Viitorul, iulie 1924 (Anul 17, nr. 4893-4919)
1924-07-22 / nr. 4911
Anul al $eapte-spre»facerea No. 4311 £ LEI EX. in TARA 4 LEE w. in Mounte IN TARA Un an------— — 500 lei Şase luni — — — 250 ■ Trei --------------125 » In străinătate Un an-------------1200 lei Şase luni--------- 600 » Trei »------— 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STB. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23; Redacţia »1 Administraţia 19/23 «13/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr Academiei 17 şi la toate Agentiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Iftarul 22 Iulie 1324 . LEI EX. in TARA 4 LII es. in streate Pe urmele fuziune! In CRIZĂ Situaţia din partidul naţional şi gruparea ţărănistă Partidul naţional mai mult, partidul ţărănist mai puţin — dar amebele continuă să vorbească, în formulele cele mai vagi şi mai sibilice, despre posibilitatea şi în orice caz despre necesitatea, reunirei forţelor „democratice“, lăsând să se înţeleagă că ideia „fuziunei“n’a fost complect şi definitiv înmormântată. Dupe cele petrecute în timpul tratativelor care s’au rupt şi a fuziune care s’a proclamat şi s’a denunţat, faptul nu-şi poate, găsi politiceşte nici o explicaţiune. El şi-ar putea găsi doar o explicaţie psihologică în conştiinţa unei slăbiciuni reciproce a celor două grupări ce n’au putut fuziona, slăbiciune ce nu se poate, totuşi, remedia de cât printr’o fuziune. In ori ce caz, faptul că atât partidul naţional cât şi gruparea ţărănistă, mai vorbesc încă de posibilitatea unei fuziuni, dovedeşte odată mai mult cât de slabe şi cât de ahtiate după guvern sunt aceste grupări, lipsite de orice convingere şi de orice orientare în atitudinile şi combinaţiunile la care se pot preta, înainte însă de a întrezări eventualitatea, desigur comică, a unor noui tratative pentru realizarea reunirei nefericitelor forţe zise „democratice“, aceste grupări ar trebui să-şi deie seama de situaţiilea în care se găsesc după recenta experienţă făcută în această direcţie. De pe urmele tratativelor pentru fuziune, gruparea ţărănistă s-a ales cu cazul Stere, care în afară de penibila postură morală în care a pus gruparea ţărănistă în faţa opiniei publice, a provocat în sânul acestei grupări o criză care poate avea cele mai grave consecinţi pentru unitatea partidului ţărănist. Această criză a început prin comunicatul de dezavuare al unor fruntaşi ţărănişti şi va sfârşi, desigur, prin convulsiuni ce vor conduce la excluderi din grupare sau la scindarea grupărei. Partidul naţional are şi el de suferit consecinţe, destul de neplăcute de pe urmele aventurei tratativelor pentru fuziune. Acest partid s’a ales cu criza provocată de atitudinea grupului Goldiş, care pare nemulţumit de actuala conducere a partidului national. Dar cu partidul national s’a petrecut un fapt şi mai simptomatic în urma denunţărei tratativelor cu ţărăniştii. Partidul naţional a convocat acum câteva zile comitetul executiv şi parlamentarii într’o adunare care a avut loc la Cluj. La această adunare însă n’au luat parte de cât membrii şi parlamentării ardeleni, cu exclude- rea tachiştilor cari fac, totuşi, parte din organizaţia partidului naţional. Faptul acesta denotă, înainte de toate, cum înţelege partidul naţional „fuziunile“. A fuzionat cu tachiştii, dar când este vorba de luat hotărâri importante, partidul naţional le ia la Cluj şi numai cu ardelenii. Ar fi cazul unei adevărate fuziuni... regionaliste. In asemenea conditiuni şi cu asemenea crize interne, cele două grupări fuzioniste pot vorbi despre orice şi visa orice fantezii, în afară de repetarea nenorocitei experienţe cu fuziunea. | NOTE contra mitistsi ai pornografiei . Aprobăm cu toatăconvingerea interdicţia pe care prefectura poliţiei Capitalei a luat-o cu privire la cântecele obscene strigate de „guriştii“ de prin localurile publice. Nu găsim decât un cusur acestei măsuri poliţieneşti. Că nu este generalizată în toată ţara, căci, din nefericire nu numai în Bucureşti, moda sau gustul depravat a creiat cântecul neruşinat, cântecul „fără perdea" al lăutarilor. Aplaudăm această măsură,nu numai pentru intenţiunea morală ce-a dictat-o şi pentru scopul moral ce-l urmăreşte, dar şi pentru însemnătatea ei estetică. Cântecul pornografic, versurile neroade cu dedesubturi neruşinate, trivialul expresiilor şi al gesturilor, contrazic bunul gust înăscut al poporului ce ne-a dat „Mioriţa“, şi nu toate murdăriile rimate ale poeţilor improvizaţi din periferia oraşelor. Pornografia nu are decât o scuză, — atunci când ea e făcută de-un om de talent, care are cel puţin decenţa de-a aşeza fotografia obscenă într’un chenar artistic.. Dar a spune brutal şi trivial ceeace trece prin mintea celor ce se ameţesc de alcool, şi-a umple urechile copiilor şi publicului mare cu neruşinări neinteligente este un adevărat atentat la pudoare. Până aci! domnilor „poeţi“ făuritori de cântece la modă cântate de artişti bronzaţi! Dar, în legătură, cu aceste măsuri dictate de paza ce trebue să o aibă autorităţile pentru ca imoralitatea să nu se răsfeţe şi să nu se propage, suntem siliţi a atrage atenţiunea tutulor asupra pornografiilor şi trivialităţilor ce se debitează într’unele „reviste" — trăim doar sub moda „revistelor“ caii au omorât „opereta" şi au compromis „vodevilul“ de altădată! — de prin sălile de cinema. Aci trebue făcută o „razzie“ pentru ca amabilii diletanţi ce se încumetă a face pe autorii de teatru să fie îngrădiţi în avântul lor periculos spre imoral, spre indecent, şi spre brutalitate! Suntem un popor de gust şi inteligent. De ce să avem spectacole cari contrazic fondul lui sufletesc? Şi fac negustoreşte chiar o greşeală cei cari cred că prin pornografie se aduc bani la cassă. Se râde prin contagiune la aceste spectacole deşănţate, dar nu se merge a doua oară. Lucrarea cu humor sănătos e singura ce prinde, reţine şi place cu adevărat. E aşa de uşor de altfel de făcut această constatare, încât e de mirare că amatorii de trivial și de pornografie o ignoră cu totul! PETRONIUS -XXX -XXX/ aX Am publicat deunăzi un rezumat al discursului comisarului sovietic de la finanţe, în care acesta recunoştea că învăţământul în Rusia suferă de multe şi mari lipsuri, ba a rostit chiar cuvântul de mizerie. Noi documente vin să desvălue starea adevărată a acestui învăţământ, sub regimul sovietic- Corespondentul din Stockholm al ziarului l’Echo de Paris dă, în această privinţă amănunte edificatoare, culese parte chiar din publicațiunile sovietice. MwjprSjwRegSM înainte de toate, ziaristul francez face constatarea că dreptul de a studia, pe teritoriul sovietelor este privilegiul exclusiv al aristocraţiei bolşevice. După ce au închis porţile învăţământului superior la cei 30.000 de bacalaureaţi, — producţiunea anuală a liceelor ruse, — cari * au fost incapabili de a produce certificate că sunt bolşevici, cei de la Kremlin au procedat la o „curăţire" a universităţilor. Comisiuni inchizitoriale, sub auspiciile unor oameni ca Khodorowski şi Lunaciarski şi a d-nelor Krupskaia şi Kamenei-Rosenfeld, au eliminat mii de, tineri, după un simulacru de examen. „ Pregătire insuficientă E adevărat că un număr destul de mare de „studenţi“ ruşi nu au decât învăţământul primar drept oricare pregătire. Decretul din 6 August 1918 a deschis, în adevăr, şcoalele superioare tuturor tinerilor bolşevici, cu condiţia să aibă 16 ani. Buharin mărturiseşte textual în Pravda: „Noi suntem vinovaţi că Universităţile au fost năpădite”. Dar „studenţii“ comunişti oricât sunt de ignoranţi şi de puţin pregătiţi pentru a primi cultura universitară, nu sunt eliminaţi la examenele de control. Astfel, controlorul-şef al universităţilor, tovarăşul Jaroslawsky, spune: „Microscoapele nu trebue să înlocuiască în nici un chip munca de partid". Şi această „muncă“ — ziarul Pravda din 16 Iunie 1924 lasă să se înţeleagă într’um mod cinic, —, constă înainte de toate din a se denunţa poliţiei secrete pe studenţii suspecţi că fac opoziţie politică Sovietelor. „Inactivitatea academică“ nu este în definitiv, decât un pretext pentru a deslega mâinile Okranei bolşevice: păcatul cel mare al studenţilor excluşi este lipsa de convingeri comuniste şi, mai simplu încă, o origine care nu e proletară. Câteva cifre edificatoare După Krasnole Znamia de la 3 Mai, un număr de 42.000 de studenţi au fost expulzaţi din şcolile superioare din Ukraina şi 2000 de la universitatea din Petrograd. Printre motivele acestor hecatombe figurează oficial şi textual şi acesta: „Eliminaţi ca element social ostil". Tineri studenţi au văzut cariera lor zdrobită, cu 2—3 săptămâni înainte de terminarea studiilor lor. Nu e de mirare, de altfel, ca lucrurile să se petreacă astfel, de vreme ce în Consiliul superior al învăţământului profesional, de pildă, figurează o membră a Cekei ca Iakovleva, care, înainte de a avea o asemenea funcţiune pedagogică, îşi câştigase merite în meseria de călău?... Sub vechiul regim universităţile erau autonome şi la administraţia lor participau şi studenţii. Astăzi, sub regimul comunist, unversităţile sunt coborâte la rangul de „batalioane de disciplină“. Un tablou al mizerie!» Iată ce scrie Buharin în Pravda de la 31 Mai: „Din 4000 de elevi de la Academia Petrovsky, 2500 dorm pe bănci, în gări, sau printre dărâmături. Un mare număr de studenţi muncesc ca hamali sau ca gardiani de noapte. Foarte mulţi nu sunt decât nişte cerşetori în zdrenţe, fără adăpost, fără slujbă, fără nici o resursă"..Şi printre profesori, aceiaşi mizerie: „Privilegiaţii- scrie profesorul Derjavine, — care e totuşi bolşevic, — în Zveska, sunt plătiţi cu 17 ruble aur pe lună (cam 1500 franci francezi hârtie); personalul didactic obişnuit nu primeşte decât 10 ruble pe lună“. Sunt salarii de foamete. De altfel însuşi comisarul de la finanţe o recunoaşte într’un recent discurs, dar declară că deocamdată nu se poate face nimic. Aceasta este, după documente culese chiar din publicaţiile sovietice, situaţia învăţământului superior din „raiul bolşevic“ descris de d-ra Arbore în Adevărul. ALEGERILE din STATELE-UNITE Seria candidaţilor Guvernator în Nebraska, propus de către democraţi la vice-prezidenţia Statelor Unite. Tot „raiul“ bolşevic Ce-a devenit Învăţământul superior n Rusia sovietică — studenfSi sunt cairoinafu guranls dinJUni.rati.-- Miseria si speonaejian Esfentue In scolSle superioare — In America -"" «' ' * D-l CHARLES W. BRYAN T 7 Coartarea îa pag. 2-a DE ARTE DECORATIVE ŞI INDUSTRIALE DINParis tie c. wams Prof. Lnvv. •£xt arătat în toeletonul trecut Iseemnatatea, programul şi planul Socpoziţiunii internationale de arte decorative şi industriale (in Paris-Voiu examina acum câteva articole din regulamentul ei şi mai ales acela ce priveşte secţiunile străine. Articolul 4 precizează condiţiunile de admitere. „Sunt admise la Expoziţie operele de o INSPIRAŢIE NOUA şi de o ORIGINALITATE LEALA, executate şi prezentate de artişti, meseriaşi, industriaşi, creatori de modele, editori, şi intrând în cadrul artelor, decorative şi industriale moderne. Sunt cu desăvârşi- re excluse copiile, imitaţiunile şi contrafacerile stilurilor, vechi“. O notă explicativă a comisaria- ■ tului întăreşte şi mai mult cele de mai sus: „Prin aceasta se specifică că ceea ce determină admisiunea sunt numai operele şi nicidecum personalitatea artiştilor sau industriaşilor, cari expun. Oricare ar fi valoarea artistului, puterea comercială a unei case, nici unul, nici alta nu vor avea loc în Expoziţie, dacă operele prezentate nu răspund condiţiunilor însăşi ale programului“. „Spre a se da toate garanţiile expozanţilor, articolul 6 prevede că comitetul de admisiune va fi alcătuit „din membrii aleşi în principiu printre artişti, printre industriaşi şi printre personalităţile calificate în mod special prin funcţiunile şi competenţa lor, fiecare categorie formând o treime din tot“. Nu ştiu, dacă România va participa la această manifestare mondială de artă şi de industrie. Dacă o va face,şi trebue s’o facă, căci pe lângă alte foloase materiale ce privesc comerţul şi industria, e vorba şi de o propagandă puternică pentru ţară), apoi aceasta va necesita cheltueli mari. Va fi nevoe de construirea unui pavilion, care să ne facă cinste, de cheltueli de birou, de transport, de asigurări, etc. Dacă cei de sus nu sunt convinşi de foloasele pe care putem să le tragem din participarea noastră la această expoziţie, mai bine ar fi să ne abţinem cu totul, decât să fim ridicoli printr’o secţiune, care nu ne va face onoarea nu. Din cele ce am putut auzi, se pare că un mare comitet s’a înjghebat deja în vederea acestei participări, la ministerul de.. Industrie. Mărturisesc că nu înţeleg de ce s’a luat iniţiativa de acest minister şi nu de cel de Arte. Caracterul expoziţiunii e curat artistic. Iniţiatorii ei o spun limpede: vroim să creiăm o nouă artă decorativă, şi să punem în contact direct pe artiştii Creatori, (cari vor juca primul rol cu industriaşii. Articolul 4 şi explicaţia sa de către comisariatul general, insistă asupra acestui caracter eminamente artistic. Industriaşii şi unele personalităţi vor intra în comitetul general de admitere întrucât ei vor avea „competenţa cerută“. Comitetul organizator al participării noastre la Expoziţie trebue dar să fie înjghebat de artişti, industriaşi şi alte personalităţi cu competinţă artistică ; el trebue să fie sub controlul ministerului Artelor şi nu al celui de Industrie. Căci dacă i se ia celui dintâiu şi în asemenea ocaziuni iniţiativa şi organizarea, ne întrebăm ce rost mai are existenţa sa. E bine, ca să intrăm şi noi pe calea respectului atribuţiunilor, şi dreptului altora. Artiştii au un cuvânt să-şi spună cu acest prilej şi ei trebue să fie ascultaţi, dacă voim să nu ne facem ridicoli. Desigur, însă, că e nevoe să se paralizeze relele voinţe. Calomniile şi animozităţile ce există de obiceiu printre artişti. Nimeni să nu fie exclus de a se putea manifesta la expoziţia din Paris, cu condiţiunea de a observa regulamentul ei. Articolele 5 şi 7 ale acestuia orânduesc conditiunile admisiunii, rânduesc conditiunile admisiunii, va face în mod prealabil asupra desemnărilor foarte precise şi nicide cum schiţe, asupra modelelor sau asupra fotografiilor, fixând pe o scară suficientă ansamblul şi detaliul obiectelor protejate, cu indicaţiunea dimensiunilor, a coloraţiunii, a materiei, etc”. Admisiunea definitivă se va face după ce se va fi controlat Concordanţa obiectelor cu proectele admise. „Articolul 12 stipulează că operele prezentate de străini se vor conforma programului de mai sus, adică vor avea un caracter cu totul modern”. „Judecata obiectelor expuse va fi încredinţată unui juriu interna definită la articolul 13”. „Articolul 18 precizează că beneficiul legilor relative la protecţia proprietăţii industriale este asigurată pentru obiectele expuse’’. .Articolul 25 permite expozanţilor, să vândă obiectele expuse sau exemplare ale acestora, dacă e vorba de obiecte editate. Totuşi, obiectele figurâu la Expoziţie nu vor putea, vândute sau nu, să fie retrase înainte de închiderea Expoziţiei”. Articolele 10—12 privesc secţiunile străine- Iată ce spun ele : „Străinii admişi a participa la Expoziţie trebue să fie reprezentaţi de un delegat pe lângă Comisariatul general. Acest delegat este singurul însărcinat să trateze cu comisarul general chestiunile, care interesează pe compatrioţii săi, mai ales cele care privesc atribuţiunea sau repartiţiunea locuri-lor între expozanţii ţării sale, connstrucţiunile speciale şi admiterea obiectelor sau instalaţia lor”. .Administraţia Expoziţiunii nu corespunde direct cu expozanţii străini”. 1 .Delegaţii ţărilor străine au titlul de comisari generali” (art. 10). „Secţiunile, organizate de ţările admise să participe la Expoziţie, ţional, a cărui compoziţiune este, sunt supuse tuturor regulamente-lor generale şi trebue să se conformeze măsurilor privitoare la siguranţa şi ordinea publică” (art. I).„Admisiunea operelor în secţiunile străine se face de către comisarul general francez, în urma cererii şi sub responsabilitatea delegatului ţării căreia aparţine expozantul. Comisariatul general francez are dreptul să se opue la instalarea operelor, care n’ar fi recunoscute conform cu programul Expoziţiei” (art. 12). Se vor acorda diferite recompense. Ele se împart în şease categorii : Diplome de mare premiu; diplome de onoare ; diplome de medalie de aur; diplome de medalie de argint; diplome de medalie de bronz; menţiuni. In afară de acestea, se vor declara unii expozanţi „bons concours”. Desigur, că Expoziţia va avea un succes strălucit pentru Francezi-Alte naţiuni vor avea şi ele partea lor de izbândă. Cum ne vom prezenta însă noi ? In privinţa aceasta sunt îngrijorat. 23 CU ZI In fine cel mai anumit ziar după ca ne-a blestemat că suntem contra capitalurilor străine, ne denunţă vindictele publice că umblăm după ele, pentru ca partidul liberal să beneficieze. Dumnezeu să mai înţeleagă ce vrea românescul ziar din Sărindar! « Zidul d-lui Tăslăoanu dă alarma că viaţa se scumpeşte. Ar fi, deci, timpul a face o comandă de cftisproduse străine, şi a venit momentul ca ţara să fie aprovizionată după sistemul economic, practic şi util ţării de sub guvernarea generalului pensionar. * D. prefect al poliţiei Capitalei a luat energice măsuri pentru înfrânarea vagabondajului. D. Matei Cantacuzino interpretă această măsură ca un act de ostilitate contra d-sare, dat fiindcă d-sa e unul ce n’are domiciliu politic și e veșnic in căutarea altor adăposturi. LEGENDELE nu prind Campaniile neîntemeiate. Chiar când reuşesc pentru un moment să indică în eroare opinia publică dirijată sau din streinătate, nu pot să aibă un efect durabil. Adevărul, orice s'ar zice, ese la lumină, şi realitatea învinge legenda. Astfel cine nu cunoaşte campania pe care o parte dirt presa streină, in unire cu cea „anumită’ de la noi a dus-o in chestia legei minelor. Dispozitiunle acestei legiuiri au fost răstălmăcite, ba uneori cu totul denaturate, pentru a se putea susţine că legea nesocoteşte drepturile câştigate de societăţile exploatatoare în fiinţă, şi că în ce priveşte terenurile Statului legea este astfel întocmită încât exclude cu desăvârşire colaborarea capitalului din afară. A fost deajuns însă Ca unele lămuriri şi obiective să ajungă la cunoştinţa cercurilor interesate, pentru Ca întreaga atmosferă factice ce se Crease faţă de această lege să dispară şi acuma prinţii- Situaţia unei moşteniri pure ci sunt aprobate Şi înţelese. *----------—— —----------Reviste şi ziare serioase din apus publică articole obiective, risipind legenda şi neadevărul, iar, colaborarea capitalurilor streine este de pe acuma anunţată ca sigură de chiar şefii marilor, societăţi engleze. Acelaşi ludru cu legea învăţământului primar. Această lege provocase în unele ziare streine. Cu deosebire în Elveţia, — desigur pe temeiul unor informaţiuni false, — o adevărată campanie pe tema pretinsei intoleranţe aRomâniei.Iată însă că, men bine informată, presa elveţiană revine şi rectifică. Astfel ziarul elveţian „Basler Nachrichten”, tocmai unul din cele cari vorbiseră de intoleranţa noastră, publică acuma un articol de fond elogios privitor la spiritul de toleranţă de care este însufleţit guvernul român şi care a inspirat şi principiile legei învăţământului primar. Ziarul amintit făce o comparaţie între această lege şi vechiul regim din Ungaria, cunoscut pentru spiritul bu şovinist. Ziarul elveţian consideră legea românească ca o pildă de spirit liberal, care ar trebui să inspire legislaţiunile ţărilor unde există fviofităţi etnice. Numai „anumita presă!" dela noi nu e mulţumită şi aprobă protestările Celor, cari combat această lege... Oricum pisă, legendele mă prind. ...... -xxX ......- —— """ IN GRASUL Anchetele noastre PITEŞTI —Situaţia unei moştenir«i Bugetul comunei.—Punerea in jussifiune Convorbire cu cH M. V. POPESCU Primarul oraşului în cateva numere publicatede, curând în acest ziar au arătat în mod amănunţit situaţia în care se r prezintă judeţul Argeş den punct de vedere al administraţiei judeţene. In continuarea informaţiunilor luate de trimesul nostru special în acest judeţ, publicăm acum o interesantă expunere făcută de dl Marin V. Popescu, primarul oraşului Piteşti, relativă la organizarea şi funcţionarea serviciilor municipale ale acestui oraş, cum şi la rezultatele obţinute în timpul de când d. Marin V. Popescu funcţionează ca preşedinte al comsiunei interimare din acea localitate. ’ La 28 ianuarie 1922, când am luat conducerea administraţiei comunale, am găsit cea mai rea stare. Oraşul zăcea în cea mai mare murdărie, — serviciul salubrităţei era organizat mizerabil, — lipsă de personal şi de vehicule, animale şi furaje, o parte din personalul trecut pe stat la salubritate, pensionari şi domnişoare, făceau servicii prin biurourile primăriei, în loc ca fondurile să fie întrebuinţate la curăţirea oraşului. N’am găsit nici un plan sau devize de lucrările mai necesare în oraş, ca reparaţii de strade, de imobile etc. Resursele financiare foarte reduse, — făceau sarcina noastră destul de grea şi chiar îngrijitoare. Pentrojcu^^ Nefiind angajat un personal suficient de curăţenie al oraşului, am recurs la deţinuţi din arestul preventiv al judeţului, — aci fiind locul să aduc mulţumiri d-lui prim procuror S. Muşetescu şi jude de instrucţie Al. Melcescu, — cam văzând intenţiunile mele mi-au dat cel mai desăvârşit concurs, punându-mi la dispoziţie pe acei arestaţi ce-i aveau la închisoare, şi cu toţi vagabonzii de prin oraş, am reuşit să curăţ tot oraşul în timp de 4 luni de zile. Serviciul de incendiu erai aproape inexistent. Ca personal se angajase copii, materiale nu erau de fel, cari numai cu numele, căci cei existenţi nu ajungeau să înhame strictul necesar la pompe şi cei cari existau erau plini de râc. In primele zile ale aplicărei bugetului pe 1922/923, am avut grija să cumpăr materialele strict necesare la pompe, ca furtunuri, garnituri, să repar pompele etc., am recrutat personalul mai destoinic, şi am complectat numărul necesar de cai. Pentru o mai bună funcţionare a acestui serviciu în anul acesta am prevăzut în buget o sumă mai importantă, pentru militarizare, în care scop am şi intervenit la minister. Bugetul comunei —ui im ii in iBraaesiHcaa Era foarte redus pe 1921/922, la venituri se solda cu lei 3.020.144, iar la cheltueli cu lei 3.020.144 şi aproape toate sumele erau afectate la cheltueli de întreţinerea personalului, plată de anuităţi, subvenţii şi alte mici cheltueli de materiale. .In două luni de executarea bugetului pe 1921/922, mi-am putut da seama că o mulţime de venituri se strecurau printre degete, că o mulţime de bunuri ale comunei fuseseră închiriate fără forme şi fără o întinsă publicare a licitaţiilor, — aşa că la întocmirea bugetului pe 1922— 923, nu cu multă îndrăzneală am prevăzut la venituri lei 3.819.123 iar la cheltueli lei 3.819-123, și după o aplicare de 6 luni, am mai făcut o modificare nouă a bugetului, întrucât veniturile au întrecut cu lei 1.700.000 sumele prevăzute. Ca să ajung la aceste rezultate, a trebuit să reduc din personalul ce nu era strict necesar, am redus toate cheltuelile inutile şi trebuia să veghez cu ceai mai mare încordare la strângerea veniturilor comunei şi să pun în adevărata valoare proprietăţile sale. Graţie acestor măsuri şi a concursului dat de funcţionarii primăriei, am ajuns ca bugetul pe anul 1924, să-l soldez la venituri sigure de lei 14.000.000. Este de notait că dările cu cari vin în ajutorul comunei, cetăţenii sunt poate cele mai mici faţă de celelalte oraşe. Punerea în funcţiune a halei In centrul oraşului, se găseşte piaţa, care de ani de zile era un conglomerat* — aproape 100 de bărăcuţe de scânduri, — nu mai mari de 3—4 m. p., aşezate în cea mai mare neorânduială şi chiar pe trotuare, încât nu se plutea circula, — iar printre ele se găsea cea mai mare murdărie, fiindcă oamenii noaptea din lipsă de latrine în piaţă, îşi făceau necesităţile fizice. In aceste băpăcuţe se vindeau fructe alături de piei şi opinci argăsite, — brânzeturi, covrigi, pâine, carne conservată etc. In mijlocul acestor mititele bărăcuţe — ca un uriaş trist şi răpus, — zăcea construcţiunea halei, — ale cărui ziduri jupuite, geamuri sparte şi coperiş găurit — îţi da impresiunea unor ruine din timpuri vechi, deşi era o construcţiune începută în anul 1914. Carnea necesară populaţiunei se vindea asemenea în nişte prăvălii cu polăţi în faţă, pe tărăbi murdare, cârlige ruginite, înconjurată de un roi de muşte în timpul verei, — iar câinii îşi găseau hrana din resturile de sânge şi grăsime ce se îmbibau pe tărăbile de afară. Aceasta fiind starea pieţei, nu cu puţin curaj, m’am hotărât s’o modernizez şi să pun In funcţionare monumentala construcţie a halei. •eeeeeeeeeeese®®®»®»»®«« Continuarea în pag. 2 a / D-I M. POPESCU Primrul oraşului Piteşti