Vocea Covurluiului, septembrie 1888 (Anul 16, nr. 3727-3750)

1888-09-01 / nr. 3727

ASUL XVI. - Nr. 3.72? 9«AMIST wen Rom.-in ' sa . . . so ieî i«ai . . . to • tsf. IV traaisl­­­sbons^Uor stra uramaute­s sa ... 34 J«‘ IttBi ... 17 * l bouts cutei st a G*ia«i l* a4-Hnțiunea Tma­­uisisi­t* U bi*­­e pu svaie, redacțiunea ; 15 sti. Mar© " reiegxam© VwricuU part, âi » Vusil Co*a*Au«lui* agenția havas, ÎERLIN, ii Septembrie. — Impe­­ul a plecat la Bremerhaven, unde asista la manevrele flotei. Verona, ii Septembrie.— In ur­lucrării constante a trupelor pen­­a construi poduri şi zăgazuri, mnim­­­ea este eliminată la o parte de a oraşului. Apele hind staţionate dem­ai multe ciasuri, se speră aci nici o nouă primejdie ulterioara nu de temut. A se vedea ultime serii telegrafice pag. III. 17 A LA l î, SI August 1S8S. ALEGERILE. Jiiarul Răsboiul ne aduce astăzi soi­­a că convocarea deputaţilor şi sena­rilor se va face telegrafic, că alegerile ar avea loc la 10, 11 şi 12 (letern­ie, iar cele de Senat la 13 și 14 octombre. In prevederea acestor apropiate ale­gin Epoca de­­ stabil, care trebue să e in curentul afacerilor, viite și pre­­ntă un întreg program, in care arată reforme ar face conservatorii dacă era le ar da majoritatea. Promisiunile in program sunt multe s; tarile ; ne orbesc de vinderea r' r la să­uiu si de. delimitare^ o- săteni­’ /lase Un ei­, ir ; ne spun că,/ , r ificele divi ne a sor­•) clerului, '**“ /,ur preot entru iote Kntwl con,unA comună , at ni târgoveţi şi u . uruiâ ; că r ’ ^ . / ’ sa tacă Ira lee » eîi ail ^ *HCa re*S pen­­u tir«,/’ »Ouiteml principiul ^ lagistiV1 » aU ^ garanteze h­amo_ ibiiittL._______ .___________ 10 BANI EXEMPLARUL JOI, 1 SîFJJEMBLIE im. ANUNCIU Unis petit Psgins IV : 40 ban.î • lllj 80 INSERTIUN­I fi RECLAME Pagina III : 80 bami La Cronici :­a 1*« Repejirile se isc o» rahat insemnat. Scrisori neb­aacau se reiasă. — Artico­lele nepublicate na t« fuapoesc. APARE IN TOATE PILELE DE LUCRU. |i Admmnisfcrațiunea : 15^. |lar©. gy'--rj=^rrr~ ^.rat­r- : ...... "==asas.'Ma"V. .TS'Tr -v;~.rar~r; JCâfifihiță lisă (Sbvtji Epp fii^y^eeiirăte ale companiei R e s s u - R o b e^irtf r * — Mâne se deschid cursurile la toate scoalele secundare. Scoala noastra de comerț intrând în al 25-Ie an al existenței sale, cel mai vechiu dintre profesori va rosti un discurs cu acéstà ocasiune. — Mâne seră la grădina­­Univer­selle* se dă în beneficiul fraților Vlă­­diceici piesele : Unu de altu și Straeu de toţî -ş i­a palma la para­­tea individuală, de şi aci nu se prea exprimă cum , şi în fine că aft să in­troducă dalimul de aur in franca. Mărturisim ca şi înainte de regimul Constituţiuniî şi de la Gonstituţiune în­­c6ce n’au fost partid! şi ivau fost omeni marcanţi politici cari să nu fi avut in programele lor cea mai mare parte din reformele ce se enunţă astăzi. Nu pro­grame au­ lipsit acestei teri, ci o sincera aplicare a principiilor şi reformelor făcute. Cu ceea ce conservatorii afi aerul a veni astădi ca trufanda, de mult liberalii le au făcut şi realizat pe cât­ posibil a fost. Liberalii au împroprietărit pe săteni, liberalii a­i făcut legea vinderii mo­şiilor în loturi, cu defecte negreşit, dar în fine ca principiu ei sau pus în prac­tică ; organisarea şi gratuitatea învăţă­­mîntului tot lor se datoreşce ; legea habeas com­us pentru garantarea liber­tăţii individuale de când a propove­­duit de mult regretatul Rosetti şi de când proiectul de lege chiar stă încă în cartenele Camerei, legea cumulului, le­gea reformei magi­st­rat­urei, cine r mal mult ca liberalii au căutat a le da o soluţiune temeinică. Nu a a realizat, dar a fost continuă obiectul lor de preocupare. Din totă lista jitpped 3 lucruri no ne vedem : reducerea preoţilor la unul în comune; organisarea prin osebite legi a comunei urbane de cea rurală, şi in­­fiinţarea unui funcţionar -ff de ocol cu atribute administrative. La ce dar se reduce tot scurtul în­ţeles a acestor lungi vorbe de progra­mă , la reforme mnapoi, iar nu înainte, redacţiunea nostră văduva Catinca I. Stroici, din strada Cuza-Voda No. 37, şi ne a povestit următorul fapt care zugrăveşte încă o dată sentimentele de neomenit ale emigratului ce stă astăzi în capul comunei noastre. Cu lacrimele în ochi, în presența mai multor persoane, aceasta femee sărma­nă, care nu are altă avere de­cât bra­țele de muncă, fiind bolnavă la o mână și având doar copii, unul din ei a căliuit greu bolnav , s a adresat în­dată la unul din D-nii medici, care or­dona o reţetă ce trebuia să fie ur­gent administrată ; ne­având nici­ un ban spre a-şi plăti reţeta, se duse la primărie, care are un fond pentru a­­tare scop ; ea, ne­găsind pe nimene, se duse prin oraş spre a căuta pe primar ; îl găsi în fine la o cofetărie cu ţigara în gură, picior peste picior, şi cu smereniă îi spuse durerea se­a. Primarul emigrat, în loc s’o mân­gâie şi să­­ dea ajutor, se răsti la ea întrebând’o : , Ce pofteşci, dulceţă ? In zădar tură toate rugăciunile neno­rocitei femei, spuind că copilul tra­ge de morte şi este urgent să aibă medicamentele. Totul fu zădarnic, pri­marul nu se derange­. Astăzi Catinca Stroici, povestindu ne în lacrimi acest fapt, ne­­jos® , vă rugăm, D-lor redac­tori, aveţi milă de săraci şi publicaţi să ştie totă sărăcimea din oraş cum a înşelat lumea acest Domn, care ve­nia pe la casele oamenilor cerşind voturile, iar astăzi, după ce s’a făcut primar, din păcate, își bate joc de săraci și de copiii lor bolnavi. Declarăm că n’am adăogat nici-o vorbă de la noi, și téta aceasta na­rațiune este întreaga a văduvei Stroici cu propriele ei vorbe. O Exică, Lrt.t«xi6xà. — Gătim în Epoca . Ni se comunică din sorgintă auto­­risată cum că, înainte da a pleca la moşi* ses, D. P. Carp îşi dăduse di­­misiunea iv mânele pnmuluiministru din pricina neînţelegerilor ce existiu între D-sea şi D. Teodor Roiettî. In urmă înse aceste neînţelegeri s’ar fi aplanat. — Circulă diferite sgomote 10 pri­vinţa posiţiunii în minister a­l lui Teodor Rosetti. Le publicăm fără a garanta autenticitatea lor. Ast­fe inii­­ţie că D. Rosetti va rănâaaa definitiv în minister, Inse nu ca preşedinte al consiliului, iar filţii spun că după, sau chiar înainte de alegeri, D. Rosetti va relua func­ţiunea ses de preşedinte de secţiune la Cartea de caBaţiune, şi că ib aceea acest post se ţine vacant. —• Căi mult în opt lite au dă ca sigur că se va începe a se face o re­maniere prefectorală. Cronica locală.­ ­ Astăzi diminaţă s’a presentat la OH* .VOCII COVURLUitlLU FIUL COMTElif E­s: Tt»«M 4* *• ffOMSiWI. / * X »cr4ir=af=' EALTEA IU *- ini Lan fa Aventurele .. ■T'-t-'y-r­.EPISODUL INTAI. C AI 3ST ‘ IV (Urware) UE sat din munții ^osgi. IfToți aicQÎuâ cu sp*/iitiL In­feri. or perdtttA cu grec soibd tcirt de »ttra. Abia îacfpuscri într'un mod fog ia alte locuitorii autjilor ca steaua că Napoleon începea să se stingi. Numai Simon seta ce­va, dar p&nă atunci tăcuse. — Unde sunt răniții ? întrebă el. ► — Pe drum.­, la un sten de leghe depărtare, cred... cu toate că mie mi s’a părută draculil de lung drumul... am fost încă singurul în sare de a merge.. a merge 2 a mea tărî, voiam să 4ic... pe un dram ce merge în dosul muntelui,. — Este drumul de la Guasei, re­începu Simon uitâodu-s® fa tovarășu ^I. Aidem, să mergem, amică mes­u’fin cal... dar picioarea și brițele gBQt aolide... trebue să scăpăm pe «cel ip?«««! .. — Merg, zise noul’ — Și noi­­ răspunsuri alți două* 4«ct. — DuctțPfă d*r, ttigtț carul până aci.. și lucrul ustru iMM1'1 pe mine — Ta'alași voi să mă duc și cu Simon se intoarse. Piui sfe Jcob vorbise. — Brav copil ! strigă soldatul. Bă« latul este a D-tele ?... Simon mângâia cu mâna pârul co­pilului. — Du-te, 4î»e el. Ia cu tine o ploscă de rachiu... Adaogă încet . — Este bine să vetjâ... ÎQtr’un moment muncitorii erau gata de drum. Luaseră eu clașii f»în­ghit și bețe. — Mergeți, amicii mei, z*ee Simon ; la intoarcere o să stăm cu toții la wesft. Muncitorii se depărtară, apucând drumul arătat. — Ntvest, urmă învățătorul, du nişce paie în cala şcdlel.» rupe nişte •drenţe și lă'ml nişe« bandagiurî... și trimite pe un vecin la Wiesembach să aducă pe medic — Dar Dt­ț* ? 4*8e Erancise» cu timiditate. — O ! ou dînaa md însărcîncs­ed, ziste soldatul rî4ecd. Vedeţi numai. . suntem deja cel mai bun­ prieteni din lume... Am avut şi eu o fetiţă ca d­us». Dar pe când me­rgUm pe câmpul de luptă, mama şi copilul au murit. Simon și Michel rămaseră singuri. Francinita se amusa fiuland să facă mai mare găurele uniformei soldatului. — Așa­dar străinul se află în Fran­­ci», zise Simon. — Da, din nefericire !... Și merge rapide, s ar putea crede cfe’l este frică de ceee­ ce fac.. . î dar acesta nu va ținea mult tot așa, și mă prind oft vor fi condoși înapoi îs p»s gimnestie* — Circ armau vine rocoace ?

Next