Viitorul, iulie 1922 (Anul 16, nr. 4287-4313)
1922-07-22 / nr. 4305
Anul al patrusprezecelea No. 4305 1 kH ex.in lcra 7 lei ex. in slitinddt ABONAMENTE IN TARA In streinătate LA OII A PE LA PATE Cu an . . 560 le, Ud an . .10 lei I Le lei .<■ „ . 0<;n £ ue 1DDÎ .10 . 90 , ?are un * • ^ » Trei luni . 50 » | 45 1 ^rel nn^ • <■ MO. .......................r-..mm*mmrn—â REDACȚIA ADiv^ms-STR. EDGÄRÜ QUINET No. ? —" (Vis-â-vis d9 Hotel Capșa) STRAI) ^ ACAl j, Telefoanele: Direcția 51/23; Rec» «6 ție ?1 Adta ilnistr« 1ÎT~ iin’nT'ffifr ~nwr [UNK] [UNK]11111 ■ [UNK] [UNK]1111111»1TTiTiTit 1 ■~i»i — muri 1T1»~ ~ ------ ' trația OEMIEI No. 17 ffa 19/23 și 3/11 Se primesc Academiei I. PP Sâmbătă 22 Iulie 1922 "“Administrația ziarului VIITORUL 11 ?l Iar și sitingi^?micnâng~ iașii Manuscriptele nepublicate se distra? __________________________>112 lei n. în strecute AN linor Biblioteca Universitaței 7 € c lei O COALIȚIE GARE ÎNTÂRZIEH « Federație, Bloc sau coaliție a opoziției, toate „democratice , toate mult trâmbițate ca singura salvare a țării, — nu s au putut înfăptui nici până azi, deși la căderea guvernului Averescu fruntașiii declarau că s’au înțeles, se înțeleg sau se vor înțelege... De șapte luni durează tratativele. Colecțiile ziarelor sunt pline de interviewuri și declarații. Rezultatul? Coaliția d-lor Mihalache și Lupu cu d-nii Stere și Marghiloman. Ar fi loc desigur pe n•nil nn . Tlfl rtm sunt montes' dacă Cl U t t-AJL JJi'---------------- - , \n democratica opoziție de azi s’ar găsi mulți oameni ce-ar suferi o atare comparație. Este o mare învățătură de trai dlin aceste încercări zădarnice de-a construi un „fain-mozaic • cuvântul este al d-lui N. Iorga, — din fărâme și așchii căzute din toate trunchiurtile, unindu-le prin ceva mai trainic decât infernul ■ imediat. Diferențele de program, de concepții, de procedeuri, de scopuri, nu pot fi nivelate prin magicul cuvânt al „democrației și al „bloculul”” contra unei pretinse „oligarhii”. Aceasta se vede însă și mai bine azi când tratativele între grupările opoziționiste au ajuns la un punct mort, când se învinuuesc între ele de reacționarism, și încep unele ostilități ;e nu se știe unde se vor opri. Dar opinia publică mai are de ăcât încă o observație: acei cari protestau contra venirei la cârmă a unui guvern „de partid”, cari s’au putut înțelege pentru „campanie de răsturnare” eșund laolaltă din Parlament sub un motiv ridlicul, — acei cari pretindeau, în sfârșit, puterea pentru a aplica soluțiile lor salvatoare, nici azi, după șapte luni, n’au eușit să treacă din domeniul vorțelor goale în acel al faptelor. Aioluțiile lor au rămas o simplă glumă. Se mulțumesc în declarațiuni, interviewuri și articole de ziar să denigreze opera guvernului, fiecare fruntaș în parte având câte o părere de dat, fără ca partidele respective să aibă vreuna. Deci, gata oricând pentru distrugere, îndată ce e vorba de a creia cel puțin un organism de guvernământ viabil, drumurile grupărilor din opoziție se despart, tratându-se de multe ori cu epitete mai aspre decât acele pe cari le adresează guvernului... Acestea credem că sunt motivele pentru cari chiar d-l N. Iorga, adeptul „fannului mozaic“, faptă azi pentru o idee cu totul mtrară, convingându-se că nu gg poate face nimc serios fără o grupare politică puternică și unitară. In fata nonei situatiuni, se însă întrebarea: ce se in[»ülle , , _ , tâmplna dacă opinia publică ruscă nu avea cumințenia pricepe aceste adevăruri acum șapte luni și s’ar fi manevrea j, încă de luat după himerele susținute de unii interesații. Azi desigur ne-am găsi în fața unei situatii mi diisperate, o nouă experiență de câteva luni dând greș în mod lamentabil. Din fericire însă a rămas ca în opoziție grupările fărâmițate să se pue de acord, astfel că întârzierea mult anunțatei coaliții în lipsa complectă de orientare șli program, nu dăunează cu nimic interesele țarei ba chiar din contra... . D. VĂLEANU, Emanuel acuza... > ! O acuzație venită din partea I d-lui Gogu Văleanu-Brutinel merită o deosebită atențiune. Aceasta , mai întâi pentru că ilustrul general j e o capacitate de micul ordin, și , apoi pentru că totdeauna a dat, mari , dovezi de scrupul și cinste, reușind să întreacă chiar pe d. Tăzlâvanu ce se crezuse un moment că tine recordul." D. Gogu Văleanu-Brutinel acuză deci de incapacitate pe actualiii conducători ai căilor ferate și afirmă negru pe alb că tot ce s‘a făcut bun acolo a fost doar opera d-sale. Cu toată modestia de care a dat totdeauna dovadă și care îi impune anumite limite, d. Gogu Văleanu- Brutinel reușește să arate opiniei publice că a fost un ministru de comunicații ideal, salvatorul drumurilor de fer și organizatorul transporturilor noastre. Il credem. Nu voim să ne mai amintim de acele urâte „calomnii“, cari au circulat... Nu cunoaștem nici pe Brutinel nici afacerea Skoda, nici furniturile o, neropse, risipa, dezorganizarea complecă, și fraudele, nici permisele de , tot felul și averile de zeci de milioane făcute întro noapte, în sfârșit nu ne amintim nici de sutele de misiți ce mișunau pretutindeni în culoarele și birourile ministerului d-sale. D. Văleanu-Brutinel a fost și este un om cinstit și capabil. O spunem aceasta, o strigăm, o scriem, dăm totuși un premiu aceluia care ne-ar crede. Începând cu partizanii d-lui Averescu și sfârșind cu cel mai umil cetățean care a avut vreo treabă la o gară sau s’a suit într'un tren, atunci și acum, J ■ toți au constatat și constată diferența.. Ei bine această diferență nu se datorește contractelor încheiate cu d-l Brutinel, — cari recunoaștem, pledează în „favoarea“ d-lui ’ Gogu Văleanu, — ci se datorește [UNK] numai faptului că ordinea și cinstea au fost întronate acolo unde domnea ■ dezordinea și cea mai vinovată necinste. D. Văleanu, om „cinstit“ dar practic, și-a făcut sujma. Acum vo este ca opinia publică să-i mai recunoască și meritele, inteligența și capacitatea. Noi, spre a-i fi pe plac, iată le recunoaștem... ! Cine ne crede însă? 1 POLITICA SOVIETELOR<UJS*5 TIar — INSUCCESUL Conferinței fele Hm — Evoluția politică a sovietelor a fost o farsă — In urma insuccesului de la Genova era fatal să urmeze capela de la Haga. „Journal des Débats“ scrie că atât unul cât și celalt au fost inevitabile, deoarece faimoasa evoluțiune a sovietelor n’a fost decât o farsă, și ea n'a existat niciodată decât pe hârtie. Desigur că nu era nevoie să se întrunească două conferințe și să se agite opiniunea publică pentru a se ajunge la această constatare după șase luni de zile. Ziarul francez se întreabă dacă cel puțin acum lumea poate să fie în drept să spere că reconstructorii N Europei se vor ocupa de altceva decât de soviete. Conștiința lumii civilizate va fi cu atât mai împăcată cu cât d- Krassin, confirmând precedentele declarații ale lui Litvinoff, a spus în față subcomisiunei datoriilor că starea agricolă a Rusiei este favorabilă și că nu mai e nevoie să se trimită grâu pentru hrana populației. Atitudinea representan ților soviete or Ședința de a doua zi a subdomisiunei bunurilor private a fost decisivă. La toate chestiunile lui Sir Lloyd Greame care prezida, Litvkloff a răspuns prin refuzuri categorice. Delegațiunea britanică insă nutrea încă puțină speranță în urma declarațiilor confidențiale ale d-lui Krassin care a șoptit la urechea lui Sir Greame aceste cuvinte sovietice: „Nu dați atenție declarațiunilor noastre oficiale pe cari nu le facem decât pentru galerie, dar bizuiți-vă pe buna noastră voință, căci suntem doritori să vă fim plăcuți“. Niciodată cirsmul n’a fost dus mai departe într'o conferință. Sir Greame, dominat totdeauna de doctrinele empirice, a hotărât să pună în lumină câteva chestiuni de fapt, lăsând la o parte nu numai principiile, dar toate ideile generale. El a cerut deci lui Litvinoff precizări asupra câtorva condițiuni pe care cei mai îndrăzneți capitaliști le cred indispensabile pentru angajarea fondurilor lor în întreprinderile din Rusia. Litvinoff a părut surprins și chiar indignat. El a refuzat să dea detalii și s-a îndărătnicit în sistemul după care trebuia să se discute numa cazurile particulare. Chestiunea proprietățisă-și depună fondurile în Ere spre a le adăposti de revoluțiunile cari vor izbucni în celelași țări ! Rusia vrea pentru un moment credite Sir Greame însă n’a fost tulburat de această lovitură totatrală. Continuându-și ancheta, dânsul a întrebat dacă sovietele au intențiunea de a da compensații vechilor proprietari. Litvinoff a răspuns că atâta vreme cât sovietele nu vor avea credite;n ele nu se vor putea gândi să cer compensații. Crezând momentul nefavorabil de a lua ofensiva, Litvinoff a amintit că însuși d..pa Lloyd’ George a recunoscut în public dreptul sovietelor de a naționaliza și expropria bunurile private. Lovitura, e drept, a fost bine îndreptată. Dar d. Lloyd George, de fapt n’a exprimat aceasta părere decât cu dorința imensă ,de a ușura sarcina delegațiunii sovietice la Genova. Litvinoff a prins curaj, declaram că a venit la Haga pentru a căuta credite și că delegații sovietei nu vor discuta chestiunile recunoașterei datoriilor și restituirei bunurilor private decât când vor avea creditele în buzunar. De data aceasta însă Sir Greame s-a recules și a declarat că ar fi inutil să se continue discuțiunea, ridicând ședința. „Journal des Débarhs“ închpe scriind că la acest tablou al diplomației bolșevice ar fi bine să se alăture acela al justiției din Moscova. Tribunalele sovietice condamnă la moarte nu numai .pe aceia ce sunt de altă părere, dar chiar pe prelații cari, dupri ce lăsat să se ridice din biserici operele de artă și ornamentele prețioase, au refuzat să libereze criptele cari slujeau la celebrarea cultului. Noroi și ruină, sânge și moarte, iată tot ce se poate găsi în domeniul sovietelor. lor private Negând orice drept al vechilor proprietari, el a declarat că aceștia trebuie să încheie contracte particulare cu Statul sovietic. D. Krassin a adăugat că proprietarii ar trebui deasemeni să încheie acorduri speciale pentru transportul mărfurilor lor pe căile ferate cari sunt toate naționalizate. El a sfârșit prin următoarea afirmatiune grandioasă : „In ceasul de fată, guvernul rus este cel mai stabil din lume. Rusia este tara în care plasarea capitalurilor este mai puțin riscată decât în alte tari, deoarece noi am făcut revoluțiunea noastră, pe când celelalte națiuni nu au făcut-o încă“. Așadar capitaliștii tuturor țarilor ar trebui să se grăbească oam I L » t Zii 1Kt f 11 f mut ] lui di cea n găti a Ti m ele vio să i L At că ce și capi WOTF £ Comorile tăinuite Cunoașteți di la povești fermecătoarea lampă f lui Aladin. Odată j intrat în pești »ra întunecoasă prin vraja cheilor fermecate, lampa va lumina adâncimrî. Și acolo se vor vedea comorile i ascunse: smaraldele și rubinele, și; topazele și perlele, și rubinurile și diamantele și drugii de aur, și bucățile de argint, și coloanele de porfir, susținute pe plăci de alaibastru. Minuni de bogăție, comori de . ■,— — ■»* "un“" vis, păzite , le gnomi răi și șireținistrațiile comunale se muncesc Statu — palmă-barbă — cot și Zei pentru a descoperi irsuti și as corni, păzitori ai como- metode pentru ca distrugerea. U’ere, Psi PETROMUS ibilă să o dea. BIM mm IW CAHP Helloiaristul E un tip sufletesc real pe care îl studiază psihologia ; îl pun în literatură, romancierii , îl așează pe teatru dramaturgii. Este omul care azi este ferm hotărât a face ceva, pentru a găsi admirabile motive mâine că nu trebue să facă ceea ce hotărâse în ajun. Un astfel de om este o nenorocire pentru el însuși, și pentru alții. Subiect de comedie, poate deveni ume ori și subiect, de dramă. Un astfel de om va face toate calculele logice înainte de a se decide, dar în cele din urmă va recurge la o cărturăreasă ca să-i spună ce trebue să facă. Un astfel de om riscă să-l ude ploaia, nehotărându-se dacă trebue să ia umbrela, dar va purta umbrela de ploaie pe timp de secetă. Când un astfel de om, însă, aspiră să ajungă ministru, prim-ministru, conducător de partid și de Țară,, el își arogă puteri pe care natura nu i le-a dat. Nu silisi, natura Veți fi neplăcuți Cu talentul care Nu sunteți născuți, spunea, un versificator din vechea noastră literatură. , Post Scriptum. Rugăm pe d. I. Maniu să nu creadă că aceste rânduri il privesc pe d-sa. VI., ECOURt ispit un raport al lui Hoover totu al sumelor destinate pentru luarea rușilor de foamete, atima de 56 milioane dolari.' telegramă din Washington anunță că neînțelegerile de la conferința de la Haga sunt un ,ptom al căderii sovietelor, de la țre. Americanii cred că regimul e vie nu va mai dăinui decât el Acesta. După ultimele statistici publicate, la Londra, mărfurile importateia Marea Britanie în cursul unii luni au atins cifra de 84.298.161 Sterlinge față de 88.814.459 Iliin luna precedentă Exportul det ini s-a micșorat. Berlin se află că guvernnul Moscova a dat ordin ca mare scriitor Maxim Gorki să fie trest dacă va încerca să treacă ft "Qn arta rusă. Gorki se află acum în C linania. , — — 9 a dintâi Casă uriașe europeană va fi clădită la Frankfurt t>ei Main. Ea va fi înaltă de 60 metri și va avea 15 etaje, cu două ascensoare, ca și în America. ."Ea desigur va fi încă modestă pe lângă edificiile din New York unde se găsesc 1 clădiri de 265 metri cu 51 etaje. Cel Anglia loială! tante dirt mare port de pescuit din , Grimsby este fără in unul din cele mai import_ lumea întreagă. In acest oraș s-a i kistalat o uzină frigoriferă pentru nevoile industriei pescuitului, 9 ara bate recordul uzinelor de aicest fel. Ea produce un milion de l jH /grame de ghiață pe zi CSWT.’rifw ițâSEE L go 10 simpute bols nulk tuim livre vre asei D Reci la, ma cea mai folositoare și ma» erstică «e poate face I nmmai in „VIITORUL“ De zeci de ani știința și admir•_i...Li., • gemun mijloacelor asetinse. respectiv punerea în valoare Povestea este o alegorie. Și mi guneaelor să se facă fără visurile de vis își găsesc o transpuveniente pentru sănătatea pue în calitate. Bogățiile pământ..^# fa,-a „„ — lui leivem și noi ascunse. Și 1.1 Cc D fara ca valorile moarte că m na lliî --- _ • T_ îl 1 nn frnnmîrt A* ____ 1 -- . un juxuai tu lam.paTui‘Akdin“n“u“ni le din acesta gunoaie să fie perdute. nineazâ , ni le arată geologii, ni Această problemă a fost rezol spun n onomiștii, ni le calculea vatam multe părți, un chip de financiarii. neit; iar rezultatele obținute cele de gătit sunt terenurile pe sunt surprinzătoare, stăpânite de pământul Importanța extraordinară a av » . . n . a cestei chestiuni, reiese și din fap Și atunci ne întrebăm dacă avem f-af orașele mari ne dau pe zi fi Optate Ăi, A’ * ^ locuitor dela 0,6-1 / kg. datoriilor, când după eroii- 8T Mai„ iar pentru București unde unui popor, după capacitatea lumea este foarte puțin econoamă, o muncă, se mai adaogă și proporția este chiar mult mai fericită posesiune de loc- însemnată, naturală ? îndepărtarea gunoielor menapurî Vrele ? Desigur. Dar gere publice, a fost lăsată mai r țrecib Și vom ști atunci pretutindeni, pe seama întreprinnoastră érie datoare derei particulare, până mai acum două-trei decenii, și care contra unei sume cuvenită cu locuitorii, ridiccau gunoiul, scoțându-l într’ui loc liber, la marginea orașului, sau era întrebuințat la aplanarea gropilor. Gropile pentru concentrarea gunoaielor mwan»»»——« Dar odată cu creșterea orașului și în urma protestelor publice și a riveranilor acelor gropi de concentrare, — cazul gropilor din București, — această problemă a devenit din ce în ce mai grea și foarte costisitoare (comuna Bucureștii cheltuește anual cam 11000.000 lei cu descărcatul și aplanatul la gropi a gunoaielor). Tot sub imperiul creșterii orașelor, condițiuruile de higienă publică încep să se accentueze, așa că gropile de concentrare sunt socotite ca un formidabil pericol pentru sănătatea publică, iar diin punct de vedere economic, aceste terenuri sunt absolut improprii pentru constructiuni un mare număr de ani (2030). Aceste consiideratiuni au învederat administrațiilor comunale necesitatea ca gunoaele menagere și publice să fie făcute inofensive, pe cale științifică, trăgând în acelaș timp, din gunoaie, toate foloasele economice posibile. Valorificarea gunoaielor Următor acestei idei, înlăturarea pur șii simplă a gunoaelor a fost părăsită și s-a început a se privi chestiunea sub noi aspecte. Metodele ce se preconizau atunci erau: a) Valorificarea gunoaelor ca îngrășământ agricol. Acesta credem că este cel mai vechi mijloc de valorificare a gunoaelor care, uneori erau amestecate și cu materii fecale. Acest procedeu a fost însă părăsit, pentru că valoarea ca îngrășământ a fost găsită foarte mică și afară de aceasta, elementele străine ca: sticle, fer, cârpe, hârtii, etc. murdăreau pământul, așa că cei ce întrebuințau gunoiul ca îngrășământ, nu găseau nici un fel de avantagiu. b) Valorificarea tuturor elementelor din gunoae, a dat mai bune rezultate și, ca urmare,s’au creiat două instalațiuni foarte interesante de valorificare, una la Pucheim pentru orașul München și alta la Budapesta. Insa din cauză că de abia 15-20 la sută din gunoaie pot fi valorificate in chip industrial, ne rămâne un rest cam de 80-85 la sută care liberat de toate elementele netrebuincioase solului, ne folosește ca îngrășământ natural foarte apreciat, iar câte odată se amestecă și cu îngrășăminte artificiale. Tn nrma îmnnînv^îlhr ----------------- ------- VJ U.J. Mii XI.VI VAVOj nationale, creiate de răsboi, agriculturii și gospodăriei sătești, toată lumea s’a văzut nevoită să intensifice valorificarea gunoaelor. In acest scop gunoaele erau adunate, chiar de către abonat deosebit, adică, resturile alimentare, cojile de cartofi și zarzavat resturi de cărnuri, etc, erau transe la un loc, iar celălalt gunoi menager deosebit. Toate resturile alimentare, enumărate mai sus, se întrebuințau ca aliment pentru vite, iar oasele se măcinau și se scoteau din ele grăsimea și gelatina, pentru fabricarea cleiului de mobilă. Un sistem mai folositor cu întrebuințarea gunoiului menager ca combustibil. Acii deosebim iar două cazuri: sau gunoiul se destilează în retorte speciale, sau se arde în cuptoare ordinare. Destilarea nu a dat nicăieri rezultate satisfăcătoare, pentru că în opoziție cu arderea directă, ne dă cel puțin cu 15 la sută mai multe resturi,iar sgura ce obținem este cu totul alterată și deci fără nici o aplicare practică. Prin urmare, incinerarea, arderea directă a gunoielor în cuptoare speciale, a câștigat teren pretutindeni, iar rezultatele obținute sunt fantastic de importante, atât din punct de vedere economic, cât și sanitar. In cele dintâi linstalatiuni pentru arderea gunoaielor, inceneratia se făcea direct în cuptoare ordinare, cuptoare la fel avem la rampele Tunari și Negru- Vodă, astăzi desființate, iar resturile, ca sgură, cenușe se întrebuințau la aplanat solul. Mai târziu, însă, căldura desvoltată prin arderea gunoaielor a fost întrebuințată la încălzitul căldărilor de abur, care la rândul lor sunt transformată prin intermediul mașinelor, în curenți electrici, cari sunt sursă gratuită de energie pentru trebulințele proprii uzinei, apoi pentru alimentat vehiculele necesare Serviciuluă, Salubri țâței și pentru iluminatul public. Tot ca produs accesoriu avem sgura, care face cam 40 la sută din greutatea gunoaielor arse. Această scură constitue un excelent material pentru macadamlizat stradele «1 pentru betonage. Ce s’a făcut aiurea Orașul Hamburg a construit un cheu de 14 km. lungime, și la care după 8 ani de existentă, nu s’a putut remarca nici cea mai Continuarea în papa 2-a PROBLEME DE EDILITATE FOLOASELE REZULTATE prin arderea mumelor Ce s’a f»cm ș^i* rea și ce se ffa«e I# w@b ] ___Ififfi itóimiarea in pagina 2-3 CENTENARUL MORȚII lui SHELLEY Iată un poet mare, miratorii lui îl pun lui Byron chiar. La 7 galume anglo-saxo, centenarul morții lui, 1822, pornind cu barca pe care azi adieasupra lordu Iulie, întreaga sărbătorităci în 7 Iulie sa „Ariel" de la Livorno spre a merge la uicul port Lerici,' o mare fură un.. . a sar" taiis în drum, iar prăpastia apelor a înghițit. După zece zile vanurile mării i-au adus corpul desfigurat pe ărm, căci monștrii marini ,nu"'Kera" țaseră. A fost recunoscut ci , rarnaseseră în buzunar două voi arme. *avorite, poeziile lui John Keas . ur? Volum al lui Eschil. Era de treizeci de ani și a* ia pe necunoscinte atunci. Gloria lui a mers eresetind.Și se poate spune de dânsul, ceeai .n' su și poetul afirmă în „Adonais“ plângând moartea tânărului poet Ki 9ata> «le ION FOTI acest cerc straniu al neastâmpăratului lord era prezidat de contesa Guiccioli „o drăguță sentimentală și inocentă italiancă“, cum se exprimă Shelley ,într'o scrisoare din Ravena către revistă-sa poetul scria despre menageria lordului Byron de la Pisa: „Zece cai, doi câini uriași, cinci pisici, un vultur, un corb, un erete, cinci păuni, o găină din Guineea, o barză din Egipt, două maimuțe — iar toate aceste dihănii, în afară de cai, se plimbă dintr'o cameră într-alta, pe scări, de culoare, în toată libertatea.... Este un adevărat palat al Circei....“. Aici se urmau Cele mai abacadabrante discuții, pe urmă tragere cu pistolul, călărie, Cantonal, orgii ce țineau până la 3 noaptea. Spre dimi ---I------- -V-, ^upio UIUII-amic al său (ce murise de tuberculoză neață, doar, se vedea luminată dela Roma în 1821, autorul lui Endymireastă, unde Byron își scria al său on, Hyperion, te): „Ai strălucit întâi printre cei ca luceafărul dimineței; acum, mort, strălucești ca Hesperos printre cei ce s’au dus“. Sorbise și Shelley aerul îmbătător de poezie al Italiei, în tovărășia lordului Byron, a poetului scoțian Moore. Pe la sfârșitul anului 1821 îl găsim în Pisa, în palatul Lanfranchi, al lui Byron. Venise și el, ca și Goethe, ca și toți poeții Nordului, să se inspire la însuși izvorul poesiei, să admire antichitatea și Renașterea pe coastele de azur ale Mediteranei.... Societatea lui Byron nu era plăcută. O șleahtă întreagă de aventurieri ca Treawny, de conspiratori din toat_____ ----------te neamurile, apoi Shelley și Moore,gat gentilom din Sussex l-a izgonit Byron își scria al său furtunatic „Don Juan“. Un suflet ca al lui Shelley nu se putea împăca în această dubioasă societate, dezgustat de mediu și de „cancerul aristocratic“ al lordului Byron. La începutul lui 1822, scârbit, a plecat cu veastă-sa și cu soții Williams spre Spezzia. După câteva luni era să dispară, în chip tragic. Pare-se că a murit senin, împăcat, și a intrat în moarte, „deșteptat din visul vieții“. Shelley a fost un romantic integral. Modelul lui îndepărtat este Rousseau. S’a însurat la vârsta de 18 ani, cu o fată de 16, pe care o câștigase ideilor sale libertate. Tr*l' său, locde acasă, cancelerat; universitatea din Oxford l'a exclus din sânul ei, pentru că scrisese o broșură asupirat Necesității ateismului. Pe prima lui soție, cu copii săi, i-a părăsit, iar nefericită, de bună zoe, s-a înecat in Serpentina din Hyde Park. S-a însurat a doua oară cu Clary Goodwin, amorezat înainte de a muri de Jane Williams nevasta prietenului său, căruia i-a adresat fimțe lirice de cea mai fermecătoare frumusețe: „O tu, cea mai bună, cea mai srălucitoare ! vino cu mine !“ Unii critici caută o latură filozofică a operei lui Shelley.—e prtențios să cercetezi principii filozofici la un tânăr, care a scris „Regina Mib’, fiind aproape adolescent. „Then is no God“, (nu există Dumnezeu] A fost un poet "n cel mai înalt sens al cuvântului. El simte, se îmbată ,de poezie, îl turmentează imaginele pe cari le strânge, țișnesc din el ci șirene de mărgăritare.Vrând să scriem despre Sheley, i-am recitit tabra. Filosofia lui este o atitudine de romantic, viața lui s‘a confundat cu dorințele lui. A considerat princpii, dorințele sale nepotolite, idei unversale, poftele sale neînfrânate. Din uriașa agăție a naturii sale, din marea de parfumuri cu el, încau din frutura de impresii ce-i vîrjituiau prin minte, ne-a redat bucăț lirice, unice în toate literaturile. Iun Ți reață descrierea sosirii Primăvrei» în circ”1 Asiei (din actul al llea, scena I) din ,, iVomotheu dezlănțuit suave și incotațiarabile ale sale imnuri „Ciocârliei", lui „Adonais „Vântului de Anus", Sensitivei, și atâtea fragmettai, din „Genes“, „Promotheu deslănțuit“, „Regina Mab“, Epispsychidion, Laon și Cythna sau Alastor (Spiriti al singurătăței), în care își revarsă diarerea sa nețărmurită, unde treia băi, în fiecare vers marele său suilf ‘ies O viziunea tăieață, un strălucit vis de argint i-au hrănit copilăria sa. Ori ce suspi vastului pământ s jurător, toate îi ti le cele mai ferme ivoarele divinei fiți de buzele sale iistul trecut sfinteși bulei, ca mare, ca l’a simțit și l’.-i ® cu: „Cu prima tinere on ce zgomot al ți al aerului înconțineseră inimei sauLioare porniri. IzotÎrofii nu s’au ferit *Aate; tot ce sfânte, în adevărul fabun, ca cinstit, el noscut Mte ce s’a dus, părăsi căminul de gh țață și acasa părintească urâtă, pentru a cerceta adevăruri stranii pe pământuri necunoscute. Ce de deșerturi înspăimântătoare, ce de singurătăți nemârginite nu au vrăjit iașii săi fără de hodină; și adesea, cu vocea lui dulce și cu ochii săi dulci, cumpără oamenilor sălbatici odihna sa și hrana sa. A urmărit, ca propria umbră, pașii cei mai tainici ai naturii, peste tot, unde vulcanul fioșu își întinde baldachinul peste câmpiile înzăpezite și fumul său viită cărat peste piscurile sale de ghiațră, acolo unde lacurile de bitum Iovasc mereu cu valurile lor leneșe prii montoriile ascuțite ale ostroavelor, I acolo unde peșterile tăinuite, zgronțuroase și întunecate, învârtind în jurul izvoaielor de foc și de otravă domurile lor, înstelate de diamant și de aur, pe cari nu le apropie zgârcenia și trufia,, își desfășură bolțile sălilor fară număr și nemăsurate, răspunne de multele coloane de cristal, de ce are surgueiuri de mărgăritare și de tronuri strălucitoare de chrysolită“. Gândurile lui neliniștite, ca fulgerul, în scurta-i viață, scruta toate adâncimile; înțepat de curiozitate, cer că toate senzațiunile, repede, neirăbdător, ca o albină, din caliciu de floare în caliciu de floare, tulburat, că sunt prea scurte clipele pentru ai vedea totul și a simți totul. Spiritul acesta de neînfrânată curiozitate, de năvalnică nevoie de a trăi cât mai intens, de a rupe deraparea de prejudecăți și de a dărâma zidurile chinezești ale unei societăți înapoiate, iată caracteristic romantizmului. Trâmbișat în lume de frazele pompoase, de indignarea tiranică a lui Jean-Jacques Rousseau revoltatul, romantismul a fost în spirite, ceea ce a fost revoluția franceză acre. In afară de secolul al V-lea athenian, de Renaștere, — dar într’o măsură cu mult mai violentă, — romantizmul a creat mentalitatea și sufletul modern. De la Homer și homerizi, de la Eschil și tragici, de la marii probați ai Israelului nu se auziseră in lume glasuri atât de inspirate, nu se vă j_..zuseră apostoli mai fervenți pentru T>îj»al A OTnorii’"îi * Din acele suflete neliniștite, pătimașe, revoltate, pline de măreția naturii, panteiști largi, revărsând iubirea lor peste lucrurile moarte și dându-le eiata, nefericiți cu ei înșiși pentru că idealul lor era prea ras, și deci irealizabil, blasfematori, in orele de deznădejde, înflăcărați și veseli ca niște copii, la cea d’intâi adiere de fericire; din șirul acestor genii ce au cutremurat, cu numele lor, întreg veacul al XIX-lea, a făcut parte și Shelley. Scria pentru el, pe când „Corsarul“ lordului Byron se vindea într’o singură zi, în patrusprezece mii de exemplare, poemele lui Shelley del aibă găsiau câțiva citite, scrie pentru sunetoi, pentru cei inițiații. Azi, încă, constatăm că Shelley este mai uman, mai generic; Alastor sau Prometheu, sunt niște singuratici, iubitori de adevăr; această obiectivitate de expresie face ca iirizmul său să fie mai gustat azi decât poemele marelui său rival Byron. De altfel Shelley nici nu sa gândit vr’odată să se măsoare lui Byron, sau lui Wordsworth, sau lui Keats; din potrivă în „Adonais“ îl chiamă „Pelerin al »eternității, iar într’o dedicație Shelley îl proclamă zeu pe Byron, iar pe sine un vierme. Această modestie îi făcea, și rău. Wordsworth, Coleridge și Byron îl luau cam de sus, îl umiliau de multe ori, dar el se arătă umilit ca un discipol față de maeștri.