Vocea Covurluiului, septembrie 1886 (Anul 14, nr. 3137-3161)

1886-09-19 / nr. 3152

ANUL XIV. Nr. 1­8.152. ABONAMENT pentru România *« un an ... 20 lei • 6 luni . . .10 • feS» pag. IV premiul oferit abonații« pentru străinătate »e un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 ' Abonamentel se ac în Galați la Ad­­ministrapunt a 4laru*­t, in distri­cte la bir­­urile postale. Redacțiunea : 22 str. Mare. 10 BANI EXEMPLARUL. VINERI, 19 SEPTEMBRIE 1886. linia petit Pagina IV : 40 bani » JTl 80 • IN s­erTt IUN1 ti RECLAME Pagina III : 80 btuu La Cronică : 2 lei Repejirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori neb­ancate se relasă. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE PILELE DE LUCRU.­­ Administraţiunea : 22, str. Maro. Telegria­mo Serviciul part. al­­Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. SOFIA, 29 Septembrie.—Consiliul de miniştri era întrunit pentru a dis­cuta articolele Notei oficiale ruseşci be i sa remis ieri, când fu încunoş­­biinţat despre circulara ce a trimis’o generalul Kaulbars agenţilor săi din Bulgaria şi pe,care a distribuit’o şi în iniţi Emoţiunea a fost mare în sînul consiliului. Cu toate aceste nu s’a luat încă nici o hotărîre, şi de aci pănă la o nouă întrunire a consiliului, ce va avea loc mâne, se poate produce o schimbare în disposiţiunile ce s’au putut constata aseru. SOFIA, 29 Septembrie.—Generalul Kaulbars a trimis astăzi representan- Iţilor puterilor o Notă ce stipulază punctele asupra cărora Rusia doresce să stabilască o înţelegere cu guvernul bulgar. Sensul acestei note este ace­laşi ca şi limbagiul ţinut de generalul Kaulbars şi a cărei substanţa v’am te­­legrafiat’o ieri. Nota a fost remisă in limba rusâscă Ve voi trimite mai târziu resumatul. Emoţiunea se măreşce aci. Guver­nul e întrunit in momentul de faţă Sa crede că nu se va lua astă^ vre-o decisiune. ROMA, 29 Septembrie. —­ Diarele protestază într’un mod energic con­tra lim­bagi­ului 41*r®lor oficioase ger­mane, cari spun că Italia şi Anglia nu sunt nişce aliaţi serioşi. VIENA, 29 Septembrie. — Camera deputaţilor. — Ministrul de comerciu presintă nişce credite suplimentare, pentru a acoperi deficitele ce resultă din exploatarea drumurilor de fer a­le Statului de la 1881-1885. D. Heilsberg (stânga) interpeleză pe guvern şi întrebă dacă preşedin­tele consiliului este dispus a desminţi prin declaraţiuni neechivoce şch­ile ce circulă în privinţa alianţei cu Ger­mania. Cronica, lacsilă, — D. V. A. Urechiă, primind de la republica francesă decoraţiunea Legiunii de onoare, a mulţumit D-lui Carnot, pe care ’l ştie mai cu seme că a contribuit la decernarea distinc­­ţiunii acesteia. Iată frumosul răspuns c­ă D. Carnot dădu vechiului nostru amic şi senator al Galaţilor : Domnule, »Distincţiunea ce aţi primit de­­ guvernul frances era atât de bine meritată, în cât n’am avut însumi nici­ un merit că am cerut’o pentru D-vostre. Ea a fost acordată la pri­mul cuvînt ; în persoana D-vostre s’a recompensat de o dată omul politic, scriitorul şi amicul Franciel. Ţara D-voastre şi a noastra, D-le, sunt legate una cu alta prin origină, şi trebue să fie legate prin sentimen­te, ca şi prin interesul general. Iată ce ai înţeles D tea, iată ce şi eu în­ţeleg. Se adaoge cătră aceasta natu­rală simpatia conformitatea nostră de studie. Primiţi, etc. Carnot. În faţa acestei semnificative epis­tole, care onorază atât de mult pe eruditul nostru profesor şi publicist, nu putem de­cât a ne mândri şi noi Gălâţenii cu omul politic ce ne re­presintă în Senat. — Cătră finea lunei aflăm că va sosi în oraşul nostru D. ministru al lucrărilor publice şi D. director ge­neral al căilor ferate spre a lua cu­­noştinţă de terenul destinat dolturilor, cum şi de progresul ce au făcut ex­proprierile. — Consiliul general de instruc­ţiune, în şedinţa sea precedentă, după o desbatere furtunoasă, a respins, cu 82 voturi contra 7, redacţiunea pri­mului articol din proiectul de lege a instrucţiunii a­l lui Sturza şi a pri­mit redacţiunea propusă de comisiu­­nea consiliului. Bun început. — Se afirmă că actualul poliţaiu a oraşului nostru se va înlocui, înse cu o persoana străină localităţii. Se vede că Galaţii nu pot da nici poli­ţai, nici chiar comisari. Trist ! In schimb dă delegaţi nedelegaţi pen­tru întruniri guvernamentale. Bine că’l găsesc bun macar d’atât». Fie­care portă scrie ce’şi merită. — Persoane venite ssrăij* din judeţ ne asigură că o activitate extraordinară 83 desfăşură anul acesta pentru lu­cratul şoselelor. Peste trei mii de oameni lucrează la terasamente şi împetruiri. Se speră că anul acesta se va face atăta cât nu s a făcut în 5 ani. Ne bucură şi vom felicita francamente pe capul judeţului de câte ori va păşi cu fapte de acâstă natură. — Aflăm că D. M. Beştelel, nu­mit de curând supleant la Curtea de apel din oraşul nostre, s’a presentat ieri la post. Prin urmare nu e exactă înformaţiunea ce am dat ieri, după România liberă­ că D-sea ar fi demi­sionat. — Astăzi, 1* IV‘2 ore dim., s’a gă­sit spânzurat în­ faţa gărei un German anume Mihail Hws, fost în serviciul căii ferate. El are femes şi copil în Roman, şi venise în Galaţi de vre 8 (J^e* — Astă nóapte prin escaladare şi îndouirea fetelor de la ferestre s’a furat lui Ştefan Vasiliu, de la ham­barele Negroponte, mai multe obiecte­— Tot astă noapte s’a stricat lacă­tul de la ferăria lui Avram Plesnov, din str. Traian, furându­­-se nişte obiecte de ferăriă. — Ieri era să se judece la curtea cu juraţi procesul lui Spiru Petzilis, bărbier din Târgul-Nou, care şi-a ucis femeea, fapt despre care am vorbit la timp. Procesul înse s’a amânat din lipsa martorilor pentru 23 Septembrie. — Iată mişcarea portului nostru pe (jiu* de 17 Septembrie . Au sosit : vaporul danubian Sofia din susul Dunării, vaporul danubian Friedrich de la Tulcea-Ismail­­, 7 şle­puri încărcate cu cereale de la Prut , 7 lotse cu peşce proaspet şi sărat de la Tulcea; 3 bărci cu legume de la Brăila . Au placat 2 caice cu cherestea în susul Dunării. Cxoalcă, lxxt©xlóxái •— Cetim îu L Indépendance rou­maine : Principele Urusoff a reluat direc­ţiunea afacerilor legaţiunii ruse din Bucureşci, cu titlu temporar, pănă la sosirea noului titular, D. Hitrowo. Feliola VOCII »COVURLUIULUI« 67 ! COMTESA NEGRA PARTEA II. MESSAUDA II. (Urmare) Era un riu secat, dincolo de care își amintia că pusese primele sen­tinele. In momentul când traversa riul sec, îi păru că aude un pas lângă el. Se întoarse iute, dar în zădar sondă întunerecul cu privirea, câci nu ven­u nimic. — E vîntul, 418e el* Și ’și continuă drumul. De­o dată răsună un strigăt, înso­țit de sgomotul sec ce face cocoșul unei pușci ce se armază. — Opresce ! Cine e ? — Francia ! al 3-le de spahii, răs­punse Pierrefort. Era una din sentinele ascunse în curmalii înalți. Locotenentul se făcu cunoscut. — Ei bine ? întrebă el. — Nimic nou, D­le locotenent ; n’am vezut Pe nimene, răspunse Arabul. — Veghiați bine, reluă ofițerul ; s’ar putea întâmpla ce­va astă noapte. — N’ai teama, D-le locotenent, 4­ 88 cela­l’alt călăreț , în limbagiul seu straniu numit sabir. Pierrefort dădu încă câte­va ins­trucţiuni celor două călăreţi şi plecă spre ceia d’alt post mic. In momentul când traversa din nou unul, zări astă dată farte bine o umbră ce se ascundea după un bos­chet de liandri. III. Pierrefort merse drept asupra tu­fei ver4l. — Cine e acolo ? întrebă el cu vo­cea mea fermă. Nimic nu răspunse. Ofițerul 80033 sabia și lovi tufa. Un strigăt ieși din ea. Pierrefort înainta. Intoarse arborelui, și după el, în întunerecul opac, distinse pe pământ o masă informă. Se plecă. Era o femee îmbrăcată cu soirențe, întinsă pe pămînt. Locotenentul se puse pe genunchi. —­ Ta­m'ra ! 418e M în grăbește Un gemet ! răspunse. Puse mâna în poșm­ar și scoase o cutie de chibrituri-lumînări. Trase un chibrit, și o mică flacără ieși, stînsă încetă sub suflarea sălba­tecă a viatului, dar care, ori­cât de răpide fu, permise jidelul de a zări faţa femeii, pe care curgea un şir de sânge. Pierrefort era vitos, brav ca sabia sec, dar generos ca toţi vitejii. Ideea că lovise o femes, o cerşe­­tare, îl turbură şi -l umplu de con­­fusiune. Tremurând, luă basmaua, şi tre­tend braţul sting după gâtul neno­rocitei, începu a ’i șterge sângele ce curgea din rană. Dar femeea, care nu era de cât a­­mețită, se sculă de o dată și ’l res­pinse. — Lisă me, banditule ! Locotenentul o privi mirat. După cât putu judeca în noaptea Intunscosă, o venu frumoasa, cu nişte ochi încărcați cu ură și despreț, cu

Next