Vocea Covurluiului, septembrie 1886 (Anul 14, nr. 3137-3161)
1886-09-19 / nr. 3152
ANUL XIV. Nr. 18.152. ABONAMENT pentru România *« un an ... 20 lei • 6 luni . . .10 • feS» pag. IV premiul oferit abonații« pentru străinătate »e un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 ' Abonamentel se ac în Galați la Administrapunt a 4laru*t, in districte la birurile postale. Redacțiunea : 22 str. Mare. 10 BANI EXEMPLARUL. VINERI, 19 SEPTEMBRIE 1886. linia petit Pagina IV : 40 bani » JTl 80 • IN serTt IUN1 ti RECLAME Pagina III : 80 btuu La Cronică : 2 lei Repejirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nebancate se relasă. — Articolele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE PILELE DE LUCRU. Administraţiunea : 22, str. Maro. Telegriamo Serviciul part. alVocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. SOFIA, 29 Septembrie.—Consiliul de miniştri era întrunit pentru a discuta articolele Notei oficiale ruseşci be i sa remis ieri, când fu încunoşbiinţat despre circulara ce a trimis’o generalul Kaulbars agenţilor săi din Bulgaria şi pe,care a distribuit’o şi în iniţi Emoţiunea a fost mare în sînul consiliului. Cu toate aceste nu s’a luat încă nici o hotărîre, şi de aci pănă la o nouă întrunire a consiliului, ce va avea loc mâne, se poate produce o schimbare în disposiţiunile ce s’au putut constata aseru. SOFIA, 29 Septembrie.—Generalul Kaulbars a trimis astăzi representan- Iţilor puterilor o Notă ce stipulază punctele asupra cărora Rusia doresce să stabilască o înţelegere cu guvernul bulgar. Sensul acestei note este acelaşi ca şi limbagiul ţinut de generalul Kaulbars şi a cărei substanţa v’am telegrafiat’o ieri. Nota a fost remisă in limba rusâscă Ve voi trimite mai târziu resumatul. Emoţiunea se măreşce aci. Guvernul e întrunit in momentul de faţă Sa crede că nu se va lua astă^ vre-o decisiune. ROMA, 29 Septembrie. — Diarele protestază într’un mod energic contra limbagiului 41*r®lor oficioase germane, cari spun că Italia şi Anglia nu sunt nişce aliaţi serioşi. VIENA, 29 Septembrie. — Camera deputaţilor. — Ministrul de comerciu presintă nişce credite suplimentare, pentru a acoperi deficitele ce resultă din exploatarea drumurilor de fer ale Statului de la 1881-1885. D. Heilsberg (stânga) interpeleză pe guvern şi întrebă dacă preşedintele consiliului este dispus a desminţi prin declaraţiuni neechivoce şchile ce circulă în privinţa alianţei cu Germania. Cronica, lacsilă, — D. V. A. Urechiă, primind de la republica francesă decoraţiunea Legiunii de onoare, a mulţumit D-lui Carnot, pe care ’l ştie mai cu seme că a contribuit la decernarea distincţiunii acesteia. Iată frumosul răspuns că D. Carnot dădu vechiului nostru amic şi senator al Galaţilor : Domnule, »Distincţiunea ce aţi primit de guvernul frances era atât de bine meritată, în cât n’am avut însumi nici un merit că am cerut’o pentru D-vostre. Ea a fost acordată la primul cuvînt ; în persoana D-vostre s’a recompensat de o dată omul politic, scriitorul şi amicul Franciel. Ţara D-voastre şi a noastra, D-le, sunt legate una cu alta prin origină, şi trebue să fie legate prin sentimente, ca şi prin interesul general. Iată ce ai înţeles D tea, iată ce şi eu înţeleg. Se adaoge cătră aceasta naturală simpatia conformitatea nostră de studie. Primiţi, etc. Carnot. În faţa acestei semnificative epistole, care onorază atât de mult pe eruditul nostru profesor şi publicist, nu putem decât a ne mândri şi noi Gălâţenii cu omul politic ce ne represintă în Senat. — Cătră finea lunei aflăm că va sosi în oraşul nostru D. ministru al lucrărilor publice şi D. director general al căilor ferate spre a lua cunoştinţă de terenul destinat dolturilor, cum şi de progresul ce au făcut exproprierile. — Consiliul general de instrucţiune, în şedinţa sea precedentă, după o desbatere furtunoasă, a respins, cu 82 voturi contra 7, redacţiunea primului articol din proiectul de lege a instrucţiunii al lui Sturza şi a primit redacţiunea propusă de comisiunea consiliului. Bun început. — Se afirmă că actualul poliţaiu a oraşului nostru se va înlocui, înse cu o persoana străină localităţii. Se vede că Galaţii nu pot da nici poliţai, nici chiar comisari. Trist ! In schimb dă delegaţi nedelegaţi pentru întruniri guvernamentale. Bine că’l găsesc bun macar d’atât». Fiecare portă scrie ce’şi merită. — Persoane venite ssrăij* din judeţ ne asigură că o activitate extraordinară 83 desfăşură anul acesta pentru lucratul şoselelor. Peste trei mii de oameni lucrează la terasamente şi împetruiri. Se speră că anul acesta se va face atăta cât nu s a făcut în 5 ani. Ne bucură şi vom felicita francamente pe capul judeţului de câte ori va păşi cu fapte de acâstă natură. — Aflăm că D. M. Beştelel, numit de curând supleant la Curtea de apel din oraşul nostre, s’a presentat ieri la post. Prin urmare nu e exactă înformaţiunea ce am dat ieri, după România liberă că D-sea ar fi demisionat. — Astăzi, 1* IV‘2 ore dim., s’a găsit spânzurat în faţa gărei un German anume Mihail Hws, fost în serviciul căii ferate. El are femes şi copil în Roman, şi venise în Galaţi de vre 8 (J^e* — Astă nóapte prin escaladare şi îndouirea fetelor de la ferestre s’a furat lui Ştefan Vasiliu, de la hambarele Negroponte, mai multe obiecte— Tot astă noapte s’a stricat lacătul de la ferăria lui Avram Plesnov, din str. Traian, furându-se nişte obiecte de ferăriă. — Ieri era să se judece la curtea cu juraţi procesul lui Spiru Petzilis, bărbier din Târgul-Nou, care şi-a ucis femeea, fapt despre care am vorbit la timp. Procesul înse s’a amânat din lipsa martorilor pentru 23 Septembrie. — Iată mişcarea portului nostru pe (jiu* de 17 Septembrie . Au sosit : vaporul danubian Sofia din susul Dunării, vaporul danubian Friedrich de la Tulcea-Ismail, 7 şlepuri încărcate cu cereale de la Prut , 7 lotse cu peşce proaspet şi sărat de la Tulcea; 3 bărci cu legume de la Brăila . Au placat 2 caice cu cherestea în susul Dunării. Cxoalcă, lxxt©xlóxái •— Cetim îu L Indépendance roumaine : Principele Urusoff a reluat direcţiunea afacerilor legaţiunii ruse din Bucureşci, cu titlu temporar, pănă la sosirea noului titular, D. Hitrowo. Feliola VOCII »COVURLUIULUI« 67 ! COMTESA NEGRA PARTEA II. MESSAUDA II. (Urmare) Era un riu secat, dincolo de care își amintia că pusese primele sentinele. In momentul când traversa riul sec, îi păru că aude un pas lângă el. Se întoarse iute, dar în zădar sondă întunerecul cu privirea, câci nu venu nimic. — E vîntul, 418e el* Și ’și continuă drumul. Deo dată răsună un strigăt, însoțit de sgomotul sec ce face cocoșul unei pușci ce se armază. — Opresce ! Cine e ? — Francia ! al 3-le de spahii, răspunse Pierrefort. Era una din sentinele ascunse în curmalii înalți. Locotenentul se făcu cunoscut. — Ei bine ? întrebă el. — Nimic nou, Dle locotenent ; n’am vezut Pe nimene, răspunse Arabul. — Veghiați bine, reluă ofițerul ; s’ar putea întâmpla ceva astă noapte. — N’ai teama, D-le locotenent, 4 88 celal’alt călăreț , în limbagiul seu straniu numit sabir. Pierrefort dădu încă câteva instrucţiuni celor două călăreţi şi plecă spre ceia d’alt post mic. In momentul când traversa din nou unul, zări astă dată farte bine o umbră ce se ascundea după un boschet de liandri. III. Pierrefort merse drept asupra tufei ver4l. — Cine e acolo ? întrebă el cu vocea mea fermă. Nimic nu răspunse. Ofițerul 80033 sabia și lovi tufa. Un strigăt ieși din ea. Pierrefort înainta. Intoarse arborelui, și după el, în întunerecul opac, distinse pe pământ o masă informă. Se plecă. Era o femee îmbrăcată cu soirențe, întinsă pe pămînt. Locotenentul se puse pe genunchi. — Tam'ra ! 418e M în grăbește Un gemet ! răspunse. Puse mâna în poșmar și scoase o cutie de chibrituri-lumînări. Trase un chibrit, și o mică flacără ieși, stînsă încetă sub suflarea sălbatecă a viatului, dar care, oricât de răpide fu, permise jidelul de a zări faţa femeii, pe care curgea un şir de sânge. Pierrefort era vitos, brav ca sabia sec, dar generos ca toţi vitejii. Ideea că lovise o femes, o cerşetare, îl turbură şi -l umplu de confusiune. Tremurând, luă basmaua, şi tretend braţul sting după gâtul nenorocitei, începu a ’i șterge sângele ce curgea din rană. Dar femeea, care nu era de cât amețită, se sculă de o dată și ’l respinse. — Lisă me, banditule ! Locotenentul o privi mirat. După cât putu judeca în noaptea Intunscosă, o venu frumoasa, cu nişte ochi încărcați cu ură și despreț, cu