Viitorul, iulie 1926 (Anul 19, nr. 5498-5524)

1926-07-22 / nr. 5516

2LEE E2T. In TARA 4 LNI??. I? sl­einctele ▼ Anul al două-spre-ieselea Mo. 5516 4 PAGINI ABONfihfdliti In TARA Un an — — — — EDO tel| Șase luni------— 250 » Trel ---------------125­0 In slreinâtst® Un an— — — — 1200 lei Şase luni------— 600 » Trei » — — — 300 • REDACȚIA AtfclK&SîRKȚIA BUCURE5T* STR. EDGART)­QTWET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T T«Iem­anei«! Direcţia 8173; Redacţia ed Administraţia 19/23 si 3/l1 Jbi 22 Iulie 1926 ARLhCEUie CCKLRCIALE Se prlcresc direct­ia Acrr.lnistraţia ziarului Mr Academie 17 ei la K­ate Agenţiile ce publicitate Manuscriptele republicate se distrug 2LEI EX. In TARA 4 LEI ex. în streinotiîe GUVERNUL şi problema alcoolismului — S’a recunoscut că croegiul depus de guvernul trecuţ este bine sftuduat zorvă problema — Intr’un articol în care arătam punctul de vedere al partidului national-liberal în ceiace prive­şte problema alcoolismului, ne exprimam speranţa că în sesiu­nea ordinară ce va începe la 15 octombrie, guvernul va veni cu reforma complectă a regimului băuturilor spirtoase, și că va pri­vi această chestiune nu printr’o prismă pur fiscală, ci prin aceea a combaterei alcoolismului. Este un joc o problemă care interesea­ză sănătatea publică, igiena so­cială şi însă­şi vigoarea şi viito­rul rasei Dealtfel, la discuţiunea gene­rală a proectului privitor la spo­rirea taxelor pe băuturile spir­toase, d. Vintilă Brătianu a ex­pus într’o documentată cuvânta­re, felul cum a înţeles partidul liberal să rezolve această proble­mă însemnată care depăşeşte, — prin caracterul şi însemnătatea ei — chestiile pur politice de partid. Cuvântarea fostului ministru de finanţe a produs o adâncă impresie şi asupra majori­taţei şi asupra guvernului. Dovada cea mai bună este răspunsul pe care şeful guvernului, d. general Ave­­rescu, l-a dat, unde se lămureşte felul în care guvernul pe care-l prezidează înţelege să rezolve la toamnă această problemă. Preşedintele consiliului a de­clarat hotărît că legea votată de Cameră în scurta sesiune de con­stituire nu e considerată decât ca o măsură grabnică și provi­zorie. „Legea nu schimbă radical sta­rea de lucruri, — a declarat ge­neralul A­ver­escu, —­ei ea se va schimba atunci când vom ataca chestiunea în întregul ei, și-mi pare rău că d. Vintilă Brătianu nu este act, ca să-i spun că ea va fi atacată pe bazele cari au fost stabilite de d-sa“. Lăsând la o parte preocupările şi polemicile mărunte de partid, şeful guvernului a recunoscut cu realitate că proeetul de reformă al băuturilor spirtoase depus în trecuta seziune a Parlamentului „este alcătuit de un guvern ca­re a stat de mai multe ori la câr­ma ţărei, cunoaşte mai bine che­stia şi în acelaşi timp este dat de un partid care a guvernat a­­tâta timp ţara şi a avut elemen­te suficiente pentru ca să poată să alcătuiască proectul pe baze sănătoase şi în cunoştinţă de ca­uză. Aceasta nu înseamnă însă că proectul va fi primit aşa cum este şi că nu va suferi acele mo­dificări pe care modul nostru de vedere le va impune“, a încheiat generalul Averescu această par­te a cuvântărei sale de închidere a sesiunea parlamentare. Am citat textual, din discursul publicat după notele stenografi-­ce, în oficiosul guvernului. Este așa­dar pe deplin stabilit după aceste declaraţiuni catego­rice,­­ că guvernul actual îşi însuşeşte proeetul de reformă al băuturilor spirtoase întocmit şi depus pe biuroul Camerei de fos­tul ministru de finanţe al guver­nului liberal, şi că, aprobând ba­zele sănătoase stabilite în cunoş­tinţă adâncită a problemei, înţe­­lege să-şi rezerve numai dreptul de a face modificări de detaliu. Nu este vorba aci de o chestiu­ne de amor propriu de partid, ci de o problemă care interesează sănătatea publică. De aceea luăm act de declaraţiunile preşedinte­lui consiliului că guvernul pe ca­­re-1 prezidează înţelege să rezol­ve problema regimului băuturi­lor spirtoase şi aceea a combate­rei alcoolismului după princi­piile sănătoase pe care e alcătuit proectul fostului ministru de fi­nanţe. In felul acesta se realizează postulatul exprimat de d. Vinti­­l­ă Brătianu în cuvântarea sa, că în soluţionarea acestei însemna­te probleme de stat nu trebue să intre preocupări de partid, ci ea să fie privită exclusiv din punc­tul de vedere al intereselor supe­rioare şi generale ale ţărei. NOTE In CAPITALA Civilisatia unui popor se apreciază după canltatea de săputa ce o În­trebuinţează . Un parados emis de un mare filosof. S’ar putea tot aşa de bine spune că civilisatia unui oraş se poate judeca după modul cum sunt organizate transporturile in interior, în lumina acestui principiu para­dox, desigur că nu am avea motive să ne mândrim cu gradul de civili­zaţie al capitalei noastre, cu tot lu­xul de automobile particulare ce le întâlnim destul de des. Alături, însă, de aceste maşine luxoase, rare ori un­ oraş se pre­zintă in condiţiuni mai barbare de transport de cât Bucureştii . Exemple ? Dar in care alt oraş cu pretenţiune de civilisaţie, s’ar putea întâlni autobuzele cami de câtva timp inundă şi ameninţă Capitala ? Cu sgomot de ferărie veche, hodo­rogite şi nesigure pe roţi, trec au­tobuze mânate de şofeuri sdrenţuiţi şi drept taxatori cu mici ţigănuşi desculţi. Pasagerii stau grămădiţi unii agăţaţi de portiere, şi în sgo­­motul sălbatec al invitaţiilor ţigă­nuşilor ce anunţă staţiile şi direc­ţiile felurite, aceste alegorice care a­le mizeriei, trec nebuneşte pe străzi. Dar birjarii şi birjele din Bucu­reşti ? Nici trăsurile din Moldova pe vremea pribegiei nu se presen­­tau mai rău decât trăsurile din Bucureştii­ Româraiei Mari. Birjari, cu aspecte fisiologice cari desgustă ziua şi noaptea sperie, stau pe capră îmbrăcaţi în soirenţe, iar caii sunt în aşa stare încât îi vine să râzi aducându-ţi aminte de Buffon, şi definiţia sa : „calul e cea mai frumoasă cucerire a omului. la plus belle conquât­e de l’homme“. Şi când ne gândim că trăsurile noastre, înainte de război erau o podoabă a oraşului! Nu era străin care vizitându-ne, să nu pună în impresiile sale de călătorie, lau­dele meritate automedonilor noştri, cari pe vremea acea se mulţumeau a conduce frumos caii şi nu se sim­ţeau atraşi spre înaltele teorii de, reorganizare a lumei prin geniul lui Lenin ! Să fi decăzut. Bucureştii pare, după războiu,­ în situaţia oraşelor despre care sei spunea altă dată: ,,Nu sunt de locuit“ ! Despre Bruxelles, unii maliţioşi spuneau „la­ viile aux laides statues, oraşul cu statui urîte". Despre Bucureşti se va spurge : Lo­rasul cu cele mai urîte mijloace de transport, şi cu vehiculele cele mai murdare şi incomode ! Tristă carac­terizare. PETRONIUS Cronica muzicală - Muxica şi morala - Urmărind campania de morali­zare a societăţii, Americanii, du­pă ce au proscris alcoolul şi dan­sul, încep să atace acum muzica.­­ Şi Ameri­canii sunt logici: Mu­jica nu reprezintă ea, oare, unul din cele mai delicate şi suave fe­luri de a îmbăta ! Acest fel de îmbătare nu tre­bue să fie şi el prohibit, ca toate celelalte . Ordonând cetăţenilor americani să rămână indiferenţi farmecelor armonice, autorităţile tind să dovedească că americanul este un hotărît vrăjmaş al alcoo­lului. America vrea să sece izvorul melodiei care de la începutul lu­mei a răcorit sufletele oamenilor primitivi şi sălbatici chiar.. Două ofensive puternice au fost deslănţuite de către două înalte personalităţi poliţieneşti : Doamna Van Winde, şeul poliţiei­­feminine, urmăreşte abolirea jaz­­zului, care reprezintă pentru dân­sa „o muzică indecentă pentru oamenii nebuni“. Iar colegul a­­cestei doamne, d. Hart, şeful po­liţiei masculine, merge încă mai departe şi declară că trebue in­terzisă orice manifestare muzica­lă neîntovărăşit­ă de glasul ome­nesc, fiindcă muzica pură este „periculos ameţitoare“. America­nii vor începe să se adreseze li­­breţilor şi poeţilor pentru a găsi vorbe pentru quattoururile lui Mozart, pentru simfoniile lui Beethoven, şi astfel se vor pune sub scutul legilor. „Gaidul con­certului“ o revistă franceză de specialitate se alarmează de acea­stă declarare de război, deschide o anchetă asupra dies­ti­­nei ară­tând că o asemenea mişcare poate avea în Franţa repercusiuni peri­culoase, şi spune că dacă dogma imoralităţii muzicei se acreditea­ză în univers, se vor găsi, de­si­gur, oameni politici, vrăjmaşi ai artei, dispuşi să utilizeze acest argument­ pentru a zădărnici a­­nume revendicaţiuni pe care mu­ziciană se pregătesc să le supue Parlamentului. * Şi d. Emile Vuillermoz, critic muzical al ziarului „Excelsior“ şi a­l revistei „Candida“ răspun­zând anchetei întreprinsă de sus numita revistă franceză scrie Că nu trebue­ă surâdem de această agresiune puritană care poate, în adevăr, să ne ducă departe, cum duc departe toate valurile de pudoare. Intr’o bună zi, omeni­rea, care ia din ce în ce mai mult obiceiul de a se mumifia sub bandele încrucișate ale re­glementelor prohibitive, va lua de veste că un guvern moraliza­tor a interzis auzul vioarei, în­tocmai ca şi acel al absintului, şi popoarele se vor supune, tot a­­tât de senil ca cetăţenii Ameri­­cei, în ziua în care au­­fost con­damnaţi la supliciul apei curate, în aşteptarea regimului forţat de pâine uscată. Dacă întreprindem să morali­zăm, în mod metodic, specia u­­mană, nu trebue să ne oprim pe­­­n drum atât de bun. Dacă mora­lizatorii sunt hotărîti să proscrie din existenta noastră, toate volup­t­ăţile vinovate, ei nu trebue să se mărginească la asemenea ti­mide interddictiuni. Din punct de vedere al strictei morale teore­tice, odată admis principiul că omul nu a fost lăsat pe pământ decât pentru a aştepta, în morti­ficare şi penitenţă, ora de a apă­rea în faţa prohibi­ţionistului su­prem, atunci rămâne acceptabil ca singur ideal al vieţei pămân­teşti, acela al călugărului contem­­plativ, care-şi torturează carnea pentru a-şi purifica sufletul. In asemenea condiţiuni, evident că orice om sincer, care are o cre­dinţă, n’ar trebui să asculte nici­odată cu plăcere, nu numai un vals vienez sau un tango argen­tin, dar nici măcar o volup­oasă­­nocturnă de Chopin. N’ar trebui să îngădue unui organist să cân­te în timpul unei slujbe biseri­cești într’o biserică catolică vreo mesă de Gounod sau reveriile mistice ale lui Cesar Frank. Să fie ea religioasă sau profană, mu­zica este un element de vis, de evaziune, de zbor planat, o feri­cită halucinaţie, un stupefiant plăcut, care deschide paradisuri artificiale. Muzica este opiumul creerului şi al inimei. Imoralita­tea ei, în sensul teologic al cu­vântului, nu este discutabilă. Mai fericiţi decât faimoasa mar­chiză veneţiană căreia îi părea rău că degustarea unui sirop nu era un păcat, melomanii simt totdeauna siguri să ofenseze pu­ţin zeii cu plăcerea lor favorită. In această privinţă, reformatorii americani, au perfectă dreptate să trateze o melodie ca pe o sti­clă de şampanie. încă odată, însă, continuă cri­ticul francez, să fie logici cu ei în­şi­şi şi, să meargă până la ca­pătul teoriilor. Dacă vrei să tră­­eşti în mod virtuos, trebue să su­­n­imi tot ceiace spumează, tot ceiace înţeapă, tot ceiace îmbată pe faţă sau pe furiş. Trebuesc tă­iate aripile visului, trebue pros­crisă muzica religioasă cu aceiaşi rigurozitate ca şi muzica de la music-halluri. Pentru anume sen­si­bili­taţi neliniştite, a le cânta o cantică este un act periculos. O voluptate stă ascunsă în mo­dulaţia cea mai inocentă în a­­parenţă. Alintări sunt ascunse în orice inflexiuni vocale. Muzi­ca sacră poate fi pentru un tâ­năr suflet tulburat un soi de dancing mistic. Această afirmaţiune e cu atât mai puţin îndrăzneaţă cu cât multe cântice au o origină pro­fană sau banală. Orice muzică este un păcat împotriva moralei formaliste, fiindcă exaltă în noi sentimente de revoltă împotriva legei de re­nunţare şi de umilinţă. Este i­­morală fiindcă ne revelă frumu­seţile cărţei pe cari trebue să Ie dispreţuim, pentru c­ă idealizea­ză mişcările corpului iniţiindu­­le ritmului, pentru că ne sub­ţiază simţurile şi pentru că do­vedeşte că sistemul nostru ner­vos este o minunată harpă eo­liană pe care spritualismul ne ordonă s’o frângem. Tinde să n­e facă să uităm că suntem o biată pulbere destinată sf­ ne prefa­cem în pulbere. Comite marele păcat, de a ne releva nobleţea exaltaţiunei sen­­suale şi de a ne procura, pe a­­ce­st pământ al expiaţi­unei, beţii vinovate cari sunt negaţiunea însă­şi a unui ideal de virtute. Orice moralist înzestrat cu lo­gică, trebue să dorească distru­gerea imediată a tuturor instru­mentelor muzicale şi tăerea tu­turor coardelor vocale. Bine­înţeles, va trebui să ur­meze dărâmarea tuturor teatre­­lor, restaurantelor,­­ziarelor şi­ prăvăliilor unde se fabrică şi se vând obiecte destinate să facă viaţa mai plăcută, femeile mai seducătoare, fabricele de parfum laboratoriile unde se prepară pudrele şi fardurile, băncile un­de se perpetuează idolatria viţe­lului de aur, cazărmile unde se învaţă arta de aşi omora seme­nii, facultăţile unde se învaţă ştiinţele pământeşti, cofetăriile, bijuteriile, magazinele cu obiecte de lux, într’un cuvânt, tot ceea ce distrează pe om de la adevă­ratul lui ideal care trebue să fie acel al anahoretului ascuns în cavernă, hrănindu-se cu rădăcini­ de plante şi cu apă de izvor, şi stând cu ochii aţintiţi pe un cap de mort, în aşteptarea ceasului care îi va pune capăt exilului. Dacă îi împinge inima pe mo­raliştii americani să ajungă la o asemenea stare de lucruri, atunci să pornească cruciade moralizate­rii, dacă nu, atunci să nu mai fee jumătate de măsuri şi să lase muzica să încânte şi d’aci mainte urechile şi să purifice sufletele­ ­. USL anni Un provizorat care du­­rează Nici odată vorba că „numai pro­vizoratul durează” nu s’a dovedit mai adevărată. Viaţa cabinetului Uzinovici se prelungeşte dincolo de ori­ce prevedere şi pare că se va mai prelungi încă multă vreme, — zice ziarul cehoslovac. In adevăr, se pare că în ziua în care el se va retrage, criza politi­că latentă va izbucni mai gravă și mai lungă de­cât cum ar fi de dorit. Partidele guvernamentale și în special partidul rad­ial, au tot in­teresul să evite o asemenea criză, mai cu seamă în ajunul alegerilor comunale. Aceste alegeri au avut întotdeauna în Iugoslavia o în­­seim­ătate deosebită. Criza în pers­pectivă și care face pe unii să prevadă chiar o disolvare a Seno­­cinei, mai sporeşte încă această importanţă. Dacă, într-adevăr, partidele gu­vernamentale ies învingătoare în aceste alegeri, atunci noi aştepta toamna cu încredere. Informaţiu­­nile după cam­ partidele guverna­mentale au încheiat un fel de ar­mistiţiu politic până după alege­rile comunale, nu sunt deci sur­prinzătoare. fr­otil aSederE sjeneraî© Chestiunea cea mare este de a se şti ce schimbări pot aduce eveni­mentele anunţate pentru la toamnă. Se pare că partidul radical tinde să provoace noi alegeri generale, dar cam­ să nu fie presidate de coa­liţie, ci de el însuşi. De la vecisal SITUAŢIA POLITICA internă de Iugnslavia Coaliţiunea guvernamenta ă va dura probabil până la toamnă, ca d vor avea loc noui a eoer ne^er?­e Pasid va reintra in acţiune, re­întors Sin streinitate Gazette de Prague dă în ultimu-i număr sosit în Capitală, unele in­­formaţiuni asupra situaţiei poli­tice interne din Iugo­slavia, pe cari le reproducem mai jos cu tit­lul documentar. A început iar să se vorbească de posibilitatea unei crize ministeria­le în Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, zice ziarul cehoslo­vac din Praga. Unele informaţiuni merg chiar mai departe şi spun că ne aflăm în ajunul unei transformări poli­tice complecte în Iugoslavia. Desigur că nu toate aceste zvo­­nuri sunt complect întemeiate. Este sigur că între partidele guverna­mentale nu domneşte un acord desăvârşit şi că uneori, în faţa di­vergenţelor de vederi, cabinetul se află în situaţii grele. Două crize Interne Pricina este că fie-care din par­tidele guvernamentale, adică atât partidul radical cât şi partidul ţărănesc croat, sufăr de crize in­terne. Coesiunea guvernului se re­simte de această împrejurare şi nu este departe ziua când în Scup­­cînă se va realiza o nouă grupare de forţe. In aşteptare, opera întreprinsă de guvern este foarte stingherită de aceste dezbinări. Numai prin etape lungi şi cu întârzieri, guvernul reuşeşte să-şi îndeplinească programul. De aci nemulţumirea pe care o parte din opinia publică o manifestă faţă de un guvern pe care­­s-a obicinuit să-l considere ca provizoriu, ca un interimat, aşteptând ca puterea să fie luată iarăşi de bătrânul şi ex­perimentatul om politic Pastei. Două sunt motivele cari provoa­că această atitudine. Primul, este speranţa că va obţine în alegeri o majoritate absolută, care să-i per­mită de a practica politica de cen­tralizare pe care a visat-o necon­tenit. de la 1903 până la sfârşitul războiului Al doilea, este că contează să iasă din alegeri mai solid şi mai bine disciplinat ca întotdeauna El îşi propune, în adevăr, să ex­cludă de pe listele sale pe toţi can­didaţii, cari, în evenimentele din primăvara trecută, nu s’au arătat destul de credincioşi faţă de d. Pasici­ De alt­fel grupul tărăb­ist-croat este şi el partizanul unor alegeri generale. El scontează noi succese, de­oare­ce, devenit partid guver­namental, nu se va putea aplica împotriva lui, ca acum un an, le­­grea re­vin tocilei Statului, și va avea candidaturi și în regiuni cari până acuma îi erau interzise.­­ Deci, de vreme ce ambele par­tide guvernamentate o doresc, este de prevăzut că la toamnă vor avea loc noi alegeri generale. Cine va preseda aceste alegeri ! Va fi oare coaliţia actuală, sau un cabinet radical omogen ! Nu se poată prevedea, şi desigur de acest lucru va depinde în mare parte rezultatul viitoarei consultări elec­torale. Partidul Radical se bizuie mult la d. Pasici, care, aflat acuma în streinătate pentru căutarea sănă­­tății, se va întoarce curând în Iu­goslavia. Se zice că venerabilul bărbat de Stat are hotărîte noi planuri politice, a căror realizare o va încerca. Viitorul va arăta în ce fel se vor deslega problemele po­litice interne din statul vecin. se retrage în BELGIA Ziarul „Politica", din Belgrad scrie că generalul Wrangel și-a d solvat definitiv resturile armatei sale sal­' vale în Hosmik­­o 1520 din Rusia. Wrangel a hotărit să sa retragă in Belgia, unde va trăi ca simple particular. * ■ ABUZUL de autoritate De câtva timp, cam dela venirea la cârma ţârei a­­-lui General Ave­rescu s’a evidenţiat din ce în ce mai mult răul ce derivă din zdrun­cinarea ideei de autoritate. La rândul său, guvernul de astăzi, prin reprezentantul său cel mai proeminent, d. Octavian Goga, sus­­ţine că singura lui preocupare ar fi de a restabili acest principiu, ameninţat pretutindeni de vântul anarhic ce bate prin golurile lă­sate de război. Drept este că ideia de autoritate este cheia de boltă a oricărui progres■ Şi după cum afir­mă sociologul Ferrero, dintre toa­te relele lăsate de război cel mai mare este distrugerea oricărui principiu de autoritate, preludiul anarchiei şi nimicirea civilizaţiei. Cum urmăreşte guvernul de as­tăzi, — d. Oct. Goga —, consoli­darea acestui mere principiu ? Prin metode car iu­­minează şi mai multe metode cari duc la abu­zul de autoritate, care nu numai zdruncină, dar distruge cu desă­vârşire ideia de autoritate. Zilnic asistăm, la călcări de lege, derivate din abuzul de autoritate. Funcţionari, numiţi în baza unor legi, încadraţi întriun statut din grija guvernului trecut, — pe care cei din Franţa nu-l au­­, sunt mu­taţi ori daţi , afară, după bunul plac al politicienilor mărunţi şi măruntei. Consilii comunale alese în baza unei legi de unificare şi consolidare, sunt izgonite de la gos­podăriile lor fără nici o vină, în ciuda dispozit­iunilor categorice ale unei legi, pe care însăşi cei de as­tăzi, rună nu erau decât, simpli de­putaţi si-au luat angajamentul în fata tarei că o vor respepecta. Citez un caz dintr’o mie: Un consiliu comunal ales se cons­titie în -?-q de 5 Mai. In aceiaşi zi la orei’­ 10 este confirmat. în a­­ceeasi zi pretorul, un îmbătrânit în rele îi ia jurământul, î­n aceia­­ zi îi face raport de dizlovare, în a­­c­eiaşi zi prefectul. — un alt spe­cimen —, îl trimite la delegaţia judeţeană în aceiaşi zi este convo­cată delgafia, pronunţă dizolvarea Pe loc, prefectul afişează decizia o publică în aceiaşi zi in Monitor... Motivele ? Lipsă de pricepere şi rea admi­nistrare a gospodăriei comunale”. Ridicol, nu-i aşa . Când se procedează astfel, când ideea de autoritate se întemeiază pe „respectul legilor”, principiu care solidarizează pe toţi membrii aceleiaşi naţiuni, constituind eta­lonul moral care menţine acelaşi ideal în sufletele tuturor cetăţeni­lor, la înălţimea şi în proporţia în care el este respectat, nu se zdrun­cină însăşi temeiul ideei ? Şi cum „legea”, nu este susţinută de cât de încrederea pe care cetăţenii o au în cei chemaţi s’o aplice şi s’o respecte nu se zdruncină prin ast­fel de­ călcări şi abuzuri, autorita­tea celor desemnaţi să o repre­zinte . Desigur că da. Abuzurile strică mai mult celor cari te săvâr­şesc, decât celor cari sunt victime. Este ştiut că victima îndură mai uşor pierderile materiale şi sufe­­rintele rezultate dintriun abuz, pe câtă vreme guvernul care’l săvâr­şeşte se încarcă cu un păcat greu, fatal în orice caz: Abuzul de au­toritate. La baza lui sălăşlueşte călcarea legilor.­­Când, el devine metodă de guvernământ, deschide porţile anarhiei morale anihilând cu desăvârşire ideea de autoritate. Și atunci, luaţi aminte domnule ministru de Interne, guvernele care calcă, reade din sistem şi în­trebuinţează abuzul ca, metodă, ba­zate pe faptul că deţin autoritatea, sfârşesc repede, acoperite de opro­biul public. Prin abuz de autoritate nu se poate întări în nici un caz ideea de autoritate. I. IRIMESCU-CANDESTI Dacă băile de nămol, calde şi reci, au valoare în tratamentul reumatismelor, sciaticelor, dureri­lor gutoase, lombago, etc., cura de aer de mare, apa mării şi rever­beraţiile nisipului cald al plăjii sub acţiunea razelor ultra­violete ale soarelui, constitue elementele cele mai reconfortante pentru debili, limfatici, anemici. O deo­sebită acţiune de vindecare se pre­zintă în cazuri variate de tubercu­loză ganglionară, articulară, a pie­lei, etc. Plaja de la Constanţa, Techir­­ghiol, Mangalia, este cea mai bine expusă din Europa, lipsită de praf şi ceaţă, acţiunea razelor ultra­violete se face în plin. Am văzut cazuri de tuberculoză ganglionară, vindecată în 20-30 de şedinţe, fără nici o altă interven­ţie medicală. Exemplele se pot vedea zilnic pe plaja sanatorului militar de la Te­­hirghiol. Iată de ce îndemnăm ,mai ales, direcţia şcoalelor să-şi facă tabere de vară pe malul mării. De la tabăra gimnaziului Sinaia Tabăra gimnaziului Sinaia aşe­zată pe terenul „Oficiului Naţional de Educaţie Fizică“ a fost vizitată zi­le trecute de d-nii C. Kiriţescu, C. Damianovici şi G- Lefteriu din ministerul de instrucţie. Cu această ocazie s’a ţinut o şe­zătoare cu coruri, exerciţii de gim­nastică, dansuri, recitări, etc. D. Kiriţescu, directorul general, a adus laude d-lui Strelk­ovsky, cel mai tânăr director de şcoală din ţară, pentru dragostea ce pu­ne în educarea şi îngrijirea copii­lor de sub direcţia sa. D. col. Rădulescu, conducătorul educaţiei fizice, a arătat tinerelor vlăstare, rolul educaţiei fizice în formarea caracterelor. D. Strelk­ovsky, directorul gim­naziului, a mulţumit tuturor pen­tru bunăvoinţă şi ajutorul dat co­piilor din tabăra sa, De la Educata Fiz­că In urma celor scrise prin ziare despre tabăra educaţiei fizice de la Tekirghiol, d-nii generali Zadic, Uhosky, Ivanovici, Comănescu, Trăilescu cu d-nele coloneii Vin­tilă Rădulescu, dr. Marinescu, Au­rică Iliescu, d-nele şi d-rele Bas­­tea, Gărdescu, Pop, Cihosky, d. Ră­­dulescu, d. R. Iliescu, etc., au vi­zitat tabăra oficiului. D. col. Manolescu a organizat imediat pe toate terenurile de sport ale oficiului demonstraţii de rug­by, voleigbol, scrimă, baskebol, as­­vârliri cu discul şi suliţa, dansuri, coruri, concursuri de înot, etc. Distinşii vizitatori şi-au expri­mat toată admiraţia pentru splen­dida organizaţie a acestui institut Seara li s’a dat o masă, la care­­distinşii oaspeţi au putut să se convingă că şi mâncarea pregătită de Alexandru Militari, bucătarul taberii, este tot aşa de bine pre­gătită ca şi exerciţiile fizice. O specialitate a sa este pregătirea orezului cu lapte, care face deli­ciul „tăbăriştilor“. Tab­la de copil din coloarea de Verde din­ Capitală Din iniţiativa d-lui dr. Lupu, s-a organizat, anul acesta, o tabără de 150 de copii — fete şi băeţi — debili cari şi-au aşezat corturile pe tere­nul Eforiei, în faţa Mării. Masa este preparată la Eforie, care a dat un preţios concurs acestei ta­bere. In urma cererii d-rului Lupu, Oficiul de Educaţie Fizică a deta­şat, pentru educaţia copiilor, un student şi o studentă cu tot ma­terialul necesar, pentru diversele exerciţii fizice. Părinţii care şi-au încredinţat copii acestei tabere, să fie liniştiţi. Ei sunt îngrijiţi cu multă atenţie. Toţi sunt sănătoşi şi vioi. La Eforia Spitalelor Civile Ca şi în anii trecuţi, Eforia a primit sub îngrijirea sa un mare număr de copii. Aci se află admi­rabile instalaţii permanente şi efo­rii fac sforţări ca în fiecare an să aducă noi îmbunătăţiri. Afară de copii, Eforia mai pri­meşte spre refacerea fizică, un nu­măr important de intelectuali cari n’ar putea face faţă scumpetei din staţiune. Un bun amic a plătit 16 mii lei numai pentru o cameră la Vila Panait. Se vede clar, cât de important e ajutorul dat de Efo­rie. Desigur, dacă Eforia nu ar fi fost lovită aşa de greu prin ex­propriere, ajutorul ei ar fi fost în­zecit. Sub conducerea d-lui ing. Bo­­şoancă, am vizitat admirabila in­stalaţie de băi a Eforiei, unde-şi recapătă atâta lume sănătatea. D-sa mi-a spus că Eforia îngădue aşe­zarea pe terenul său a oricărei ta­bere şi la cerere o va aproviziona în aceleaşi condiţii cu care se a­provizionează dânsa. Bunăoară co­piii din colonia culoarei de Verde mănâncă foarte bine cu 40 lei pe zi, inclusiv­ laptele de dimineaţă. Iată deci cât de larg e ajutorul E­­f­oriei. La sanatoriul maritim militar Alături de Sanatoriul Eforiei se află instalat în corturi şi barăci Sanatoriul Militar, sub conducerea d-lui col. dr. Marinescu, ajutat de d-ru căp. Mihăilescu, Lutzki şi Zimbeti. Cu mijloacele băneşti extrem de reduse şi contra altor multe greu­­tăţi,d. col. dr. Marinescu, devotat acestei opere, a izbutit să facă lu­cruri de necrezut: clădiri proprii de zid, care sunt aproape gata, îm­­prejurimi, şosele, exploatări de carieră de piatră pentru nevoile Sa­natoriului, etc. * Am auzit vorbindu-se mult buna de Sanatoriile O. F. I., In vacantă ACTIUNEA PREVENTIVA si CURATIVA a MARII Tafterile de copil dela TekirgMol D­ ECOURI­ upă știrile ziarelor locale, tână­rul compozitor A. Tantser a scris o operă cu textul luat după cunoscuta piesă de teatru a lui Ce­­hov „Grădina de vișini“. Opera este scrisă în stil recitativ-declamatoriu. Primele două acte ale piesei sun­t reunite la un loc, textul a suferit oarecare prescurtări, dar acţiunea piesei n a fost deloc schimbată. Com­pozitorul a întrebuinţat diferite ob­servaţii şi aluzii ale lui Cehov. L­a Sremske Karlovit, reşedinţa patriarhatului sârb, a avut loc zilele acestea un congres al bi­­sericei ruseşti din străinătate. La acest congres au luat parte mulţi înalţi demnitari ai bisericei pravos­­lave ruse din străinătate între cari mitropolitul Antonie, bine cunoscut prin activitatea sa în cercurile ru­seşti ale extremei drepte, conducă­torul bisericei ruseşti din apusul Europei mitr­opolitul Evloghie şi Mitropolitul Platon din America. A­­cest congres a dat loc la o gravă sci­ziune in sânul bisericei ruseşti cât şi a Rusiei sovietice. Congresul a respins în unanimitate învăţătura mitropolitului Antonie în privinţa pătimirei lui Christos pe cruce. Ar­­toniea a declarat că Christos a păti­mit pentru omenire, numai mora­liceşte şi nici­decum fiziceşte.

Next