Vocea Covurluiului, martie 1886 (Anul 14, nr. 2983-3008)
1886-03-01 / nr. 2983
ANUL XIV. Nr. 2.983. ABONAMENT pentru România Pe un an . . . 20 lei , 6 luni ... 16 * VeSI pag- IV premiul oferit abonajilor pentru străinătate Pe un an ... 34 Iei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se fac In Galaţi la Administrațiunea (Jiaruii, In districte la birourile postale Redacțiunea : 22 str. Mare SAMBATA, 1 MARTIE 1880. anuncib linia petit Pagina IV : 40 bani » III , go , I N S ETTfl U N 1 si RECLAME Pagina III : So bani L^-Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Articolele nepublicate nu s înapoesc. APARE IN TOATE pi LELE DE LUCRU. Administraţiunea : 22^Str. Mare. Xelegxam© Seviciul partie, al ‘Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. BELGRAD, 11 Martie. — Viitorul consiliul de miniştri se va ocupa de convocarea Scupcinei, de nouele alegeri, de situiţiunea financiară şi d*» reconstituirea cabinetului. VIENA, 11 M rte. — Guvernul a ordonat o observaţiune de tepte (Jde în urma noutimii despre apariţiunea cholerei în Veneţia. PARIS, 11 Martie.—Două trenuri sia întâlnit între Menton şi Monaco De ce vagoane au fost sfărîmate, şi numeroşi caletori au fost omorîţi şi răniţi. BELGRAD, 11 Martie.— Sgomotele despre noue combinaţiuni ministeriale sunt premature. Regele va ratifica mâne tratatul de pace. fi 10 BANI EXEMPLARUL.O A se vede matumc spri telegraface pag. II. GALA'IL 22 Februarie 1816. Gestiunea pgiului aurului conţi» biletelor de banca şi a argintului a venit de mai multe ori în discuţiunea Corpurilor legiuitoare, şi cu deosebire când s a discutat convenţiunea cu Banca naţionala pentru modul plăţii biletelor ipotecare de catre Stat, pe cari Banca le a scos din circulaţiune şi le are în casa sei. Cu ac.esta ocasiunea mulţi din legiuitori noştri, şi din cel mai distinşi, am susţinut că adoptarea etalonului unic de aur ar face să dispare ogiul. Mărturisim că noi nu suntem de loc convinşi că acest remediu ar fi eficace. După noi ogiul nu va dispărea, orice masuri s ar introduce, decât atunci când importul nostru ar fi mai mare ca exportul, sau cel puţin egale. Din moment ce doi aur nu producem, şi din moment ce trebue să Lcem în străinătate tote pU ţ ie noas tre în aur, iar sumele ce vom avea a plăti vor fi superioare celor ce le primim noi în aceastâ monedă din străinătate pentru mărfurile ce expor tftm, apoi nu înţelegem în ce mod am putea face ca aurul să nu fie scumpi şi prin urmare să nu aibă agio faţă cu moneda noastră. Orice marfă care se caută este scumpă. Este dar fuine natural ca aurul, pe care noi nu l posedăm în destula cantitate, să fie importat tot din străinătate ca oricare marfă, şi astfel sa plătim scump. Dacă n’am avea nevoe de el, ar fi pe aceeaşi treapta cu moneda noastra. Ca probă de aeesta este că agiul n’a apărut în ţară la noi de cât din momentul când am început a importa mai mult de cât exportăm, şi cu cât diferenţa între import şi export a devenit mai mare, cu atât şi pgiul a crescut. Până ce dar nu va dispărea aceasta diferenţă, nici pgiul nu va dispărea. Acum, dacă cercetăm căuşele ce au produs excedentul importului asupra exportului, noi nu le găsim în înmulţirea trebuinţelor noastre, cum se susţine de mulţi. Aproape tot aceeaşi trebuinţe le aveam şi înainte, cu deosebire numai că ni le satisfăceam prin noi înşine, şi nu aduceam de aiure decât ceea ce nu puteam face noi. Astăfii înse, prin facilităţile ce s’fiu acordat mărfurilor straine de a ne inunda, am ucis cele mai multe din industriile noastre naţionale, şi ceea ce produce? n ele sutite»; siliţi a importa lot din afara. 1 fa de ce a crescut importul. (J^nvenţiunea comercială cu Austro- L^g: ria pe de o parte, şi ulterior convenţiunile cu alte ţeri, u’bu ţinut de ajuns fe uă de interesele noastre economice, n’t tt protégeât prcrthtvțiu* uile noastre, din contra iu acordat facilitu țl ne itrUte de întrere în țara tocmai produselor similare străine p^,B cari ie produceam noi mal înainte. Era natural dar ca aceste din urmă S*T •» dispară și să le ia locul cele d’intăi Trebuinţele nostre fiind d.»r ace] da’ producţiunea nostra scâctead, trebuit să aducem di aiure ceea ce nu mai producem noi, graţia avantajelor ce acordă convenţiunile comerciale mărfurilor străine în detrimentul alor noastre, graţii şi altor înlesnri, între cari nu trebue să uităm şi convenţiunea cu Gertuania pentru tariful direct, despre care am tratat ieri. Fiind siliţi să plătim în aur aceste mărfuri, şi ne aveam acest metal în cantitate suficientă spre a plăiţa cum s ar fi putut să nu crescă preţul lui. Tot aşa va urma pănă când nu vom părăsi sistema de a acorda înlesniri produselor străine şi nu vom protegea produsele noastre naţionale. Ca o probă despre acesta vom da două fapte. Din causa filoxerei s’a oprit importarea fructelor străine, cari ajunseseră să ne inundize şi aceste, pe noi ţară eminamente agricolă. Astal livezile noastre au început a fi căutate şi produc fructe, oprind în ţară banii cei trimiteam în străinătate. Importam conserve alimentare pentru sume mari din Francia. Abia de la Junies a stabilit tariful autonom pentru Francia, şi atât pe pieţele noastre vedem aproape numai conserve făcute la noi, mai bune încă decât cele francese,fi-^vend şi avanUgiul de a fi mal ie&fene. Ba încă şcim că la început a se şi exporta conservele noastre. Iarăşi sume însemnate rămase în ţară. Aceste două exemple ajung spre a' arăta că, dacă s’ar cerceta cu de amenuntul ceea ce am putea produce noi înşine, şi am protegea aceste probiicţiuni contra mărfurilor similare străine, am ajunge a avea prin noi înşine cele mai multe produse ce ne pr fi astăzi din străinătate, prin urmare n’am avea nevoe a le plăti cu aur importate din afară Importul ar scădea deci, şi cu el întrebuinţa aurului, aşa dar şi agidl. DEALE COMERCIULUI In articolul de ieri am arătat, plângerii^ ce le făcea Austro-Ungaria contra tarifului germano-român pentru transport pe căile ferate. Asta 4' Că ai punem înaintea publicului alte destăinuiri foarte preţoase, pe cari le găsim tot în raportul camerei de comerţ din Viena în privinţa închiderii graniţelor pentru vitele noastre. Iată ce mărturisesc înseşi autorităţile vienese. „Efectul retrograd al închiderii graniţelor se arată prin aceea că exportul României în Austro Ungaria a scăzut de la 3.000,000 fr. în 1880 şi 1881, la 1000 şi 2000 fr., prin urmare la zero, în 1882 şi 1883. .Multe branşe de comerţ deplâng aceasta împedecare a importului României din punctul de vedere a limitării comerţului şi a scumpirii cărnii. ItolioU «VOCII COVURLUIULUI, 84 BANII DRACULUI 1 PARTEA II. D.e n i s a Guérin. (Urmare). Sărmana copilă își sinți forțele slâbindu’i la aceasta amenințare, dar se întări. — Crecjl că nu scui ? (zise ea un fior. Cu toate aceste nu mi-o prea repeta ! Am nevoe de tot cursgiul meu ! — lai o hotărâre teribila ! — Îndeplinesc o datoriă mare..' Dar încă o dată, înceteaza o resistei la care mă sdrobeşte, tac, oricum, inima mea e o inimă de femee ! — Di o inimă de erou ! răspunse Daligand pătruns de admiraţiune dinaintea acestui sacrificiu cu nobleţă făcut. Da ! de erou ! şi vorbind astfel, tot va fi mai puţin decât adevĕrul ! Dar, ori cum ar fi, ceri... Te voi asculta... Adio ! Și spre a ascunde emoțiunea ce cuprindea din moment în moment mai mult, excelentul om fugi răpide. Se întoarse la cancelaria, unde găsi pe frumoasa D nă Leontina. Pusă în curentul situațiunii creată prin o virtute atât de curagioasa, notoresa voi să discute cu bărbatul ei și’l declară că are să se ducă la Denisa spre a o face să revină asupra unei hotărâri pe care ea o judeca de absurdă. — Acesta n are simțul comun, amicul mal! ciise ea* E o nebună* Când are cineva a face cu o nebuniăi se încerca a se arăta mai înțelept de cât ea ! Lasă-mă pe mine ! Mă voi duce să’i vorbesc .. și dacă nu me va asculta, me voi duce la Bernard. Sapristi ! sărmanul om are dreptul de a fi ascultat ! Nu, nu, nu voesc să aud nimic din aceste proiecte nebune ! Denisa e comtesă, va fi principisă într’o zi, la moartea D lui de Modana ! Până atunci are milioane de întors cu lopeta ! Aceste sunt elemente de fericire ce nu e permis a le arunca pe ferestre ! Trăgănasă lucrurile, amicul meu ! Şi peste trei luni, şi peste stese, sau chiar peste doui ani, dacă vrei, aceşti două copii cari se adoră se vor precipita în braţele unul altuia... Iţi spun eil ! Lumea va murmura mai întâi... apoi i se vor da ciolane de ros cu câteva frumoase sărbarî, şi nu va mai fi nici o dată ceatiune de ceva. A ! auo să las să mi se distrugă opera ! Câci în fine nu mai e de tăgăduit ! Ui am făcut aceasta căsătoria ! Şi, orice s ar întâmpla, trebue să fie fericiţi ! Pe când debita acest flux de cuvinte, frumoasa D-nă Leontina își punea pălăria și mantelul pe cari le desbrăcase intrând. Daligacci o opri. — Stăi,zise el cu o fermitate pe care notoreasa nu i-o cunoscea și de care râmase mirată. Este adevărat, scumpa mea copilă, că tu ai făcut aceasta căsătoriă, și mai târât a consimţi şi eu prin o culpabilă slăbiciune de care foc acuş. Da, tu... şi tocmai pentru aceasta doresc, voesc, reluă el insistând cu scop, ca să nu te mai ocupi de consecvenţele ce a adus. Intervenirea tea a fost nefastă păpă