Vocea Covurluiului, mai 1886 (Anul 14, nr. 3033-3058)

1886-05-01 / nr. 3033

ANUL XIV.­­ Nr. 3.033. PONAM­ENT pentru România un an ... 20 lei 6 luni . . . 16 * III pag. IV premiul afent abonaților [pentru străinătate un an ... 34 lei 6 luni ... 17 * Abonamentel­­e Ic in Galaţi la Ad­­inistraţiunea Ziaru­­î, în districte la bio. fine postale. 10 BANI EXEMPLARUL. guvernamentali. De altmintrele cifrele exacte nu se vor cucdsce de cât după deschiderea Scupcineî. A se vedea ultime seri telegrafice pag. II. JOI, 1 MArtr 1886. ANUNCIB linia petit Fagina IV : 40 bani » III ^ 80 . INSE­RTIU­NI §i RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu s­e înapoesc. CRU. II Administraţiunea : str. Mare. Iledacţiunea : str. Mare. | APARE iN TOATE piLfcLE Xel@grra.rrxe Serviciul partie, al «Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. BUCURESCI, U Maiu.— Camera decis a lua mâne în discuțiune rojectul legii comunale. Se voteaza pe articole projectul pen­ru exploatarea apelor minerala din liră. Se da cetirea projectuluî pentru or­­anisarea flotilei. Se încinge discuțiunea dacă trebue & se ia in desbatere projectul gu­vernului, sau al comitetului delegaţt­or care modifică pe al guvernului. Votul vise este nul. — La Senat D. Frumuşanu des­­volta interpelarea cea relativă la ne­­gocierile pentru convenţiunea comer­cială cu Austro Ungaria. D. ministru al afacerilor străine răspunde că, îndată ce se vor isprăvi tratativele, va comunica Parlamentu­lui resultatul. In urmă Senatul voteaza până la fine pe articole proiectul codiceluî de comerț. BERLIN, 10 Main.— Camera a a­doptat în mod definitiv, prin 260 vo­turi contra 108, proiectul de lege ec­lesiastic. BILEK, 10 Main. — Archiducele Albert, fâiând caletoria cea de ins­­pecţiune a trupelor Erzegovinei, a trecut a­l­altă­ieri prin Trebinje şi a sosit ieri la Bilek. A fost primit cu o căldură pe unde a trecut. Ministrul de reabel al Montenegro­lui, voivodul Plamenatz, a sosit aci pentru a saluta pe archiducele în numele prinţului Nicolae. BELGRAD, 11 Main. — Oposiţiu­­nea discută resultatele publicate de GALAJA 30 Aprilie Î3S6. Negociările pentru convenţiunea comercială cu Austro Ungaria merg reu, după cum spun ziarele din ca­pitală. Austro Ungaria rădică preten­ţiuni mari, pe cari naturalmente nu le pot primi delegaţii români. Ar fi a­­juns lucrurile până acolo că ar fi iminentă o ruptură a negociaţiunilor. Ceea ce înse pare a fi sigur, e ca pentru moment aceste negociaţiuni sunt întrerupte, se dice pentru ca delegaţii austro ungari să primesca noue instrucţiuni de la guvernul lor Cum­ că pretenţiunile monarchiei vecine sunt mari, de acesta nu ne îndoiim, câci e natural ca ea să caute a obţinea cât va putea mai mult Este iarăşi sigur că, dacă cere de la început mult, e ca să aibă de unde lăsa şi să arăte că face concesiuni. Rămâne înse a şei dacă limitea la care e decisă a se opri cu concitu­nile el ne poate conveni şi noue. Şi noi se înţelege că va fi trebuit să cerem mult, fără a ne împedeca a­­ceasta de a lăsa din pretenţiunile des­pre în timpul negocierilor. Pentru aceasta se fac negociări. Sunt înse limite peste cari nu ne este permis să trecem. Convenţiunea actuală ne a fost dăunătore. Experi­enţa ce am făcut cu ea ne a arătat rélele ce ne a adus ea e dar cu ne­putinţă a face o altă convenţiune care sa nu înlăture aceste réle. Austro- Ungaria cere mai mult chiar de­cât în convenţiunea actuală. Puţin ne importă ceea ce cere ea. N’avem a privi cestiunea de cât din punctu nostru de vedere. Dacă se poate ajunge la o înţelegere prin garantarea inte­reseior reciproce a fie­ cărei părţi, fără a se reduce jignire nici-uneia, ar fi bine ; în cas înse când un nou aran* geamăt n’ar fi posibil pe aceste base, atuncî trebue să ne lipsim de el. Fie­care să rămână liber­a ’şi ménagea interes de cum va crede mai bine. Cu părere da­r nu am vedut la u­nele diare din capitală recriminări adresate în aceasta cestiune contra cu­­tărel­oru cutărei partide, susţiindu se că unii ar fi dispus­ a da mai mult şi alţii mai puţin. Sunt de regretat asemeni polemice în o cestiune vi­tală, ce nu interesezâ pe cutare sail cutare partidă, ci ţara în rége. Iu o asemene cestiune nu trebue să fie vorba de care să dea mai mult, ci de care să obţină mai mult. Toţi suntem Români, toţi ne iubim ţara, şi dacă în cestiuni interioare putem fi d­a­saţi, în cestiuni ce ating inte­rese primordiale a ţerei nu admitem că “­H^gAsi Români cari să le sacri­comii,« greşeli şi unii şi alţii, dar e inadmisibil a crede că un Român ar putea trăda cu bună con­sciinţă interesele ţerei. In loc­uir de a recrimina unii contra altora, în asemeni ocasiuci, e mai bine a ne lumina unii pe alț­ţii, a ceda din animosităţile ijalnice a luptelor de partid, câci cedăm pen­tru binele ţerei. Suntem liberi a ne relua certele după ce vom trece greul, laa inte de toate interesele ţerei, şi în urmă cele de lupte intestine. Nu voim prin aceasta a ne arata amici ai gu­vernului actual, pe a cărui acte le condamnăm și le vom condamna. Dar circumstanțele au făcut ca el să fie chiemat la resolvarea unor interese vitale ale țăreî, și n’am voi ca prin divisiunile noastre de toate zilele să compromitem aceste interese. Ori­cât de adversari suntem, totuși am dori să poata scoate la bun sfârșit cestig n ile ce are acum în mână. Vo— De ieri a ne răfui în urmă în alte­­ decese interioare. Qzoxxh­a* locala* — D prefect a plecat adi dimi­­nața la Sulina împreună cu membrii Comisiunii europene danubiane. Se va întoarce poimâne. — D. general Pencovici a inspec­tat regimentele călărașilor concentrate pentru 50 di­le pe platoul de la Ți­­glina. — D. colonel Vrabie, șeful inten­denței corpului III de armată, a in­spectat toate administrațiunile regi­mentelor din garnisoaaa Găhți. D sea va pleca săptămâna aceasta spre a in­specta toate administrațiunile din cor­pul III. — Statul major a reg. 8 de liniă, împreună cu șeful său, D. colonel Lipoianu, a trecut prin orașul nos­tru, duceadu se la Iași. Regimentul pănă­­ nou ordin va rămânea la Iași pentru stârpirea locustelor. — Cu începere de Joi 1/13 Mai, cursa de dimineţă a vaporului local de la Galați la Brăila va avea loc la 7­2 ore dimineeft în loc de 8 ore. — S’a sancționat legea prin care se recundsce calitatea de cetjen ro­mân concetăţânului nostru, D. Hagi Gh­ea Gaitan, Feliola­­VOCII COVURLUIULUI* 40 DRAMELE AMERICEI sau DAMA MISTERIOASA PARTEA I. Comtele de Alerto X. (Urmare). Colonelul făcea sa’i răsune călcâiele pe asfalt, dând cu vârful umbrelei gele lovituri cadențate în paragiu, îmbrăcat bine, cu mâna în mâneca vestei, învingător, neresistibil ; șuie­­­­rând o alta, își continua mersul fără a da atențiune bătrând negrese cei urma deja de mal mult timp, cerea­­du’i pom­enà. — D­le, z­icea negresa în limbagiuî sea, o mică pomena, D-le, te rog. Și bătrâna Jeanji întindea mâna sea negra și uscată. Până atunci colonelul nu­­ dăduse atențiune, dar când negresa îl atinse, ne­căpătând nici­ un răspuns, fu re­voltat de atâta tudrásnélá, și o trată cum am arătat mai sus, amenințând’o acum cu umbrela, acum cu cișmele. Negrésa nu se descuragea, el vor­­bia de micii sei copii ce mureau de foam­e, de ea, care, afirma ea, nici mâncase nici bouse de trei z­ile. Colonelul, ca om ce cunoscea va­­loarea banilor, fereasca D-(­ea n’ar fi pus mâna la posunarul seu. Pentru a trecea era amenința pe bătrână, când sosi drept poarta otelu­lui D-nei Meytman. Fără a se precupa de negresà, co­lonelul se «sigură că poarta era între» deschisâ, și întră cu hotărîre. Cerșetarea și urma drumul, pe când Gemma, apucând mâna lui Pick Wel, îl orb­ea cu jumătate voce : — Nu face sgomot. In același timp îi conducea în întu­nerec. El ascultase, înâbușindu-și pașii și păzindu-se de a nu se lovi de trep­tele scării. Gemma­­ conduse prin mai multe camere întunecose, și ajunse ast­fel la uşa budoarului Beu, pe cărei des­­chise. Colonelul, orbit de o dată de lu­mină, își frecu ochii de mai multe ori. Gemma închise uşa, arăta cu de­getul un scaun lui Puk-Wel și se puse și ea jos, adresându-i numai a­­cest cuvînt: — Ei bine ?... Pirkaidl, forte satisfăcut de el, se răsturnă. — Ai dreptate, scumpa mea D-nă, îi z­ise el, este un mister. Grație in­­dicațiunilor D-tele, am găsit foarte lesne casa. Sad-House este foarte cu­noscută în țară, primul trecător ce am întâlnit mi-a putut’o indica. Dar a trebuit să mă mărginesc a mă în­vârti în jurul ei. — Cum ! strigă Gemma, a cărei ochi străluciau de mân­ă, n’ai pătruns în acea casă ? — Imposibil, și cu toate aceste îți pot afirma că colonelul Pick-Wel nu cunosce frica. —­ Nu comiți de­cât stângăcii, cjise D na Meyrmann cu un ton despre­­țuitor, creiji că te plătesc spre a te grămădi unele peste altele ! Demnitatea colonelului nu se atinse de aceasta apostrofare virulentă. El plecă capul și lăsă să treaca furtuna. — D-nă, răspunse el in fine, am

Next