Vocea Covurluiului, iunie 1886 (Anul 14, nr. 3059-3082)

1886-06-01 / nr. 3059

ANUL XIV. — NE S,059. bona m­ e n t pentru România |s un an ... 20 lei 6 luni ... io * ^(Jî pag. IV premiul 'erit abonajilor pentru străinătate |e un an ... 34 lei 6 luni ... 17 * Abonamente! se c în Galați la Ad­ministra­țiunea Siaru- Ji,în districte la biu­­||rile postale. —— ‘I 10 BANI EXEMPLARITE DUDINECA, 1 IUNIE 1886 _____ I li­—­­KTf2 uv^/i4L/UV.at/ uu ____ w w mp mP 1PW­­UT W IP înapoesc. ANUNCIB linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 , INSERTIUNI și RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusă. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. Redacțiunea: 22 str. Mare. ||| APARE IN TOATE PILELE DE LUCRU. ||| Administrațiunea : 22, str. Mare. ------------------------------------------------------~~ fi t. ; ■ .--------------« .X—. -a _ .a ................ - - ........................ .................. * --------------- • ?tp* - —~ ~ ---------------------—----------------------­ X elegrxa,ira.@ Serviciul partie, al «Vocii Covurluiului« AGENȚIA JIAVAS, BUCURESCI, 11 Iunie. — In se lin­ța de astâtji, în urma unei d seu (iuni la care au luat parte D nil IU lulescu şi Fleva, discuţiune foarte iurtuL08a, şedinţa s’a suspendat. La redeschidere se ia în conside­­raţiune proiectul pentru suprimarea COnSiliului general de pe lângă mi­­nisterul domenielor. Se propune un amendament ca sa i se menţină pe lar­ga acel minister iun consiliu permanent de 3 membri .Votul asupra amendamentului e nul. D. Pop desvoltă interpelarea cea adresată D-lor ministri al domenielor­­și lucrărilor publice. D sea cere sa se facă înlesniri agricultorilor și ex­­portatorilor, micșorând fi­şele de trans­port. D. ministru al lucrărilor publice răspunde că s’au luat toate măsurile pentru înlesnirea exportului de grâne. — Senatul în ședința de astăzi a votat proiectul legii electorale comu­nale. PESTA, 11 iunie.— Noue adunări au fost noaptea din urmă. Mulțimea retușând de a se retrage, trupa exe­cută o mișcare care a avut de resul­tat a încunjura complect vre 2000 de persoane. Femeile şi acei cari au fost recu­noscuţi ca simpli spectatori au fost liberaţi, ceialalţi manifestanţi au fost arest­ţi. A te vedea ultime »cin telegriface pag. III.­­ GALAJI, 31 Maiu 1886. Comerţul nostru cu Turcia Cu toţii scrmn răsboiul vama­l în care ne găsim cu toate ţările cu cari nu avem încă convenţiunî comerciale şi cărora prin urmare treime să le e­­plicăm tariful autonom. Intre aceste este şi Turcia, care se ştie că ne a lovit d­ar cu un tarif destul de rădicat toate produsele în principale ce trimetiam pe p­âţa sea Ti­xele îi sa puse au fost declarate că nu au putere de­cât 20­0 file, până ce România va putea a­junge la o în­ţelegere cu imperiul de la Bosfor. Avem speranţă că acastă înţelegere se va stabili în curând. Până atunci ne grăbim a pune sub ochii publi­cului tabela relaţiunilor noastre comer­ciale cu acest Stat, ca ast­fel să pu­tem vedea atât cel de la Bucureşci, cât şi cel de la Constantinopole, cât este de interesul ambelor ţeri a sta­bili o basa de bune relaţiuni comer­ciale spre folosul ambelor părţi. După ultima publicaţiune oficiala a statisticei noastre pe 1881, se con­stată că comerțul nostru general cu Turcia se rădică la 20,692,608 lei. Din aceasta sumă noi importăm pen­tru 13 468,277 și exportăm pentru 7,224,331 lei. Articolele cele mai principale ce importăm din Turcia sunt : 1) pei tăbăcite ordinare peste 2 milioane 600 mii lei ; 2) tutunuri aproape 3 milioa­ne ; 3) unt de­ lemn 1 milion 7 sute mii ; 4) m­ăline peste un milion şi jumătate ; 5) portocale şi smochine 1 milion 7 sute mii lei ; 6) roşcove şi smochine în păpuşi aproape jumâ­tate milion ; 7) bumbac brut 1/2 mi­l­­­lion ; -) cărbuni de lemn milion. Aceste sunt articolele mai impor­tante ale Turciei la noi. A cura să vedem cam­ sunt artico­­lele mai principale ce trimitem noi Turciei iată le : 1) lemne de construc­­ţiune pentru 2,376,232 ; 2) făină de grâu 219,788­­lei ; 3) brânzătun 1,106,881 ; 1) per brute o sută mii; 6) legume fainoase 1/2 milion ; 6) orz 171,­ 09; 1) gâti 171,000 ; 8) unt şi grăsinuî 05 mii; 9) mei şi ie(it 6 mii ; 10) peşoi 70 mii, şi apoi dife­rite alte articole în sume mai mici ca să dică principale­le articole cent­­ru­­­ 3 Turcia sunt : pei, tutun, măs­line, unt­ de lemn şi smochine. Principalele articole ce trimitem no în Turcia sunt: lemne, faină de grâu şi brânzături. Prin urmare linia de conduită în viitorul arangeament comercial ne este însemnată prin însămi natura produc­­ţiur­ilor noastre reciproce. Este de dorit să readucem relaţiu­niie noastre de comerţ la vechia lor însemnătate, ba încă să căutam a le desvolta mai mult , câci numai în in­terval de la 1881 până la 1884 co­merţul dintre aceste doue State s’a împuţinat cu 3 m­irone, de oare­ce în 1881 comerţul total dintre Turcia şi­­ România era de 23 716 549, iar în 1884 a scădjut lă 20,092,608 lei. In ce pnveste lemnele şi faina lus­tră de grâu, Turcia, prin noul lant ce a pus şi pe care l am publicat în No. de la 24 Mai­, a impus aces­t 2 articole cu 30 lei la suta de cic­lograme faină şi 30 lei metrul ,euo lemnele. Pentru­­calaţi şi b­răila în special iubirea acestor 2 articole este o lo­vitură mare în viaţa comerţului lui. , Nu trebue să uităm că numai pen­tru făină Galaţii posedă 3 mori ce pot da peste 60.000 chilograme făină pe oi, iar Brăila 7 mori ce pot da peste 200 mii chilograme pe z­i» Din aceasta producţiune foarte puţină parte se consumă în interior, restul tot e destinat pentru export în Turcia. Fabricele cele mai de frunte sunt a D lui Malias la Brăila şi a­l lui Lam­­brini de la Galiţi. A se întârzia dar o Înţ­egere cu Turcia ar fi a lovi d­rect în o industria principală ce a început să ia o mare desvoltare, şi nimicind fabricele ce sunt un mare consumator al grâului nostru, vom lovi cu siguranţă şi în producătorii de grâue. Tot în asemene situaţiune ne gă­sim cu lemnele noastre. Ele, o dată lovite, vor lovi nu numai în exis­­tenţa unui însemnat comerţ a che­restegiilor români, dar apoi şi în exis­tenţa a 48 mii de mii de plutaşi ce tră­­esc din viaţa acestei ramure de co­merţ. Ast­fel stând lucrurile, noi credem a ne fi împlinit o datoria câtră ţara n­ostră aratând celor în drept situa­­ţiunea în care ne aflăm şi remediul ce trebue să realizăm. m Cronica, locala,­ ­— Aflăm că ministrul instrucţiu­nii s’a adresat primăriei noastre spre al solicita un loc cu o posiţiune bu­nă pe care sâ se construeascǎ loca­lul lice­ului votat de Corpurile le­­giuitoare. Mai mult de cât ori­când cu toții suntem datori a face ca a­­reastâ idee să se realiseze spre binele generaţiuniî noastre viitoare. Policl» „VOCII COVURLUIULUI 65 DRAMELE AMERIC sau DAMA MISTERIOASA PARTEA II Doue amoruri pentru o ură V. (Urmare). Am vetjut’o aruncându se brusc în prima magasiă cel ieșise înainte. Dar vederea banditului o turburase. — El la Paris ! doar dacă mo va recunosce, e ruina tuturor speranțelor mele. Ea nu se gândia că presența lui Pukman la Paris trebuia să’l anunța Cele mal mari pericole. Nu se gândia de cât la un lucru, I că dacă va fi recunoscută de eî, prin acest fapt s’ar afla desarmată. U momentul când C­edra de Mor­­court ajungea în strada S ta-An*», în­că foarte turburată de acea întâlnire întâmplâtore, zărise pe Germain aș­­teptând’o pe pragul ușei. Și bravul servitor observase alte­rațiunea trăsăturilor stăpânei gele. — Negreșit, strigă el, ți s’a întâm­plat ce­va extraordinar. Ea răspunse afirmativ cu un semn din cap: — Da, mam întâlnit în strada O­perei cu acea canaliă de Pick Wel. Evident e trimis de acea femee. II trimite fraților sei, trebue sal fi în­­sciinţând de a se păzi. Dacă nu vom suprima pe Pick­ Wel, suntem sem­nalaţi... suntem recunoscuți ! Germain răspunsese simplu : — Dar n’avem de cât a suprima pe Pick Wel. Și adăogise după un moment de reflecțiune . —­ Mă însărcinez cu aceasta, dacă vrei, scumpa mea stăpână. D sora de Morcourt se arătă îna spâimîntatâ. — Nu, lasa-mă, scumpa mea stă­până, voi fi foarte fericit de a me­a­fia față cu acea canaliă. Și crede ca­­ voi culca la pămînt. In urma acestora Germain se pu­sese pe urma generalului. Urma nu era gre­u de găsit. Um­brela agitată în mijlocul stradei O­­perei era indiciul o­­ mai bun. Şi o dată ce ’l găsi, îl urmase pas cu pas. 11 ventuse intrând la Leul-de-Aur. Atunci, albindu’şi părul şi faţă cu coliremă şi praf de orez, venise să se pună în restaurant în faţa generalu­lui Pi­tman, sigur că acesta ’i va da ocesiunea unei întâlniri prin constan­tele sale excentricităţi. Se ştie restul. D-stra de Morcourt luă deci con­­cediu de la M­y Norris, în marea întristare a acesteia, și părăsi monas­­tirea de pe bulevardul Ospitalului. In momentul când ajungea la birja sea, întâlni pe Germain ce o căuta. D-s0ra de Morcourt ştia deja că fidelul săa servitor nu fusese rănit în duel, dar nu ştia căpcana în care căz­use detectivul Elias Spring, îndată ce venia pe stăpâna sea, detaila nenorocirile omului de poliţia cu volubilitatea rasei sale. D-sora de Morcourt îl ascultă fără a’l întrerupe. — Scumpa mea stăpână, îl sr’se el, trebue a alerga cât mai în grabă spre a scăpa pe acel bun Elias. — Sunt deod­ată, răspunse ea.

Next