Viitorul, iulie 1931 (Anul 23, nr. 7019-7045)

1931-07-22 / nr. 7037

. NOTE I ■■■ Gust prost , dar până când i Se ştie că marele izbăvitor. Topul ispăşitor al tutulor relelor de care suferim, este un nou Diavol, pe care medievalitatea superstiţioasă nu l-a cunoscut, şi anume războiul. El este istovul tutulor relelor . Dacă sunt crimeşi criminali hoţii şi hoţi, dacă apar in faime futurismul lui Marinetti, cubismul mâzgălitorilor, ori decadentismul celor fără talent, dacă se întâmplă, toate, cine e de vină? Războiul. Să admitem că această enormă vărsare de sânge în loc să vindece — de ce medicii lui Möllere socoteau luarea de sânge ca o mare vindecătoare — ar fi produs toate păcatele. Dar de atunci a trecut anii şi ani. Ar fi timpul ca printr’o reacţie a nervilor însănătoşiţi să avem puterea a reacţiona contra, curentelor în arta de prost gust, şi care sunt menite a ne sălbătăcî, în loc să ne înalţe. Una din cele mai urâte manifestări artistice este muzica de dans modern, şi faimosul jazz. Venită din ţări exotice, şi aclimatizată in Europa deşi muzica aceasta este potrivită sălbaticilor, muzica a invadat sălile de cinema, grădinile şi saloanele. S'a dus muzica dulce, duioasă, muzica demnătoare la reverie, muzica aceea în care armonia unui Strauss trăia, cu putere în suflete, și a venit în locul ei, sunetul strident, nebunia zgomotului. f Cum ? Muzica, socotită, ca o dulce aromeală a, sufletului, ridicat pe aripi de armonie in împărăia visului, să fie ea în fond o sbuciumare de nervi, o lovire permanentă a timpanelor noastre . O generaţie întreagă — şi aşa este cea tânără de azi — trăită numai în zgomotul sălbatec al jazs-ului, şi numai în plăcerile foxtrotului, vei fi nenorocită mâine, căci î s'a extirpat azi din suflet tot ceea ce făcea subtilitatea şi fineţa vechei sentimentalităţi artistice, aceea care a fost ridicată la capodoperă de geniile muzicale ale tuturor veacurilor. Prea mult jazz! L’am tolerat ca un joc prost al unor copii nedesvoltăţi. Dar până aci! O reacţie a adevăratei muzici, contra sălbatecului jazz se impune! FETRONIUS !—--— — »'*■ •-r-~ ■**• - ginul al dougzeci şi treilea No. 7037 4 Pagini 3 LEI EX. la ŢARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE ABONAMENTE IN TARA Un an------ 700 lei Şase luni------350 . Trei luni — — 200 . In streinătate Un an — — 1400 lei Şase luni — — 700 , -----400 . REDACȚIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 ; Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia darului, Strada fit. Poincare 17 ţi la toata Agenţiile de Publicitate Manustrisele nepublicate se distrug, a $7, la ŢARA 6 LEI Ei. în STRĂINĂTATE 3 *1 LEI PARTIDUL LIBERAL vam SiARDEALUL Partidul liberal care a înţeles din primele manifestări ale conştiinţei naţionale româneşti, importanţa Ardealului, şi partidul care şi-a legat viaţa lui de marele eveniment al desrobirei romînilor ardeleni, şi-a spus cuvântul de îmbărbătare şi de reculegere prin şeful său, prin d. Duca. La această mare manifestare politică din Cluj, d. Duca a ţinut să se isgonească ca un vis rău al românismului integral, concepţia tristă a unui regionalism disolvant. Acei dintre ardeleni cari ar pune mai presus de interesele rlomâniei Mari, simpatiile de origină, sau ar crede că Ardealul nu putea fi mai sigur de el printr'o politică de isolare, ar comite o eroare fatală. Dobrogea nu e a Dobrogenilor, Basarabia nu e a Basarabenilor, ci toţi sunt fii aceleaş ţări mari şi libere, şi aci stă tocmai chezăşia de viitor a ţării noastre. Şeful partidului liberal a făcut astfel un mare serviciu cauzei româneşti, arătând că atunci când partidul raţional-ţărănesc are veleitate de regionalism, face un imens rău ţării noastre, care nu poate fi puternică, nu poate să-şi apere drepturile, şi nu poate resista eventualelor lovituri din afară, de dit prin perfecta omogenitate de interese naţionale, şi foarte frumos şi impresionant a spus d. Duca la Cluj : „Ura împotriva regăţenilor, încercarea de a opune necontenit Ardealul Vechiului Regat, de a prezenta pe ardeleni ca victimele Unirii, au făcut un rău incalculabil operei de consolidare a României întregite“. Partidul, liberal a făcut astfel ui nou serviciu ţării şi marilor ei interese, atunci când a luat poziţie făţişe contra „regionalismului“ , otravă periculoasă, strecurată în organismul tânărului stat al României Mari. Şeful partidului nostru a caracterisat dealtfel definitiv rolul partidu lui liberal în Ardeal, atunci când a rostit la marea manifestare din Cluj următoarele declaraţii: „Noi am avut în Ardeal două mari scopuri: Unificarea sufletească şi repararea nedreptăţilor trecute prin înălţarea elementului românesc. La politica de ură, de suspiciune, de desbinare între fraţi preconisată de d. Maniu şi de prietenii săi, noi am opus permanent nevoia superioară de unificare sufletească a tuturor fiilor acestei ţări“. Iar cât priveşte rolul partidului liberal faţă de minorităţi, el se poate resuma într’un apel sincer de colaborare, pentru ca în cadrul intereselor româneşti, minorităţile să prospere în mod firesc şi liber“. Cuvântul şefului nostru în Ardeal, a fost astfel o rază de lumină venită acolo ca să limpezească unele neînţelegeri, şi să arate clar care a fost, care este, şi care va fi rolul partidu- lui liberal în Ardealul de apururi al nostru. Partidul liberal vede consolidarea ţării, în buna administraţie, în buna gospodărie a Ardealului, ca şi în a tuturor celorlalte provincii ce constituesc România Mare, şi în acelaş timp el vede în regionalism o piedică nefastă, pe cât de puternică, a întărirei ţării. Un apel la unire, a tuturor fraţilor , un apel la o înţelegere sinceră cu minorităţile etnice care au totul de câştigat din o colaborare reală pentru întărirea ţării; un apel la trezirea conştiinţelor româneşti pentru ceasuri grele. — iată ceea ce a fost cuvântarea d lui Duca, în mijlocul Ardealului. Partidul liberal care a contribuit într’o decisivă măsură la eliberarea Ardealului de sub stăpânirea străină. — îşi face astfel datoria sa istorică, identificânduse ca tot ceea ce simte şi doreşte Ardealul de azi. Manifestarea recenta de la Cluj a avut tocmai această semnificaţie, cu rodnice efecte în viitor. --------------------------------------- înţelegerea franco-englesâ încheiată priortar Conferinţa franco-germană s’a încheiat la orele 11 noaptea. O declaraţiune comună a fost redactată şi semnată de reprezentanţii, ambelor State. Declaraţiunea exprimă dorinţa Statului german de a intra în relaţiuni amicale cu guvernul francez, pentru o colaborare strânsă în scopul de a remedia situaţia economică. Reprezentanţii ambelor State subliniază că această conferinţă este începutul unei colaborări şi că dovedeşte o încredere reciprocă. Declaraţia se încheie cu asigurarea formală că ambele guverne au intenţiunea să creeze condiţiuni prielnice pentru această colaborare. ZI CU ZI La camerele agricole, directorii sunt avocaţi. Probabil că agronomii erau ocupaţi în diverse barouri din ţară, cu procese felurite. s, ,S In parlament a fost o fabrică de legi. Se vede că mai degrabă se imită exemplele rele decât cele bunel _ zx,i _ ru. De ce nu mai strigaţi, „săriţi hoţii“ ? D-l MIHALACHE: — Ce, vrei să sară lumea pe noi! r»POPORUL ŞTIE TOTUL“ D-l Iuliu Maniu a intrat într-o serie de confidenţe cu un ziarist ungur, care l-a vizitat la Bădăcin Intre altele d-sa i-a spus că „nenorocirea României a fost totdeauna din cauză că au guvernat oameni cari nu se pricep în politică“. Este o mărturisire sinceră, neobişnuită pentru un om cu educaţia iesuitică a d-lui Maniu. Intr’adevăr, guvernarea d-sare a constituit o reală nenorocire pentru România în pragul dezastrului economic şi financiar fără precedent şi a unei anarhii şi crize morale cu totul îngrijitoare. Doi ani şi jumătate am văzut rând pe rând dezorganizându-se întreg aparatul administrativ de stat, politicianizându-se Instituţiile publice, încurajându-se tendinţele regionaliste şi iredentiste, dispreţuindu-se legile şi risipindu-se cu îndrăzneală şi inconştientă banul contribuabilului. In acest interval de timp s’au votat sute de legi, cari la fiecare două trei luni se modificau, spre a creia astfel un haos primejdios. Regiile autonome, cu sutele de ei a mai adăogat d-l Maniu un lucru exact: „Iată de pildă cazul retragerei mele. De abia a trecut o săptămână când am și primit o scrisoare dintr’un sat de lângă Cluj în care ţăranii simpli îmi fac cunoscut că ştiu motivele pentru care m’am retras. „Poporul este azi prea luminat şi ştie totul“. Nimic mai corespunzător cu realitatea. Sătenii noştri au un remarcabil bun simţ şi ştiu totul. Dacă n’ar fi fost aşa agitaţiile demagogice naţional-ţărăniste ar fi continuat şi populaţia s’ar fi lăsat înşelată şi mai departe. Ori, nu numai alegerile generale «a fi fost guvernată de oameni cari nu se pricep, au dovedit că partidul d-lor Maniu Şi Mihalache întâlnesc azi împotriva lor aversiunea unanimă. Un cât de trecător contact cu sătenii, din toate părţile ţării identifică imediat ura pe care ţăranii înşelaţi milioane împărţite în jetoane de prezenţă, indemnizaţii şi salarii, precum şi nesfârşitele călătorii de agrement în străinătate au istovit, până aproape la distrugere bugetul. Pe drept cuvânt dar d. Maniu a deplâns ţara pentru faptul de zece ani în opoziţie cu făgăduelile irealizabile, o poartă azi regimului naţional-ţărănist, care i-a adus în sapă de lemn, pradă mizeriei şi cămătarilor. Populaţia noastră de la sate ştie totul şi tocmai din această pricină nu va mai putea fi înşelată de vânturătorii de demagogie. In ce ne priveşte, noi întotdeauna am susţinut acest lucru şi am avut încredere desăvârşită în bunul simţ şi în maturitatea politică a ţăranului român. Constatăm cu satisfacţie că şi cei vizaţi de aversiunea unanimă au început să simtă şi să priceapă adevărul. Numai de ar reuşi să le schimbe mentalitatea şi tristele metode ! Am fi naivi dacă ne-am face iluzii. — ..... — ■ i» »ta Politica Externă C©sf esentele de la Paris şi Londra şi Statele din instrltul Europei — Soluţionarea crizei economice germane şi problemele politice Conferinţele de la Paris şi Londra prezintă o însemnătate care depăşeşte cu mult evenimentele din intimii ani petrecute în domeniul politicei internaţionale. Presa franceză din zilele din urmă comentând toate sforţările făcute pentru rezolvarea crizei economice europene, constată că nu e vorba numai de o simplă criză locală cu caracter trecător, ci se pune pentru întreaga Europă problema, salvării actualelor aşezări sociale. Intr’adevăr, dacă nici în ceasul al unsprezecelea nu se producea această trezire asupra gravelor primejdii ce ameninţă societatea capitalistă, nu se ştie ce ar fi rămas mâine din întreaga civilizaţie europeană, mai ales că prăbuşirile economice atrag întotdeauna îndelungi epoci de barbarisare a naţiunilor. * Pentru a se asigura salvarea Germaniei, Franţa cere două feluri de garanţii. Garanţiile financiare cuprind veniturile vinurilor şi a tutunului precum şi controlul viitoarelor împrumuturi germane. Ca garanţii politice, Franţa se pregăteşte să ceară ca Germania să ia angajamenturi ca să nu ridice timp de zece ani probleme de politică internaţională ce decurg din aplicarea tratatelor de pace. Presa franceză de extrema dreaptă găseşte că aceste garanţii sunt insuficiente şi că chiar admiţându-le, Germania ar găsi destule mijloace, mult prea devreme decât termenul de zece ani, ca să nu le respecte. Desigur că nu vom judeca nici propunerile până ce nu se vor cunoaşte rezultatele şi nici criticile ce se aduc , dar nu e mai puţin adevărat că lipseşte o latură extrem de interesantă pentru politica germană faţă de celelalte state europene. In timp ce conducătorii Franţei, Angliei şi Statelor Unite, găsesc că numai o colaborare sinceră între Franţa şi Germania, ar putea aduce salvarea celei de a doua şi deci aproape a întregei economii europene, nu trebuesc neglijate anumite tendinţe de prietenie faţă de soviete. Dacă aceste tendinţe n’au luat întotdeauna aspectul unei sgomotoase manifestaţii politice, ele se constată din colaborarea tehnică şi economică în chiar teritoriul sovietic. Toţi informatorii din Rusia Sovietică au putut arăta că atât în armată, dar mai ales în industria de război şi cea de stat, elementul germanic, dacă nu e întotdeauna preponderat, prezintă totuşi o importanţă care merge chiar până la afirmaţia politică că germanii au o însemnătate covârşitoare în desfăşurarea evenimentelor din Rusia. Se va spune probabil, că legăturile de ordin economic, exclud orice intervenţii politice. Se poate. Dar nu trebuesc complet ignorate . Această problemă şi-au pus-o desigur cu mai puţină gravitate iniţiatorii conferinţelor de la Londra şi Paris, după cum n'ar trebui să dezintereseze complect statele ’**■ imediata vecinătate aRusiei. Şi fiindcă a venit vorba de aceste ţări, e interesant de observat că, nici una din ele nu e pe primul plan în desfăşurarea, evenimentelor, afară doar că Iugo-slavia şi Grecia au protestat împotriva acordării moratoriului, deoarece le-ar aduce însemnate perturbări în aşezarea finanţelor lor anuale Dar salvarea din criză economică actuală nu se reduce numai la Germania, ci ar trebui să se îndrepte şi către statele agrare sau semi-agrare din estul şi centrul Europei. Greutăţile în care se sbat — şi noi putem, servi, drept, exemplu — nu pot fi neglijate la infinit şi tratate cu vagi, promisiuni, teoretice. Apoi, când se vorbeşte de salvarea continentului, chestiunea nu se poate reduce numai la statele mari, negi,ijându-se elemente importante în economia europeană. Oricum ar fi rezultatele celor două, conferinţe, e curios că aceste state nu şi-au fixat punctele de vedere şi nu activează mai intens pentru apărarea, intereselor lor. Deasemeni se va spune că soluţiile ce vor fi adoptate, vor avea repercusiuni fireşti şi asupra crizei din estul şi centrul european. Dar aceste repercusiuni nu se vor produce imediat şi, situaţia clară dăinueşte va înrăutăţi neveciile crizei de aici, cu mult diferenţiată ca cea din apus. De aceia să aşteptăm, evenimente care să determine şi la noi o situaţie mai clară, faţă de ceea ce se petrece în Apus, ...*•în M V. G. A Intr’una din ultimele şedinţe ale Parlamentului s’a ridicat, în aprobarea unanimă a tuturor, situaţia precară pe care o au aşezămintele de cultură şi în special grava situaţie în care se găseşte teatrul Regina Maria. Acest teatru, înfiinţat imediat după război de o mână de artişti de talent, a desvoltat în Capitala ţarei şi prin turneele sale în provincie o activitate din cele mai lăudabile, ajutând Teatrul Naţional în marea sa operă culturală. Activitatea teatrului de care ne ocupăm a reţinut atenţia guvernelor noastre cari i-au acordat în ultimii ani, tocmai spre a-i da puteri noui de muncă, subvenţiuni. Criza financiară şi economică prin care trecem a creiat Statului obligaţiuni imperioase de economii radicale. . . Reducerile bugetare însă, nu trebuiau să aibă de scop — din cauza chiar a acestei teribile crize —să desfiinţeze aceste aşezăminte de cultură, cari trebuesc — cu orice sacrificii — ajutate, mai ales că pot încă opera importante şi justificate reduceri. Aşa fiind, găsim că guvernul are datoria să vină în ajutorul unei instituţiuni de însemnătatea Teatrului Regina Maria şi nu ne îndoim că o va şi face. LT. ■----—---------------------------" COMENTARII IN AJUTORUL așezămintelor de cultură Miercur Silse 1931 Brateş de SIMIONESCU trup. Universitar Drumul Bârlad-Galaţi nu e monoton. Păduri, stepă, lac, îi dau atâtea variaţii, încât timpul trece fără să ştii cum, mai ales dacă păduful te sileşte să stai mereu la fereastra vagonului. Până la Folteşti, de cum ai ieşit din tunelul de la Bereşti, valea tot lărgindu-se, dă loc la aşezări omeneşti compacte. Nisipul predomină , răscolit de ape se aşterne pe fundul văii, pe locul larg din faţa bisericelor din sate, de te crezi uneori că eşti în ţinuturi de dune. Nisipul de pe coasta dealurilor însă face terenul bun pentru vii. Tot lungul drumului e o împletitură de ghirlănzi, formate din vite stropite, umbrite pe margeni cu nuci rămuroşi. Ogoarele se ţin mai sus, pe platforme. Nuci, stejari, caişi, dau ţinutului străbătut o înfăţişare de plină viaţă, în contrast uneori cu pustiul petecelor de nisip, mereu însetate de n’are vreme să se prindă nici un fir de iarbă. La Folteşti, te bate boarea răcoroasă de apă. Nu o vezi’ încă, dar îi simţi prezenţa. Ţi-e vestită şi de cocostârcii mai numeroşi, ori de vre-un pescăruş rătăcit, dar mai ales de vegetaţia sănătoasă, verde, care nu se ofileşte cât ţine vara, căci are de unde suge umezeala îmbibată ia pământul care nu de mult a fost acoperit cu apă. Apa ! Umezeala ! Binefacerea ce o aduce vegetaţiei şi minea omului, nicăiri nu o poţi prinde mai bine, prin contrast, decât dela Folteşti înainte. Intr’o parte e malul de pământ galben, sub care se găseşte nisipul, peste care oricâtă ploaie ar cădea, nici nu se cunoaşte căci se afundă la adânc. Rădăcinele arborilor o pot ajunge; se întind după ea. Buruenile mărunte însă repede denădăjduesc. Au viaţă scurtă. Stepa îşi întinde dezolarea de cum dă toiul verii. Alăturea în coada lacului, umezeala se ţine într’una. Cine ştie ce secetă îndelungă să dăinuiască şi peste vară, pentru ca şi aicea să se întindă desnădejdea. Iarba e de obiceiu mereu verde; străluceşte de bine ce-i este. Păpuşoii sunt înalţi ca trestia de zahăr, iar unde locul permite, cerealele sunt până la brâu. Cât fuge trenul nu vezi decât turme de vite, stâne, cârduri de porci ori de gâşte, ogoare de păpuşoi, mai rar de grâu. E dania apei, belşugul peste tot. Balta din apropiere nu procură numai belşug câmpului, dă şi pecetia satelor. Stuful şi papura sunt elementele care înlocuiesc aicea lemnul. Casele sunt din vălătuci şi acoperite cu stuf, bătut, se lipeşte la soare parcă, ar fi din plăci de metal. Gardurile sunt de stuf ca şi stânele ; până şi haragii din vii sunt formaţi tot din mănunchiuri de trestie. Cu cât înaintezi spre Stoicani şi Frumuşiţa, cu atât semnele apei sunt mai numeroase. Păpuriştea alternă cu canale în care se bălăcesc porcii. De zgomotul trenului se sperie bâtlanii, cu gâtul ca o coardă şi pliscul drept săgeată. Veveriţele aerului, pescăruşii mărunţi prind a se arăta în stoluri, de par nişte fulgi mascaţi de zăpadă, răscoliţi de vânt. La Tuluceşti se arată şi oglinda apei, cu mărunte valuri încreţite, peste care se cerne fină ceaţă, tot mai deasă în spre gura Prutului. E o privelişte ce odihneşte ochii. Către răsărit se vede dunga gălbuie a malului basarabean, numai râpî şi ponoare, rană ţinută vie de năruiturile bătăii Prutului, care se scurge lin. Ici şi colo cuiburi ele case cu firavi salcâmi, aruncă mici pete strălucitoare în lungul apei. In josul Tacului, din ceaţa mai deasă se zăresc umbre întunecate cu contur neregulat. Sunt munţii Măcinului, urmele abea răsărite ale unor catene muntoase, care, sunt roţifline de ani în urmă, îţi înălţau vârfurile tot aşa de semeţe ca şi Negoiul de azi. Cu cât trenul înaintează pe malul zidit, cu atât se desluşesc mai bine munţii, iar din ceaţă se înşiră ca nişte scurte trăsături de creion hornurile fabricilor ori ale vapoarelor din lungul Dunării, apoi se desluşeşte silueta masivă a silozurilor, ca şi fumul, ce se împrăştie în atmosfera liniştită şi încinsă de toropeală. Sus pe malul de lângă tren, clădirile vechiului Galaţi se înşiră tot mai lămurit. Un pescăruş rătăcit în larg, pare un fluture ce se joacă în aerul liniştit. Oglinda apei nu e tulburată cu nimic. Doar câte o luntre de pescari cât se avântură mai în larg, ori câte o insulă de papură aruncă un strop de verdeaţă pe faţa ei, încolo e linişte deplină pe apă ca şi pe cerul spălăcit. Omul n’a pus încă stăpânire pe lac. Cel mult i-a stăvilat mânia prin zăgazul dela Bădălan. Pe o întindere de câţiva chilometri, face deplină separaţie între cela două maluri, deşi legătura între ele s’ar putea face lesne printr’un vaporaş. Vechiu liman împotmolit, Brateşul stă nefolosit decât pe lângă ţărm. Stă nefolosit dar şi deplin necunoscut în ce priveşte bogăţia populaţiunii lui, care poate ascunde taine. Aiurea de mult ar fi fost cercetat, nu numai din curiozitate ştiinţifică, dar mai ales din nevoia de a-i da valoare reală. E nefolosit, necunoscut, dar îi prea puţin admirat. Nici chiar gălăţenii nu-i dau atenţia cuvenitădeşi răsăritul de soare văzut de la marginea grădinii publice, e unul din tablourile minunate pe care ni le poate oferi extraordinara variaţie în decoruri, întâlnite în cuprinsul frumoasei noastre țâri. I ECOURI Zilele acestea au apărut în ziarele din Praga, o statistică a mişcării turistice din Cehoslovacia. După această statistică, numărul turiştilor din Cehoslovacia se ridică la 165.000. Ei sunt grupaţi în 16 asociaţiuni turistice,, dintre care cea mai mare este Asociaţia turiştilor cehoslovaci care are 80.000 membri. Urmează apoi clubul turiştilor germani cu 50.000 membri. Un număr important de membri au şi clubu- rile turistice muncitoreşti.upă cum anunţă organul militar sovietic „Krasnaia Zvezda“ direcţiunea politică a armatei roşii a elaborat o întreagă serie de instrucţiuni în vederea recrutărilor din toamna acestui an. Se recomandă o accentuată aplicare a principiului de clasă la recrutări. Necesitatea acestor măsuri se impune scrie ziarul menţionat, prin faptul că inamicii de clasă, pătrunzând în rândurile armatei roşii, se ascund sub scutul soldatului roşu spre a putea continua în mod neobservat activitatea lor dizolvantă, care tinde Împotriva dictaturii proletare.“ Printre instrucţiunile elaborate se prevede între altele formarea de brigăzi speciale din membri ai partidului comunist, brigăzi cari vor asista la recrutări şi vor urmări ca elementele străine ideologiei comuniste să nu pătrundă în armata roşie. In urma unei dispoziţiuni a ministerului de justiţie din Praga, judecătorii desemnaţi pentru procesele incidentelor de automobil au început să frecventeze cursurile şi practica pentru cunoaşterea tehnicei şi conducerii automobilelor. Cu ajutorul experienţelor lor vor putea rezolva în mod mai just, conflictele, dintre şoferi şi pietoni. Zilele acestea 30 judecători din Praga apduş, pus examenul de șofer în:"i"“■ ’1%°% comisiuni snerale. TU - Jr’S»D