Viitorul, iulie 1927 (Anul 20, nr. 5802-5828)

1927-07-22 / nr. 5820

PO Hrub aB «teu»-zecel­a Ko. 5S2© V, Marele DECS , RO14AN Domnia Regelui Ferdinand rămâne pagina cea mai glo­rioasă şi mai plină de fapte mari din istoria poporului ro­mân. Gloria şi rodnicia acestei domnii au isvorât din supe­rioara înţelegere pe care Re­gele Ferdinand a ştiut să o dea celor două idei funda­mentale care chezeşuesc exis­tenţa şi desvoltarea tuturor popoarelor : ideia naţională şi ideia democratică. In cursul domniei lui s’a pus, cu puterea unui impera­tiv categoric, problema des­­robirei interne — prin împro­prietărirea sătenilor şi votul obştesc, odată cu problema desrobirei în afară, prin iz­­bucnirea războiului mondial c­are ne deschide drumul spre înfăptuirea unităţei noastre naţionale. Ce primejdie ar fi fost dacă România ar fi fost ţinută în loc, în realizarea acestor mari opere, de un Suveran care nu şi-ar fi înţeles rolul lui Constituţional sau care n’ar fi avut bărbăţia, patriotismul şi spiritul de jertfă pentru a se arunca în vâltoarea răz­boiului mondial ? Regele Ferdinand a avut şi înţelepciunea trebuitoare pen­tru realizarea operei demo­cratice de care poporul ro­mân avea nevoe, după cum a avut şi acel suflet de Mare Român, care i-a dat tăria de a rupe cele mai fireşti legă­turi de sânge, pentru a păşi, în fruntea poporului Său, la înfăptuirea unităţii lui naţio­nale, împlinindu-şi astfel cu sfinţenie jurământul de a fi „un bun român”. Regele Ferdinand, prin în­suşirile superioare cu care era înzestrat, a înţeles şi a ştiut să se folosească de desfăşurarea prielnică a evenimentelor, pentru ca domnia Lui să ră­mână deapururi legată de în­­plinirea unor idealuri care formau cheia de boltă a în­tregului nostru edificiu de stat şi a putinţei de desvolta­­re a neamului românesc în viitor. La înţelepciunea aceasta adânc cuprinzătoare, Regele Ferdinand a adăugat un spi­rit de jertfă, care dacă pentru noi era firesc, pentru El lua înfăţişarea şi proporţiile unei forţe morale fără asemănare în istorie. „ A urcat treptele tronului în România Mică, a fost încoro­nat în România­ Mare şi se va odihni în pământul din care a împărtăşit sătenii care-L plâng astăzi şi-L vor binecu­vânta întotdeauna. S’a stins înainte de vreme, fără să fi putut vedea nu nu­mai consolidarea desăvârşită a României întregite, dar fără să se fi bucurat . El Suvera­nul unităţei naţionale — de roadele operei înfăptuită sub domnia Lui. Dar Regele acesta înţelept în timp de pace, viteaz în timp de război, Bun Român în toate actele vieţei Lui, — în ceasul când a simţit că pute­rile îl părăsesc şi sfârşitul se apropie, a avut şi înalta pre­vedere de a asigura continui­tatea Dinastiei, de care sunt atât de strâns legate existenţa şi liniştita desvoltare a statu­l­­ui român în viitor.­­ Grija şi patriotismul puse în aceste hotărâri vor rămâne încă un testimoniu al con­ştiinţei superioare cu care Marele Rege dispărut înţele­gea să cârmuiască destinele poporului român. Poporul român nu va pu­tea să slăvească mai credin­cios şi mai înălţător memoria Regelui Fer­din­and, de­cât a­­părându-i epoca, întărind-o şi continuând-o în spiritul do­rinţelor şi al concepţiilor ce stau la temelia acestei mari opere din istoria noastră na­­ țională.­­ RAGELE FSRDIN&RD și OPID­E­UM IU f£RA un an — — — — 7C0 Șase luni-------— 3E0 Trei luni------------2C01 In sftefeiătete Un an------— — 1400 lei ki 6 -PAGINI ■■ n &NAHENTE© Fial REB&CȚIA Kitelj BUCU­­RES­T STR. EBGARD QUINHT No. 2 || STRADA AC2 Telefoanele : Direcția 351/23 , RedactiunsUAdî TEI No. lî 349/23 și 303/11 # KURCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Academie 17 si la toate Agenţiile de publicita* _____Manuscriptele nepublicate se distrus Pe cerul României M­ars flutară zăbranicul moi­ţei. R­arele ei Rege nu mai este. înfăptuitorul visurilor seculare ale neamului românesc , ctitorul ţarei mărite şi al poporului liber şi unit , bărbatul viteaz al răsboiului şi bărbatul înţelept al păcei, a mnchis de­ apururi ochii. M. S. Regele Ferdinand I a! României­ Mari a trecut din rândul celor vii, şi s-a aşezat pentru veacurile ce vor veni de acum în­colo lângă ‘Ştefan cel mare şi cel sfânt, lângă ME­ foai cel viteaz, înfăptuitorul de­­ clipă a cea ce Ei a făurit pentru totdeauna. Regele Ferdinand urcându-se pe tron a făcut un legământ sfânt cu ţara ! „Voi fă feren român”. Când vremurile cele mai turburi, şi când­­ clipele cele mai grele s’au abătut asupra neamului româ­nesc, Regele a dovedit prin fapte mai mult de cât a făgăduit. A fost cel mai bun dintre bunii români? a fost viteazul cel mai heotărat 5 a fost voinţa cea mai neşovăitoare 5 a fost inima cea mai bărbată. Sabia Lui s’a scos pentru ca să apere o moşie, un neam, o credinţă, şi-un ideal. Şi de aceea El nu a cunoscut nici-un alt **las, nu a ascultat nici-o altă poruncă a sufletului, de­cât vocea datoriei, şi obli­­gaţia internă de-a fi străjerul unui neam şi înfăp­tuitorul visurilor lui de libertate şi de întregire naţională. Invitându-se pe El, a dat pilda învingerea al­tora, şi vrăşmaşii ţârei au putut astfel cunoaşte printr’o tristă experienţă ce poate face un Rege Mare care se topeşte cu sufletul în sufletul popo­rului întreg cel stăpâneşte. De numele Regelui Ferdinand va rămâne ast­fel de­ apururi legat marele eveniment al întregi­­rei poporului român, şi al înfăptuire! României Mari. Dar nu numai vitejia şi nu numai indentifica­­rea Lui cu idealul poporului român, vor rămâne singure nepieritoare în istoria românească ; va mai rămâne şi virtutea de-a se fi făcut reprezen­tantul ideilor celor mai înaîntate, şi al reformelor celor mai largi, căci El a prezidat legiuirile ce aveau să cheme la viaţa statului pe toţi cetăţenii In chip egal şi să dea pământ, prin exproprierea ma­rilor moşii, celor ce-l muncesc. Sub domnia Lui astfel s’a înfăptuit o ţară nouă, o ţară mare, o ţară care cuprinde în graniţele ei un popor ce năzuia ca într’un vis frumos la situa­ţia în care el a ajuns azi, Regele Ferdinand a fi ches ochii. El a murit cu trupul. Sufletul Lui nu a murit şi nu va muri nici­odată. Va pluti ca un ger­­­m tutelar asupra Româ­niei Mari , şi-l vom simţi în noi şi lângă noi, în ori­ce clipă grea prin care va fi ursit să mai treacă poporul românesc care şii­ câştigat dreptul lui Sa­voare cu atâtea jertfe şi cu atâtea dureri. Lângă mormântul Mare lui Rege plânge un neam întreg 5 plânge necitat care a fost prin El ri­dicat la lumina zilelor de azi ale României Mari , şi în lacrimile românilor de pretutindeni se re­flectă razele de soare ale României nemuritoare. Plângând pe Marele Rege ce şi-a dat tributul morfei, neamul românesc se chezăşueşte astfel a fi păstrătorul roadelor pe care vitejia, înţelepciunea şi bunătatea lui le-a dat. In veci fie slăvită amintirea Marelui nostru Rege ctitorul României Mari, întruchipătorul visului lui Mihai cel viteaz ! M. S. REGELE FERDINAND A MURI Şase luni--------- 700 » Trei luni------— 400 . Vineri 22 Junie, 1927 DIN VIATA GLORIOASA a MARELUI REGE FERDINAND I Regele Ferdinand s’a născut în anul 1865 în 12 August cu numele de Ferdinand-Victor-Albert-Main­rad, într’unul din acele două lea­găne de piatră ale puternicului neam al Hohenzollernilor, caste­lul Sigmaringen, aşezat la poale­le munţilor Suabiei, pe malul stâng al Dunărei. El este al doilea fiu al princi­pelui Leopold de Hohenzollern, fratele Regelui Carol. Studiile şi le-a făcut mai întâi la gimnaziul public. Cea mai ma­re parte din copilărie şi-a petre­cut-o la Düsseldorf pe Rin, un centru de artă şi cultură. Aici şi-a isprăvit studiile se­cundare trecându-şi examenul de bacalaureat. Când a obţinut bacalaureatul i s-a conferit titlul da ofiţer, drept pe care-l aveau principii în Germania şi a fost repartizat re­gimentului I din Garda Imperia­lă de la Potsdam, înainte de a intra efectiv în cadrele­ armatei active pentru a se specializa mai bine în cariera armelor a urmat cursurile şcoalei de război de la Cassel. După terminarea acestor cursuri şi după doi ani de activi­tate în armată a urmat la Tu­bingen şi Leipzig cursuri de dreptul ginţilor, drept roman, e­­conomie politică, ştiinţe financia­re şi istorie. In acest timp de pregătire te­meinică atât în domeniul armelor cât şi­ cel pur şi ştiinţific, se i­­veşte în România chestiunea suc­­cesiunii la tron şi în 1886 marele suveran Regele Carol şi Regina Elisabeta în înţelegere cu guver­­nul lui I. C. Brătianu, hotărâse aplicarea art. 82, 83 şi 84 din Con­stituţie, alegându-se un principe în linie coborâtoare directă şi le­gitimă a Regelui Carol I de Ho­henzollern. La 10 Mai 1866 se votase­­deja indigenatul familiei Hohenzollern din care s’a fondat dinastia ro­mână. Fratele Regelui Carol şi fiul său mai mare Wilhelm renunţând­ la dreptul de succesiune au trecut acest drept principelui Ferdinand care la 14 Noembrie 1886 a şi fost înscris în cadrele armatei româ­ne cu gradul de sublocotenent şi repartizat­­ la regimentul al 3-lea de linie din­­Bucureşti. După câtva timp, principele Ferdinand a plecat din nou în streinătate pentru a-şi termina studiile La 1889 Martie 14, Senatul Ro­mâniei a înscris printre membrii săi pe principele moştenitor. La 17 Martie 1889 printr-un jurnal al Consiliului de miniştri se decre­tase că principele Ferdinand va purta titlu de „Alteţă Regală, Principe de România“. La 19 Aprilie a aceluiaş an Al­teţa Sa Regală se întoarce de la studii şi i se face o măreaţă pri­mire în Bucureşti. La 26 Aprilie, Principele Moştenitor intră efec­tiv în cadrele armatei române ale regimentului al 3-lea de linie. La 9 Mai, A. S. R. Principele Ferdinand și-a luat locul în Se­nat. La 29 Decembrie 1892 este îna­intat la gradul de maior și numit comandant al batalionului 1 de vânători. La 29 Decembrie 1892, în urma tratativelor duse, s-a celebrat cu mare pompă căsătoria A. S. R. cu principesa Maria-Alexandra- Victoria, principesă a Marei Bri­tanii şi Irlanda, Ducesă­ de Saxa Coburg Gotha, fiica mai mare a principelui Al­fred-Ernest-Al­brecht duce de Edimburg şi Saxa Coburg-Gotha. In ziua de 3 octombrie 1893, s-a nă­scut la castelul Peleş din Sina la Principele Carol. La 13 octom­brie 1844 s-a născut principesa Elisabeta- Iosefina - Victoria-Ale­­xandra. Pentru serviciile aduse arma­tei pe ziua de 1 Ianuarie 1895 principele Ferdinand este avan­sat la gradul de locotenent-eoro-Continuare în pag. 2­ a 11) I Cum s’a încoronat M. Sa REGELE FERDINAND I Cu prilejul măreţului act al In­­coronărei, după cuvântarea rostită la Alba Iulia de Mihail Pherekyde, fost preşedinte al Senatului, Rege­le, a mulţumit preşedinţilor Corpu­rilor Legiuitoare, prin următoarele cuvinte memorabile : Cu adâncă emoţiune primesc în chip solemn această Coroană moştenită de la neuitatul şi înţe­leptul Meu Unchiu ca un simbol al vitejiei Româneşti şi al Unirei între Domn şi Ţară. Plină de strălucire s’a aşezat a­­cum 41 ani pe capul primului Rege al României, după războiul de independenţă şi proclamarea Regatului. Atotputernicul ne-a învredni­cit s’o vedem şi mai strălucită astăzi, când, în urma grelelor lupte purtate de întreaga suflare Românească, ea simbolizează în­deplinirea acelui mare şi sfânt dor secular : unirea tuturor ţări­lor locuite de români. Dea Domnul ca această Coroa­na împreună cu cea a scumpei Mele Soţii şi vrednică tovarăşă de muncă şi suferinţă pentru bi­nele obştesc să încununeze din neam în neam pe iubiţii noştri urmaşi într’o Românie pururea glorioasă şi fericită. Sus inimile ! Şi să glăsuim du­pă chipul strămoşilor : „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într’însa şi unii pre alţii să ne îmbrăţişăm, să zi­cem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi — să iertăm toate pentru Sfânta Unire“. Aşa să fie!

Next