Vocea Covurluiului, iunie 1888 (Anul 16, nr. 3655-3676)

1888-06-11 / nr. 3663

XVI.­­ Nr. 3,663 10 BANI EXEMPLARUL SAHOATA, 11 IUNIE 1888. ANtJNCI U linia pstil Pagina IV : 40 ban , III: 80 INSERTÎUNI fi RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronica : 2 10*. Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori ne/rancat® se refusa. — Artico­­lele nepubiicate nu se inapocsc. Acțiunea : 15 atr. Mare. Hj_ APARE IN_TOATE pi LELE DE LUCRU. !|J Administrajiunea : _15, str. Marc. X©legxsti3cx«î iciul part. al »Vocii Covurluiului* AGENȚIA HAVAS. A. 21 iunie. — Fi­emdenblntt în cercurile politice bine in­­nu se cunoace nimic asupra lui schimb de depeşl în pri- J|;laţiunilor Austro-Ungariei și mal­iei, între comtele Kalnoky şi jde Bismarck. A. 21 Junie.—Prinţul şi prin­­ţ pişcat ieri Miniştrii de râs­­acerilor străine şi instrucţiu­­i ce însoţesc pe Alteţele fLor­ă căletoriă. -I (STANTINOPOLE, 21 Junie.— V. na. — In urma incidentului nc iudanes de la Yldiz-Kiosk, ca­­îsi obiectul unei instrucţiuni mi­­es vr’o trei­zeci de ofiţeri ai le imperiale vor fi exilaţi pen­­căljiu sciură să mănţină disciplina cele-l’alte cestiuni sunt în iinne, chiar cestiunea împrumu­­taria isbutind să se ferescă de a Bairamului prin mijlocul u­­letate de luni de léfà, preo­­financiare nu vor renasce de tru Curban-Bairam, ceea ce ntru ea un răgaz de vre-o trei­mile. vedea uldme golii telegrafice pag. III. GAL Ani, 10 iunie 1888. racatițele politice. Ac­ticianii de la Posta reproduc­­c lor de ieri sera o parte din co­­l nostru, unde arătam injus ( care a fost tratat portul Ga­li cu alte porturi sub fostul guvern, şi au ilustrat observaţiunea noastră cu cifrele privitoare la fondul de jumătate la sută. Politiciani găsesc tare întemeiate observaţiunile noastre, dar în reaua lor credinţă se grăbesc îndată a ne acusa că de ce n’am zis nimica a­­­tunci şi de ce am susţinut pe fostul guvern. Pentru scribii de la Post­­ lumea începe de la descălecătorea lor, iar de interesele portului nimene nu s’a ocupat de cât de când ei numai au­ început să mâzgălescă hârtia. Pentru nenorocul lor faptele sunt mai tari de cât toate vorbele pe cari le poate scote o minte scurtă şi un suflet sec. Pentru ca publicul să-i vedea şi de astă dată cât de goi sunt, nu avem de­cât să amintim că, încă de la 1883, prin un memoriu­ oficial ela­borat de noi şi amicii noştri, camera de comerţ a arătat guvernului de a­­atunci ce îmbunătăţiri trebuesc por­tului şi ce măsuri trebuesc luate cu taxa de jumătate la sută memoriul, e publicat şi în broşuri. La 1884, când amicii noştri au so­licitat sufragiele alegetorilor pentru Cameră, s’au presentat cu un pro­gram economic la alegeri, în care program se formula şi­­acest punct. Din acel program astăzi sunt multe puncte realizate. Iată dar fapte, iar nu vorbe. Mai mult, punctul fundamental al programei fiind cestiunea porto-fran­­cului, amicii noștri, îndată ce au in­trat în Camera de atunci, au prezen­tat un proiect de lege pentru rein­ființarea porto-francului ; au luptat, cum totă lumea ştie, în faţa ţerei cu ceea mai mare energiă, şi când n’au reuşit s’au retras, au luat avisul ce­tăţenilor, şi de atunci au făcut disi­denţa cu colectivitatea, disidenţă nu pentru slujbe, ci pentru interesele mari economice ale portuluî nostru. Când fostul guvern a venit la 1885 şi a cerut Zecimi de milioane pen­tru Constanţa, amicii noştri din Ca­meră de atunci au rădicat glasul în favoarea porturilor mari a Dunării, cerând pentru ele îmbunătăţiri, câcî ele făcuseră şi numele şi avuţia ţerei. Când la 1886 s’a presentat legea pentru iertarea datoriei unor porturi către fondul de jumătate la sută, a­­micii noştri au rădicat glasul şi au arătat nedreptatea ce se făcea Gala­ţilor. Fostul guvern ne­ţinând seama, amicii noştri au votat toate moţiunile de blam propuse de oposiţiune şi au protestat cu ea împreună. Aceste sunt acte publice, cuprinse şi publi­cate în Monitorul Statului. Aceste în ce priveşce faptele ami­cilor noştri când li s’a încredinţat în mână de cetăţeni conducerea intere­selor lor. In ceea ce priveşce Ziarul nostru, mi'Â "ce numere ale sale nu sunt aci şi nu le au cetit toţi orăşenii, spre a vedea că mai în tate n’am încetat a apera interesele comunei, a judeţu­lui şi a portului nostru. Porto-francul, tarifele drumului de ter, curba de la Bărboşi, tunelul, biu­­roul de analiză chimică, înfiinţarea liceului, înfiinţare de şcoli, aducerea Curţii de apel, între positele, şi alte sute de cestiuni, nu le am tratat, sus­ţinut şi obţinut pe cele mai multe din ele ? N’am combătut toate lovirile ce se cautau a se aduce oraşului şi portu­lui nostru. Voi le puteţi nega cât poftiţi, dar e de faţă colecţiunea Zia­rului care ve dă pe faţă reaua cre­dinţă. Prin urmare mormăiturile cârtiţelor nu ne ating. Ele din contra ne au dat ocasiunea să stabilim şi publicul să judece între vorbele goale ale lor şi faptele reale ale noastre. Este adevărat că noi n’am promis împărţirea H­iglinei nici luarea târgu­lui Pechea, dar am promis un liceu, care s’a realisat, luarea unor şcoli din sarcina comunei, care s’a realisat în parte, Curtea de apel, care s’a re­alisat, şi porta francul cu ameliorările din fondul de jumătate la sută, pen­tru cari luptând, dar neisbutind, am făcut disidenţa.­­Dar spuneţî acum pentru­ ce aţi făcut voi disidenţa, când redactorul vostru, D. Robescu, la 1886 lupta în capul slirilor poliţiei spre a se alege în comună, şi ne­isbutind a fi primar, s’a făcut conservator. Spuneţi-ne pentru ce aţi făcut acum chiar disidenţa cu oposiţiunea unită şi fără autorisarea şefilor aţi trecut cu arme şi bagagie la junimişti, nu­mai fiind că v’au pus în perspectivă slujbele şi situaţiunea. Spuneţi-ne ce a făcut marele vos­tru giambaş politic în Parlament, ce proiecte, ce memorie, ce acte a să­vârşit cari să ve autorise cel puţin a arăta lumii că v’aţi gândit macar la interesele publice. Că aţi mâzgălit câte­va articole prin Posta voastra, ba despre cler, ba despre Pechea, aceasta şi cu nimic e tot una. Prin urmare şi aci, ca în toate, aţi minţit lumii, dar aţi făcut un bine, v’aţi arătat cum sunteţi : gol la cap, putred la suflet. I» .VOCII COVURLUIULUI FUL CUMTELUI IDE Tradus de A. TURCEANU. PARTEA II I bogat ca Monte-Cristo X. (Urmare) M a n e l i t a. : rul Manelita era dintre cele­­ gante ce au umblat vre o­ daU­b­iteran#. Mo inbia pe Manelita pre cât I pe aceea carei dăduse nu-* 101 Admira cora?giul vaporului, iot sș* precum adora gâtul cel fin a Mane­­n­tei. Și când îl strângea la brațele sale, i se părea că era transportat spre înfinit pe nişte aripi invisibile. Se decise se acopere în aceeași răs­bunare pe cele două Manen­te Ați remarcat că dacă o ființă iu­­bitoara Începe să uresefi, urgşce cu mai multă furiă ca un altul. Ar voi să distrugă tot ce de aproape sau de departe îl aduce aminte de fericirea perdută. Așa era Jacopo. Nenorocitul, încă eșu­ând în răsbu­­narea mea, era ca nebun. Fura de la femeea sea o panglică o eșarfă ; apoi ducându-se la vre­un loc ascuns şi depărtat, scotea cuțitul, tăia, sfâşia panglica, rogâimând : — Este a ei. Tot cel aparţine, trebue să por.. Cel puţin ceea ce distrugea astfel nu va fi mânjit de sărutările aman­tului. Grebosia­­ lucru îngrozitor ! A iubi şi a şei că fiinţa adorată ride de noi când nu mai suntem de faţă, că e de gât ca un altul, că repetă ironic nu­mele nostru !... O ! e dureros, foarte dureros... Iitr’o d’mindtâ Jacopo (Jiae femeii sele: — Timpul este frumos. Pescuitul e gur. M­ergî cu mine pe mare ? Baita. Fără îndouéià promisese în­tâlnire celuî-l’alt, Ini Paolo, așa se num­ia. J copo înțelese acea esitare. I se părea ca şi cum ghiare de fer îi sfâ­şiaţi pepial. Dar vcia să stea iinişcit surise pentru că voia aşa, pentru că Iut»S3 o decisîune, o decisiune înfri­­coşător?* — O ! n?o să fisa singurl ! niîn­­cepu ei cu tonul cel znai finişcit. Deveni la rândul să­u laş şi tră­dător, de ură de durere. Și adaogă destul de tare pentru ca să nu fie au^ t scrâşnitul dinților sol. — Paolo va fi cu noi ! Nu ! nu trebue să fi suferit vre­o­dată durerile iubirii înseiate, nu trebue să ne fi uitat vre­o-dată la temee Z^end : o iubiam­ atât de mult! și au^iod o voce răapunZeodu-ne : mbresce pe alt cine­va! Trebue să nu fi simţit nici o dată acea strîngere, trebue să nu fi iubit nici o­dată în fine pentru a nu înţelege teribila durere a martirului suferit de acel om. Şi totuşi ce n’ar fi dat spre a ierta ? In ultimu moment estia încă. Săi fi­e 8 numai o vorbă ! .. Nu î­­n cerca să’l e»Ză la genunchi, ci

Next