Viitorul, iulie 1936 (Anul 28, nr. 8537-8563)
1936-07-22 / nr. 8555
ANUL XXVIII No. 8555 6, pagini 2 Lei ABONAMENTE Un an . . ... 600 Lei. Un an . . . . . In TARA Şase luni • • • 300 „ In STREINATATE Şase luni . . . Trei luni . . . . 150 „1 Trei luni . . . . Institufiuni publice şi particulare Lei 1000 anual 1400 Lei 700 „ 350 „ REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17t TELEFOANE 3*80*30 9 70 12 I» miercun iulie laou Taxa poștală plătită în numerar, conform aprobării No. 137.282/926 1 Partidul liberal , concepţia naţionalistă — Ce trebue să fie această concepţie — In luminoasele declaraţiuni făcute la congresul general al partidului naţional-liberal, atât d. Const. I. C. Brătianu, preşedintele partidului, cât şi d. Gh. Tâtărescu, preşedintele consiliului de miniştri, au socotit necesar să lămurească, odată mai mult, situaţiunea partidului naţional-liberal şi să fixeze concepţia sănătoasă faţă de unele curente politice care par a-şi justifica existenţa numai prin monopolizarea sau prin exageraţiunile bolnăvicioase a de idee naţionaliste. Preşedintele partidului naţional-liberal a amintit că acest partid a luat fiinţă din simţimântul naţional al oamenilor din marea generaţie a renaşterii , iar preşedintele consiliului de miniştri, făcând sinteza epocei de mari sguduiri şi transformări în care trăim, a ţinut să precizeze şi să afirme cu tărie că : „în acest vălmăşag, partidul naţional-liberal trebue să fie forţa de stăvilire împotriva tuturor curentelor care, fie că vin dela dreapta, fie că vin dela stânga, ar putea să pună în primejdie unitatea statului, aşezămintele monarhice constituţional-parlamentare pe care se ridică România modernă şi ordinea socială existentă, rezimate pe respectul proprietăţii individuale". Concepţia naţionalistă a stat întotdeauna, după cum stă şi astăzi, la temelia programului şi a întregei opere de stat, realizată de partidul naţional-libe- ral, în cursul lungilor sale guvernări. Prin urmare, dacă nimeni nu are dreptul să suspecteze sau să conteste simţimintele, tendinţele şi realizările partidului naţional-liberal în materie de naţionalism, în schimb, acest partid are tot dreptul şi întreaga autoritate de a se ridica cu e energie împotriva tuturor acţiunilor de natură a slăbi şi corapromite concepţia naţionalistă şi de a arăta comandamentele morale şi politice de care trebue să fie călăuziţi acei care vor să vorbească în numele naţionalismului. Doctrina naţionalistă — ca şi însăşi interesele superioare ale statului naţional — implică şi impun în primul loc : ordine. Ordine sub toate formele şi în toate direcţiile. Ordinea morală, ca şi ordinea materială. Naţionalismul a cunoscut în trecut lupte grele, a înregistrat uneori decepţii, de atâtea ori a înregistrat izbânzi strălucite. Niciodată naţionalismul românesc n a fost generator de anarhie, rezervând actele de eroism pentru câmpiile de luptă, unde s'au împlinit destinele istorice ale neamului românesc. Pentru vremuri de pace, naţionalismul trebue să fie un generator de muncă şi de creaţie. In această privinţă, d. preşedinte al consiliului, definind rolul partidului naţional-liberal în viitor, a fixat insăşi linia de desvoltare a naţionalismului românesc, când a spus : „Nici pe drumul curentelor create de ură sau de spiritul de aventură şi care ar transforma ţara noastră, cu hotare de abea întregite, în câmp de experienţe prăbuşitoare, dar nici pe drumul anchilozărei, al împotrivirei şi al negaţiunei, care ar face din ţara noastră o aşezare anachronică în mijlocul prefacerilor omenirei". Concepţia naţionalistă — cea sănătoasă, de ordine şi creatoare — nu poate urma altă evoluţie, şi nu trebue să rătăcească pe alte căi, care nu pot conduce decât la compromiterea ideei naţionale şi la prăbuşirea a tot ce trebue să se clădească pe ea. 1 NOTE VILA DR. MINOVICI Pe vremea când Şoseaua Kiselef se termina la rândul al doilea, unde poposeau trăsurile elegante ale muscalilor-birjari, pentru a-şi odihni caii şi pentru ca în acest timp boerii din trăsură să poată conversa şi „flirta" de la birje la birje, doctorul N. Minovici, a avut gândul, ce ni se părea atund de neințeles, ca să-și construiască o vilă „la fără", — prea departe de oraș, socoteam noi atunci cari nu alergam cu 100 kilometri pe oră. Azi vila „Tăcerii", vila care se făcea anunțată prin sgomotul blând al clopoțeilor de sticlă, nu mai este dincolo de raza oraşului. Automobilele au apropiat-o şi au tulburat-o, făcând-o rivala cafenenelei Capşa. Nu se mai întreabă azi: „Ne vedem la Bulevard !", ci „Îi diseară la Minovici ?". Apele fântânei, cari poartă numele eroinei poeticei noastre populare şi anonime, apele „Mioriţei", atrag prin frumusețea fâşniței lor în forma de evantaliu, pe înserafii de răcoare, iar proprietarul vilei, care voia să stea isolat, pe vremuri, ascultă poate din admirabilul cerdac al casei lui, musica de la aparatele de Radio din maşinile ce stafionează — era să zic „stopează", dacă nu mi-ar fi fost teamă de fulgerile amicului meu Pizani — lângă minoviciona vilă. Vila doctorului Minovici are, apoi această particularitate . E așezată in mijlocul unui parc, sau unei ferme minunate, cu arbori rari, cu pomi fructiferi, cu... câini de rasă, și cu păsări — „orăfenii" — care de care mai frumoase... Scoarţe româneşti, tablouri, vase smălţuite, totul contribue la punerea în valoare a unei case eşifă din dorul de frumos şi de simţire românească a proprietarului ei. Acest proprietar pasionat de frumuseţe, dărueşte comunei toată bogăţia adunată în vila-museu, şi întreaga gospodărie, în care esteticul şi bunul gospodar şi-au dat mâna, Capitala de acum încolo devenind stăpână pe-o frumuseţe arhitectonia, pe o vilă aşezată în cel mai humos coif birogoţie,an, şi în cea mai aristocratică rânduire de drumuri ce leagă Capitala de şoseaua ce duce, în depărtări, la munţi.. Dania este condiţionată de o mică rentă lunară, aşa încât gestul rămâne întreg in frumuseţea lui, pe cât de întreg este câştigul oraşului nostru, care intră în stăpânirea unei construcţii legate de mult cu viaţa Bucureştilor de ieri, şi a celor de azi... PETRONIUS IN PAGINA 6: SERBSLE ZILEI AVIATIEI SI REVOLUTIA din SPANIA Resemnare — De ce la cuşcă, şefule ? — Nu mă mai ia nimeni In serios şi văd că trebue să mă resemnez la o viaţă de câine. ADVERSARIIVALIRIFICAIII Intr’un ziar economic a apărut zilele trecute un articol de critică la adresa sistemului de valorificare a cerealelor. Autorul articolului — un fruntaş economist — nu face altceva decât să deplângă pe micii negustori provinciali de cereale și ajunge la concluzia că ţărănimea producătoare ar putea fi speculată de cooperative. Intr’o astfel de argumentare, nu poate să existe decât ori rea credinţă, ori complectă ignoranţă asupra realităţilor din lumea satelor noastre. Regimul de valorificare şi aplicarea lui prin cooperative a fost determinat tocmai cu scopul de a fi salvată ţărănimea din ghiarele celei mai te- I ribile categorii de spoliatori. Cum se petrec lucrurile în lumea satelor ? Ţărănimea sărăcită şi lipsită de venituri în tot timpul anului, cum a realizat recolta de grâu o transportă la cele mai apropiate târguri provinciale. Aici, samsarii de cereale sunt cartelaţi între ei, şi oferă preţuri de batjocură care înseamnă un jaf scandalos. Totodată, sunt înşelaţi ţăranii la cântăriri, aşa că nu se alege nimic din munca familiilor ţărăneşti pe un an întreg. Acest sistem perpetuat de ani de zile a dus in mare parte la îmbogăţirea unei clase de intermediari fără scrupule. In sistemul actual, cumpărăturile de cereale făcute de cooperative a înlăturat această stare ruşinoasă şi degradantă de lucruri. Preţurile oferite sunt cele mai mari de pe piaţă, tocmai cu scopul de a înlătura micşorarea preţurilor de către 5 speculanţi. Cooperativele sunt instituţii săteşti, care au de scop în activitatea lor tocmai de a înlătura jefuirea ţărănimei de către categoria intermediarilor fără scrupule. Dacă ziarul respectiv n’a cunoscut toate acestea, apărarea luată samsarilor de cereale poate fi o ■eroare. Dacă le-a cunoscut, atunci înţelege să se pună în slujba acestor speculanţi care şi-au făcut o profesiune din spolierea ţărănimii. --------' --- III A.—.------- p. dr. ioni, ama de paris Un amic al d-lui dr. Lupu, d. Hudiţă, deputat de Baia, ia aapărarea fruntaşului partidului naţional-ţăranist, şi fruntaşului opiniilor comuniste, afirmând că diavolul nu e aşa de negru cât se pare, şi că la d. doctor Lupu, „gâlgâe în toate fibrele fiinţei sale cel mai pur patriotism". întrucât n'am făcut analiza sângelui d-lui doctor Lupu, luăm drept bun diagnosticul d-lui Hudiţă, amicul şi avocatul d-lui dr. Lupu, mărturisind că pentru noi găsim mult mai importante faptele decât cercetările sanguine, ori frazele răsunătoare. Este dovedit — şi nici apărătorul d-lui dr. Lupu nu contestă — că d. dr. Lupu a luat parte la meetinguri, cari, deşi preconizau unirea între popoare şi pacea, totuşi erau populate de comunişti. In faţa fruntaşului comunist Marcel Cachin, şi a reprezentantului comunismului rus, d. dr. Lupu şi-a desfăşurat oratoria sa de „bun român". Acesta e faptul crud ; că d. dr. Lupu simte cum li „gâlgâe patriotismul în vine" aceasta este o chestiune subiectivă, şi fără efect în viaţa publică, căci nu intenţiile sunt cele ce au importanţă în politica unei ţări, ci realitatea manifestărilor şi atitudinelor. Dar d. dr. Lupu nu este la prima sa manifestare comunistă, pentru câ ne aducem aminte că a perorat în faţa acelor ceferişti ce arborau steagul roşu al internaţionalei şi al sovietelor. Ceea ce e mai grav acum pentru d. dr. Lupu, e faptul că manifestările sale comuniste au drept arenă cercurile străine, şi că acolo suntem calomniaţi de către un om cu pretenţiuni de a reprezenta opiniile şi programul unui partid politic românesc. Comunismul d-lui dr. Lupu, arătat peste graniţă, dovedeşte, însă, pericolul unor politici conduse numai de oportunism. II (Continuare în par ) întâlnim adesea, prin casele bătrâneşti, gravuri reprezentând peisagii sau oraşe, cu case vopsite în culori vii, cu balcoane dantelate, împodobite cu flori, cu acoperişuri ascuţite, din olane, printre şirurile cărora, câte o apă verzue-albastră se scurge netulburată, calmă, pe sub umbra sălciilor plecate deasupra-i. Un infinit farmec se desprinde din naivitatea şi archaismul lor. . Strânse în ramele de lemn negru, decolorate, prăfuite, ele ne-au sugerat, întotdeauna, imaginea unor ţări depărtate, în a căror atmosferă de vis poveştile se nasc şi mor şi la" hotarele cărora se opreşte tot ce e sbucium şi trudă, — adică ceea ce formează cea mai mare parte din viaţa noastră. Plimbându-mă prin Nirenberg, oraşul cel mai reprezentativ al artei germane, rămăşiţă vie a sbuciumatului ev mediu, cunoscut la noi doar ca un centru în sânul căruia, mâini harnice, modelează lumea minusculă şi minunată a jucăriilor, după cum şi prin turta dulce, care strânse în foi de ţiglă, împodobită cu funde multicolore, te îmbie să te opreşti, cu o poftă admirativă, prin faţa vitrinelor, — mi-am reamintit imaginile cami odinioară îmi păreau ireale în coloritul şi desenul lor. Pe străzi, de o curăţenie exemplară, clădirile răsar graţioase, mici, cochete, cu toate că sunt seculare, asemeni unei bătrânele, ale cărei linii n’au pierdut nimic din supleţea tinereţii şi ai cărei obraji, măestru fardaţi, înfruntă cu succes lumina de aur a soarelui. Farmecul oraşului Nirenberg nu a fost preţuit decât acum în urmă. Călători de seamă, ca Goethe şi Mozart, au trecut prin ele, fără să-l ia în seamă, menţionându-i doar numele, fără alte comentarii, în carnetele lor de drum. Romantic şi pitoresc, el e unic în felul lui. Nicăieri nu întâlneşti atâta simplitate şi eleganţă, atâta simţ al proporţiei. Chiar bisericile lui, n’au nimic din grandoarea catedralelor care te sdrobesc prin dimensiunile lor uluitoare, ori te îngândurează prin avântul temerar al celor cari au vrut să înfigă vârfurile de piatră până în negura norilor. Nimic orgolios în ele. Au fost făcute pentru a fi refugiul descurajărilor şi durerilor omeneşti, pentru ca omul să se simtă mai aproape de Dumnezeu, atunci când îşi strigă bucuria sau îşi chiamă nădejdea. In ele au răsunat corurile mistice ale maeştrilor cântăreţi, în timp ce, liniştita Pegnitz, imobilă ca un lac, oglindind turlele ascuţite, cerdacurile înflorate, săgeţile şi ogivelele unei arhitecturi ideale, îşi purta ca şi acum, valul, în încreţiri aproape imperceptibile. Pe alocuri însă, acest aspect înfloritor dispare şi Nürenbergul ne apare sub înfăţişarea sumbră, trufaşe, a unei fortăreţe. Epoca medievală şi-a trăit, şi aici, paginile ei de eroism şi de cruzime. * Pe o înălţime stâncoasă, se înalţă o cetăţuie, străvechiul Burg, în care locuiau reprezentanţii împăraţilor, Burgravii. E un grup de clădiri masive, dominate de patru turnuri diferite ca formă, cami totuşi, datorită poate peisagiului, vegetaţiei bogate, orizontului luminos, se complectează, se desăvârşesc intr’o ciudată şi măreaţă armonie. Un parapet din blocuri enorme de piatră îl înconjoară. Intr’un punct al acestuia, zidul arată o adâncitură, urmă lăsată de copita calului unui vestit cavaler-brigand Eppelein, — fapt istoric, dar în jurul căruia legenda nu întârzie să brodeze florile scânteetoare ale imaginaţiei ei. Acest nobil aventurier, un fel de haiduc de al nostru, nu dădea pace nobililor şi bogaţilor hrăpăreţi. In sfârşit, după multe încercări zadarnice, a fost prins şi condamnat la moarte. Şi cum ultima dorinţă a oricărui osândit se respecta, — fiindcă el ceruse aceasta, li se aduse calul la care ţinea foarte mult. Atunci, în faţa celor adunaţi, cari fără pic de bănuială priveau, cu toată gravitatea impusă de moment, el sări pe cal. Strigă, şi animalul, ca un fulger, trecu peste parapet şi străbătu înnot râul, ducându-se de partea cealaltă. După câtva timp, fu prins din nou şi desigur, de data aceasta, nu i se mai îngădui să aibe.... o ultimă dorinţă. In muzeul criminal ce se află în interiorul fortăreţei, ni s’a arătat, într’o cămăruţă, o păpuşă în mărime naturală, făcută după chipul romanticului cavaler şi îmbrăcată cu hainele în care acesta fusese prins. Drumuri şi Popasuri Nirenberg ROMANTIC ŞI PITORESC, EL E UNIC IN FELUL LUI — de Ion TOTU Ecouri rimul ciclu al festivalului wagnerian de la Bayreuth a fost inaugurat ori în prezenţa d-lor Hitler, Goebbels, von Papen, von Ribbentropp şi Goering, şi a d-nei Winifred Wagner, noră a marelui compozitor german. Dr. Wilhelm Furtwaengler a dirijat „Lohengrin“. La 19 iulie 1876, adică exact acum 60 de ani, Wagner a inaugurat la Bayreuth primul său festival, dirijând tetralogia „Inelul Nibelungilor“. Un fermier francez de lângă Dijon ocupat cu tunsul oilor cu o maşină electrică a fost ucis prin electrocutare ; din nebăgare de seamă a călcat cu piciorul gol pe o sârmă a maşinei cu care lucra. O comisie de antropologi englezi studiază de mai multă vreme problema dacă statura omului modern e în creştere sau tinde să se micşoreze. După ultimele experienţe cu foarte mulţi indivizi s-a constatat că statura individului modern creşte în înălţime. E interesant că fenomenul acesta a fost înregistrat mai ales la cei din oraşe. Pe măsură ce cresc în înălţime indivizii slăbesc la corp, ceea ce poate fi o consecinţă a sportului. fluenţa vizitatorilor la muzeul Louvre din Paris, — deschis şi noaptea până la o anumită oră, — este din ce în ce mai mare. Pentru a se evita incidentele la intrare, au fost postaţi numeroşi ghizi gratuiţi.. Mulţimea aşteaptă în rânduri compacte până ce sunt introduşi de conducătorii bine instruiţi. PA miara DR. KROFTA ▲micii şi aliaţii noştri cehoslovaci — cu simţimintul de solidaritate naţională ce-l caracteriză — au sărbătorit pe dr. Krofta, colaboratorul d-rului Beneş, şi acum urmaşul său la conducerea ministerului de externe, cu prilejul împlinirei a 60 ani de viaţă. Dr. Krofta este — cum se zicea altădată când diplomaţia era o carieră închisă — un diplomat de carieră. A fost ministru la Vatican, a representat ţara sa la Viena şi la Berlin. Şi sărbătorirea recentă n'a fost decât o manifestare a simţimintelor de respect şi de iubire pe care poporul şi cercurile conducătoare ale Republicei vecine le păstrează faţă de caracterul integru şi sclipitoarea inteligenţă politică a d-lui dr. Krofta. Cuvântarea sa recentă la banchetul sărbătoresc i-a dat prilejul să facă o declaraţie care zugrăveşte sufletul celui ce-a făcut-o : „Dacă Cehoslovacia ar întreprinde ceva, sau dacă ar avea numai intenţia să întreprindă, apoi nu o va ascunde faţă de aliaţii ei : Mica Antantă, Franţa şi Rusia". E o declaraţie francă, sinceră şi caldă care arată felul cum titularul ministerului de externe din Cehoslovacia înţelege să conducă la postul său de comandă destinele politicii externe ale Cehoslovaciei. Intrucât ne priveşte, noi ne simţim alături de poporul cehoslovac pentru a ura d-rului Krofta ani mulţi încă de activitate spornică pentru ţara sa şi pentru succesul ideei de pace. I ! Cu un deosebit fast, a fost redeschisă ori, Duminică, biserica sf. Patriarhii ortodoxe a României, în care nu se mai slujea din 1932. Atât interiorul vechei catedrale, cât şi jumătatea din faţă a exteriorului, au fost pictate din nou, în fresco, de cunoscutul pictor bizantinist Dem. Belizarie. Altarul, mai cu seamă, lucrat după reguli strict picturale bisericeşti, este o splendoare. Deasemenea portetele M. S. Regelui Carol II, I, P. S. S. patriarh Miron şi ale vechilor domnitori ctitori. Vecernia. — Litia Sâmbătă seara ă’a slujit, în mare sobor, cu P. S. arhiereu-vicar Veniamin Ploeşteanu, vecernia, litia şi privigherea. Slujba s’a terminat cu împărţirea arteşelor, la ora 8 seara. Procesiunea Eri. Duminică, la ora 7 dim. s’a făcut, conform programului, procesiune cu sf. moaşte ale sf. Dimitrie Basarabov. Convoiul a pornit din palatul patriarhal, întocmit astfel : praporele, crucea patriarhală, purtate de călugări; repidele (de la biserica Sf. Gheorghe-Nou) lucrate în aur, cu chipurile în relief ale familiei lui Const. Brâncoveanu; patru stareţe cu sf. moaşte ale sf. mucenici Teodor Tiron şi Carp; patru călugări-cântăreţi, şase călugări purtând racla cu sf. moaşte ale sf. Dimitrie cel Nou (Basarabov); psalţii patriarhiei, marele eclesiarh, protosingeli, ieromonahi, preoţi; protoiereii Capitalei: G. Georghescu-Silvestru, Stoica Ionescu, Traian Vintilescu; arhidiaconi, diaconi; în sfârşit P. S. arhiereu Veniamin, având alături pe P. C. stareţ arhim. mitrofor Dionisie al Sinaiei. Reprezentanţi ai mănăstirilor eparhiei erau: de la Cernica, Zosima Pârvulescu, stareţ, Augustin Mateu, Ilarion Stoica, Chiril Arvinte, Teodosie Saitoc, Modest Vlăsceanu, Ioachim Ionescu, Nicodim Sachelarie, Nectarie Ioniţă, Nicodim Bartolomei; de la Clădăruşani: Filaret Pamfil, stareţ, Martinian Stoenescu, Pangrate Cotoroban, Ionchentie Lupan, Leonte Bragă, Irinarh; de la Ghigiu, Atanasie Dincă, stareţ, ierod. Proca, Ilarion Marin, Casian; dela Pasărea, Filofteia, stareţă, Arcadia, Evlampia, Steliana, Amfilochia; dela Ţigăneşti: Leonida, stareţă, Emilia, Xenia, Sighitihia; dela Viforîta: Evghenia Stănescu, stareţă Cornelia, Xenia, Domnica, Zenovia; în sfârşit păr. Dionisie Lungu şi păr. Grigore Brânzeu, diacon al capelei române dela Paris. Cortegiul astfel format s’a oprit in dreptul ferestrei dela strana dreaptă a catedralei, unde s’a rostit o ectenie, răspunsurile fiind date de psalţii Patriarhiei şi membrii frăţiei „Pariarhul Miron“, conduşi de d. Toma Culcea, doctorand în teologie. In sunetele clopotului mare de la Patriarhie şi în cântările religioase ale frăţiei „Patriarhul Miron“, s’a mers apoi până la crucea lui Brâncoveanu din fosta Piaţă Mare. Aci, P. S. Veniamin a citit „rugăciunea a toată Litia“, întoarcerea s’a făcut pe aleea din dreapta, psalţii Patriarhiei cântând „Slavoslavia mare“ de Chelasie Basarabeanul. La monumentul de lângă altarul Patriarhiei s’a rostit o nouă ectenie mică, după care P. S. Veniamin a făcut elogiul Mitropolitului Theodosie, dela Veştem (Sibiu), înmormântat aci, la 1708. (Teodosie şi înaintaşul lui, mitropolitul Ştefan, doi mari naţionalişti, au suferit pedeapsa surghiunului pentru luptele lor naţionalcreştine. Mitropolitul Teodosie a avut doar parte să fie îngropat aci, lângă întâia mitropolie a Ungro-Vlahiei). Serviciul sfintei liturghii La uşa Catedralei, după ce s-au citit „Apostolul“, Sf. Evanghelie şi „Rugăciunea de sfinţire de biserică“, P. S. Veniamin a rostit de trei ori tra(Continuare în pag. 2-a) Redeschiderea CATEDRALEISF. PAIAHI — Slujba sfinţirii — Procesiunea — Cuvântarea P. S. S. Veniamin — Procesiunea cu moaştele Sf. Dumitru