Viitorul, iulie 1926 (Anul 19, nr. 5498-5524)
1926-07-22 / nr. 5516
2LEE E2T. In TARA 4 LNI??. I? sleinctele ▼ Anul al două-spre-ieselea Mo. 5516 4 PAGINI ABONfihfdliti In TARA Un an — — — — EDO tel| Șase luni------— 250 » Trel ---------------1250 In slreinâtst® Un an— — — — 1200 lei Şase luni------— 600 » Trei » — — — 300 • REDACȚIA AtfclK&SîRKȚIA BUCURE5T* STR. EDGART)QTWET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T T«Iemanei«! Direcţia 8173; Redacţia ed Administraţia 19/23 si 3/l1 Jbi 22 Iulie 1926 ARLhCEUie CCKLRCIALE Se prlcresc directia Acrr.lnistraţia ziarului Mr Academie 17 ei la Kate Agenţiile ce publicitate Manuscriptele republicate se distrug 2LEI EX. In TARA 4 LEI ex. în streinotiîe GUVERNUL şi problema alcoolismului — S’a recunoscut că croegiul depus de guvernul trecuţ este bine sftuduat zorvă problema — Intr’un articol în care arătam punctul de vedere al partidului national-liberal în ceiace priveşte problema alcoolismului, ne exprimam speranţa că în sesiunea ordinară ce va începe la 15 octombrie, guvernul va veni cu reforma complectă a regimului băuturilor spirtoase, și că va privi această chestiune nu printr’o prismă pur fiscală, ci prin aceea a combaterei alcoolismului. Este un joc o problemă care interesează sănătatea publică, igiena socială şi însăşi vigoarea şi viitorul rasei Dealtfel, la discuţiunea generală a proectului privitor la sporirea taxelor pe băuturile spirtoase, d. Vintilă Brătianu a expus într’o documentată cuvântare, felul cum a înţeles partidul liberal să rezolve această problemă însemnată care depăşeşte, — prin caracterul şi însemnătatea ei — chestiile pur politice de partid. Cuvântarea fostului ministru de finanţe a produs o adâncă impresie şi asupra majoritaţei şi asupra guvernului. Dovada cea mai bună este răspunsul pe care şeful guvernului, d. general Averescu, l-a dat, unde se lămureşte felul în care guvernul pe care-l prezidează înţelege să rezolve la toamnă această problemă. Preşedintele consiliului a declarat hotărît că legea votată de Cameră în scurta sesiune de constituire nu e considerată decât ca o măsură grabnică și provizorie. „Legea nu schimbă radical starea de lucruri, — a declarat generalul Averescu, —ei ea se va schimba atunci când vom ataca chestiunea în întregul ei, și-mi pare rău că d. Vintilă Brătianu nu este act, ca să-i spun că ea va fi atacată pe bazele cari au fost stabilite de d-sa“. Lăsând la o parte preocupările şi polemicile mărunte de partid, şeful guvernului a recunoscut cu realitate că proeetul de reformă al băuturilor spirtoase depus în trecuta seziune a Parlamentului „este alcătuit de un guvern care a stat de mai multe ori la cârma ţărei, cunoaşte mai bine chestia şi în acelaşi timp este dat de un partid care a guvernat atâta timp ţara şi a avut elemente suficiente pentru ca să poată să alcătuiască proectul pe baze sănătoase şi în cunoştinţă de cauză. Aceasta nu înseamnă însă că proectul va fi primit aşa cum este şi că nu va suferi acele modificări pe care modul nostru de vedere le va impune“, a încheiat generalul Averescu această parte a cuvântărei sale de închidere a sesiunea parlamentare. Am citat textual, din discursul publicat după notele stenografi-ce, în oficiosul guvernului. Este așadar pe deplin stabilit după aceste declaraţiuni categorice, că guvernul actual îşi însuşeşte proeetul de reformă al băuturilor spirtoase întocmit şi depus pe biuroul Camerei de fostul ministru de finanţe al guvernului liberal, şi că, aprobând bazele sănătoase stabilite în cunoştinţă adâncită a problemei, înţelege să-şi rezerve numai dreptul de a face modificări de detaliu. Nu este vorba aci de o chestiune de amor propriu de partid, ci de o problemă care interesează sănătatea publică. De aceea luăm act de declaraţiunile preşedintelui consiliului că guvernul pe care-1 prezidează înţelege să rezolve problema regimului băuturilor spirtoase şi aceea a combaterei alcoolismului după principiile sănătoase pe care e alcătuit proectul fostului ministru de finanţe. In felul acesta se realizează postulatul exprimat de d. Vintilă Brătianu în cuvântarea sa, că în soluţionarea acestei însemnate probleme de stat nu trebue să intre preocupări de partid, ci ea să fie privită exclusiv din punctul de vedere al intereselor superioare şi generale ale ţărei. NOTE In CAPITALA Civilisatia unui popor se apreciază după canltatea de săputa ce o Întrebuinţează . Un parados emis de un mare filosof. S’ar putea tot aşa de bine spune că civilisatia unui oraş se poate judeca după modul cum sunt organizate transporturile in interior, în lumina acestui principiu paradox, desigur că nu am avea motive să ne mândrim cu gradul de civilizaţie al capitalei noastre, cu tot luxul de automobile particulare ce le întâlnim destul de des. Alături, însă, de aceste maşine luxoase, rare ori un oraş se prezintă in condiţiuni mai barbare de transport de cât Bucureştii . Exemple ? Dar in care alt oraş cu pretenţiune de civilisaţie, s’ar putea întâlni autobuzele cami de câtva timp inundă şi ameninţă Capitala ? Cu sgomot de ferărie veche, hodorogite şi nesigure pe roţi, trec autobuze mânate de şofeuri sdrenţuiţi şi drept taxatori cu mici ţigănuşi desculţi. Pasagerii stau grămădiţi unii agăţaţi de portiere, şi în sgomotul sălbatec al invitaţiilor ţigănuşilor ce anunţă staţiile şi direcţiile felurite, aceste alegorice care ale mizeriei, trec nebuneşte pe străzi. Dar birjarii şi birjele din Bucureşti ? Nici trăsurile din Moldova pe vremea pribegiei nu se presentau mai rău decât trăsurile din Bucureştii Româraiei Mari. Birjari, cu aspecte fisiologice cari desgustă ziua şi noaptea sperie, stau pe capră îmbrăcaţi în soirenţe, iar caii sunt în aşa stare încât îi vine să râzi aducându-ţi aminte de Buffon, şi definiţia sa : „calul e cea mai frumoasă cucerire a omului. la plus belle conquâte de l’homme“. Şi când ne gândim că trăsurile noastre, înainte de război erau o podoabă a oraşului! Nu era străin care vizitându-ne, să nu pună în impresiile sale de călătorie, laudele meritate automedonilor noştri, cari pe vremea acea se mulţumeau a conduce frumos caii şi nu se simţeau atraşi spre înaltele teorii de, reorganizare a lumei prin geniul lui Lenin ! Să fi decăzut. Bucureştii pare, după războiu, în situaţia oraşelor despre care sei spunea altă dată: ,,Nu sunt de locuit“ ! Despre Bruxelles, unii maliţioşi spuneau „la viile aux laides statues, oraşul cu statui urîte". Despre Bucureşti se va spurge : Lorasul cu cele mai urîte mijloace de transport, şi cu vehiculele cele mai murdare şi incomode ! Tristă caracterizare. PETRONIUS Cronica muzicală - Muxica şi morala - Urmărind campania de moralizare a societăţii, Americanii, după ce au proscris alcoolul şi dansul, încep să atace acum muzica. Şi Americanii sunt logici: Mujica nu reprezintă ea, oare, unul din cele mai delicate şi suave feluri de a îmbăta ! Acest fel de îmbătare nu trebue să fie şi el prohibit, ca toate celelalte . Ordonând cetăţenilor americani să rămână indiferenţi farmecelor armonice, autorităţile tind să dovedească că americanul este un hotărît vrăjmaş al alcoolului. America vrea să sece izvorul melodiei care de la începutul lumei a răcorit sufletele oamenilor primitivi şi sălbatici chiar.. Două ofensive puternice au fost deslănţuite de către două înalte personalităţi poliţieneşti : Doamna Van Winde, şeul poliţieifeminine, urmăreşte abolirea jazzului, care reprezintă pentru dânsa „o muzică indecentă pentru oamenii nebuni“. Iar colegul acestei doamne, d. Hart, şeful poliţiei masculine, merge încă mai departe şi declară că trebue interzisă orice manifestare muzicală neîntovărăşită de glasul omenesc, fiindcă muzica pură este „periculos ameţitoare“. Americanii vor începe să se adreseze libreţilor şi poeţilor pentru a găsi vorbe pentru quattoururile lui Mozart, pentru simfoniile lui Beethoven, şi astfel se vor pune sub scutul legilor. „Gaidul concertului“ o revistă franceză de specialitate se alarmează de această declarare de război, deschide o anchetă asupra diestinei arătând că o asemenea mişcare poate avea în Franţa repercusiuni periculoase, şi spune că dacă dogma imoralităţii muzicei se acreditează în univers, se vor găsi, desigur, oameni politici, vrăjmaşi ai artei, dispuşi să utilizeze acest argument pentru a zădărnici anume revendicaţiuni pe care muziciană se pregătesc să le supue Parlamentului. * Şi d. Emile Vuillermoz, critic muzical al ziarului „Excelsior“ şi al revistei „Candida“ răspunzând anchetei întreprinsă de sus numita revistă franceză scrie Că nu trebueă surâdem de această agresiune puritană care poate, în adevăr, să ne ducă departe, cum duc departe toate valurile de pudoare. Intr’o bună zi, omenirea, care ia din ce în ce mai mult obiceiul de a se mumifia sub bandele încrucișate ale reglementelor prohibitive, va lua de veste că un guvern moralizator a interzis auzul vioarei, întocmai ca şi acel al absintului, şi popoarele se vor supune, tot atât de senil ca cetăţenii Americei, în ziua în care aufost condamnaţi la supliciul apei curate, în aşteptarea regimului forţat de pâine uscată. Dacă întreprindem să moralizăm, în mod metodic, specia umană, nu trebue să ne oprim pen drum atât de bun. Dacă moralizatorii sunt hotărîti să proscrie din existenta noastră, toate voluptăţile vinovate, ei nu trebue să se mărginească la asemenea timide interddictiuni. Din punct de vedere al strictei morale teoretice, odată admis principiul că omul nu a fost lăsat pe pământ decât pentru a aştepta, în mortificare şi penitenţă, ora de a apărea în faţa prohibiţionistului suprem, atunci rămâne acceptabil ca singur ideal al vieţei pământeşti, acela al călugărului contemplativ, care-şi torturează carnea pentru a-şi purifica sufletul. In asemenea condiţiuni, evident că orice om sincer, care are o credinţă, n’ar trebui să asculte niciodată cu plăcere, nu numai un vals vienez sau un tango argentin, dar nici măcar o volupoasănocturnă de Chopin. N’ar trebui să îngădue unui organist să cânte în timpul unei slujbe bisericești într’o biserică catolică vreo mesă de Gounod sau reveriile mistice ale lui Cesar Frank. Să fie ea religioasă sau profană, muzica este un element de vis, de evaziune, de zbor planat, o fericită halucinaţie, un stupefiant plăcut, care deschide paradisuri artificiale. Muzica este opiumul creerului şi al inimei. Imoralitatea ei, în sensul teologic al cuvântului, nu este discutabilă. Mai fericiţi decât faimoasa marchiză veneţiană căreia îi părea rău că degustarea unui sirop nu era un păcat, melomanii simt totdeauna siguri să ofenseze puţin zeii cu plăcerea lor favorită. In această privinţă, reformatorii americani, au perfectă dreptate să trateze o melodie ca pe o sticlă de şampanie. încă odată, însă, continuă criticul francez, să fie logici cu ei înşişi şi, să meargă până la capătul teoriilor. Dacă vrei să trăeşti în mod virtuos, trebue să sunimi tot ceiace spumează, tot ceiace înţeapă, tot ceiace îmbată pe faţă sau pe furiş. Trebuesc tăiate aripile visului, trebue proscrisă muzica religioasă cu aceiaşi rigurozitate ca şi muzica de la music-halluri. Pentru anume sensibilitaţi neliniştite, a le cânta o cantică este un act periculos. O voluptate stă ascunsă în modulaţia cea mai inocentă în aparenţă. Alintări sunt ascunse în orice inflexiuni vocale. Muzica sacră poate fi pentru un tânăr suflet tulburat un soi de dancing mistic. Această afirmaţiune e cu atât mai puţin îndrăzneaţă cu cât multe cântice au o origină profană sau banală. Orice muzică este un păcat împotriva moralei formaliste, fiindcă exaltă în noi sentimente de revoltă împotriva legei de renunţare şi de umilinţă. Este imorală fiindcă ne revelă frumuseţile cărţei pe cari trebue să Ie dispreţuim, pentru că idealizează mişcările corpului iniţiindule ritmului, pentru că ne subţiază simţurile şi pentru că dovedeşte că sistemul nostru nervos este o minunată harpă eoliană pe care spritualismul ne ordonă s’o frângem. Tinde să ne facă să uităm că suntem o biată pulbere destinată sf ne prefacem în pulbere. Comite marele păcat, de a ne releva nobleţea exaltaţiunei sensuale şi de a ne procura, pe acest pământ al expiaţiunei, beţii vinovate cari sunt negaţiunea însăşi a unui ideal de virtute. Orice moralist înzestrat cu logică, trebue să dorească distrugerea imediată a tuturor instrumentelor muzicale şi tăerea tuturor coardelor vocale. Bineînţeles, va trebui să urmeze dărâmarea tuturor teatrelor, restaurantelor,ziarelor şi prăvăliilor unde se fabrică şi se vând obiecte destinate să facă viaţa mai plăcută, femeile mai seducătoare, fabricele de parfum laboratoriile unde se prepară pudrele şi fardurile, băncile unde se perpetuează idolatria viţelului de aur, cazărmile unde se învaţă arta de aşi omora semenii, facultăţile unde se învaţă ştiinţele pământeşti, cofetăriile, bijuteriile, magazinele cu obiecte de lux, într’un cuvânt, tot ceea ce distrează pe om de la adevăratul lui ideal care trebue să fie acel al anahoretului ascuns în cavernă, hrănindu-se cu rădăcini de plante şi cu apă de izvor, şi stând cu ochii aţintiţi pe un cap de mort, în aşteptarea ceasului care îi va pune capăt exilului. Dacă îi împinge inima pe moraliştii americani să ajungă la o asemenea stare de lucruri, atunci să pornească cruciade moralizaterii, dacă nu, atunci să nu mai fee jumătate de măsuri şi să lase muzica să încânte şi d’aci mainte urechile şi să purifice sufletele . USL anni Un provizorat care durează Nici odată vorba că „numai provizoratul durează” nu s’a dovedit mai adevărată. Viaţa cabinetului Uzinovici se prelungeşte dincolo de orice prevedere şi pare că se va mai prelungi încă multă vreme, — zice ziarul cehoslovac. In adevăr, se pare că în ziua în care el se va retrage, criza politică latentă va izbucni mai gravă și mai lungă decât cum ar fi de dorit. Partidele guvernamentale și în special partidul radial, au tot interesul să evite o asemenea criză, mai cu seamă în ajunul alegerilor comunale. Aceste alegeri au avut întotdeauna în Iugoslavia o înseimătate deosebită. Criza în perspectivă și care face pe unii să prevadă chiar o disolvare a Senocinei, mai sporeşte încă această importanţă. Dacă, într-adevăr, partidele guvernamentale ies învingătoare în aceste alegeri, atunci noi aştepta toamna cu încredere. Informaţiunile după cam partidele guvernamentale au încheiat un fel de armistiţiu politic până după alegerile comunale, nu sunt deci surprinzătoare. frotil aSederE sjeneraî© Chestiunea cea mare este de a se şti ce schimbări pot aduce evenimentele anunţate pentru la toamnă. Se pare că partidul radical tinde să provoace noi alegeri generale, dar cam să nu fie presidate de coaliţie, ci de el însuşi. De la vecisal SITUAŢIA POLITICA internă de Iugnslavia Coaliţiunea guvernamenta ă va dura probabil până la toamnă, ca d vor avea loc noui a eoer ne^er?e Pasid va reintra in acţiune, reîntors Sin streinitate Gazette de Prague dă în ultimu-i număr sosit în Capitală, unele informaţiuni asupra situaţiei politice interne din Iugoslavia, pe cari le reproducem mai jos cu titlul documentar. A început iar să se vorbească de posibilitatea unei crize ministeriale în Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, zice ziarul cehoslovac din Praga. Unele informaţiuni merg chiar mai departe şi spun că ne aflăm în ajunul unei transformări politice complecte în Iugoslavia. Desigur că nu toate aceste zvonuri sunt complect întemeiate. Este sigur că între partidele guvernamentale nu domneşte un acord desăvârşit şi că uneori, în faţa divergenţelor de vederi, cabinetul se află în situaţii grele. Două crize Interne Pricina este că fie-care din partidele guvernamentale, adică atât partidul radical cât şi partidul ţărănesc croat, sufăr de crize interne. Coesiunea guvernului se resimte de această împrejurare şi nu este departe ziua când în Scupcînă se va realiza o nouă grupare de forţe. In aşteptare, opera întreprinsă de guvern este foarte stingherită de aceste dezbinări. Numai prin etape lungi şi cu întârzieri, guvernul reuşeşte să-şi îndeplinească programul. De aci nemulţumirea pe care o parte din opinia publică o manifestă faţă de un guvern pe cares-a obicinuit să-l considere ca provizoriu, ca un interimat, aşteptând ca puterea să fie luată iarăşi de bătrânul şi experimentatul om politic Pastei. Două sunt motivele cari provoacă această atitudine. Primul, este speranţa că va obţine în alegeri o majoritate absolută, care să-i permită de a practica politica de centralizare pe care a visat-o necontenit. de la 1903 până la sfârşitul războiului Al doilea, este că contează să iasă din alegeri mai solid şi mai bine disciplinat ca întotdeauna El îşi propune, în adevăr, să excludă de pe listele sale pe toţi candidaţii, cari, în evenimentele din primăvara trecută, nu s’au arătat destul de credincioşi faţă de d. Pasici De altfel grupul tărăbist-croat este şi el partizanul unor alegeri generale. El scontează noi succese, deoarece, devenit partid guvernamental, nu se va putea aplica împotriva lui, ca acum un an, legrea revin tocilei Statului, și va avea candidaturi și în regiuni cari până acuma îi erau interzise. Deci, de vreme ce ambele partide guvernamentate o doresc, este de prevăzut că la toamnă vor avea loc noi alegeri generale. Cine va preseda aceste alegeri ! Va fi oare coaliţia actuală, sau un cabinet radical omogen ! Nu se poată prevedea, şi desigur de acest lucru va depinde în mare parte rezultatul viitoarei consultări electorale. Partidul Radical se bizuie mult la d. Pasici, care, aflat acuma în streinătate pentru căutarea sănătății, se va întoarce curând în Iugoslavia. Se zice că venerabilul bărbat de Stat are hotărîte noi planuri politice, a căror realizare o va încerca. Viitorul va arăta în ce fel se vor deslega problemele politice interne din statul vecin. se retrage în BELGIA Ziarul „Politica", din Belgrad scrie că generalul Wrangel și-a d solvat definitiv resturile armatei sale sal' vale în Hosmiko 1520 din Rusia. Wrangel a hotărit să sa retragă in Belgia, unde va trăi ca simple particular. * ■ ABUZUL de autoritate De câtva timp, cam dela venirea la cârma ţârei a-lui General Averescu s’a evidenţiat din ce în ce mai mult răul ce derivă din zdruncinarea ideei de autoritate. La rândul său, guvernul de astăzi, prin reprezentantul său cel mai proeminent, d. Octavian Goga, susţine că singura lui preocupare ar fi de a restabili acest principiu, ameninţat pretutindeni de vântul anarhic ce bate prin golurile lăsate de război. Drept este că ideia de autoritate este cheia de boltă a oricărui progres■ Şi după cum afirmă sociologul Ferrero, dintre toate relele lăsate de război cel mai mare este distrugerea oricărui principiu de autoritate, preludiul anarchiei şi nimicirea civilizaţiei. Cum urmăreşte guvernul de astăzi, — d. Oct. Goga —, consolidarea acestui mere principiu ? Prin metode car iuminează şi mai multe metode cari duc la abuzul de autoritate, care nu numai zdruncină, dar distruge cu desăvârşire ideia de autoritate. Zilnic asistăm, la călcări de lege, derivate din abuzul de autoritate. Funcţionari, numiţi în baza unor legi, încadraţi întriun statut din grija guvernului trecut, — pe care cei din Franţa nu-l au, sunt mutaţi ori daţi , afară, după bunul plac al politicienilor mărunţi şi măruntei. Consilii comunale alese în baza unei legi de unificare şi consolidare, sunt izgonite de la gospodăriile lor fără nici o vină, în ciuda dispozitiunilor categorice ale unei legi, pe care însăşi cei de astăzi, rună nu erau decât, simpli deputaţi si-au luat angajamentul în fata tarei că o vor respepecta. Citez un caz dintr’o mie: Un consiliu comunal ales se constitie în -?-q de 5 Mai. In aceiaşi zi la orei’ 10 este confirmat. în aceeasi zi pretorul, un îmbătrânit în rele îi ia jurământul, în aceia zi îi face raport de dizlovare, în aceiaşi zi prefectul. — un alt specimen —, îl trimite la delegaţia judeţeană în aceiaşi zi este convocată delgafia, pronunţă dizolvarea Pe loc, prefectul afişează decizia o publică în aceiaşi zi in Monitor... Motivele ? Lipsă de pricepere şi rea administrare a gospodăriei comunale”. Ridicol, nu-i aşa . Când se procedează astfel, când ideea de autoritate se întemeiază pe „respectul legilor”, principiu care solidarizează pe toţi membrii aceleiaşi naţiuni, constituind etalonul moral care menţine acelaşi ideal în sufletele tuturor cetăţenilor, la înălţimea şi în proporţia în care el este respectat, nu se zdruncină însăşi temeiul ideei ? Şi cum „legea”, nu este susţinută de cât de încrederea pe care cetăţenii o au în cei chemaţi s’o aplice şi s’o respecte nu se zdruncină prin astfel de călcări şi abuzuri, autoritatea celor desemnaţi să o reprezinte . Desigur că da. Abuzurile strică mai mult celor cari te săvârşesc, decât celor cari sunt victime. Este ştiut că victima îndură mai uşor pierderile materiale şi suferintele rezultate dintriun abuz, pe câtă vreme guvernul care’l săvârşeşte se încarcă cu un păcat greu, fatal în orice caz: Abuzul de autoritate. La baza lui sălăşlueşte călcarea legilor.Când, el devine metodă de guvernământ, deschide porţile anarhiei morale anihilând cu desăvârşire ideea de autoritate. Și atunci, luaţi aminte domnule ministru de Interne, guvernele care calcă, reade din sistem şi întrebuinţează abuzul ca, metodă, bazate pe faptul că deţin autoritatea, sfârşesc repede, acoperite de oprobiul public. Prin abuz de autoritate nu se poate întări în nici un caz ideea de autoritate. I. IRIMESCU-CANDESTI Dacă băile de nămol, calde şi reci, au valoare în tratamentul reumatismelor, sciaticelor, durerilor gutoase, lombago, etc., cura de aer de mare, apa mării şi reverberaţiile nisipului cald al plăjii sub acţiunea razelor ultraviolete ale soarelui, constitue elementele cele mai reconfortante pentru debili, limfatici, anemici. O deosebită acţiune de vindecare se prezintă în cazuri variate de tuberculoză ganglionară, articulară, a pielei, etc. Plaja de la Constanţa, Techirghiol, Mangalia, este cea mai bine expusă din Europa, lipsită de praf şi ceaţă, acţiunea razelor ultraviolete se face în plin. Am văzut cazuri de tuberculoză ganglionară, vindecată în 20-30 de şedinţe, fără nici o altă intervenţie medicală. Exemplele se pot vedea zilnic pe plaja sanatorului militar de la Tehirghiol. Iată de ce îndemnăm ,mai ales, direcţia şcoalelor să-şi facă tabere de vară pe malul mării. De la tabăra gimnaziului Sinaia Tabăra gimnaziului Sinaia aşezată pe terenul „Oficiului Naţional de Educaţie Fizică“ a fost vizitată zile trecute de d-nii C. Kiriţescu, C. Damianovici şi G- Lefteriu din ministerul de instrucţie. Cu această ocazie s’a ţinut o şezătoare cu coruri, exerciţii de gimnastică, dansuri, recitări, etc. D. Kiriţescu, directorul general, a adus laude d-lui Strelkovsky, cel mai tânăr director de şcoală din ţară, pentru dragostea ce pune în educarea şi îngrijirea copiilor de sub direcţia sa. D. col. Rădulescu, conducătorul educaţiei fizice, a arătat tinerelor vlăstare, rolul educaţiei fizice în formarea caracterelor. D. Strelkovsky, directorul gimnaziului, a mulţumit tuturor pentru bunăvoinţă şi ajutorul dat copiilor din tabăra sa, De la Educata Fizcă In urma celor scrise prin ziare despre tabăra educaţiei fizice de la Tekirghiol, d-nii generali Zadic, Uhosky, Ivanovici, Comănescu, Trăilescu cu d-nele coloneii Vintilă Rădulescu, dr. Marinescu, Aurică Iliescu, d-nele şi d-rele Bastea, Gărdescu, Pop, Cihosky, d. Rădulescu, d. R. Iliescu, etc., au vizitat tabăra oficiului. D. col. Manolescu a organizat imediat pe toate terenurile de sport ale oficiului demonstraţii de rugby, voleigbol, scrimă, baskebol, asvârliri cu discul şi suliţa, dansuri, coruri, concursuri de înot, etc. Distinşii vizitatori şi-au exprimat toată admiraţia pentru splendida organizaţie a acestui institut Seara li s’a dat o masă, la caredistinşii oaspeţi au putut să se convingă că şi mâncarea pregătită de Alexandru Militari, bucătarul taberii, este tot aşa de bine pregătită ca şi exerciţiile fizice. O specialitate a sa este pregătirea orezului cu lapte, care face deliciul „tăbăriştilor“. Tabla de copil din coloarea de Verde din Capitală Din iniţiativa d-lui dr. Lupu, s-a organizat, anul acesta, o tabără de 150 de copii — fete şi băeţi — debili cari şi-au aşezat corturile pe terenul Eforiei, în faţa Mării. Masa este preparată la Eforie, care a dat un preţios concurs acestei tabere. In urma cererii d-rului Lupu, Oficiul de Educaţie Fizică a detaşat, pentru educaţia copiilor, un student şi o studentă cu tot materialul necesar, pentru diversele exerciţii fizice. Părinţii care şi-au încredinţat copii acestei tabere, să fie liniştiţi. Ei sunt îngrijiţi cu multă atenţie. Toţi sunt sănătoşi şi vioi. La Eforia Spitalelor Civile Ca şi în anii trecuţi, Eforia a primit sub îngrijirea sa un mare număr de copii. Aci se află admirabile instalaţii permanente şi eforii fac sforţări ca în fiecare an să aducă noi îmbunătăţiri. Afară de copii, Eforia mai primeşte spre refacerea fizică, un număr important de intelectuali cari n’ar putea face faţă scumpetei din staţiune. Un bun amic a plătit 16 mii lei numai pentru o cameră la Vila Panait. Se vede clar, cât de important e ajutorul dat de Eforie. Desigur, dacă Eforia nu ar fi fost lovită aşa de greu prin expropriere, ajutorul ei ar fi fost înzecit. Sub conducerea d-lui ing. Boşoancă, am vizitat admirabila instalaţie de băi a Eforiei, unde-şi recapătă atâta lume sănătatea. D-sa mi-a spus că Eforia îngădue aşezarea pe terenul său a oricărei tabere şi la cerere o va aproviziona în aceleaşi condiţii cu care se aprovizionează dânsa. Bunăoară copiii din colonia culoarei de Verde mănâncă foarte bine cu 40 lei pe zi, inclusiv laptele de dimineaţă. Iată deci cât de larg e ajutorul Eforiei. La sanatoriul maritim militar Alături de Sanatoriul Eforiei se află instalat în corturi şi barăci Sanatoriul Militar, sub conducerea d-lui col. dr. Marinescu, ajutat de d-ru căp. Mihăilescu, Lutzki şi Zimbeti. Cu mijloacele băneşti extrem de reduse şi contra altor multe greutăţi,d. col. dr. Marinescu, devotat acestei opere, a izbutit să facă lucruri de necrezut: clădiri proprii de zid, care sunt aproape gata, împrejurimi, şosele, exploatări de carieră de piatră pentru nevoile Sanatoriului, etc. * Am auzit vorbindu-se mult buna de Sanatoriile O. F. I., In vacantă ACTIUNEA PREVENTIVA si CURATIVA a MARII Tafterile de copil dela TekirgMol D ECOURI upă știrile ziarelor locale, tânărul compozitor A. Tantser a scris o operă cu textul luat după cunoscuta piesă de teatru a lui Cehov „Grădina de vișini“. Opera este scrisă în stil recitativ-declamatoriu. Primele două acte ale piesei sunt reunite la un loc, textul a suferit oarecare prescurtări, dar acţiunea piesei n a fost deloc schimbată. Compozitorul a întrebuinţat diferite observaţii şi aluzii ale lui Cehov. La Sremske Karlovit, reşedinţa patriarhatului sârb, a avut loc zilele acestea un congres al bisericei ruseşti din străinătate. La acest congres au luat parte mulţi înalţi demnitari ai bisericei pravoslave ruse din străinătate între cari mitropolitul Antonie, bine cunoscut prin activitatea sa în cercurile ruseşti ale extremei drepte, conducătorul bisericei ruseşti din apusul Europei mitropolitul Evloghie şi Mitropolitul Platon din America. Acest congres a dat loc la o gravă sciziune in sânul bisericei ruseşti cât şi a Rusiei sovietice. Congresul a respins în unanimitate învăţătura mitropolitului Antonie în privinţa pătimirei lui Christos pe cruce. Artoniea a declarat că Christos a pătimit pentru omenire, numai moraliceşte şi nicidecum fiziceşte.