Viitorul, iulie 1937 (Anul 29, nr. 8839-8865)

1937-07-22 / nr. 8857

ANUL XXIX No. 8857 6 pagini 2 lei P. Joi 22 iulie 1938 ABONAMENTE REDACTIA si ADMINISTRATIA In TARA In STREINATATE — BUCURESTI — Director: N. MAXIM­­Ai fun • « 0 • • 600 Lei Un an • • • • • 1400 Lei Strada R. Poincaré 17 Şase luat • • » 300 „ Şase Iun! • • « 700 „ TELEFOANE Trei Iun! • , • • ISO „­­ Trei luni • • • « 350 » Direcţia 3.09.69 — Redacţia şi Adm­inis. ! ,'onon InstitutTun! publice şi particulare Lei 1000 anual • Taxa poţtală plătită Tn numerar, conform aprobării Dir. C-rale a Poftelor No. 137.282/926 DECEHIII DELfl MOARTEA RE­GELUI FERDINAND I in­iiim ■mu mui­iiiiiiiiimimmbmmbmbwmwmbmbmiiiimm Trecerea celor zece ani dela moartea Regelui Ferdinand I ne dă ocaziunea ca într’o perspectivă istorică, — desigur, nu prea lungă, dar destul de bogată în evenimente politice și sociale, — să a­­vem o imagine completă şi o judecată obiectivă asupra marelui rol pe care marele Suveran de­funct, l-a ţinut, cu o înaltă demnitate şi cu un ne­preţuit folos, pentru neamul românesc. Regele Ferdinand se urcă pe tron în momen­tele când războiul mondial izbucnise şi când se punea fundamentala problemă, dacă trebue să mergem cu puterile centrale, de cari ne lega un tratat de alianţă, sau să mergem pe direcţia ma­rilor noastre idealuri naţionale, către care ne îm­pingeau şi inimile şi mintea. Regele Ferdinand, — şi aci se dovedeşte ma­rea sa concepţie istorică ca şi inima Lui de stră­lucit exponent al idealurilor naţionale, — n’a ezi­tat, o clipă, de a trage sabia şi a intra cu tot avân­tul eroic, în decisiva probă de foc a războiului. In inima Sa mare, n’au sălăşluit, nici o clipă îndoiala şi ezitarea. El a mers pe linia dreaptă, conştient de toate riscurile şi de toate pericolele, şi secondat de credinciosul Său sfetnic Ion I. C. Brătianu, a făcut războiul nostru de Neatârnare cu credinţa neînfrântă a biruinţei finale, ce trebuia să vină ca să întroneze dreptatea şi să aducă eli­berarea neamului nostru de jugurile, pe cât de nedrepte, pe atât de apăsătoare, în cari el trăia. Alături de M. S. Regina Maria, Care a întrupat, în timpul războiului credinţa adâncă în triumful cauzei noastre, Regele Ferdinand I a intrat în istoria Ţării, pentru ca alături de Milhai Viteazul, să simbolizeze întregirea naţională şi libertatea poporului român. De numele Regelui Ferdinand I se leagă, a­­poi, şi opera de înălţare a clasei ţărăneşti, El în­ţelegând, încurajând şi patronând fundamentalele reforme agrare, pe care marele partid liberal le-a dat spre folosul ţărănimii, în momente de grea cumpănă. Cei zece ani ce au trecut de la moartea Rege­lui Ferdinand I, Cel Leal şi Cel Viteaz, găsesc toate sufletele româneşti unite într’un singur gând, ca să aducă memoriei Lui, sentimentele de recunoştinţă, de admiraţie şi de veşnică amintire, legându-se lângă mormântul Lui că vor ști să a­­pere marea operă, pe care El a înfăptuit-o. NOTE mmmmmmmmmammmmmmmmmaa Emisiunile postului de Radio Din convorbiri particulare, ca și din unele observațiuni primite la Societatea de Radio, prin corespon­­dență, cetite, cu sinceritate, de că­tre crainicii postului nostru, reese că se găsesc destui, cari sunt nemul­ţumiţi de emisiunile difuzate. Desigur, în toate ţările se gă­sesc, pe lângă clandestini, cari sunt de esenţă universală, — pentru că profitorii n'au patrie, — multe cri­tici, căci încă nu s'a inventat for­mula, care să mulţumească pe toată lumea, în orice direcţiune. Dar, întrucât ne priveşte pe noi, spiritul de obiectivitate ne sileşte să afirmăm, imitând optimismul lui Libnish (,,lumea e cea mai bună dintre toate lucrurile posibile") că emisiunile noastre de radio sunt unele dintre cele mai bune, ce se vind în Europa. Pentru a ajunge la această jude­cată, desigur, e folositor de a nu ne opri la o zi, sau la o săptămână, ci, la totalul emisiunilor dintr'un an. Pot fi zile slabe, pot fi emisiuni nefericit alese, uneori, dar în an­samblul lor, constatăm că ni se dă muzică, executată în condițiuni ire­proșabile, de către o orchestră perma­nentă, că ni se transmit concerte de cameră fin executate; că auzim prin postul din Bucureşti toate ma­rile evenimente şi festivitafi, ce se fiarlă­oară în lume; că auzim, la tribuna universităţii Radio, comuni­cări interesante făcute de cele mai variate personalităfi ale țării. In aceste condițiuni, se înțelege că postul nostru de Radio își înde­plinește frumos misiunea sa și că pentru cei doi lei pe zi cari îi plă­tim (bineînțeles de cei cari, în a- Noi lucrări publice Paralel cu sforţările făcute de către actualul regim în di­recţia înzestrării armatei, a să­nătăţii publice şi a luminării masselor, cu aceleaşi bune re­zultate, trebue să amintim sfor­ţările făcute pentru ameliora­rea comunicaţiilor. In ultimul an s-a acordat trei miliarde pentru şosele şi patru miliarde pentru lucrări de linii ferate. Nu mai vorbim de lucră­rile ce­ au făcut judeţele şi co­munele, care şi ele sunt foarte importante. Acum de curând s-a hotărât executarea mai multor linii de interes economic, turistic şi de apărare naţională, atât în Ar­deal cât şi în Vechiul Regat, Dobrogea şi Bucovina. In afară de aceasta, din ultimile patru miliarde acordate căilor fe­rate, opt siste milioane sunt de văr, plătesc) avem în schimb şi, , . . , muzică bună şi informaţii variate ş­r unui conferinţe, de foarte multe ori, de­s­tul de instructive. E păcat, deci, a fi prea moftu­roşi chiar dacă suntem clandestini ! PETRONIUS ultra modern, ce va afirma încă odată superioritatea căilor noastre ferate asupra acelora ale vecinilor noştri. Vom avea la trenurile noas­tre, vagoane cu aer condiţio­nat, vom avea trenuri aerodi­namice, începutul făcându-se deja cu automotoarele Bucu­reşti—Constanţa şi Bucureşti— Braşov, atât de elegante, con­fortabile şi rapide. In plus, si­tuaţia budgetară a căilor fe­rate a fost atât de mult îndrep­tată, încât permite să se între­ţină întreg acest material, ate­lierele funcţionând în mod ire­proşabil şi asigurând materia­lul rulant necesar chiar pentru nevoile extraordinare, ca trans­portul recoltei şi eventualelor transporturi militare. Cum vedem s-a făcut nu o o­­peră de lux şi faţadă, ci una de serioasă pregătire şi de bună valorificare. Semnalând această operă în­făptuită într-un timp scurt, tre­bue să ne bucurăm nu numai de capacitatea arătată de or­ganele de conducere, ci şi de faptul că întreprinderile româ­neşti au fost utilizate pentru realizarea tuturor acestor pro­grese. Fabricile româneşti lucrează vagoanele şi automotoarele, podurile metalice şi chiar loco­motivele. Tot ele repară şi transformă materialul. Liniile, tunelurile, terasamen­­tele se execută tot de antrepri­zele româneşti. De departe sun­tem de timpurile când se co­manda în străinătate până şi cel mai mic şurub, pentru a se risipi banii proveniţi din împru­muturile oneroase ale partidu­lui naţional-ţărănesc ! Aşa­dar, pe de o parte prin căi de comunicaţii moderne se ri­dică starea economică a ţării, pe de alta, se creiază şi se des­­voltă industrii în care îşi câş­tigă pâinea zeci de mii de oa­meni. Aceasta este opera actualu­lui regim, care a ştiut să opună vorbăriei goale, realizări mul­tiple, într-un ritm viu, care a schimbat faţa ţării. Sperăm că guvernele viitoare vor pricepe că munca depusă până acum trebue continuată în acelaşi ritm, şi vor respecta repartizarea lucrărilor astfel ca acele ce trebuesc terminate în anii viitori să nu sufere întâr­ziere. Însemnătatea institutului psiho­­­ technic „C. Rădulescu-Motru“ de DR. TAUSAM Inaugurarea oficială a institu- evolutivă din istoria ştiinţei sti­tului psiho-tehnic, care va purta numele eminentului cărturar şi cunoscutului specialist psiholog, profesorul Const. Rădulescu-Mo­tru, este o realizare, pe planul practic şi social, a unei concepţii noui psihologice, ea însăşi o fază fletului. Intr’o concepţie mai veche, psihologia era o ştil­ă de clasi­ficare, în care intra ipoteza so­cotită ca axiomă a „facultăţi­lor“, trăind distinct în sufletul o­­mului, influenţându se, ajutân­du-se şi uneori luptându-se, dând astfel spectacolul unei arene în care cei ce luptă şi înving, sunt însăşi părticele de suflet numite inteligenţă, voinţă şi sensibilita­te. Vechea psihologie „clasică“— adică în sensul că o învăţăm o­­ficial şi didactic în şcoală — por­nea de la principiul compartimen­tul, cutiuţelor şi formelor dis­tincte din suflet. Peisajul sufle­tesc era astfel compus din trei despărţituri distincte, împărţind sufletul în felii. O atare concepţie a făcut locul unei atitudini conforme cu reali­tatea sufletului, aşa cum îl prin­dem în ochiul conştiinţei noastre proprii şi cum apare în lumina faptelor clar observate , şi anume concepţia unui dinamism sinte­tic, unei unităţi integrale a tutu­­ror nuanţelor şi formelor de su­flet. Omul, văzut în interiorul lui psihic, nu este o alternanţă şi o suprapunere de puteri distincte, ci este o unitate vie, o putere sintetică, o forţă de la care por­nesc actele şi visiunile caracte­ristice conştiinţei. Această concepţie care pleacă de la credinţa unei unităţi funda­mentale, unei forţe unice inter­ne,­­ care e departe de acea „psihologie fără suflet“ a fizio­­logiştilor ori a psihologilor prea influenţaţi de şcoala raportului causal dintre celule, nervi, ţesu­turi şi conştiinţă — merge para­lel cu opinia că dacă există un suflet unitar, şi nu unul despăr­ţit în „facultăţi“, sau „cutiuţe“, acest suflet are aspecte indivi­duale, caracteristice personale şi reacţii variabile de la individ la individ. Cum în medicină s’a spus că nu există boale, ci bol­navi, tot asemenea, în psihologie s’a ajuns la concepţia individua­lismului, adică la ideia că există alături de­ o formă generală a structurei sufletului, particularis­mul nuanţelor de la om, sau de la tip de om, la altul. Se înţelege, că în lumina aces­tor opinii, înclinările, predisposi­­ţiile, pregătirile organice şi su­fleteşti îşi au locul lor important în viaţă. Nu poţi fi ceea ce vrei, ci numai aeea ce pregătirea an­cestrală, reacţiile moştenite, felul tău de a fi, îţi îngădue. Sunt astfel energii sufleteşti, capabile de o muncă, pe care alţii nu o pot face. De aci acea fecundă metodă a testelor în şcoală, cari preamăresc stabili­rea fişelor individuale ale fie­cărui elev, care are fiinţa lui su­fletească proprie. Dar ceea ce se face, sau ar fi bine să se facă în şcoală, trebue mai ales făcut în câmpul mun­­cei, acolo unde se cere o imedia­tă aplicare practică a însuşirilor sufleteşti şi nervoase ale omului. Pune pe un daltonist care poate vedea coloarea roşie, la condu­cerea unui tren, şi l-ai nenorocit şi pe el şi pe cei ce îi conduce... la moarte ! Dă unui vatman cu reacţie lentă, o frână şi el va opri tram­vaiul după ce accidentul s’a pro­dus ! Şi exemplele acestea se pot înmulţi. Munca pentru a fi spornică, pentru a da rezultatele sociale dorite, trebue făcută de: energii omeneşti destoinice, cu înclinări speciale, cu pregătiri organice absolut necesare bunei organizări în viaţă. (Continuare în pag. 2-a) iu» şi con ii rugi pusPEmuTE Record în ce priveşte înfiinţarea de noui firme co­merciale şi industriale, precum şi în ce priveşte ca­­pitalurile învestite. Rezultatele rodnice ale politicei «»«■■aHnnB mm—mm -za ——, v biw ——— sănătoase a guvernului prezidat de d. Gh. Tătărescu Rezultatele fericite ale politi­cei sănătoase financiare şi eco­nomice pe care guvernul ac­tual, prezidat de d. Gh. Tătă­­rescu, a dus-o şi o duce cu a­­tâta stricteţe de trei ani şi ju­mătate, — aceste rezultate sunt intr'adevăr din cele mai îmbu­curătoare. După politica nenorocită a naţionali-ţărăniştilor, — politi­că ce adusese ţara pe margi­nea prăpastiei, distrugând co­merţul şi ruinând complet in­dustria, — azi, odată echilibrul bugetar asigurat, odată pusă ordine în finanţe şi încasări, o­­dată restabilit creditul de stat şi particular prin lichidarea dato­riilor Statului şi a particulari­lor, — era firesc ca industria şi comerţul să se resimtă de în­dată şi să cunoască iar vremu­ri mai bune. Această stare de accentuată prosperitate s'a văzut începând de anul trecut, care din 1929 a fost socotit cel mai bun prin nu­mărul de intreprinderi care-şi dublau, întreiau sau împărţeau activitatea, prin numărul de in­treprinderi noui înfiinţate, ca şi prin încrederea cu care reînce­peau investiţiuni importante de capital în comerţ şi industrie. Faptul a trebuit să fie recu­noscut de ziarele de specialita­te, cam­ deşi se află în altă ta­bără politică, nu puteau să nu sublinieze această prosperitate crescândă. Mişcarea aceasta înviorătoa­re se află în continuu şi mare progres. Cercetând registrele Camere­lor de comerţ şi industrie, pre­cum şi posturile respective din buget, acum după primele şase luni ale anului în curs, ajungem la rezultate şi mai concrete, şi mai satisfăcătoare. Afirmăm, pe bază de cifre precise, că numărul firmelor noui înscrise, atât comerciale cât şi industriale, este mai mare azi, după 6 luni, decât au fost în tot cursul anului trecut. Acelaş lucru este valabil şi pentru imensele investiţii noui ale întreprinderilor vechi, deci şi din punctul de vedere al ca­pitalurilor cari recent s'au pus în comerţ şi industrie. In toate aceste domenii s'a bâtut, cum am arătat mai sus, un record. Situaţia aceasta înfloritoare este cu atât mai excelentă, cu cât în anul în curs, s-a îngrădit enorm înscrierile de firme strei­­ne. Numărul fermelor streine este aproape inexistent. Iată o constatare pe care în­treaga opinie publică o apre­ciază la justă valoare. Şi totuşi, rezultatele primelor şase luni au depăşit complet pe cele ale anului trecut întreg. Este o dovadă evidentă că sun­tem în plină înflorire a comner­­ţului şi industriei, în plină re­înviere a creditului privat, care a început din nou să-şi găseas­că şi siguranţa lui şi randamen­tul la care are dreptul. Plata la zi a tuturor furnituri­lor Statului, încrederea în mo­­neta naţională, fermă şi cerută pe toate pieţele streine, creşte­rea la maximum a exportului, — toate acestea asigură cadrul necesar acestei stări de reală prosperitate. Nu se putea, de altminteri, ca politica sănătoasă a guvernu­lui, — politică de ordine, de cinste și de încurajare a man­cei sub toate formele, — să nu dea rezultatele așteptate, cari sunt din cele mai rodnice. Postul de emisiune Deia Băneasa

Next