Vocea Covurluiului, martie 1886 (Anul 14, nr. 2983-3008)

1886-03-01 / nr. 2983

ANUL XIV.­­ Nr. 2.983. ABONAM­ENT pentru România Pe un an . . . 20 lei , 6 luni ... 16 * VeSI pag- IV premiul oferit abonajilor pentru străinătate Pe un an ... 34 Iei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se fac In Galaţi la Ad­ministra­ți­unea (Jiaru­­­­ii, In districte la bir­ourile postale Redacțiunea : 22 str. Mare SAMBATA, 1 MARTIE 1880. anuncib linia petit Pagina IV : 40 bani » III , go , I N S ETTfl U N 1 si RECLAME Pagina III : So bani L^-Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu s înapoesc. APARE IN TOATE pi LE­LE DE LUCRU.­­ Administraţiunea : 22^Str. Mare. Xelegxam© Se­viciul partie, al ‘Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. BELGRAD, 11 Martie. — Viitorul consiliul de miniştri se va ocupa de convocarea Scupcinei, de nouele ale­geri, de situi­ţiunea financiară şi d*» reconstituirea cabinetului. VIENA, 11 M rt­e. — Guvernul a ordonat o observaţiune de tepte (Jde în urma nouti­mii despre apariţiunea cholerei în Veneţia. PARIS, 11 Martie.—Două trenuri sia întâlnit între Menton şi Monaco De ce vagoane au fost sfărîmate, şi nu­meroşi caletori au fost omorîţi şi ră­niţi. BELGRAD, 11 Martie.— Sgomotele despre noue combina­ţiuni ministeriale sunt premature. Regele va ra­tifica mâne tratatul de pace. fi 10 BANI EXEMPLARUL.O A se vede m­atumc spri telegraface pag. II. GALA'IL 22 Februarie 1816. Gestiunea pgiului aurului conţi» biletelor de banca şi a argintului a venit de mai multe ori în discuţiu­­nea Corpurilor le­giuitoare, şi cu deo­­sebire când s a discutat convenţiunea cu Banca naţionala pentru modul plăţii biletelor ipotecare de catre Stat, pe cari Banca le a scos din circula­­ţiune şi le are în casa sei. Cu ac.esta ocasiunea mulţi din le­giuitori noştri, şi din cel mai dis­tinşi, am susţinut că adoptarea etalo­nului unic de aur ar face să dispare ogiul. Mărturisim că noi nu suntem de loc convinşi că acest remediu ar fi eficace. După noi ogiul nu va dis­părea, ori­ce masuri s ar introduce, de­cât atunci când importul nostru ar fi mai mare ca exportul, sau cel puţin egale. Din moment ce doi aur nu pro­ducem, şi din moment ce trebue să Lcem în străinătate tote pU ţ ie noas tre în aur, iar sumele ce vom avea a plăti vor fi superioare celor ce le primim noi în aceastâ monedă din străinătate pentru mărfurile ce e­xpor tftm, apoi nu înţelegem în ce mod am putea face ca aurul să nu fie scumpi şi prin urmare să nu aibă agio faţă cu moneda noastră. Ori­ce marfă care se caută este scumpă. Este dar fuine natural ca au­rul, pe care noi nu l posedăm în des­tula cantitate, să fie importat tot din străinătate ca oricare marfă, şi ast­fel sa­­ plătim scump. Dacă n’am a­­vea nevoe de el, ar fi pe aceeaşi treapta cu moneda noastra. Ca probă de a­­­eesta este că agiul n’a apărut în ţară la noi de cât din momentul când am început a importa mai mult de cât exportăm, şi cu cât diferenţa între import şi export a devenit mai mare, cu atât şi pgiul a crescut. Până ce dar nu va dispărea aceasta diferenţă, nici pgiul nu va dispărea. Acum, dacă cercetăm căuşele ce au produs excedentul importului a­supra exportului, noi nu le găsim în înmulţirea trebuinţelor noastre, cum se susţine de mulţi. Aproape tot ace­ea­şi trebuinţe le aveam şi înainte, cu deosebire numai că ni le satis­făceam prin noi înşine, şi nu adu­ceam de aiure de­cât ceea ce nu puteam face noi. Astăfii înse, prin fa­cilită­ţile ce s’fiu acordat mărfurilor straine de a ne inunda, am ucis cele mai multe din industriile noastre na­ţionale, şi ceea ce produce? n ele suti­te»; siliţi a importa lot din afara. 1 fa de ce a cre­scut importul. (J^nven­ţiunea comercială cu Austro- L^g: ria pe de o parte, şi ulterior conven­ţiunile cu alte ţeri, u’bu ţinut de ajuns fe uă de interesele noastre economice, n’t tt protégeât prcrthtvțiu* uile noastre, din contra iu acordat fa­cili­tu țl ne itrUte de întrere în țara tocmai produselor similare străine p^,B cari ie produceam noi mal înainte. Era natural dar ca aceste din urmă S*T •» dispară și să le ia locul cele d’intăi Trebuinţele nostre fiind d.»r ace] da’ producţiunea nostra scâctead, trebuit să aducem di aiure ceea ce nu mai producem noi, graţia avan­­taj­elor ce acordă convenţiunile co­merciale mărfurilor străine în detri­mentul alor noastre, gra­ţii şi altor înlesn­ri, între cari nu trebue să ui­tăm şi convenţiunea cu G­ertuania pentru tariful direct, despre care am tratat ieri. Fiind siliţi să plătim în aur aceste mărfuri, şi ne aveam acest metal în cantitate suficientă spre a plăiţa cum s ar fi putut să nu crescă preţul lui. Tot aşa va urma pănă când nu vom pă­răsi sistema de a acorda înlesniri pro­duselor străine şi nu vom protegea produsele noastre naţionale. Ca o probă despre acesta vom da două fapte. Din causa filoxerei s’a oprit importarea fructelor străine, cari ajunseseră să ne inundize şi aceste, pe noi ţară eminamente agricolă. As­­ta­­l livezile noastre au început a fi căutate şi produc fructe, oprind în ţară banii cei trimiteam în străină­tate. Importam conserve alimentare pentru sume mari din Francia. Abia de la Junie­s a stabilit tariful auto­nom pentru Francia, şi atât pe pie­ţele noastre vedem aproape numai con­­serve făcute la noi, mai bune încă de­cât cele francese,­­fi-^vend şi a­­vanUgiul de a fi mal ie&fene. Ba încă şcim că la început a se şi exporta conservele noastre. Iarăşi sume însem­nate rămase în ţară. Aceste două exemple ajung spre a' arăta că, dacă s’ar cerceta cu de a­­m­enuntul ceea ce am putea produce noi înşine, şi am protegea aceste pro­bii­­c­ţiu­ni contra mărfurilor similare­­ străine, am ajunge a avea prin noi înşine cele mai multe produse ce ne pr fi astăzi din străinătate, prin urma­re n’am avea nevoe a le plăti cu aur importate din afară Importul ar scădea deci, şi cu el întrebuinţa au­rului, aşa dar şi agidl. DEALE CO­MERCIULUI In articolul de ieri am arătat, plân­gerii^ ce le făcea Austro-Ungaria con­tra tarifului germano-român pentru transport pe căile ferate. Asta 4' Că ai punem înaintea publicu­lui alte destăinuiri foarte preţ­oase, pe cari le găsim tot în raportul camerei de comerţ din Viena în privinţa închi­derii graniţelor pentru vitele noastre. Iată ce mărturisesc înseşi autori­tăţile vienese. „Efectul retrograd al închiderii gra­niţelor se arată prin aceea că expor­tul României în Austro Ungaria a scăzut de la 3.000,000 fr. în 1880 şi 1881, la 1000 şi 2000 fr., prin urmare la zero, în 1882 şi 1883. .Multe branşe de comerţ deplâng aceasta împedecare a importului Ro­mâniei din punctul de vedere a limi­tării comerţului şi a scumpirii cărnii. ItolioU «VOCII COVURLUIULUI, 84 BANII DRACULUI 1 PARTEA II. D.e n i s a Guérin. (Urmare). Sărmana copilă își sin­ți forțele slâ­­bindu’i la aceasta amenințare, dar se întări. — Crecjl că nu scu­i ? (zise ea un fior. Cu toate aceste nu mi-o prea repeta ! Am nevoe de tot cursgiul meu ! — lai o hotărâre teribila ! — Îndeplinesc o datoriă mare..' Dar încă o dată, înceteaza o resistei la care mă sdrobeşte, tac­, ori­cum, ini­ma mea e o inimă de femee ! — Di o inimă de erou ! răspunse Daligand pătruns de admiraţiune di­naintea acestui sacrificiu cu nobleţă făcut. Da ! de erou ! şi vorbind ast­fel, tot va fi mai puţin de­cât adevĕrul ! Dar, ori cum ar fi, ceri... Te voi as­culta... Adio ! Și spre a ascunde emoțiunea ce­­ cuprindea din moment în moment mai mult, e­xcelentul om fugi răpide. Se întoarse la cancelaria, unde găsi pe frumoasa D nă Leontina. Pusă în curentul situațiunii creată prin o virtute atât de curagi­oasa, no­­toresa voi să discute cu bărbatul ei și’l declară că are să se ducă la De­­nisa spre a o face să revină asupra unei hotărâri pe care ea o judeca de absurdă. — Acesta n are simțul comun, a­­micul mal! ciise ea* E o nebună* Când are cine­va a face cu o nebuniăi se încerca a se arăta mai înțelept de cât ea ! Lasă-mă pe mine ! Mă voi duce să’i vorbesc .. și dacă nu me va asculta, me voi duce la Bernard. Sa­pristi ! sărmanul om are dreptul de a fi ascultat ! Nu, nu, nu voesc să aud nimic din aceste proiecte nebune ! Denisa e com­­tesă, va fi principi­să într’o z­i, la moar­tea D lui de Modana ! Până atunci are milioane de întors cu lopeta ! A­­ceste sunt elemente de fericire ce nu e permis a le arunca pe ferestre ! Trăgănasă lucrurile, amicul meu ! Şi peste trei luni, şi­­ peste stese, sau chiar peste doui ani, dacă vrei, aceşti două copii cari se adoră se vor pre­cipita în braţele unul altuia... Iţi spun eil ! L­umea va murmura mai întâi... a­­poi i se vor da ciolane de ros cu câ­te­va frumoase sărbarî, şi nu va mai fi nici o dată ceatiune de ce­va. A ! a­­­uo să las să mi se distrugă opera ! Câci în fine nu mai e de tăgăduit ! Ui am făcut aceasta căsătoria ! Şi, ori­­ce s ar întâmpla, trebue să fie fericiţi ! Pe când debita acest flux de cu­vinte, frumoasa D-nă Leontina își pu­nea pălăria și mantelul pe cari le des­­brăcase intrând. Daligacci o opri. — Stăi,­­zise el cu o fermitate pe care notoreasa nu i-o cunoscea și de care râmase mirată. Este adevărat, scumpa mea copilă, că tu ai făcut aceasta căsătoriă, și m­ai târât a consimţi şi eu prin o culpa­bilă slăbiciune de care foc acuş. Da, tu... şi tocmai pentru aceasta doresc, voesc, reluă el insistând cu scop, ca să nu te mai ocupi de con­­secvenţele ce a adus. Intervenirea tea a fost nefastă păpă

Next