Viitorul, iulie 1924 (Anul 17, nr. 4893-4919)

1924-07-22 / nr. 4911

Anul al $eapte-spre»facerea No. 4311 £ LEI EX. in TARA 4 LEE w. in Mounte IN TARA Un an------— — 500 lei Şase luni — — — 250 ■ Trei --------------125 » In străinătate Un an-------------1200 lei Şase luni--------- 600 » Trei »------— 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STB. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23; Redacţia »1 Administraţia 19/23 «1­3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr Academiei 17 şi la toate Agentiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Iftarul 22 Iulie 1324 . LEI EX. in TARA 4 LII es. in streate Pe urmele fuziune! In CRIZĂ Situaţia din partidul naţional şi gru­­parea ţărănistă­­ Partidul naţional mai mult, partidul ţărănist mai puţin — d­ar amebele continuă să vorbeas­că, în formulele cele ma­i vagi şi mai sibilice, despre posibilitatea şi în orice caz despre necesitatea, reunirei forţelor „democratice“, lăsând să se înţeleagă că ideia „fuziunei“­­n’a fost complect şi definitiv înmormântată. Dupe cele petrecute în timpul tratativelor care s’au rupt şi a fuziune­ care s’a­ proclamat şi s’a denunţat, faptul nu-şi poate, găsi politiceşte nici o explicaţiu­­ne. El şi-ar putea găsi doar o ex­plicaţie psihologică în conştiinţa unei slăbiciuni reciproce a celor două grupări ce n’au putut fuzio­na, slăbiciune ce nu se poate, to­tuşi, remedia de cât printr’o fu­ziune. In ori ce caz, faptul că atât partidul naţional cât şi gruparea ţărănistă, mai vorbesc încă de posibilitatea unei fuziuni, dove­deşte odată mai mult cât de sla­be şi cât de ahtiate după guvern sunt­ aceste grupări, lipsite de orice convingere şi de orice orien­tare în atitudinile şi combinaţiu­­nile la care se pot preta, înainte însă de a întrezări e­­ventualitatea, desigur comică, a unor noui tratative pentru reali­zarea reunirei nefericitelor forţe zise „democratice“, aceste grupă­ri ar trebui să-şi deie seama de situaţi­ilea în care se găsesc după recenta experienţă făcută în această direcţie. De pe urmele tratativelor pen­tru fuziune, gruparea ţărănistă s-a ales cu cazul Stere, care în afară de penibila postură mora­lă în care a pus gruparea ţărănis­tă în faţa opiniei publice, a pro­vocat în sânul acestei grupări o­ criză care poate avea cele mai grave consecinţi pentru unitatea­ partidului ţărănist. Această criză­ a început prin comunicatul de dezavuare al­ unor fruntaşi ţără­niş­ti şi va sfârşi, de­sigur, prin con­­vulsiuni ce vor conduce la exclu­deri din grupare sau la scindarea grupărei. Partidul naţional are şi el de suferit consecinţe, destul de ne­plăcute de pe urmele aventurei tratativelor pentru fuziune. A­­cest partid s’a ales cu criza pro­vocată de atitudinea grupului Goldiş, care pare nemulţumit de actuala conducere a partidului national. Dar cu partidul national s’a petrecut un fapt şi mai simpto­matic în urma den­unţărei trata­tivelor cu ţărăniştii. Partidul naţional a convocat acum câteva zile comitetul executiv şi parla­mentarii într’o adunare care a a­­vut loc la Cluj. La această adunare însă n’au luat parte de cât membrii şi par­­lamentării ardeleni, cu exclude-­ rea tachiştilor cari fac, totuşi,­ parte din organizaţia partidului­ naţional. Faptul acesta denotă, înain­te de toate, cum înţelege parti­dul naţional „fuziunile“. A fuzionat cu tachiştii, dar când este vorba de luat hotărâri importante, partidul naţional le ia la Cluj şi numai cu ardelenii. Ar fi cazul unei adevărate fu­ziuni... regionaliste. In asemenea conditiuni şi cu a­­semenea crize interne, cele două grupări fuzioniste pot vorbi des­pre orice şi visa orice fantezii, în afară de repetarea nenorocitei experienţe cu fuziunea. | NOTE contra mitistsi ai pornografiei . Aprobăm cu toată­­convingerea interdicţia pe care prefectura poli­ţiei Capitalei a luat-o cu privire la cântecele obscene strigate de „gu­­riştii“ de prin localurile publice. Nu găsim decât un cusur acestei măsuri poliţieneşti. Că nu este ge­neralizată în toată ţara, căci, din nefericire nu numai în Bucureşti, moda sau gustul depravat a creiat cântecul neruşinat, cântecul „fără perdea" al lăutarilor. Aplaudăm această măsură,­nu nu­mai pentru intenţiunea morală ce-a dictat-o şi pentru scopul moral ce-l urmăreşte, dar şi pentru însemnă­tatea ei estetică. Cântecul pornogra­fic, versurile neroade cu dedesub­turi neruşinate, trivialul expresiilor şi al­ gesturilor, contrazic bunul gust înăscut al poporului ce ne-a dat „Mioriţa“, şi nu toate murdă­riile rimate ale poeţilor improvizaţi din perifer­ia oraşelor. Pornografia nu are decât o scu­ză, — atunci când ea e făcută de-un om de talent, care are cel puţin de­cenţa de-a aşeza fotografia obsce­nă într’un chenar artistic.­. Dar a spune brutal şi trivial ceea­­ce trece prin mintea celor ce se ameţesc de alcool, şi-a umple ure­chile copiilor şi publicului mare cu neruşinări neinteligente este un adevărat atentat la­ pudoare. Până aci! domnilor „poeţi“ făuri­tori de cântece la modă cântate de artişti bronzaţi! Dar, în legătură, cu aceste măsuri dictate de paza ce trebue să o aibă autorităţile pentru ca imoralitatea să nu se răsfeţe şi să nu se propa­ge, suntem siliţi a atrage atenţiu­nea tutulor asupra pornografiilor şi trivialităţilor ce se debitează în­­tr’unele „reviste" — trăim doar sub moda „revistelor“ caii au omorât „opereta" şi au compromis „vodevi­lul“ de altădată! — de prin sălile de cinema. Aci trebue făcută o „razzie“ pentru ca amabilii dile­tanţi ce se încumetă a face pe au­torii de teatru să fie îngrădiţi în avântul lor periculos spre imoral, spre indecent, şi spre brutalitate! Suntem un popor de gust şi inte­ligent. De ce să avem spectacole cari contrazic fondul lui sufletesc? Şi fac negustoreşte chiar o greşea­lă cei cari cred că prin pornografie se aduc bani la cassă. Se râde prin contagiune la aceste spectacole de­şănţate, dar nu se merge a doua oară. Lucrarea cu humor sănătos e singura ce prinde, reţine şi place cu adevărat. E aşa de uşor de altfel de făcut această constatare, încât e de mirare că amatorii de trivial și de pornografie o ignoră cu totul! PETRONIUS -XXX­ -XXX­/ aX Am publicat deunăzi un rezumat al discursului comisarului sovietic de la finanţe, în care acesta recunoş­tea că învăţământul în Rusia sufe­ră de multe şi mari lipsuri, ba a rostit chiar cuvântul de mizerie. Noi documente vin să desvălue starea adevărată a acestui învăţă­mânt, sub regimul sovietic- Corespondentul din Stockholm al ziarului l’Echo de Paris dă, în acea­stă privinţă amănunte edificatoare, culese parte chiar din publicațiu­­nile sovietice. MwjprSjwRegSM înainte de toate, ziaristul francez face constatarea că dreptul de a studia, pe teritoriul sovietelor este privilegiul exclusiv al aristocraţiei bolşevice. După ce au închis porţile învăţă­mântului superior la cei 30.000 de bacalaureaţi, —­ producţiunea anua­lă a liceelor ruse, — cari * au fost incapabili de a produce certificate că sunt bolşevici, cei de la Kremlin au procedat la o „curăţire" a uni­versităţilor. Comisiuni inchizitoriale, sub aus­piciile unor oameni ca Khodorowski şi Lunaciarski şi a d-nelor Krupskaia şi Kamenei-Rosenfeld, au eliminat mii de, tineri, după un simulacru de examen. „ Pregătire insuficientă E adevărat că un număr destul de mare de „studenţi“ ruşi nu au decât învăţământul primar drept oricare pregătire. Decretul din 6 Au­gust 1918 a deschis, în adevăr, şcoa­­lele superioare tuturor tinerilor bol­şevici, cu condiţia să aibă 16 ani. Buharin mărturiseşte textual în Pravda: „Noi suntem vinovaţi că Universităţile au fost năpădite”. Dar „studenţii“ comunişti oricât sunt de ignoranţi şi de puţin pregă­tiţi pentru a primi cultura univer­sitară, nu sunt eliminaţi la exame­nele de control. Astfel, controlorul-şef al universi­tăţilor, tovarăşul Jaroslawsky, spu­ne: „Microscoapele nu trebue să înlocuiască în nici un chip munca de partid". Şi această „muncă“ —­ ziarul Pravda din 16 Iunie 1924 lasă să se înţeleagă într’um mod cinic, —, constă înainte de toate din a se de­nunţa poliţiei secrete pe studenţii suspecţi că fac opoziţie politică So­vietelor. „Inactivitatea academică“ nu este în definitiv, decât un pretext pentru a deslega mâinile Okranei bolşe­vice: păcatul cel mare al studenţilor excluşi este lipsa de convingeri co­muniste şi, mai simplu încă, o ori­gine care nu e proletară. Câte­va cifre edificatoare După Krasnole Znamia de la 3 Mai, un număr de 42.000 de stu­denţi au fost expulzaţi din şcolile superioare din Ukraina şi 2000 de la universitatea din Petrograd. Printre motivele acestor hecatombe figu­rează oficial şi textual şi acesta: „Eliminaţi ca element social ostil". Tineri studenţi au văzut cariera lor zdrobită, cu 2—3 săptămâni îna­inte de terminarea studiilor lor. Nu e de mirare, de altfel, ca lu­crurile să se petreacă astfel, de vre­me ce în Consiliul superior al învă­ţământului profesional, de pildă, fi­gurează o membră a Cekei ca Ia­kovleva, care, înainte de a avea o asemenea funcţiune pedagogică, îşi câştigase merite în meseria de că­lău?... Sub vechiul regim universităţile erau autonome şi la administraţia lor participau şi studenţii. Astăzi, sub regimul comunist, unversităţile sunt coborâte la rangul de „bata­lioane de disciplină“. Un tablou al mizerie!» Iată ce scrie Buharin în Pravda de la 31 Mai: „Din 4000 de elevi de la Academia Petrovsky, 2500 dorm pe bănci, în gări, sau printre dărâmături. Un mare număr de studenţi muncesc ca hamali sau ca gard­iani de noapte­. Foarte mulţi nu sunt decât nişte cerşetori în zdrenţe, fără adăpost, fără slujbă, fără nici o resursă"..­Şi printre profesori, aceiaşi mi­zerie: „Privilegiaţii- scrie profesorul Der­­javine, — care e totuşi bolşevic, — în Zveska, sunt plătiţi cu 17 ruble aur pe lună (cam 1500 franci fran­cezi hârtie); personalul didactic obiş­nuit nu primeşte decât 10 ruble pe lună“. Sunt salarii de foamete. De altfel însuşi comisarul de la finanţe o re­cunoaşte într’un recent discurs, dar declară că deocamdată nu se poate face nimic. Aceasta este, după documente cu­lese chiar din publicaţiile sovietice, situaţia învăţământului superior din „raiul bolşevic“ descris de d-ra Ar­bore în Adevărul.­ ALEGERILE din STATELE-UNITE Seria candidaţilor Guvernator în Nebraska, propus de către democraţi la vice-prezi­­denţia Statelor­ Unite. Tot „raiul“ bolşevic Ce-a devenit Învăţământul superior n Rusia sovietică — studenfSi sunt cairoinafu gu­ran­ls dinJUni.­rati.-- Miseria si speonaejian Esfentue In scolSle superioare — In America -"" «' ' * D-l CHARLES W. BRYAN T 7 Coartarea îa pag. 2-a­­ DE ARTE DECORATIVE ŞI INDUSTRIALE DINParis tie c. wams Prof. Lnvv. •£xt arătat în toeletonul trecut Iseemnatatea, programul şi planul Socpoziţiunii internationale de arte decorative şi industriale (­in Pa­ris-Voiu examina acum câteva ar­ticole din regulamentul ei şi mai ales acela ce priveşte secţiunile străine. Articolul 4 precizează condiţiu­­nile de admitere. „Sunt admise la Expoziţie ope­rele de o INSPIRAŢIE N­OUA şi de o ORIGINALITATE LEALA, executate şi prezentate de artişti, meseriaşi, industriaşi, creatori de modele, editori, şi intrând în ca­drul artelor, decorative şi indus­triale moderne. Sunt cu desăvârşi-­­ re excluse copiile, imitaţiunile şi­ contrafacerile stilurilor, vechi“.­­ O notă explicativă a comisaria- ■ tului întăreşte şi mai mult cele de­­ mai sus:­­ „Prin aceasta se specifică că ceea ce determină admisiunea sunt numai operele şi nicidecum perso­nalitatea artiştilor sau industria­şilor, cari expun. Oricare ar fi va­loarea artistului, puterea comer­cială a unei case, nici unul, nici alta nu vor avea loc în Expoziţie, dacă operele prezentate nu răs­pund condiţiunilor însăşi ale pro­gramului“. „Spre a se da toate garanţiile expozanţilor, articolul 6 prevede că comitetul de admisiune va fi al­cătuit „din membrii aleşi în prin­cipiu printre artişti, printre indus­triaşi şi printre personalităţile ca­lificate în mod special prin func­ţiunile şi competenţa lor, fiecare categorie formând o treime din tot“. Nu ştiu, dacă România va parti­cipa la această manifestare mon­dială de artă şi de industrie. Dacă o va face,­­şi trebue s’o facă, căci pe lângă alte foloase materiale ce privesc comerţul şi industria, e vorba şi de o propagandă puter­nică pentru ţară), apoi aceasta va necesita cheltueli mari. Va fi ne­­voe de construirea unui pavilion, care să ne facă cinste, de cheltueli de birou, de transport, de asigu­rări, etc. Dacă cei de sus nu sunt convinşi de foloasele pe care putem să le tragem din participarea noastră la această expoziţie, mai bine ar fi să ne abţinem cu totul, decât să fim ridicoli printr’o secţiune, care nu ne va face­ onoare­a nu. Din cele ce am putut auzi, se pare că un mare comitet s’a înjghebat deja în vederea acestei participări, la ministerul de­.. In­dustrie. Mărturisesc că nu înţeleg de ce s’a luat iniţiativa de acest minis­ter şi nu de cel de Arte. Caracte­rul expoziţiunii e curat artistic. Iniţiatorii ei o spun limpede: vroim să creiăm o nouă artă de­corativă, şi să punem în contact direct pe artiştii Creatori, (cari vor juca primul rol­ cu indus­triaşii. Articolul 4 şi explicaţia sa de către comisariatul general, insistă asupra acestui caracter emina­mente artistic. Industriaşii şi unele personalităţi vor­ intra în comite­tul general de admitere întrucât ei vor avea „competenţa cerută“. Comitetul organizator al parti­cipării noastre la Expoziţie trebue dar să fie înjghebat de artişti, industriaşi şi alte personalităţi cu competinţă artistică ; el trebue să fie sub controlul minis­terului Artelor şi nu al celui de Industrie. Căci dacă i se ia celui dintâiu şi în asemenea ocaziuni iniţiativa şi organizarea, ne între­băm ce rost mai are existenţa sa. E bine, ca să intrăm şi noi pe calea respectului atribuţiunilo­r, şi dreptului altora. Artiştii au un cuvânt să-şi spu­nă cu acest prilej şi ei trebue să fie ascultaţi, dacă voim să nu ne facem ridicoli. De­sigur, însă, că e nevoe să se paralizeze relele voinţe. Calomniile şi animozităţile ce există de obiceiu printre artiş­ti. Nimeni să nu fie exclus de a se putea manifesta la expoziţia din Paris, cu condiţiunea de a ob­serva regulamentul ei. Articolele 5 şi 7 ale acestuia o­­rânduesc conditiunile admisiunii, rânduesc conditiunile admisi­unii, va face în mod prealabil asupra desemnărilor foarte precise şi nici­de cum schiţe, asupra modelelor sau asupra fotografiilor, fixând pe o scară suficientă ansamblul şi detaliul obiectelor protejate, cu in­dicaţiunea dimensiunilor, a colo­­raţiunii, a materiei, etc­”. Admisiunea definitivă se va fa­ce după ce se va fi controlat Con­cordanţa obiectelor cu proectele ad­mise. „Articolul 12 stipulează că ope­rele prezentate de străini se vor conforma programului de mai sus, adică vor avea un caracter­ cu to­tul modern”. „Judecata obiectelor expuse va fi încredinţată unui juriu interna definită la articolul 13”. „Articolul 18 precizează că bene­ficiul legilor relative la protecţia proprietăţii industriale este asigu­rată pentru obiectele expuse’’. .Articolul 25 permite expozanţi­lor, să vândă obiectele expuse sau exemplare ale acestora, dacă e vorba de obiecte editate. Totuşi, obiectele figurâu la Expoziţie nu vor putea, vândute sau nu, să fie retrase înainte de închiderea Ex­poziţiei”. Articolele 10—12 privesc secţiu­nile străine- Iată ce spun ele : „Străinii admişi a participa la Expoziţie trebue să fie reprezen­taţi de un delegat pe lângă Comi­sariatul general. Acest delegat es­­te singurul însărcina­t să trateze­ cu comisarul general chestiunile, care interesează pe compatrioţii săi, mai ales cele care privesc atri­­buţiunea sau repartiţiunea locuri-­­­lor între expozanţii ţării sale, con­n­strucţiunile speciale şi admiterea obiectelor sau instalaţia lor”. .Administraţia Expoziţiunii nu corespunde direct cu expozanţii străini”. 1 .Delegaţii ţărilor străine au tit­lul de comisari generali” (art. 10).­­ „Secţiunile, organizate de ţările­­ admise să participe la Expoziţie, ţional, a cărui compoziţiune este, sunt supuse tuturor­ regulamente-­­lor generale şi trebue să se con­formeze măsurilor privitoare la siguranţa şi ordinea publică” (art. I).„Admisiunea operelor în secţiu­nile străine se face de către comi­sarul general francez, în urma ce­rerii şi sub responsabilitatea dele­gatului ţării căreia aparţine expo­zantul. Comisariatul general fran­cez are dreptul să se opue la insta­larea operelor, care n’ar fi rec­unos­cute conform cu programul Expo­ziţiei” (art. 12). Se vor acorda diferite recompen­se. Ele se împart în şease catego­rii : Diplome de mare premiu; di­plome de onoare ; diplome de me­dalie de aur; diplome de medalie de argint; diplome de medalie de bronz; menţiuni. In afară de a­­cestea, se vor declara unii expo­zanţi „bons concours”. De­sigur, că Expoziţia va avea un­ succes strălucit pentru Fran­cezi-Alte naţiuni vor avea şi ele par­tea lor de izbândă. Cum ne vom prezenta însă noi ? In privinţa aceasta sunt îngri­jorat. 23 CU ZI In fine cel mai anumit ziar după ca ne-a blestemat că suntem contra capitalurilor străine, ne denunţă vindictele publice că umblăm după ele, pentru ca partidul liberal să beneficieze. Dumnezeu să mai înţeleagă ce vrea românescul ziar din Sărindar! « Zidul d-lui Tăslăoanu dă alarma că viaţa se scumpeşte. Ar fi, deci, timpul a face o comandă de cftis­­produse străine, şi a venit momen­tul ca ţara să fie aprovizionată după sistemul economic, practic şi util ţăr­ii de sub­ guvernarea gene­ralului pensionar. * D. prefect al poliţiei Capitalei a luat energice măsuri pentru înfrâ­­narea vagabondajului. D. Matei Can­tacuzino interpretă această măsură ca un act de ostilitate contra d-s­are, dat fiindcă d-sa e unul ce n’are do­miciliu politic și e veșnic in căuta­rea altor adăposturi. LEGENDELE nu prind Campaniile neîntemeiate. Chiar când reuşesc pentru un moment să indică în eroare opinia publică diri­jată sau din streinătate, nu pot să aibă un efect durabil. Ade­vărul, orice s'ar­ zice, ese la lumi­nă, şi realitatea învinge legenda. Astfel cine nu cunoaşte campa­nia pe care o parte dirt presa stre­ină, in unire cu cea „anumită’ de la noi a dus-o in chestia legei mi­nelor. Dispozitiunle acestei legiuiri au fost răstălmăcite, ba une­ori cu to­tul denaturate, pentru a se putea susţine că legea nesocoteşte drep­turile câştigate de societăţile ex­ploatatoare în fiinţă, şi că în ce priveşte terenurile Statului legea este astfel întocmită încât exclu­de cu desăvârşire colaborarea ca­­pitalu­lui din afară. A fost deajuns însă Ca unele lă­muriri şi obiective să ajungă la cunoştinţa cercurilor interesate, pentru Ca întreaga atmosferă fac­tice ce se Crease faţă de această lege să dispară şi acuma prinţii-­ Situaţia unei moşteniri pure ci sunt aprobate Şi înţelese. *----------—— —----------­Reviste şi ziare serioase din apus publică articole obiective, risipind legenda şi neadevărul, iar, colabo­rarea capitalurilor streine este de pe acuma anunţată ca sigură de chiar şefii marilor, societăţi en­gleze. Acelaşi ludru cu legea învăţă­mântului primar. Această lege pro­vocase în unele ziare streine. Cu deosebire în Elveţia, — desigur pe temeiul unor informaţiuni false, — o adevărată campanie pe tema pretinsei intoleranţe a­­României.­­Iată însă că, men bine informa­tă, presa elveţiană revine şi recti­fică. Astfel ziarul elveţian „Basler Nachrichten”, tocmai unul din ce­le cari vorbiseră de intoleranţa noastră, publică acuma un articol de fond elogios privitor la spiri­tul de toleranţă de care este însu­fleţit guvernul român şi care a in­spirat şi principiile legei învăţă­mântului primar. Ziarul amintit făce o compara­ţie între această lege şi vechiul re­gim din Ungaria, cunoscut pentru spiritul bu şovinist. Ziarul elveţian consideră legea românească ca o pildă de spirit li­beral, care ar trebui să inspire le­­gislaţiunile ţărilor unde există f­v­­iofităţi etnice. Numai „anumita presă!" dela noi nu e mulţumită şi aprobă protestările Celor, cari com­bat această lege... Oricum pisă, legendele mă prind. ...... -xxX ......- —— """ IN GRASUL Anchetele noastre PITEŞTI —Situaţia unei moştenir«i­ Bugetul comunei.—Punerea in jussifiune Convorbire cu cH M. V. POPESCU Primarul oraşului în cateva numere publicate­­de, curând în acest ziar au arătat în mod amănunţit situaţia în care se r prezintă judeţul Argeş den punct de vedere al administraţiei jude­ţene. In continuarea infor­maţ­iunilor luate de trimesul nostru special în acest judeţ, publicăm acum o inte­resantă expunere făcută de dl Ma­rin V. Popescu, primarul oraşului Piteşti, relativă la organizarea şi funcţionarea serviciilor municipale­­ ale acestui oraş, cum şi la rezul­tatele obţinute în timpul de când d. Marin V. Popescu funcţionea­ză ca preşedinte al co­msiunei inter­­imare din acea localitate.­­ ’ La 28 ianuarie 1922, când am luat conducerea administraţiei comuna­le, am găsit cea mai rea stare. Oraşul zăcea în cea mai mare murdărie, — serviciul salubrităţei era organizat mizerabil, — lip­să de personal şi de vehicule, a­­nimale şi furaje, o parte din perso­nalul trecut pe stat la salubritate, pensionari şi domnişoare, făceau servicii prin biurourile primăriei, în loc ca fondurile să fie întrebuin­ţate la curăţirea oraşului. N’am găsit nici un plan sau de­vize de lucrările mai necesare în oraş, ca reparaţii de strade, de imo­bile etc. Resursele financiare foarte redu­se, — făceau sarcina noastră destul de grea şi chiar îngrijitoare. Pentrojcu^^ Nefiind angajat un personal sufi­cient de curăţenie al oraşului, am recurs la deţinuţi din arestul pre­ventiv al judeţului, — aci fiind lo­cul să aduc mulţumiri d-lui prim procuror S. Muşetescu şi jude de instrucţie Al. Melcescu, — cam­ vă­zând intenţiunile mele mi-au dat cel mai desăvârşit concurs, punân­­du-mi la dispoziţie pe acei arestaţi ce-i aveau la închisoare, şi cu toţi vagabonzii de prin oraş, am reuşit să curăţ tot oraşul în timp de 4 luni de zile. Serviciul de incendiu erai aproape inexistent. Ca personal se angajase copii, materiale nu erau de fel, cari nu­mai cu numele, căci cei exis­tenţi­ nu ajungeau să înhame stric­tul necesar la pompe şi cei cari existau erau plini de râc. In primele zile ale aplicărei bu­getului pe 1922/923,­­ am avut grija să cumpăr materialele strict nece­sare la pompe, ca furtunuri, garni­turi, să repar pompele etc., am re­crutat personalul mai destoinic, şi am complectat numărul necesar de cai. Pentru o mai bună funcţionare a acestui serviciu în anul acesta am prevăzut în buget o sumă mai importantă, pentru militarizare,­­ în care scop am şi intervenit la mi­nister. Bugetul comunei —ui im ii in iBraaesiHcaa Era foarte redus pe 1921/922, la venituri se solda cu lei 3.020.144, iar la cheltueli cu lei 3.020.144 şi aproa­pe toate sumele erau afectate la cheltueli de întreţinerea personalul­­ui, plată de anuităţi, subvenţii şi alte mici cheltueli de materiale. .In două luni de executarea buge­tului pe 1921/922, mi-am putut da seama că o mulţime de venituri se strecurau printre degete, că o mul­ţime de bunuri ale comunei fusese­ră închiriate fără forme şi fără o în­tinsă publicare a licitaţiilor, — aşa că la întocmirea bugetului pe 1922— 923, nu cu multă îndrăzneală am prevăzut la venituri lei 3.819.123 iar la cheltueli lei 3.819-123, și după o aplicare de 6 luni, am mai făcut o modificare nouă a bugetului, întru­cât veniturile au întrecut cu lei 1.700.000 sumele prevăzute. Ca să ajung la­ aceste rezultate, a trebuit să reduc din personalul ce nu era strict necesar, am redus toate cheltuelile­ inutile şi trebuia să ve­ghez cu ceai mai mare încordare la strângerea veniturilor comunei şi să pun în adevărata valoare proprietă­ţile sale. Graţie acestor măsuri şi a concur­sului dat de funcţionarii primăriei, am ajuns ca bugetul pe anul 1924, să-l soldez la venituri sigure de lei 14.000.000. Este de notait că dările cu cari vin în ajutorul comunei, cetăţenii sunt poate cele mai mici faţă de celelalte oraşe. Punerea în funcţiune a halei In centrul oraşului, se găseşte piaţa, care de ani­ de zile era un conglomerat* — aproape 100 de bă­­răcuţe de scânduri, — nu mai mari de 3—4 m. p., aşezate în cea mai mare neorânduială şi chiar pe tro­tuare, încât nu se plutea circula, — iar printre ele se găsea cea mai mare murdărie, fiindcă oamenii noap­tea din lipsă de latrine în piaţă, îşi făceau necesităţile fizice. In aceste băpăcuţe se vindeau fructe alături de­ piei şi opinci argăsite, — brânzeturi, covrigi, pâine, carne conservată etc. In mijlocul acestor mititele bărăcuţe — ca un uriaş trist şi răpus, — zăcea construcţiu­­nea halei, — ale cărui ziduri jupui­te, geamuri sparte şi coperiş gău­rit — îţi da impresiunea unor ruine din timpuri vechi, deşi era o con­­strucţiune începută în anul 1914. Carnea necesară populaţiunei se vindea asemenea în nişte prăvălii cu polăţi în faţă, pe tărăbi mur­dare, cârlige ruginite, înconjurată de un roi de muşte în timpul ve­rei, — iar câinii îşi găseau hrana din resturile de sânge şi grăsime ce se îmbibau pe tărăbile de afară. Aceasta fiind starea pieţei, nu cu puţin curaj, m’am hotărât s’o mo­dernizez şi să pun In funcţionare monumentala construcţie a halei. •eeeeeeeeeeese®®®»®»»®«« Continuarea în pag. 2­ a /­ D-I M. POPESCU Primrul oraşului Piteşti

Next