Viitorul, iulie 1927 (Anul 20, nr. 5802-5828)
1927-07-22 / nr. 5820
PO Hrub aB «teu»-zecela Ko. 5S2© V, Marele DECS , RO14AN Domnia Regelui Ferdinand rămâne pagina cea mai glorioasă şi mai plină de fapte mari din istoria poporului român. Gloria şi rodnicia acestei domnii au isvorât din superioara înţelegere pe care Regele Ferdinand a ştiut să o dea celor două idei fundamentale care chezeşuesc existenţa şi desvoltarea tuturor popoarelor : ideia naţională şi ideia democratică. In cursul domniei lui s’a pus, cu puterea unui imperativ categoric, problema desrobirei interne — prin împroprietărirea sătenilor şi votul obştesc, odată cu problema desrobirei în afară, prin izbucnirea războiului mondial care ne deschide drumul spre înfăptuirea unităţei noastre naţionale. Ce primejdie ar fi fost dacă România ar fi fost ţinută în loc, în realizarea acestor mari opere, de un Suveran care nu şi-ar fi înţeles rolul lui Constituţional sau care n’ar fi avut bărbăţia, patriotismul şi spiritul de jertfă pentru a se arunca în vâltoarea războiului mondial ? Regele Ferdinand a avut şi înţelepciunea trebuitoare pentru realizarea operei democratice de care poporul român avea nevoe, după cum a avut şi acel suflet de Mare Român, care i-a dat tăria de a rupe cele mai fireşti legături de sânge, pentru a păşi, în fruntea poporului Său, la înfăptuirea unităţii lui naţionale, împlinindu-şi astfel cu sfinţenie jurământul de a fi „un bun român”. Regele Ferdinand, prin însuşirile superioare cu care era înzestrat, a înţeles şi a ştiut să se folosească de desfăşurarea prielnică a evenimentelor, pentru ca domnia Lui să rămână deapururi legată de înplinirea unor idealuri care formau cheia de boltă a întregului nostru edificiu de stat şi a putinţei de desvoltare a neamului românesc în viitor. La înţelepciunea aceasta adânc cuprinzătoare, Regele Ferdinand a adăugat un spirit de jertfă, care dacă pentru noi era firesc, pentru El lua înfăţişarea şi proporţiile unei forţe morale fără asemănare în istorie. „ A urcat treptele tronului în România Mică, a fost încoronat în România Mare şi se va odihni în pământul din care a împărtăşit sătenii care-L plâng astăzi şi-L vor binecuvânta întotdeauna. S’a stins înainte de vreme, fără să fi putut vedea nu numai consolidarea desăvârşită a României întregite, dar fără să se fi bucurat . El Suveranul unităţei naţionale — de roadele operei înfăptuită sub domnia Lui. Dar Regele acesta înţelept în timp de pace, viteaz în timp de război, Bun Român în toate actele vieţei Lui, — în ceasul când a simţit că puterile îl părăsesc şi sfârşitul se apropie, a avut şi înalta prevedere de a asigura continuitatea Dinastiei, de care sunt atât de strâns legate existenţa şi liniştita desvoltare a statului român în viitor. Grija şi patriotismul puse în aceste hotărâri vor rămâne încă un testimoniu al conştiinţei superioare cu care Marele Rege dispărut înţelegea să cârmuiască destinele poporului român. Poporul român nu va putea să slăvească mai credincios şi mai înălţător memoria Regelui Ferdinand, decât apărându-i epoca, întărind-o şi continuând-o în spiritul dorinţelor şi al concepţiilor ce stau la temelia acestei mari opere din istoria noastră na țională. RAGELE FSRDIN&RD și OPIDEUM IU f£RA un an — — — — 7C0 Șase luni-------— 3E0 Trei luni------------2C01 In sftefeiătete Un an------— — 1400 lei ki 6 -PAGINI ■■ n &NAHENTE© Fial REB&CȚIA Kitelj BUCUREST STR. EBGARD QUINHT No. 2 || STRADA AC2 Telefoanele : Direcția 351/23 , RedactiunsUAdî TEI No. lî 349/23 și 303/11 # KURCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Academie 17 si la toate Agenţiile de publicita* _____Manuscriptele nepublicate se distrus Pe cerul României Mars flutară zăbranicul moiţei. Rarele ei Rege nu mai este. înfăptuitorul visurilor seculare ale neamului românesc , ctitorul ţarei mărite şi al poporului liber şi unit , bărbatul viteaz al răsboiului şi bărbatul înţelept al păcei, a mnchis de apururi ochii. M. S. Regele Ferdinand I a! României Mari a trecut din rândul celor vii, şi s-a aşezat pentru veacurile ce vor veni de acum încolo lângă ‘Ştefan cel mare şi cel sfânt, lângă ME foai cel viteaz, înfăptuitorul de clipă a cea ce Ei a făurit pentru totdeauna. Regele Ferdinand urcându-se pe tron a făcut un legământ sfânt cu ţara ! „Voi fă feren român”. Când vremurile cele mai turburi, şi când clipele cele mai grele s’au abătut asupra neamului românesc, Regele a dovedit prin fapte mai mult de cât a făgăduit. A fost cel mai bun dintre bunii români? a fost viteazul cel mai heotărat 5 a fost voinţa cea mai neşovăitoare 5 a fost inima cea mai bărbată. Sabia Lui s’a scos pentru ca să apere o moşie, un neam, o credinţă, şi-un ideal. Şi de aceea El nu a cunoscut nici-un alt **las, nu a ascultat nici-o altă poruncă a sufletului, decât vocea datoriei, şi obligaţia internă de-a fi străjerul unui neam şi înfăptuitorul visurilor lui de libertate şi de întregire naţională. Invitându-se pe El, a dat pilda învingerea altora, şi vrăşmaşii ţârei au putut astfel cunoaşte printr’o tristă experienţă ce poate face un Rege Mare care se topeşte cu sufletul în sufletul poporului întreg cel stăpâneşte. De numele Regelui Ferdinand va rămâne astfel de apururi legat marele eveniment al întregirei poporului român, şi al înfăptuire! României Mari. Dar nu numai vitejia şi nu numai indentificarea Lui cu idealul poporului român, vor rămâne singure nepieritoare în istoria românească ; va mai rămâne şi virtutea de-a se fi făcut reprezentantul ideilor celor mai înaîntate, şi al reformelor celor mai largi, căci El a prezidat legiuirile ce aveau să cheme la viaţa statului pe toţi cetăţenii In chip egal şi să dea pământ, prin exproprierea marilor moşii, celor ce-l muncesc. Sub domnia Lui astfel s’a înfăptuit o ţară nouă, o ţară mare, o ţară care cuprinde în graniţele ei un popor ce năzuia ca într’un vis frumos la situaţia în care el a ajuns azi, Regele Ferdinand a fi ches ochii. El a murit cu trupul. Sufletul Lui nu a murit şi nu va muri niciodată. Va pluti ca un germ tutelar asupra României Mari , şi-l vom simţi în noi şi lângă noi, în orice clipă grea prin care va fi ursit să mai treacă poporul românesc care şii câştigat dreptul lui Savoare cu atâtea jertfe şi cu atâtea dureri. Lângă mormântul Mare lui Rege plânge un neam întreg 5 plânge necitat care a fost prin El ridicat la lumina zilelor de azi ale României Mari , şi în lacrimile românilor de pretutindeni se reflectă razele de soare ale României nemuritoare. Plângând pe Marele Rege ce şi-a dat tributul morfei, neamul românesc se chezăşueşte astfel a fi păstrătorul roadelor pe care vitejia, înţelepciunea şi bunătatea lui le-a dat. In veci fie slăvită amintirea Marelui nostru Rege ctitorul României Mari, întruchipătorul visului lui Mihai cel viteaz ! M. S. REGELE FERDINAND A MURI Şase luni--------- 700 » Trei luni------— 400 . Vineri 22 Junie, 1927 DIN VIATA GLORIOASA a MARELUI REGE FERDINAND I Regele Ferdinand s’a născut în anul 1865 în 12 August cu numele de Ferdinand-Victor-Albert-Mainrad, într’unul din acele două leagăne de piatră ale puternicului neam al Hohenzollernilor, castelul Sigmaringen, aşezat la poalele munţilor Suabiei, pe malul stâng al Dunărei. El este al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern, fratele Regelui Carol. Studiile şi le-a făcut mai întâi la gimnaziul public. Cea mai mare parte din copilărie şi-a petrecut-o la Düsseldorf pe Rin, un centru de artă şi cultură. Aici şi-a isprăvit studiile secundare trecându-şi examenul de bacalaureat. Când a obţinut bacalaureatul i s-a conferit titlul da ofiţer, drept pe care-l aveau principii în Germania şi a fost repartizat regimentului I din Garda Imperială de la Potsdam, înainte de a intra efectiv în cadrele armatei active pentru a se specializa mai bine în cariera armelor a urmat cursurile şcoalei de război de la Cassel. După terminarea acestor cursuri şi după doi ani de activitate în armată a urmat la Tubingen şi Leipzig cursuri de dreptul ginţilor, drept roman, economie politică, ştiinţe financiare şi istorie. In acest timp de pregătire temeinică atât în domeniul armelor cât şi cel pur şi ştiinţific, se iveşte în România chestiunea succesiunii la tron şi în 1886 marele suveran Regele Carol şi Regina Elisabeta în înţelegere cu guvernul lui I. C. Brătianu, hotărâse aplicarea art. 82, 83 şi 84 din Constituţie, alegându-se un principe în linie coborâtoare directă şi legitimă a Regelui Carol I de Hohenzollern. La 10 Mai 1866 se votasedeja indigenatul familiei Hohenzollern din care s’a fondat dinastia română. Fratele Regelui Carol şi fiul său mai mare Wilhelm renunţând la dreptul de succesiune au trecut acest drept principelui Ferdinand care la 14 Noembrie 1886 a şi fost înscris în cadrele armatei române cu gradul de sublocotenent şi repartizat la regimentul al 3-lea de linie dinBucureşti. După câtva timp, principele Ferdinand a plecat din nou în streinătate pentru a-şi termina studiile La 1889 Martie 14, Senatul României a înscris printre membrii săi pe principele moştenitor. La 17 Martie 1889 printr-un jurnal al Consiliului de miniştri se decretase că principele Ferdinand va purta titlu de „Alteţă Regală, Principe de România“. La 19 Aprilie a aceluiaş an Alteţa Sa Regală se întoarce de la studii şi i se face o măreaţă primire în Bucureşti. La 26 Aprilie, Principele Moştenitor intră efectiv în cadrele armatei române ale regimentului al 3-lea de linie. La 9 Mai, A. S. R. Principele Ferdinand și-a luat locul în Senat. La 29 Decembrie 1892 este înaintat la gradul de maior și numit comandant al batalionului 1 de vânători. La 29 Decembrie 1892, în urma tratativelor duse, s-a celebrat cu mare pompă căsătoria A. S. R. cu principesa Maria-Alexandra- Victoria, principesă a Marei Britanii şi Irlanda, Ducesă de Saxa Coburg Gotha, fiica mai mare a principelui Alfred-Ernest-Albrecht duce de Edimburg şi Saxa Coburg-Gotha. In ziua de 3 octombrie 1893, s-a născut la castelul Peleş din Sina la Principele Carol. La 13 octombrie 1844 s-a născut principesa Elisabeta- Iosefina - Victoria-Alexandra. Pentru serviciile aduse armatei pe ziua de 1 Ianuarie 1895 principele Ferdinand este avansat la gradul de locotenent-eoro-Continuare în pag. 2 a 11) I Cum s’a încoronat M. Sa REGELE FERDINAND I Cu prilejul măreţului act al Incoronărei, după cuvântarea rostită la Alba Iulia de Mihail Pherekyde, fost preşedinte al Senatului, Regele, a mulţumit preşedinţilor Corpurilor Legiuitoare, prin următoarele cuvinte memorabile : Cu adâncă emoţiune primesc în chip solemn această Coroană moştenită de la neuitatul şi înţeleptul Meu Unchiu ca un simbol al vitejiei Româneşti şi al Unirei între Domn şi Ţară. Plină de strălucire s’a aşezat acum 41 ani pe capul primului Rege al României, după războiul de independenţă şi proclamarea Regatului. Atotputernicul ne-a învrednicit s’o vedem şi mai strălucită astăzi, când, în urma grelelor lupte purtate de întreaga suflare Românească, ea simbolizează îndeplinirea acelui mare şi sfânt dor secular : unirea tuturor ţărilor locuite de români. Dea Domnul ca această Coroana împreună cu cea a scumpei Mele Soţii şi vrednică tovarăşă de muncă şi suferinţă pentru binele obştesc să încununeze din neam în neam pe iubiţii noştri urmaşi într’o Românie pururea glorioasă şi fericită. Sus inimile ! Şi să glăsuim după chipul strămoşilor : „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într’însa şi unii pre alţii să ne îmbrăţişăm, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi — să iertăm toate pentru Sfânta Unire“. Aşa să fie!