Voinţa Galaţilor, 1898 (Anul 4, nr. 80-154)

1898-08-05 / nr. 88

ANUL IV — No. SS. IO 15AXI EXEM­PIARIL MERCUR 1­5 AUGUST 1998 ABONAMENTUL Pe un an.....................20 lei Pe șase luni . . . . 12 Ori­ce scrisori nefrancate se refuză. Organ al partidului National-Liberal din Galaţi A­PARE DE TREI ORI PE SEPTAMAFIA - REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢI­UNEA STRADA MOVILEI No. 14 -50 bani linia petit pe pagina IV 1 leu „ „ „ « UI 2 lei „ „ inserţii şi re­clame pentru cari redacţiuma nu este rëspunrjëtoare. Com­­erţuil galaţeiri ii O dată cu declararea Dună­rei de fluviu internaţional, co­merţul ţărei noastre luă un a­­vînt deosebit. Vase streine a ţărilor din occidentul Europei atinse ţăr­murile ţărei noastre, căutând productele ei, cărora le acordă preţuri exorbitante. Din acel timp începu o în­demnare spre agricultură, în­demnare, ce crescu din zi în zi până ce atinse maximul din ziua de astă­zi. Braţele ţărei fură consacra­te numai spre agricultură şi ast­fel încet-încet, cu cât ţara producea mai multe cereale pentru export cu atît şi nece­sităţile lăuntrice ale ţărei se înmulţiră, viaţa populaţi­unei noastre atât de la oraş cât şi de la ţară se modifică cu de­­săvîrşire. O mulţime de cerinţi, de ne­­cesităţi noi se creară, aşa că numărul articolelor de import se înmulţiră cu desăvîrşire. 1 ? Manufactură fină şi ordinară pentru satisfacerea gusturilor­­ orăşeneşti şi săteşti , colonia­lele plus altele, crescură în mod exorbitant comerţul de import al ţărei. Cum ţara nu era pregătită pentru proporţia ce luase co­merţul nostru de import, se recurse la un mijloc practic pentru operare, la mijlocul por­­to-francurilor. Ast­fel oraşele Galaţi şi Brăila fură declarate oraşe libere. Mărfurile străine puteau intra în aceste oraşe fără nici o taxă de vamă şi treptat pe măsura ce eşiau din oraş pentru restul ţărei plătea taxele către Stat. Acest sistem fusese adoptat pentru motivul că ţara nu a­­vea loc­uri, nu avea lege pen­tru antreposite, nu avea nimic pentru a putea face faţă mare­­lor operaţiuni comerciale, ce începuse atunci in porturile noastre. Singura lege de percepere a taxelor vamale era crezută ca suficientă pentru acele timpuri. Sistemul porturilor libere în­să nu era drept. Se favorisa un oraş sau 2 în paguba celor­lalte oraşe din ţară, căci dacă oraşul Galaţi­­ a luat o extindere aşa de mare i­a în­cât astă­zî e foarte propor­­ţionată faţă cu numărul popu­­laţiunei, aceasta se datoreşte numai sboruluî comercial din primul deceniu de porto-franc când tote mărfurile necesare ţărei, precum şi cele pentru Serbia, Bulgaria şi Basarabia se depozitau în Galaţi , precum şi când ţara nu avea altă re­­ţea de comunicaţie de­cât Du­nărea. Se favorisa un oraş în pa­guba celor­l­alte şi prin urma­re se avi­tară la măsuri pentru a face faţă cerinţelor unui co­merţ atât de întins. Se creară docuri pentru an­­trepositarea mărfurilor desti­­i­nate pentru intrarea lor in ţa­ră; se mai crează şi antrepo­­­­site particulare, sub supra­ve­­gherea autorităţilor spre a fa­vorisa pe comercianţii angro­sişti de a plăti taxele vamale treptat cu scoaterea mărfuri­lor din antrepositele lor, iar nu la importarea lor din străină­tate. Prin aceste măsuri s’a cre­­dut că se egalează totul în faţa greutăţilor, că nimic nu e favorisat faţă cu taxele către stat. Dar dacă măsurile de mai sus au fost luate ca să înles­nească şi comerţul mare şi să satisfacă şi spiritul de dreptate, ce trebue să domnească în plata dărilor , dacă dlic prin măsurile şi legile comerciale votate de corpurile legiuitore s’a căutat a nu se favorisa un oraş în pa­guba altuia; nu e mai puţin adevărat însă că, în urma ce­lor survenite, aceste măsuri au ajuns pentru Galaţi, pentru co­mercianţii din Galaţi o neno­rocire, măsuri de vexaţiuni ce­­ pun în inferioritate faţă cu comercianţii altor oase, aşa că Galaţii se vede el astă­ dî ne­dreptăţit, el, care odinioară era rîvnit de întreg comerţul ţă­­rei, căci graţie posiţiei lui de primul port al ţărei era răs­făţat de întreaga ţară, e­m­ bri­liantul Moldovei«. In Galaţi, pe lângă comer­ţul mare, comerţul de angrosişti mai e un comerţ mic, comerţ de detail­işti, care întreţine co­merţul angrosiştilor şi aprope toate «greutăţile oraşului».

Next