună cu organele locale ale direcțiunei generale a Cooperației și împroprietărirea și cu autoritățile administrative, au sarcina să determine calitățile de pământ (arătură, fânețe, pășuna, Vi, livezi, păduri etc.) să hotărască felul și direcțiunea diferitelor drumuri — de interes general, de interes local și administrativ, de exploatare etc — precum și terenurile răpoase, nisipoase, băltoase ori sterpe, care nu pot fi cocotte la cuprinsul loturilor. Este evident că niște astfel de studii, în vederea parcelărei, trebueic să fie bine abătuite, încât complectate cu planurile respective, ridicate de direcțiunea cadastrului, să aibă caracterul unor adevărate inventare ale moșiilor, punându-se în evidență în mod eternământul, materialul și clădirile, precum și utilizarea ce urmează a se da tuturor acestora, pentru a se satisface cât mai bine atât nevoile țăranilor, cum și nevoile de ordin general și public. Aceste lucrări importante reclamă negreșit un studiu lung și greu, precum și un personal numeros și bine pregătit, pentru ca problema împroprietăriri ei să se soluționeze în condițiuni corespunzătoare cu menirea ei. Astfel stând lucrurile, este sigur că oricâtă bună-voință și muncă s’ar depune, este peste putința omenească să «o înceapă acum împărețirea în loturi, atât de mult făgăduită de unii și atât de așteptată de săteni. Totul ce se poate face — și se face — este infectătoarea moșiilor și stabilirea exactă a părței supusă exproprierei, așa încât parcelarea definitivă să se poată executa de îndată ce comitetele își vor fi terminat lucrările. Pentru a se înlătura însă nemulțumirile provocate printre săteni de actuaa stare de lucruri, de îndată ce activitatea comitetelor se va isprăvi, țăranii, având dreptul de a fi împroprietăriți, vor putea fi declarați în ordinea de preferință proprietari pe întinderea la care au drept din moșia respectivă. De la acea dată fiecare sătean va avea siguranța că este proprietar de veci pe întinderea de pământ ce i se cuvine și va plăti anuitățile respective în locul arenzei actuale. Determinarea definitivă pe teren a parcelei fiecăruia se va face neîntârziat, pe măsură ce se termină lucrările de măsurătoare. Din următoarele date, foarte interesante, ne putem da seama în ce stadiu ne găsim actualmente cu lucrările de măsurătoare și de detașare definitivă a porcinei expropriate. A. De moșiile Castei Rurale au rămas nevândute sătenilor, însă măsurate definitiv și parcelate în loturi de bine hectare, 82 de moșii cu o suprafață de 79.656 hectare. B. In campania de lucru a anului 1919, s’au măsurat de către direct’a cadastrului 48 moșii în suprafață de 94.963 hectare. C. In campania de lucru a anului 1920 s’au măsurat până la 15 iulie, un număr de 134 moșii, cu o suprafață de 223.107 hectare. »Suprafața totală, gata a fi parcelată, îndată ce lucrările legate vor fi terminate, a fost decă la acea dată 398.726 hectare. . D. Actualmente sunt în curs de măsurătoare 139 de moșii, cu o suprafață totală de 187.787 hectare. Socotind cu numărul de echipe organizate și cu cele ce se organizează actualmente, ridicarea în plan a acestei suprafețe se va termina în curs de o lună, și se va ridica foarte probabil până la sfârșitul campaniei încă aproximativ 300.000 hectare. La aceste cifre, adăugându-se încă o suprafață cam de 100.000 hectare ce se va ridica de către servietul geografic al armatei, se va dispune până la toamnă de o suprafață măsurată de 1.000.000 hectare, în care se cuprinde și porțiunea neexpropriată. Topometrii pe măsură ce vor dobândi o mai mare experiență, vor da desigur din ce în ce o prodcție mai apreciabilă; bazându-ne pe această comsiderațiune, putem spera că in trei ani întreaga suprafață expropriată va fi ridicată în plan și că această lucrare de măsurătoare va merge paralel cu aceea de parcelare. După cum am spus și la început, inundurările în care s’au organizat operațiunile de măsurătoare au fost foarte puțin favorabile. Astfel, anul trecut, direcțiunea cadastrului n’a avut la dispoziție decât foarte puțini operatori și prea puține instrumente de măsurătoare, cam vre-o douăzeci, moștenite de la Casa Rurală. In cursul unui an, a’au procurat trecându-se peste toate greutățile* 130 de instrumente și 120 de mașini de calcul, precum și tot materialul necesar pentru reproducerea planurilor. Elte instrumente și mașini sunt în cutrs de sosire. Cu chipul a acesta, până la toamnă, vor lucra pe teren peste 150 de echipe de funcționari, afară de aproximativ 50 de echipe de ingineri antreprenori. Pentru a se pregăti personalul necesar, s-au organizat cursuri și renorări practice speciale, formându-«e în două campanii aproape 200 de elemente apte de a colabora la măsurătoarea și parcelarea moșiilor expropriate, lucrând fie pe teren, de în birou la operațiunile de calcul. Pentru a se folosi toate elementele pregătite, s’a dat o cât mai mare extindere lucrărilor de măsurătoare în întreprindere, admiându-se, pe baza, unui regulament și a unui cost de sarcini bine chibzuit orice Pisoană _aptă, a contracta lucrări de mi